Camelian Propinatiu
MUSCATURA
«
Editura Virtuala AGO
2011
Camelian Propinatiu
MU§CATURA
i
Editura Virtuala AGO
2011
1. Vai, ce nenorocire!
Fata intrase fara volum, doar a§a, ca vulpea in recunoa§tere,
sfidand capcanele ca sa se intereseze daca Editura Lyrancuy chiar exista.
Fiindca la Targul Gaudeamus nu-§i amintea s-o fi vizitat cu tanti Cici nici
in ringul din centrul pavilionului, nici pe inelele saturniene excentrice. De
fapt, nici pentru pipi nu se apropiase de tarabele §i cotetele cu cate o pazie
sus, pe care sa silabiseasca, negru pe albul placii fibrolemnoase, Editura
Lyrancuy, unde se aflau §i toaletele.
Fara volum, fara arme, urmase ca halucinata covorul ro§u printre
numero§ii operatori tehnica de calcul §i nimerise chiar la generalul
parapsihopupu Vasea, in intimitatea lui universitara de patron ne§tiutor de
jocurile pietei §i de trendurile ca pe Poezie o s-o ia dracu.
- Ce vrei, fa? urlase el cu o brutalitate ca de Halloween, scotandu-
§i botul mustacios din borcanul unui captivant manuscris mov, printat
recent, imprimanta mai era calda, cu rigiditati neinstalate la toate
articulatiile.
- La mine va refereati? buiguise poeta, nevenindu-i sa-§i creaza
urechiu§elor inro§ite, ca risca sa fie §i mu§cata de amabilul buldog.
- Ai venit sa publici o carte, fa? ghici generalul, intuind cu cine are
de-a face §i ca o paralizase cu sarbacanele privirii pana-n oase deja, de-ar
fi putut sa o aiba fara ca ea sa-§i dea prea bine seama ce i se intampla.
Vivian nu mai indrazni sa zica nimica. Ca diarista distrata, tocmai
notase in mare graba de dimineata: viata mea, oh, my Dog, parc-ar fi
romanul textualist-mondialist al imposibilitatii de a nu publica ce ti-ai
propus ca poeta. Prin creiera§i ii trecea doar defmitia labi§iana a poeziei:
De§i-i din implicatii §i ramuri§uri pure/ Ori din cristale simple ce
scdnteind se rup,/ Intrdnd in ea, sa tremuri ca-n iarnd-ntr-o pddurej
Cdci te tintesc fierbinte, prin gheturi, ochi de lup.
Vorbea de lup doar prin limbajul corpului ei de invidiat, care parea
sa-1 intereseze foarte mult mai mult pe consilierul aulic Garamond. El
tocmai intrase prin lateral ca prin zid §i, cu gesturi delicate, parfumate §i
ametitor de dulci, ca de lesbian, o convinse repede sa se apiece putin din
mijloc ca un fel de spanzuratoare, datorita parului ei §aten, voluminos §i
ondulat, din care s-ar fi putut impleti funii rezistente fixand rigid pazia
deasupra barlogului paralelipipedic.
Amu§ina indelung, ca un doctor antebelic ascultand un bojoc:
- Tovara§e general, raportez! Nu e din haita noastra... Dar nu e nici
din a lor! Consider §i avizez pozitiv ca putem conveni liric cu ea un
aranjament stand-by, publicand-o in trance din cand in cand, pe baza
satisfacerii criteriilor de performanta la verificari ciclice!
Vulpita zambi cu multumire. Se considera salvata ca in natura.
Deci se insula, de§i ramasese inclinata ca pentru start, cu fata spre
ie§ire, eel mult mutandu-§i corpul, inca nemu§cat, de pe un picioru§ pe
altul.
§i era o caldura de efect, tropical. Canicular, bucure§tean, global.
Veneau toate tran§ele de cald §i umed deodata. Sa turbezi, nu altceva!
Profetic, poeta chiar plangea sfa§ietor, iar dinspre glezna §i de pe
fluierul delicatului ei piciorus. stang curgeau alene §iroaiele subtiri de
sange rubiniu.
Tocmai ie§ise din editura ca de la eel mai greu examen al vietii ei.
Notase ca sa scrii e o placere inviolabila, dar copiii trebuie crescuti.
Poeziile - rafistolate, fmalizate §i difuzate. Pentru cine te tipare§te devii o
povara, pentru cine te promoveaza un rise, iar pentru cititor un chin nu
numai cand te-o plati, ci §i cand i te dai in modalitati genuine gratuite,
care totu§i il obliga macar sa te frunzareasca, daca nu e un nesimtit.
Parandu-i-se, a§adar, ca are picioare pe care se putea bizui §i
inchipuindu-§i ca a fost mu§cata cu incisivi de aur de unul dintre redactori
la ie§ire, poeta Lucida Tahoma nu avea decat motive in plus sa nu se
lepede de viciul ei, ci sa se razbune pe viata continuand sa metaforizeze
cum i-a fost ursita, profitand de soarta cat cuprinde, implinindu-§i
destinul de poeta cu cine s-o nimeri, daca Editura Lyrancuy e incuiata.
Tot ce-§i mai dorea era sa-§i poata linge ranile in singuratate.
- Mars, d' acilea! porunci ea scurt cititorului ei eel mai iubit, unul
cam chior, ciacar §i sa§iu, care se uita la ea cu iubire, dar §i cu groaza ca
volumul cu dedicatie va trebuit lecturat, in timp ce afurisitul de lup agatat
in tintirim continua sa i se gudure §i sa-i linga insistent gropitele de pe
gambe, alinand-o, tamaduind-o §i fortand-o sa se intoarca reflex spre el.
- §tii, i se justified ea, ofticata, diabetul canceros in vremuri de
ciuma mai e cum e, domnule naratar de sertar. S-a prapadit atata lume
prin spitale sau expediata acasa, dar eu zic ca adevarata senzatie de holera
e sa simti zi de zi, ora de ora, greata ca turbezi si nu poti face nimical De
aceea, clientii mei nici nu mai trebuie sa demonstreze ca poeziile de brand
Lucida Tahoma apartin genului liric !
- Au, hau, cam, cam a§a e, marrrai sfetnicul, ca §i cum ar fi pazit in
pare un craniu de miel in preajma Sfmtelui Pa§ti sau unul de pore in ajun
de Craciun. Dai, ail Nu dai, nu ail Dar, ai, nu ai mouroir acasa, Vivi§or,
turbarea dinaintea mortii expeditive a autorului naratorului te mu§ca abia
cand tot ce-ti tii tu mai scump, pentru destinatar e doar un part ieftin, care
mai bine nu se na§tea. O poezie nu se scrie pentru altii, ca pentru NATO,
fato, de s-alergi de nebuna singura pe pista, cu maidanezii dupa tine.
- Ham-ham, gasi-i-ar turbarea pe toti referentii, editorii §i
creditorii! ofta cateaua in interfon, stresata de rumoarea de porta vion a
traficului care fluiera ca nisipu-n care iarba fiarelor pentru yale nu create.
- Ca pentru o epidemie de turbare scrii, iara nu pentru ca turbezi tu,
au-vai-vai! completa prietena Morenei, nu Cala, nu exotica Sarama, ci
Lisa, catelu§a cu darul proorocirii, care declarase presei ca Vivi§or de la
noi din bloc nu va mai ajunge cea mai mare poeta a lumii postmoderne,
deoarece, in urma unei musxaturi la gunoaie fericit mediatizate, va
Candida §i la Primaria Capitalei, §i la Pre§edintia de la Cotroceni.
- De aceea, ma §i mir ca-n suspansul cu iz respingator de madlena,
ca ne-o primi au ba generosul domn Clinton in primul val NATO, n-ai
mirosit inca, fato, critica de intampinare ca, naratologic, placheta ta e ta-
ta-ta, o catelu§a necunoscuta, care pe cititorii necunoscuti ii latra,
adevarati eroi neidentificati, fiind cam neterminat si cam slabut textul
dumitale de nu ne mu§ca-n locul dureros §i moale.
- Mai rafistoleaz-o!
- De jos in sus, cand dormi in somn. Eliminand u§oarele urme de
eminescianism.
- Stimate domn, §i iar, stimate domn, e greu sa dai acestui
sentiment litera sa suga, se deschise la sutien chiar ca o carte clasica
Lupoaica de poeta, echitabil catre Romulus §i Remus, cei doi tineri critici
dioscuri. Pentru ca te duci dupa laptic, nu-n Piata Romana, ci la noi la
blocuri, la Complex, §i uite ca te mu§ca maidanezii, obezii, la gunoaie,
cand te-ntorci la Baba Dochia cu oua de la Leda-n punga, visatoare, cruzi
ca romanii nesimtiti, incolonati imperial cu ni§te capete de dac barbos in
labute, cum taranii no§tri ni§te verze la retragerea de la tarabe, cand ii dau
ei mai ieftin sfar§itul de verdeata lu' tanti Cici, la spartul targului literar.
Fata ie§ise din ozeneul RomExpo inapoi in lume, convinsa stradal
de pietarii supraponderali ai unchiului Ionel Garamond ca nimeni in
lumea literara nu mai cite§te nimica, nici macar tampenii ca dedicatiile,
nici scrisul de la filme !
O preocupa pacatul difuz, specific la femeia nemu§cata, trecuta
recent ca cainele prin apa plata a unei §coli narative solide, §coala Vietii,
trandafirie ca Busuioaca de Bohotin. O tenta blasfemia feteasca de a dori
raul aproapelui, pretextand ca o fenta pana §i Lupul, nefacand nimic s-o
ajute, de§i pe Vivian nu o chema nici Vivi§or, nici Ta§a, nici Ta§ok, ci
Tahoma, tocmai cum o botezase el in vis. I§i semna poeziile mai reunite
Lucida Tahoma, parca spre a-1 provoca tocmai pe referentul miorlau
Garamond sa reactioneze batjocoritor in publicistica.
- Dar, Ta§a, se enerva tanti Cici de la noi de la bloc exact ca
tovara§a Cocuta de la vila, tu uiti ca, inca de la constituirea ei, societatea
s-a inarmat cu legi §i institutii menite tocmai temperarii acestei inclinari
spre rau a omului, a primului om care a mu§cat prima oara alt om §i a
facut un pas urias. inainte, catre inventarea cont(r)actului social...
- O.K. Da, catre un nou contact contractat, tanti Cici, catre eurolac,
catre eurogol! Dar amanandu-ti calif icarea la fericire §i plangand ca o
proasta, in situatia miresei intrebate de popa ca ce se pierde atunci cand
ceva se castiga, cu ce te alegi, babo? Cu nimica! Ramai nepublicata. Caci
a§a cum scria analistul Mihail Ralea, omul este animalul care te amana. §i
ce altceva decat Poezia cu p mare poate fascina intr-atat pe consumator
incat sa decida suspendarea consumatiei tocmai cand il roade pana-n
biblioteca ultimului cromozom o foame de lup?
- Tocmai dorul de Lup! admise vrajitoarea cea §ireata §i trase
zavorul cu toate ca, perfectionandu-se continuu mijloacele de represiune,
savar§irea faptelor rele a devenit din ce in ce mai dificila, mai rara §i mai
putin grava in consecinte, prevestind intr-o limba de slugi resurectia
lirismului.
Totu§i, i§i relua Vivi§or gandirea in gand, propensiunea sufletului
mamifer, catre o rautate de ti se face rau, pare sa fi ramas intacta de la
Cain pana la contemporanii mei, Grivei: rude, vecini, prieteni, colegi de
serviciu, vipuri, diferite personaje bipede §i patrupede inraite. §i nu este
pacat mai mare decat a dori raul comunitatii din care faci parte ! Oameni
sau caini, ne vom convinge cu totii la Judecata aia de Apoi, mai apropiata
decat ne inchipuim, §i de care nu va scapa nici om, nici caine, chit ca
acolo se va face parada de multa euroecomila!
- §i mai am ceva de spus, babo: nu trebuie sa conteze pe Timp
inamicii comunitatii. Nimic nu ne asigura ca exista vreun termen, vreo
logica inteligibila uman, pentru dezlantuirea maniei celei dumnezeie§ti.
Cine n-are sadita genetic in el mila ecologica §i dore§te raul
semenilor sai in Europa, poate fi trasnit sau mu§cat din senin euroatlantic
de inalta instanta divina carnasiera, poate fi sfartecat, maruntit §i macinat
praf §i pulbere, dar cu toate acestea, cazul sau va fi redeschis la sfar§itul
veacurilor §i rascolit pe indelete cu varful bastonului, de un critic de un
rigorism calvinist, acolo unde nu e decat eternitate, iar pamanteasca
abordare printr-o procedura de urgenta, a unor chestiuni adesea infinit de
incalcite, apare in toata nimicnicia ei legata de fiinte fragile, coruptibile §i
grabite ca florile campului §i ca pielea de pe tranzienta.
Floare de camp ea insa§i, fragila §i grabita sa-§i cufunde cap§orul in
somn §i a§teptare, fata lasase ca deobicei televizorul sa substituie un
interlocutor de sertar, Lupul naratar in carne, codoi §i oase, urmand de la
un timp sa se intrerupa singur, sufletul lui electronic avand a se retrage
hote§te §i intrucatva supranatural, precum un Zburator care a vizitat o
fecioara intr-o pitoreasca, acoperita de stuf, casa campestra sau lacustra
de la sfar§itul secolului al XVIII-lea. Astfel, creiera§ii ei s-au imbibat
vreme de vreo ora §i mai bine cu indemnuri televizate pentru vanatori §i
pescari la o viata tot mai spirituals §i la sacrificii animalice tot mai mari
in folosul altora. De aceea, sufletelul ei s-a infiorat contabilizand
protestant nenumarate datorii stranse in vartejul treburilor de la care
nimeni nu se poate sustrage decat daca-§i poate permite zilnic cateva ore
de izolare in patucean, in neperturbare de nimic §i de nimeni ca sa nu
turbeze pe loc, de§i fata consuma produsele senzatiei ca e mai protejata.
§i cat de straniu lucru! In vis, ierarhia urgentelor este cu totul alta,
fato, decat dupa pipi in luciditate privind §ansele la primul val NATO.
lata de ce, lucida Vivian, Wiwine, cum o va numi presa de la
Bruxelles, poeta aflata acasa in §omaj tehnic §i pregatind ni§te examene,
se pomeni ca intr-un vis ca-i suna un curier nervos la u§a.
Putin mirata, de parca i s-ar fi telegrafiat ca s-a inceput lustrarea
bol§evicilor sau microciparea oricarui dulau obez, ea s-a ridicat de la
masa din bucatarie, unde alegea cu tanti Cecilia cea vicleana orez. S-a
uitat pe vizor §i a incremenit cu mana inghetata pe lantugul de siguranta.
Nu era barbat, era femeie. Agila ca o veverita, gata sa penetreze prin
vizor in intimitatea ei !
Mai intai, a crezut c-a venit po§tarita sa ceara banii pe abonamentul
la televiziunea de stat. Pe urma, s-a gandit c-o fi vreo incasatoare noua de
la lumina, trimisa doar sa verifice daca tanti Cecilia a notat corect politic,
la inceputul lunii, kilowatii inregistrati de un contor care, e drept ca nu cu
cine §tie ce viteza, umbla §i de unul singur, ba chiar da inapoi.
- Cine a venit?
- Nu §tiu, tanti Cici, n-o cunosc! Dar imi vine plansul §i simt ca un
fel de porunca sa deschid, sa ingenunchez §i, cu un vocabular ales,
exprimand o adanca smerenie, sa o poftesc inauntru, la noi la masa!
- Atunci nu te mai codi atata, ca o catea de apartament cu un crai
tot de bloc, de nu §tie sa ridice piciorul la pipi! Deschide-i §i gata!
Cine a tipat? Matu§a sau Straina? Sau u§a?
Multa vreme in noapte, Vivian petrecu intrebandu-se cu ochii larg
deschi§i, bruni ca ai veveritelor in noiembrie §i inlacrimati.
Inspectoarea a intrat fara §ovaire, lasand pe covora§ul din hoi ni§te
papuci de plaja din plastic roz, innegriti de jegul vremurilor pe unele
contururi, rupti simetric la breteaua dinspre degetul eel mare. Purta un ha-
lat din molton brun-ro§cat de padure §i nu parea sa aiba pe dedesubt decat
un alt halat, subtire, foarte subtire, alb, suficient de straveziu sa dezvaluie
o epiderma recent bronzata. Mai departe, planul cotetului de bloc ii punea
la dispozitie o u§a spre baie, o alta spre bucatarie, inca doua spre camera
mica, a Vivianei, respectiv spre camera mare, a matu§ii Cecilia. Ca §i
cum s-ar fi intors in propria-i casa, ea a deschis fara cea mai mica ezitare
u§a la Vivian, a ocolit masuta joasa din mijloc, apoi comoda cu
televizorul, §i s-a oprit la fereastra ca sa contemple indelung §i nu prea
departe doua containere de trei-patru metri cubi fiecare, unde i§i de§ertau
gunoaiele locatarii din mai multe blocuri, precum §i patronii sau
salariatele lor de la ni§te pravalii de parter, cu foarte colorate fatade spre
Bulevardul Ecomilei.
Soarele lumina cu putere §i bucurie spatiul ici-colo verde dintre
cotetele ceau§iste renovate cu imbunatatiri, gresie §i termopan.
De aceea, silueta ei profilata pe gratiile ferestrei, cu zidul de lemn
cainesc forfecat dincolo de trandafiri ca fundal, parea a apartine mai
degraba modernitatii, spatiului exterior, eel cu mormanele de mizerii,
momentan msufletite prin prezenta pe unul a unei catele tarcate, iar pe
celalalt a unui brav cotoi vargat, cu putina miopie ai fi putut spune un
tigru, a§a de fioros pandea el excitat pasarica ce ciugulea dintr-un hoit de
salam cu viermi buni §i la plagile impu§cate.
A plans sau nu Straina cat a zabovit la fereastra?
Oricum, cand a ridicat de pe calorifer, din cutia de bomboane in
care i§i tinea Vivian a§a-zisele bijuuri, bratara aurie cu un scarabeu ar-
gintiu §i cu incheietoarea rupta, obrajii ii §iroiau perle de lacrimi.
Tocmai atunci s-a dus la ghena, la tomberoane, la containere,
domnul critic Garamond de la trei, sa verse manuscrise uzate dintr-o
galeata albastra, patrata, cu unsuros capac galben, starnind latraturi de
avertisment din partea catelei Lisa, la care s-au alaturat §i alte glasuri mai
subtiri sau mai groase, dintre care Vivian recunoscu doar pe al unui dulau
obez, cenu§iu, cu picioare scurte deasupra carora purta gafaind un fel de
poloboc dezgustator de moale. Era poreclit mai rar Butoia§u §i mai des
Sumotaru, pentru ca semana mult cu un coleg de-al Vivianei, care
participase la incidentul complex cand i s-a rupt bratara apotropaica §i
lucra de la absolvirea liceului industrial tehnic la atelierul de yale al
Vulcanizarii de la Complex.
- Ce-i, Vivi? Sufletelule! Au batut iar golanii in geam la tine?
aparu §i §opti cu duio§ie de gardiana tanti Cici, plimbandu-§i mana pe
fruntea fetei speriate.
- Nu, matu§ica, nu inca, deocamdata nu...
- Atunci de ce nu dormi §i-ai tipat ca o nebuna?
- Am visat §i eu unit... §i ce vrei? A trecut mamica pe-aici §i mi-a
repro§at ca de doua luni ma tot iau cu treburile, cu examenele, cu
obligatiile de serviciu, cu §omajul tehnic, cu disponibilizarile, cu valul
NATO, cu rafistolarile, §i nu mai ajung sa due la vreun giuvaergiu, sau
macar aici la Complex la ceasornicarie, la yale, bratara cu scarabeu, sa
mi-o repare Sumotaru!
- Cine viseaza pe parinti, n-are voie sa zica, de un a§a de mare
noroc, c-a visat unit! se bosumfla matu§a, dand sa se retraga in semn de
protest din camera ca o proza scurta a autoarei de poeme lungi.
Fosta gardiana de penitenciar, baba §tia bine de la tortionari ca
sanctiunile trebuie sa urmeze cu promptitudine faptei nedorite in sanul
poporului. Altfel, i§i diminueaza efectul disciplinar tot astfel cum
dezinfectarea tarzie a unei plagi rabigene este adesea un gest superfluu.
- Nu c-am visat-o pe mama, reu§i Vivian sa planga, am folosit eu
imaginea vis urdt, matu§ica, ci pentru ca era trista §i parea ca fugise de la
spital numai ca sa se repeada oniric pan' la mine, sa ma avertizeze asupra
a nu §tiu ce lucru rau disonant care va fi sa mi se intample, doar mie sau,
ca n-am inteles tot mesajul, poate ca tuturor...
- Cine tuturor, fa? se enerva tanti Cici, facand pete violete pe fata
§i tremurand ca o dalmatiana care a hapait multa ciocolata mentolata.
- Tuturor!... Toti, vreau sa zic, dar n-am cuvinte. Toti de pe aici, de
prin ora§, toti in general... Ce §tiu eu care toti?! Doar nu-s ghicitoare. Eu
doar am visat ceva §i m-am speriat foarte tare, iar matale sustii ca am sj
hamait... Ceea ce... zau daca-mi amintesc sa fi facut!
- Ba da, ba da, ai urrrlaaat ingrozitor, Vivi§or. Oho, ce-ai mai urlat!
Ca o lupoaica beta frustrata. Daca erau treji, s-ar fi putut alerta §i vecinii...
- §i ce dac-auzeau? Crezi c-ar fi coborat vreunul sa vada ce s-a
intamplat, de ce tip, am nevoie de ajutor, de ceva, nu am?... Trebuie sunat
la politie, la pompieri, la salvare sau la sfanta biserica? AsJ S-or fi-ntors
pe partea ailalta! Ca ni§te nesimtiti. §i or fi sforait mai departe, cum vad
ca au §i facut, fiindca zici c-am latrat la ei, c-am urrrlaaat ingrozitor, sj
uite c-au trecut minute bune §i inca n-a venit nimeni la u§a sa se
intereseze dac-am patit ceva grav, daca ne-a atacat cineva la noi in cotet...
- Cum sa vina cand nu erau treji?! izbucni in ras tanti Cici. Bine,
Vivitelule, bine, lasa ca nu s-a-ntamplat nimic! Mai ai o zi pana la
examen. Somn u§or! Dormi, dormi poeta micuta, sa fii odihnita maine in
zori pentru o recapitulare finala, iar cat prive§te bratara ma-tii, te asigur
ca i-o arat eu cat de curand lui domnu' Garamond de la trei, sa se uite §i
dansul la ea, ca poate §i sa n-aiba, saracuta, vreun defect a§a de mare §i
poate ne-o ajuta Dumnezeu sa nu fie nevoie de ceasornicar sau de bijutier.
Se pricepe la toate domnu' referent Garamond, e barbat! Totdeauna cu
palarie. §i e §i foarte serviabil. Mi-a reparat §i mie ni§te ochelari cand am
pierdut un §urubel meschin de la ei...
- Ochelarii dumitale, matu§ico, poate... Dar bratara apotropaica de
la mama, oricat de mare me§ter psihopomp s-ar da domnu' Garamond de
la trei, n-o sa se atinga de ea cu degetele alea unsuroase ale lui!
- Care degete unsuroase, fa? sari in sus tanti Cici, scapand carjele
din maini §i prabu§indu-se pe marginea canapelei. Care degete
unsuroase? Ai vedenii? De unde ai mai scos-o §i pe asta?!... Domnul
Garamond §i degete unsuroase ! Degete fine de clavecinist, face minuni in
viata formelor cu ele, de schimba pana §i expresia faciala a mortilor, sau
galeata cilindrica in galeata cubica, iar tu-mi zici mie ca le are unsuroase !
- Ba da, ba da, ba da, se incapatana sa-§i sustina opinia micuta
sirena Vivi, sunt unsuroase, babo!... §i galeata lui de gunoi final, aia
stranie ca un cap de birocrat luminat de Halloween, cubica, albastra, era
unsuroasa! §i capacul ala galben, da, era unsuros de la manuscrise... Cum
sa nu fie si degetele? Sunt si degetele unsuroase... §i put! N-am sa-i
permit sa se atinga, cu niste degete unsuroase care put, de bratara de la
mama!... E clar?... Niciodata! Niciodata!! Sa n-aud ca i-ai dat bratara de
la mama, ca nu stiu ce-ti fac! Te Strang de gat si te muse peste tot!
- Da' taci odata, sufletelule, ca scoli vecinii! se milogi matusica,
speriata... Nu vrei? Nu vrei!... Nu trebuie sa scoli viermii din tot blocul.
Sa treaca examenul asta sentimental cu bine, si te-i duce singurica
singurea la ce bijutier oi vrea. Poate dai de vreun hot si te mai fura la aur
de sa-ti faci catuse erotice, pe urma, din tinichea! Eu, in orice caz, nu ma
mai bag, am patit-o, descurca-te! Fa cum stii tu! Rade lumea de noi ca ne
certain ca niste catele nebune, noaptea, de la practicile interpretarii de text
aiurit, cand viata e maidanez de simpla! E ca o catusa care nu se mai
inchide.
Deodata, blocul hurui ca la cutremur, dar fara a se urni.
Ingrozite, fata si pensionara incremenira cu ochii holbati spre un
colt al draperiei groase ce acoperea fereastra.
- Vezi, isi reveni prima din spaima batrana, vecinii nostri nu dorm.
I-ai trezit cu tipetele tale isterice. Iti inchipui cum ne blesteama jigodiile
alea doua de la patru. Ai facut balamuc din casa asta onorabila!
Intr-adevar, nu zgreptanase nimeni la geam. Ciocanise in teava
caloriferului cineva de pe coloana, pesemne de la unu, dar cum erau
obisnuite sa le bata cate un chefliu nocturn in grilaj, se inselasera asupra
sursei metalicului zgomot. Li se paruse ca incepe un cutremur drag,
anuntat, dorit de toti. In ultima vreme, n-au avut o nopticica fara musafiri,
bine informati: totdeauna au operat doar la fereastra fetei, ca si cum .
Lucru la urma urmei firesc pentru un apartament de parter, cu fatada spre
gunoi si spre plopii schilozi, pe ale caror trunchiuri lacustre, protejati de
gardul viu din lemn cainesc, se usureaza lacustru consumatorii de bere de
chiosc instalat in plin spatiu verde. Verde doar pe sus, desigur, unde canta
dimineata gugustiucii, fiindca la sol este totul bine batatorit de
automobilisti, de copii, de traseele gunoiului si de cele ale cainilor, toate
distinct marcate odorant, in functie de esalonarea in timp.
Ziua, adesea cantat in poemele Lucidei Tahoma, Mos Marlett, care
nu-si paraseste niciodata borcanul-chiosc, da la clienti bere Skoll de la
dozator, sa fugareasca simbolic bidiviii Soarelui, iar pe-nserat, bere tot
nordica, Hati, indemnandu-i acum sa goneasca iepele de la carul Lunii.
Oricum, de oprit se opresc si unii, si altii, sa mai rasufle, ori la
plopi, ori in boschetii din dreptul geamului, asa explicandu-se ura difuza
ce o poarta Vivi matusii sale Cecilia. A fost liber un cotet cu doua camere
la etajul trei, de unde puteai sa arunci mai bine oscioare la maidanezi, dar
batrana a refuzat sa-1 ocupe cat inca se mai putea, de§i ar fi avut acolo §i
balcon, unde ar fi putut create o gramada de flori, §i posibilitatea de a fi
mai aproape de familia Garamond, ceea ce i-ar fi permis sa mai schimbe
o vorba, o §tire, o amintire, cu ace§ti vechi consateni §i colegi de serviciu.
- Cum o sa ma urc eu zi de zi pana la trei cu carjele astea? explica
resemnata pensionara, framantandu-§i mainile neajutorata.
- Da' ce-ti trebuie dumitale sa te fatai toata ziua de colo colo? nu
intelegea batranetea micuta Vivi. Intocme§ti o lista de nevoi, §i merg eu
in fiecare zi, §i-ti fac toate cumparaturile. Ador shoppingul. Chiar maine,
o sa ma scol inaintea dumitale, sa fac eu piata!
- Scoala-te, fa! §i du-te! Poate te mu§ca de picior cainii la gunoaie!
se enerva §i prooroci baba, facand §i bot, apoi boti§or, amintindu-§i la
oglinda, pieptanandu-se indelung, ca fusese sex-simbolul cartierului.
- Nu ma mu§ca ei tocmai pe mine, care din ecomila de parinti, le-
arn tot dat mereu de pomana! Am fost mizericordioasa cu cat cuprinde,
tanti! Le-am facut parte §i din ce aveam eu mai scump, de-am ramas de-
atatea ori nesatula de textualism!
- Tu sa-ti vezi de examenele tale, de rafistolari §i de §omaj,
Vivitelule!... Nu te pricepi tu ce... oase §i ciolane sa le cumperi la caini, o
privea cu un fel de ecomila vrajitoarea. Tu e§ti a§a naiva, Vivi§or, e atata
candoare inscrisa pe boticul tau de poeta lirica, incat pana §i eel mai
cinstit pietar - cre§tin, mahomedan sau chinez - simte o diabolica ravna
de a te mu§ca, fie la pret, fie la marfa... Asta e ratia, natia §i tratatia! Ce
covridogul lui! Te trimet sa-mi aduci ni§te ingrediente, §i tu-mi vii cu
altele, numai minuni de care n-am avut niciodata nevoie in bucataria mea
alchimica sau nici n-am auzit de ele. Iar cand desert saco§ele tale, gasesc
intotdeauna ca ti-au strecurat pietarii ba un cartof stricat de-a binelea, ba
un mar putred, ba vreun ou balos, spart nu din transport, ci direct din
carton, §i tot a§a! Ca sa nu mai blestem §i precupetele ce-ti vara-n pungi,
nu pulbere de mandragora, fie ea §i contrafacuta, importata de pe unde se
mai spanzura azi masculi, ci ate, carpe, flori ve§tede din cimitir, oscioare
de lilieci, numismatica funerara, sarme indoite obscen in unghi drept,
smocuri de par, mortaciuni, pietricele... De-aia §i prefer sa ma tarasc eu,
cu laba asta beteaga, decat sa-mi fac inima rea ca te iau la mi§to, micuta
poeta, toti hotomanii §i analfabetii, toate scorpiile, toate vrajitoarele!
- De-a§ avea sT eu ni§te carje ca ale dumitale, nici pe mine nu m-ar
mai in§ela nimeni, babo! Ar ezita, din mila §i din instinct de conservare
totodata. Le-ar fi frica §i de Dumnezeu, §i de carje ca atare, caci infirmii
au adesea crize de furie justitiara, soldate cu gesturi de violenta
necugetata, la care nu poti replica, fiindca oricat de nesimtit ai fi, o vaga
frica de Dumnezeu tot te mai furnica pe la incheieturi §i atunci le cedezi.
- Revolutionarul care §i-a pierdut piciorul la o Revolutie a devenit
erou martir §i nu e infirm! se albi de indignare matu§a Cecilia. Mai
10
gande§te-te ! Analizeaza datele ! Vei constata ca eu sunt mai revolutionary
deceit esti tu poetd experimentalista, fiindca tu nu manifest ca alti arti§ti
perioade alternante de comportament normal, prozaic, §i de
comportament bizar sau neobi§nuit, constand in anxietate, halucinatii,
spirit primar agresiv, delir. Nu poti fi poeta numai in timpul liber, Ta§ok,
sau in vis! Mie in tarot imi iese ca far-un §oc care sa te marcheze
definitiv, n-ai nicio §ansa sa te departezi de la noi de la blocuri, de la
gunoaie, fato, ca sa-ti poti permite, simtindu-te protejata de NATO,
adevaratele peripluri prin padurea narativa, unde iti iese-n cale ca o
veverita Inspiratia pentru poezia perena! Ca sa §i fii Lucida Tahoma!
Teoretiza calma, dar tremura! Pusese mana pe carja.
- Ai carnet de revolutionar? ranji cu rautate hipnotica micuta Vivi.
- Nu am §i nici nu-mi trebuie! simti vrajitoarea ca-§i pierde
puterile... Vezi sa n-am, in schimb, Vivi§or, unul dintre acele accese de
turbare atat de caracteristice, cum iti inchipui tu, schilozilor §i
rasfatatelor!
- Da' nu-mi inchipui deloc! A§a percep eu invalizii, tanti Cici! §i
mi-e o miiila de ei! Ca de ni§te ogari §chiopi, cu priviri carnivore,
salbatice, de fiare totu§i gata sa se repeada §i sa te sfartece, la primul
§uierat al Stapanului, al mafiei lor, care le intocme§te graficul
tramvaielor, reu§ind stralucit in a nu se repeta personajul!
- E§ti nebuna, Vivi§or draga, completamente nebuna!... Te-ai
surmenat de tot cu examenul asta. Ar trebui sa te duci undeva la munte,
de indata ce scapi de el. Sa-ti pui hamacul in padurea de simboluri. Mi-e
sa n-ajungi sa te internez in vreun sanatoriu , §i numai Dumnezeu §tie
pentru cata vreme! Hai, fa odata nani-nani, Vivi, §i nu te mai gandi la
nimic! Dormi neintoarsa pana maine, sa-ti iasa recapitularea fmala
dimineata pe racoare.! Fiindca seara te trimit la plimbare §i te eule
devreme, cu Lapona Enigel. Nu-ti mai dau voie sa cite§ti nimic, absolut
nimic, Vivitelule! Nici macar scrisul de la film la televizor!
- Ah, matu§ico-matu§ico, izbucni in plans fata, cata mila ai mata de
mine §i cum imi ierti tu, cu o nemarginita bunatate, orice obraznicie sau
gre§eala!... Iarta-ma! Iarta-ma c-am reu§it sa fiu atat de rea! Uite, iti
promit, pe cuvantul meu!... Sa ma ia dracu daca dupa examenul la inima
de raze nu merg la §efu' §i-mi prelungesc concediul de §omaj tehnic. §i
pe urma, consult oferta Last Minute, pentru o vacanta esoterica, sa pot
alerga pe plajele lumii, fiindca recunosc ca am probleme. Nu-mi mai vine
nici inspiratia! Toate mi se par fara sens pe lume, am insomnii, urticarie,
§i nu §tiu cat o sa mai rezist a§a, daca tracasarile astea nu inceteaza!
- A§a sa faci, fetita mea ! lacrima cu multamire inteleapta gardiana,
sarutandu-§i duios drept in frunte prizoniera. Trebuie sa mai iesT §i tu
putin din cotet, chiar daca zici ca nu prea ai cu cine. Hai, fa nani-nani,
11
Vivi§or, ca de acum incolo e deja bini§or spre ziua §i nu mai trece nimeni
pe drum! Nu mai ciocane§te nici dracu in blestematul asta de gemu§or. O
sa ai un picu§or de lini§te. Profita cat poti de ea, aduna energie din toate
partile, pentru marile incercari din viitor... Sufletelule, somn u§or!
Robita, micuta poeta adormi instantaneu, surazand de aici de la noi
catre lumea de dincolo de empireu, unde mama ei o a§tepta, poate, ca s-o
creasca mai departe, sa-i dea la vremea potrivita acele sfaturi esentiale
pentru reu§ita in viata, pe care nimeni alta n-ar fi putut sa i le dea cu o
sinceritate similara, mai ales cand vrei sa reu§e§ti in poezie.
Doamna gardiana Cecilia s-a retras in tacere la tarotul ei, nu inainte
de a arunca o lunga privire asupra canapelei, intrebandu-se, ingrijorata §i
practica, daca e destula zapu§eala chiar in acest final de noapte, incat sa
nu mai fie cazul sa-§i inveleasca nepotica in camera care nu se putea
aerisi prea bine din pricina draperiei trase cu frica in dreptul grilajului.
Fata plangea sfa§ietor, de crapa pavilionul RomExpo, iar dinspre
glezna §i de pe fluierul delicatului ei piciorus. stang curgeau efectiv §iroaie
subtiri de sange rubiniu de§i, naratologic, aceasta carte, a tristetii
auctoriale romane§ti, e a unui caine nenascut care latra §i mu§ca pe ni§te
oameni nenascuti.
Da, e cam greu sa dai acestui sentiment litera sa suga, se vaita
poeta Lucida Tahoma, presimtindu-§i Mu§catura ca pe o consecinta a
inevitabilului val de prosperitate ce va popula cu maidanezi obezi ecomila
viitoare, de sub umbrela NATO, care va proteja §i Editura Lyrancuy,
unde cu urechile ciulite domnul Garamond i§i flutura cu mana-i zbarcita
intrebator volanele rochitei de caldura. Era incert daca are sau nu chiloti,
pe care ea nu §i-i punea din instinct cand mergea la negocieri, fie §i cu
femei, pe care uzand de aceasta procedura le bloca mental.
- Poti sa ne spui §i noua ce-ai vrut sa zici cu acest religionalism in
text? indrepta Garamond nasu-i ro§u de clovn spre ea. Ma refer la versul
al §ase sute §aizeci §i cincilea: Cand va intra Mantuitorul in RomExpo,
calarepe cathar. Ce-mi ascunzi tu dedesubtul imaginii calarepe catharl
- O carte, ba boule, se confectioneaza din mai multe carti, il repezi
surescitat in favoarea fetei generalul, vibrand ca un vampir energetic.
Asta se cheama intertextualitate, pacatosule! Talent la purtator. lei zece-
cincisprezece carti, §i adaugi §i tu pe-a ta, parazitand pe alea. A§a se scrie
literatura in postmodernitatea asta, parca conceputa chiar de cine are
talent de plagiator. Iar fetele cuminti, ne§tiutoare de mecanismele pietei,
de marketing, incep cu parodiile de la Biblie. Nu-i a§a, virgino?
- Nimic mai simplu, domnilor! il contrazise fata ridicand doua
degete ojate argintiu de pareau umede. Eu am vrut sa spun ca Mantuitorul
nu se poate sprijini pe nesimtiti, ci doar pe oameni simtitori, rafmati, care
au citit multa teologie in limbile originale, refugiati in cetatea lor susa.
12
Caci a face siesta la ce-ai acumulat ridicandu-se argintul viu la
creiera§, e ca §i cum ai fi singura la parter in ring §i ai medita orizontal la
perspectivele tale electorale, cu omphalosul potrivit pe axa de simetrie a
Pavilionului RomExpo, propovaduind unor barbati urati frumusetea
codrului, cu toate ca unora nu le place decat pornografia in HD !
§i dadu sa se dezbrace in padurea narativa. Cauta un cui sa-§ i agate
lira. Brusc, editorului, poate §i referentului, i se naluci ca aia-§i dezgole§te
intreg sufletul, fara sa se fi prelucrat de catre stapani tehnologia efectului
de sinceritate la idiotul national in toate editurile, §i ca se-nsereaza-n
RomExpo de-atata obscenitate. Silabisindu-1 ca pe o poezie pura,
descoperira insa doar romanul realist c-o iube^te, pe ea, nobilul cleric
coleric Co§tei, dar poeta §i 1-ar dori sot pe roturierul flegmatic Sumotaru,
avdndu presimtirea cd-l poate schimba, exact cum reu§e§te sa scoata ceva
§ocant dintr-o rochie mai larga a bunicii. §tie ea cum sa-i dea lui mult de
suferit, sa mai slabeasca, apoi sa-1 muscularizeze ca desavar§it atlet, de sa
nu-i fie ru§ine cu el nici pe cea mai cool plaja din lume, Copacabana, la
alergat!
Dar de§i prin limbajul trupului, cum se repartizase-ntre cei doi
filologi, fata arata ca nu pricipe§te o iota din ce i se intampla doar fiindca
s-a ambitionat sa-§i publice incercarile lirice intr-o lume mu§cata de
prozaic la desfigurare, ei tot se strofocau sa-i dea jos harta gandurilor.
Generalului umblator pe inelele ex-centrice ale ozeneului
RomExpo, interesat de prospatura, fara sa-i intalneasca numele, i se
nazari ca-i cade pe ceafa §i-l ghilotineaza tocmai pazia pe care scrie
Editura Lyrancuy, nimerind in poemul Cititorul static, de la prima
rasfoire a plachetei Cdine si Paine, peste palmuitoarea sonoritate a
imaginii lirice mizerabiliste stabat lector jigodia doggy style la poeta-n
genune/ ratdnd God is Dog primul val NATO la soare-apune.
- Cine e, domnilor, tanara speranta Lucida Tahoma, care ne
confirma cu ajutorul lui Dumnezeu forta profetica a poeziei, latrand
furioasa la clasa noastra politica §i la formatoarea ei, clasa intelectuala?
- Haida de, tanara! ranji de alaturi sardonic la mustatile lui
vanzatoarea de carti, jucata de o cucoana easier cu coc mov, ochi galbeni
§i portbagaj incapator, pe care o chema Ionela. Calca§i in argintul viu? §i
tanara, §i speranta, ai?... De§i poate ca textualismul, ca marketing, reduce
prin decapitare o semantica la o mantica, de devenim cu totii numai
ghicitori, putori §i vrajitoare pe tot de-a randul! God is Dog, iaaai?
In consecinta, criticului Garamond, care se temea de nevasta-sa
asta mov de vindea temporar carti §i marketing, Ionela, mai mult §i decat
generalul parapsihopupu Vasea, i se paru de asemenea ca-i cade pe ceafa
§i-l ghilotineaza aceea§i pazie pe care scrie Editura Lyrancuy, auzind
cainii in Giurgiu blestemandu-1 furiosi in corul poetei mu§caturilor
ginga§e, Lucida Tahoma:
13
- Dare-ar Dumnezeu, Ionel-Ionelule, daca nu-mi faci tu rost mie,
de la colegii tai, de citate elocvente, pentru coperti §i pentru dosarul de
Uniune, sa te muste maidanezii la gunoaie, pe la spate, sa-ti capseze
amandoua venele safene mici, si ultimele tale cuvinte de om inainte de
reincarnare sa fie cdine, salvarel Iar ceilalti colegi critici, auzind ca ti s-a
scurs tot sangele din tine, sa zica da-1 in ma-sa de impotent, de ce n-a avut
prezenta de spirit sa-si improvizeze un garou? Inseamna ca toata viata lui
a fost un dobitoc! §tia si nevasta-sa, Ionela. Iar daca te executa, te sfasie
si te roade toata noaptea, Ionele, o haita-ntreaga, atunci dare-ar Satana sa
sustina mai toata presa ca erai beat, alcolistule, ca te-a calcat un jipan de
smecheri si ca te-au aruncat beizadelele peste gard la fiare, sa invinuiasca
poporul pe cainii comunitari ai santierului sau ai depozitului!
Fata blestemandu-1 bestial, bestia de Garamond, desi editor
familiarizat cu imagologia bestiarului politic la romanii pe cale de
disparitie, dar destrabalati ca drogatii, si intoleranti, era uluit de
comportamentul contra naturii al catelusei debutante. De la Lotman,
Pavlov si Bahtin rezumase, in jerpelitele sale caiete anti-Eminescu si in
jurnalul de vampir spiritual, basmul ca suratele ei sunt teritoriale numa-n
curtea lor, in apartament, in bucatarie sau in budoar, unde concep si scriu,
dar pe strada sau in vizita la editura, nefiind teritoriul lor, ele n-ar mai fi
agresive. Ci musca pasive eel mult din pldcerea de a mu§ca - da, exista
aceasta placere! -, deci sa nu ne mai miram daca din ozeneuri coboara
niste dulai grasi, cu chitantiere de dat amenzi cui miroase a usturoi
antistrigoi, ca vrajitoarea de Cicisor, matusica domnisoarei catele
debutante, inspiratoarea a suficiente poezii bestiale ca sa se justifice o
noua categorie estetica, adiacenta celei de publicabil.
Ci Soarele dand un ultim pupici la Casa Scanteii, vine un moment
nietzschean al asfmtitului, cand Marele OZN prinde a se roti lent,
imperceptibil, cu intentia divina de a deplasa centrifugal criticii si
promoterii, dinspre pulpitul amvonului Omphalus al podiumului central,
spre standurile periferice, cu iz de toalete, de unde se va afirma totusi la
Cotroceni, chiar de sub pazia pe care scrie Editura Lyrancuy, acel
presedinte providential cult, cu proprietati lirice messianiste, chit ca are
sex frumos in pantalonii de fite.
- Nu pot sa nu admir calamburul postmodern, jocul asta de cuvinte
si de forta, izbucni generalul in hohote de ras liliachii, cu ochii totusi pe
ce-i facea sau nu-i facea referentul fetei. Cicd Cici citea din Kierkegaard,
care gdndea ca un german, uitdnd ca e un pic mai danez !
- Maidanez esti tu cu ma-ta! exploda cu obida candidata, de furie
ca i se permite referentului, care spala si morti, remodelandu-le cu degete
de clavecinist expresia faciala, sa-si vare botul hermeneutic unde nu
trebuie. §i s-o mai si ciupeasca! Tanti Cici, se justifica ea textualist, este o
14
mare teoloaga a ecomilei fara de care numarul persoanelor mu§cate de
caini infometati §i bolnavi ar create diavole§te, generale. Iar asta spala
morti sa fure apa pentru Ionela lui, care e mare farmazoana cocalara §i are
un caracter na§pa imuabil !
- Auzi, iubire? o mirosi §i unchiul Vasea, musxandu-§i pipa
bestiala. Aici discutam poezie, nu teologie sau vrajitorie! Opera ta este
inaltatoare, incantatorie, bine scrisa, in cuvinte alese, ca o teorema pe
deplin justificata textualist. Paradoxul God is Dog te exprima §i pe tine §i,
lautare§te, pe altul sau pe alta, dupa mu§caturi similare. Numai ca acest
standard de buna practica nu ma constrange pe mine sa te §i public. Pe
banii mei! Nu ma lasa Cocuta. O carte e ca un copil, fato! L-ai facut,
trebuie sa-1 intretii. Daca n-are cine-ti plati pensie alimentara
postmoderna, pentru ca nici tu nu §tii prea bine cu cine ti-ai tras-o beata,
sau o fi tatal biologic vreun strigoi zburator, atunci o scoti in regie
proprie, faci un imprumut la un bancher §i te descurci!
- Da' de ce sa nu ma publici? Ce e aici? Editura sau ecarisaj? Nu
am §i eu protectii, relatii §i receptacule ca oricare? Ce daca sunt virgina?
Nu sunt virgina §i in viziunile mele! Sensul Poeziei cu p mare este s-o
scrii in acceptia ei ultima de nobila gratuitate, apoi s-o arunci in pubela,
nu s-ajungi sclava ei, s-o slugare§ti! Ci numai scormonitorul in gunoi,
criticul, sa o reconstituie din bucatele §i sa ghiceasca ce sens liric s-ar fi
putut emana din acele descompuneri de cuvinte duioase, dac-ar mai exista
public. De-aia pe Poezie o s-o i-a dracu! Drama Adrenalina, ca cutitul la
os, la oscioarele de la lilieci, vine abia atunci cand te mu§ca la gunoaie
tocmai pe tine, care ai avut placerea de i-ai hranit §i i-ai cantat, cainii cei
burto§i ca ni§te butoia§e. Dog is God!
- Virginitatea angelica, reveni editorul la mustatile sale de hengher,
poate deranja bestial ca un §bilt orice vizuina, domni§oara. De aceea, ea
trebuie asigurata obligatoriu de catre catelul pamantului contra
catastrofelor naturale, cum ar fi inundatiile §i gazele. In plus, viziunea ta
umbla fara. Fara creier, fara ratiune, tocmai pentru ca nu are tahoma
minima necesara sa cedeze publicabil imperativelor luciditatii. §i nici
macar nu contine acele marci textuale prin care se arata cititorului, ca
cenzor, ca ai facut, ca §i el, unele concesii dulci in scopul publicarii §i,
evident, in al publicitatii care atrage §i incalecarea pe val, intai pe plan
euroatlantic, apoi pe eel mai plan in orizontalitatea sa, pe eel national!
- N-auzi, ma, ca nu e virgina §i in viziuni! murmura §optit
Garamond, indoind sarmulite din agrafe, dar fara prea mare convingere.
- Nu sunt virgina §i in viziunile mele! am zis.
- Bine, fa, tot nu te la§i? ! se uita lung la ea §i vibra editorul ca
vampir energetic. Lasa-te sau lasa-ne, du-te, ca nu eu decid ierarhia
valorilor in tara asta imputita de hoitul minoritatii majoritare. Daca vrei sa
fii Cineva, mergi la cine te poate face Cineva ! E§ti admisa acolo, vei fi sj
15
promovata generos. §i vezi cu cine ai placerea sa te certi, ca nu directorii
decid, ci responsabilii de colectii, referentii, inaltii functionari
profesioni§ti de acolo... Degeaba ne blestemi cu matu§a! Eu primesc des
ordine parapsihopupu, iar vecinul tau liste §erpiliene cu ce §i pe cine
lauda. Nimeni nu e de capul lui in comert, nici Editura Lyrancuy, nici
dozatorul lui Mos. Marlett, daca avem o economie liberala de piata, in
care rolul hotarator il joaca marii importatori de carte, bibliotecile
focusandu-§i pe ei functia patrimoniala, caci vom intra-n NATO, fato!
- A tipari o carte, i§i dadu ochii peste cap de placere consilierul
aulic Garamond, e un gest mai semnificativ decat a o scrie §i mai putin
delicios decat a o concepe. Pentru ca e ca §i cum ai avansa cuantic de la
amorul liber, departand cracile fractalului pana la catastrofa, catre teoria
haosului in amorul comercial. Nu e totuna §i iti trebuie injectate in cap§or
notiuni introductive din domeniul pisciculturii. E§ti cat de cat culta?
- Depinde numai de interlocutor! se pisici propunatoarea in sensul
ca aforismul lui Rottweiller, filozoful existentialist dubitativ postmodern
german, ca depinde al cui e cainele cartezian §i al cui plodul aneantizat
prin mobbingul practicat in joaca de haita comunitara, ar sugera ca tanti
Cici era §i vicleana, §i culta, dar nu prea §tia sa aplice astfel de subtilitati
serioase la concretul ba§caliilor noastre, a§a ca referentul Garamond
deveni brusc serios §i sincer, de parca 1-ar fi blagoslovit intaiul val
NATO.
- Ma a§teptam, Vivi§or, se intrista el, la o replica a ta de debut la
Zoosophia lui Ion Gheorghe, ca s-o exprimi §i pe regretata de toti tanti
Cici de la parter, lamurindu-ne cum e cu a da de pomana la caini in
memoriam. God is Dog. Eu ti-a§ sugera un titlu care sa rimeze cu ecomila
generoasei teoloage, care a teoretizat a§a de bine de ce trebuie noi sa le
dam lor de pomana, nu la fal§ii cer§etori, - un titlu acceptat de toate
filoanimalele, cum ar fi Filozoofia !
- Filozoofia! Exclus! batu din piciorul nemusxat la gunoaie fata.
Despre paine §i caine am scris, Paine §i Cane public! Vorba lui tanti Cici:
caine pe paine o sa mananc! Nu-mi umblati voi mie la titlu!
Cand in camaruta sordida a Redactiei se auzise dorinta Tahomei de
a-§i publica poeziile nu sub titlul Filozoofia, ci sub titlul Paine §i Caine,
fi§etul se cutremura §i-§i deschise u§ile de otel, lasand sa se vada dosarele
cu metri cubi de alte creatii puse la dospit, cum se exprima secretara mov
Ionela, iar editorul simti cu un fel de satisfactie exhibitionista ca, de§i
rezistase, intamplator nu i§i are tras bine fermoarul de la pantaloni.
Referentul se uita la ea consternat. Tupeista, pornise negocierile de
la o conditie de scriitor profesionist §i parea amatoare in toate cele!
- Dar ce e aia poezie, fata? O placheta de poezii? Ce e aia, fa? Ai
tu sponsor un domn atat de generos incat sa-ti plateasca ni§te cititori sa te
citeasca?
16
Candidata nu §tia ce sa raspunda moderatorului. Decat ca il ura,
pentru ca intrand in hati§ul sofismelor, avea sa-§i sfa§ie fusta §i cei doi
intelectuali masculi vor profita §i o vor mu§ca la gunoaie. Cata
absurditate! Ea avea nevoie de o Mu§catura, care sa-i justifice renuntarea
la poezie, jurand sa se dedice protejarii tuturor categoriilor defavorizate.
§tia ca trebuie sa faca unele sacrificii pentru a ie§i din anonimat. Inclusiv
sa scrie proza sau sa se ilustreze in publicistica. Sa ia premii. Iar asta
umbla cu prostii, cerea defmitii §i lamuriri privind fmantarea proiectelor!
Resimti o nevoie insatiabila de adevarata senzatie, ca este protejata,
fie §i ca animalut, cum zicea §i Brigitte Bardot, scriitoarea franceza ce-sj
semna Yourcenar operele mai negre: La protection de V animal, c'est au
fond le meme combat que la protection de Vhomme. Dog is God!
Un lup ii aparu atunci ca in vis, din La Fontaine, §i o consilie sa
aiba totu§i retineri, sa se pazeasca mereu de referentul Garamond §i sa nu
se grabeasca sa se dea acum editorului, adica generalului parapsihopupu
Vasea, ci mai tarziu, cand va veni vremea, abia dupa ce se va oferi
electoral, sa fie primita, mogulului/nababului din mila caruia era protejat
ticalosul asta sa faca bani bestiali din pipa. Abia de aici, de la acest
uzufructuar al virginitatii ei lirice, avea sa se traga §i ascensiunea poetei
noastre spre Pre§edintie, de la marele capital, ghici tot atunci prin
marketing clarvazatoarea secretara Ionela §i se facu a nu zari lupul de la
NATO din containere, ro§ind §i privind discreta alaturi, in Gradina
Raiului, unde Adam §i Eva i§i vorbeau in poezii, necunoscand decat
graiul originar, spre marea indignare a §arpelui de la cifru, care
deocamdata nu pricepea nimic din doctrina God is Dog.
De afara se auzira tot atunci haite de maidanezi tropaind
rinocere§te. Viziunea lor, conceptia lor, ce-aveau ei in cap era ca nici ei
nu erau de acord ca Tahoma sa faca acum Editorului concesii orizontale,
fie §i cu titlu provizoriu, cand le putea face ulterior la Cotroceni de pe alte
pozitii, dispunand §i de numero§i consilieri romani §i neromani.
Priculiciul, in calitate de cuanta a campului generator de hierofanie,
admise atunci ca aceasta era insa§i misiunea sa: sa o impiedice pe Vivi§or
sa-§i degradeze extazul vizionar intr-o capitulatie banala. I se baga brusc
intre picioare §i fata, impleticindu-se, cazu lasandu-§i ochelarii de soare in
frunzi§ul prafuit din rigola. A§a ca relua negocierile de unde se blocase.
- Dar nu e dator fiecare sa inceapa prin a se adresa unei mari
edituri din capul locului, obiecta gajaind generalul. Incepi la editurile mai
mici, nu la editurile terminale. Acesta e cursul firesc al afirmarii valorilor!
- Asta, M-ha, intr-o tara normala! lua fara sa vrea apararea fetei
Garamond §i i§i mu§ca imediat buzele mov pana la sange.
- Dar cate plachete trebuie sa scot eu ca sa fiu admisa in Uniune?
- Minimum trei, §i sa ai ecouri critice, o lamuri tot el.
O adulmeca inca o data, zgariindu-§i nasul ro§u in rejansa de la
17
fustita, §i o avertiza cu o sinceritate necreditabila pentru un vecin:
- Nu ai mirosul haitei mele, deci eu nu pot sa te sustin la Uniune,
nici macar la alegerea in filiala... Norocul tau e insa ca nu ai nici mirosul
du§manilor. Ne mai gandim...
- Cum te simti, fa, la Targul de Carte? A§a, in general! ii veni o
idee spontana parapsihopupu generalului.
- Ca proasta-n targ! pufni ea enervata de zgreptanatul maidanezilor
de la u§a. Imbulzeala, dezorientare §i n-are cine sa te aprecieze cat de
apetisanta e§ti!
- §tii, Luci, §opti simultan Tahoma Lucidei, eu am impresia ca
atunci cand latra, schelalaie sau urla un caine, el vrea sa spuna Ceva.
- O fi spunand. Dog is God. De fapt, e absurd sa nu scrii sau macar
sa nu latri!
- Insa nu altui caine, nici catre sine. El se adreseaza a§a, in vazduh,
ca §i cum ar spune ca el spera ca e adevarat sloganul God is Dog !
- Chiar cand tace, maidanezul spune ceva. Ceva comercial, legat
de ce-a vazut aici-§a la noi in piata. Nufi as a proas ta, ca te fraiereste, pe
urma, toti!
- Ei §i ce? Poemul cu p mare nu are spatiile sale mute? Cele mai
reunite, cele mai semnificative din lume, cele mai mute, care nu se
preteaza la toti mutantii, fie §i purtandu-se fara.
- Muta, Luci, e§ti tu cu ma-ta! facu o ultima incercare unchiul
Vasea, sa se vare cu pipa ca un vampir energetic in sufletul ei bogat in
zacaminte neexplorate. Poezia ta nu ma convinge, pe cand tanti Cici ma
punea jos imediat cu zacamintele ei aurifere §i de arama, relatand cu
realism povestea cainelui care s-a urcat in copac §i nu mai putea sa
coboare de acolo. Scena cu baba milogindu-se de el, sa lase pisica in
pace, ma impresiona pana la ultimele lacrimi. Eram epuizat. Acel caine
gras ca o scroafa era de fapt o catea obeza, Chubby, §i boababul in care se
cocotase oricand mi se putea rupe in pai§pe!
Intelegandu-1 in felul ei pe intristatul general, Lucida Tahoma
numai scroafa nu era §i, ca sa-§i convinga interlocutorii fara a ceda din
parti, i§i aduse aminte la disperare ni§te versuri pe care, de emotie ca va fi
mu§cata de cei doi caini nemancati, §i le crezu cu nevinovatie ca fiind ale
ei, concepute chiar de ea, cu maidanezii gunoieri din tabara de creatie de
la noi de la blocuri.
Editorul Vasea §i referentul Garamond schimbau priviri complice
ca fata nu e buna de poeta, dar poate Candida repede la Primaria Capitalei.
Tupeist, Garamond se duse la coada ei §i ii ridica iar fustita putin
cate putin, pentru a adulmeca mult, zgomotos, ostentativ.
Dar dupa vreo doua minute de extaz, beli ochii consternat spre §ef:
poeta nu mai mirosea a nimic concret, putea sa fie o ho lo grama!
- Tahoma asta, ofta el, n-ar fi o poeta geniala, domnule, dar o ajuta
18
daimonul ei, adica Lucida! Cum? Dandu-i incredere in amatorismul asta
turbat. Prin argumentul NATO, fato, ca in postmodernitate geniul nu mai
poate exista. De ce? Nu numai pentru ca primariile opteaza pentru
eutanasiere. Ci §i pentru ca nu mai ai unitatea de masura, cititorule! Cu ce
sa-1 mai masori dupa castrare? Lipse§te tocmai etalonul !
Generalul Vasea, care in tot acest timp privise distrat formarea unui
nor pe fereastra, redeschise dosarul cu file bine laminate §i §erpuit legate
proaspat, pe care il frunzarea la sosirea intrusei. Era al altei poete.
Alese la intamplare §i citi cu vocea-i puternica de bas, parca pentru
a savura frumusetea frusta §i sincera a limbii debutantei, exact versurile
care i se pareau ei ca sunt ele ei:
Din bucata mea de pdine,
Am crescut un om si-un cdine.
Omul m-a abandonat,
Iar cdinele m-a muscat.
§i atunci te-ntreb pe tine
Care-i om si care-i cdinel
In timp ce generalul parapsihopupu rostea mustacios versurile,
Lucida Tahoma batea din manuta tactul, ca §i cum i-ar fi scuturat pipa, iar
la interogatoriul retoric §i atunci te-ntreb pe tine/ Care-i om si care-i
cdine?, ea impunse cu degetelul acuzator §i ojat argintiu spre Garamond.
Instinctiv, acesta se trase indarat §i ranji, ca §i cum la un proces fata
era solicitata sa arate care §i mai care dintre banuitii adu§i s-au implicat in
violul in grup in serie, adica in seria lirica.
Desigur, ca sa se plineasca ce au spus profetul, pe cand se dadea
salamul doar pe buletin, numai la oameni, scris fiind ca ea era atdt de
frumoasd meat si cdinii haleau - asfaltul de sub tdlpile ei. Aia erau caini
amarati ai foametei, nu maidanezi obezi, ni§te mofturi de-ale prosperitatii.
- Este vorba de bucatica ta, nu? se impotmoli din capul locului
generalul Vasea in ambiguitatile discursului liric. Din bucata mea de
pdine,/ Am crescut un om si-un cdine... Hm!
- Ghici! i§i dadu parul ondulat pe spate Ta§a, zambind enigmatic.
- Ba e chiar bucatica ta! il lua gura pe dinainte pe Garamond, care
nu-§i dadea seama in bazar, in RomExpo, ca se refera la propriile lui
fantasme de imbogatire dintr-o lovitura mediatica, printr-un film cu o
zoofila de la noi din bloc §i dulaii generalului, un lup Corbu, un rottweiler
Rott §i un pitbull Pit, iar lupoaica §arona sa stea sa se uite...
- Nu, domnilor, protesta fata. Eu pledez pentru iubire. Noi ne
tragem din iubire, nu din maimute ca ni§te catele. Amorul ginga§, dintre
lupul dac §i lupoaica romana, e un astfel de exemplu istoric de iubire. Iar
§arpele de pe coada drapelului de lupta sta acolo doar sa se uite.
19
Aici licantropul din sufletul ei era de alta parere:
- Poe poetul declara presarilor ca nu este pe lume tragedie mai
mare decat drama la vanatoare cand moare o fata mare ca Morena §i e
deplansa de logodnicul ei, cum ar jeli-o Maturici. Tot ce aduce nou
postmodernitatea, a§a cum presimtea §i Nietzsche, care in neantul fiintei
sale era un credincios ardent, God is Dog, este o multiplicare colectiva a
resentimentului, a Remu§carii, defuncta fiind plansa azi nu numai de
logodnic ci §i de toti amantii reali sau virtuali din reteaua ei sociala!
- Exista doua iarmaroace de carte in Capitala, domni§oara, o
dumiri generalul Vasea, pe poeta lui Poe ratacita in vremurile noastre.
Unul de vara, destinat plachetelor u§oare, de luat in concediu ca o atentie
catre gazda din RO (Romania) sau din DRO (Diaspora Romana), la care
sa te duci §i sa la§i o pioasa amintire. §i altul de iarna, unde cine are
obligatii catre §efi, catre furnizorii de servicii spirituale sau fata de terti,
i§i poate procura o gama atragatoare de cadouri selecte mai grele §i mai
lucioase, din lista de nevoi mai speciale, alegand dintr-o mare varietate de
sortimente. Te-as. ruga sa ne spui, fara a face economie la sinceritate,
pentru care dintre aceste doua iarmaroace ti-ai proiectat carticica ta de
vise ! Lupoaico !
- Inainte de a fi o carte a visului romantic, suma sinergica a
poeziilor mele e o carticica de suveniruri §i, generic/ genezic ca orice
florilegiu liric, ea este o promisiune, o promisiune a Tarii Promise, prin
urmare eu nu m-as. lansa nici la Bookfest, nici la Gaudeamus, ci o data la
patru ani, a§a-mi vine ciclul textual, in campania electoralal Asta este
ocazia productive sustenabil a celor mai creatoare descrieri ale viitorului,
unui public surescitat pana la receptivitatea maxima, domnule general!
- Pai daca tot vorbim ca e§ti receptiva, se imbuna editorul, sa
facem §i receptia, comandand deja ciorba de burta, smantana, ardei iute,
tiramisu, clatite §i bautura! La un nan lacustru cu camere de oaspeti, ca sa
te poti §i odihni sau machia, calatoare printre stele, calatoare printre stele!
- De§i se vrea textualista, privi lung spre general referentul, in
versurile inspirate de doamna Vidman, Mama Cainilor demult decedata,
poeta Lucida Tahoma e doar ironica, parodicul ei convingandu-ne abia
cand descrie demersul spiritual postmodernist ca fiind unul similar cu
efortul de purificare sufleteasca al teoloagei ecomilei, doctrinara
minimalismului moral, ca sa dam de pomana la caini, deoarece in
prosperitate nu mai exista cer§etori autentici, confruntandu-ne doar cu
actantii retelelor organizate de interlopi pe unele mijloace de transport in
comun, la temple, §i la supermarketuri. Optand pentru o formula sintetica,
vedem aici un omorator exces de cretinism, o megamilostenie
neadecvata §i un optimism textualist de§antat. Poeta combate pe
Vrajitoare ca boxerul Mike Tyson pe un sac cu nisip. De fapt, dand de
sufletul mortilor de pomana la caini, fato, sub pretext ca aderand la
20
NATO in primul val, prosperitatea garantata ar duce la disparitia
saraciei cer§etorilor autentici, proiectanta noii religii, tanti Cici, omite
obiectia ca ecomila a generat deja multimea de maidanezi obezi care
dezgusta pe multi trecatori! Iar solutiile nu mai pot veni decat de la
Palatul Cotroceni.
- Stimate domnule general, deveni solemna fata, Editura Lyrancuy
a surprins perfect ce am vrut sa spun ca vreau sa fac, a§a ca pe coperta
vreau sa se scrie exact ce a spus aici consilierul aulic Garamond !
- Poeta Lucida Tahoma, deveni sibilinic editorul, ne degreseaza
obezitatea in pacat a sufletelor noastre prin Mu§catura versului ei iactant,
care ne aminte§te cruzimea in statu nascendi a prietenilor no§tri
credincio§i, cu nimic mai prejos decat a fenomenului canin scapat de sub
control, atat pe caine, cat §i pe paine inscriptionandu-se God is Dog.
- A§a sa ne ajute Anubis! §opti de la fereastra caine le-lup care cu
labutele pe scorojitul pervaz, ciulise urechile la aceasta din urma formula
sintetica, transferabila cu mici adecvari §i intr-un discurs electoral
limpede ca o ciorba de burta prevestitoare de tiramisu.
Fata adormise surazand, cu placheta Dog is God mangaiata pe
piept §i pe sani. Vreun sfert de ora mai tarziu, cat nu se luminase inca de
ziua, ni§te pa§i vicleni §i molatici, de pradator, i s-au apropiat de
fereastra. Sarma subtire a unui electrod de sudura, indoita vrajitore§te, s-a
strecurat prin marginea plasei de plastic menite a proteja cotetul matu§ii
Cecilia de tantarii §i puricii produ§i in subsolul blocului, de moliile care
ies din rasuflarea lacustra a contemporanilor, precum §i de mu§tele
nascute sau macar adunate in containerele de gunoi ve§nic.
Draperia s-a clatinat §i s-a deplasat ca atunci cand, de pe scena,
vreun actor sau vreun ma§inist se intereseaza de prezenta publicului in
sala ori de starea lui de spirit, lirica sau filologica, favorabila sau nu
spectacolului gata sa inceapa la un semn al regizorului ecomilei.
Ni§te ochelari fumurii ca ceata din retorte §i doi ochi de un albastru
sumbru: eel din stanga cercetator §i umed, eel din dreapta imobil §i fals, o
emisfera dintr-un glob de cristal.
Da, Vivian era in patul ei, nu flana prin paradisuri artificiale, §i ar fi
trebuit sa urmeze lovitura in grilaj §i disparitia in bezna a ticalosului. De
data asta insa, nu s-a intamplat nimic, semn ca relatia dintre calau §i
victima progresase catre adevarata senzatie a redescoperirii sentimentelor
umane de catre flacau, solidaritatea intru somn.
§i cine ar fi indraznit sa faca eel mai mic zgomot, cand fata dormea
statuar ca o regina gisanta cu mainile pe piept, avand la cre§tet becul palid
de numai 25W, de tip lumanare obscena, al unei veioze cu abajur
proiectat doar pentru becuri sferice? Cine oare, fiind §i chior pe deasupra,
tot atat de chior precat putin luminatoarea veioza, ar fi avut curajul sa
21
intineze o asemenea imagine lubrica, sfanta dar funebra?
In niciun caz Co§tei, baiatul de la Vulcanizare, indragostit prima
oara de Vivian inca din ultimul lor an de §coala generala, daca se poate
vorbi serios de asemenea sentimente la paisprezece ani, cand putini
puberi au avut suficient contact cu marii poeti ai lumii, ca sa poata
identifica macar in traducere ce e amorul.
O dilise din memorie cat umblase la profesionala, o vazuse o data
la o discoteca §i-§i reamintise totul abia de cand se angajase la
Vulcanizare la Complex, zarind-o aproape zilnic, cand ratacind de una
singura, cand insotind, imbujorata de oarecare jena, o batrana infiorator
de zbarcita, cu ochi verzui, patrunzatori, §i destul de vioaie, de§i umbla-n
carje, lipsindu-i laba piciorului drept, dupa un accident cu o duba, cand
evadase un celebru escroc, interlopul Lupu.
Intr-o noapte de toamna §i fara televizor, lui i-a venit randul de
paza la atelier, avand §i ceva comenzi de lucru pana dimineata. Chiaun,
asudat, trudit, avand pe el o salopeta neagra ca de co§ar, dupa ce a
maturat §i a facut ordine in a§teptarea lui Sumotaru, care trebuia sa-1
schimbe de dimineata, Co§tei a ie§it cu galeata §i a dat la gunoaie nas in
nas cu somnoroasa poeta ce-§i semna creatiile Lucida Tahoma.
- Care mai e viata ta, Vivitelule? Ah, ce bucurie! Stai pe undeva
pe-acilea? a zambit el caine-caine§te, luand o fata prietenoasa.
Fata insa facu bot, nu-i raspunse nimic. Speriata, 1-a tratat
involuntar ca §i cum ar fi tu§it un caine, cu un fel de greata: nici bunaziua,
nici altceva, aproape c-a luat-o la fuga spre bloc, ca pentru a vomita,
jignindu-1 profund ca mascul. El a ramas stana de piatra, chircindu-se ca
maidanezul din Pompei, adanc umilit de cele intamplate. A scancit doar
un Cefugi, fa, a§a?, a tras cu sete un §ut in galeata de tab la galvanizata,
deformand-o, §i-a descarcat mania cat de cat §i poate ca incidentul
gunoier ar fi ramas fara consecinte literare sau de biblioraft.
Inalt de vreo doi metri §i proprietar a vreo suta patruzeci de
kilograme de carne, venea insa pe carare la serviciu, incet dar ferm,
Sumotaru. Inteligent §i credincios prieten, el a observat de la mare
distanta toata scena §i a inteles imediat in ce consta vinovatia alegorica a
Vivianei. Cu o agilitate imprevizibila pentru un asemenea gigant, in
momentul in care fata a trecut pe langa el, el i-a prins in pumn ca in
menghina la care pilea cheile, fragila incheietura a manutei stangi,
rupandu-i bratara poetei §i intreband-o cu o voce cavernoasa, de vampir:
- Ce fugi, fa, a§a? Te faci ca nu mai cuno§ti lumea, iaaai? Pai ce
suntem noi acilea, Vivitelule, substantive, oameni sau caini?
Replica a fost un vers ca un tipat, atat de acut incat criticul a simtit
ca-i plesnesc creierii, muiati in grasime de origine animala §i vegetala:
- Auu! Auu!... Brata-ra! Bratara de la mama! ! !
Imediat s-au deschis ni§te geamuri §i, uluit de tentativa sau chiar de
22
faptul jafului in care se implicase intr-un mod atat de nepremeditat,
Sumotaru avu totusi prezenta de spirit de a-i da drumul din pumn, cu
bratara cu tot, indepartandu-se de locul faptei cu pasi linistiti de alegator
cinstit, care nu are a da seama la iesirea de la urne decat propriei
constiinte.
Vivi si-a ridicat emotionata bratara apotropaica din noroi si a
incetat cu tipatul, nici macar multumind celor cateva siluete intrebatoare
de la ferestre. A intrat in bloc si mai ales matusii Cecilia nu i-a spus
nimic, ca si-asa avea destule necazuri cu infirmitatea ei. Considera
incidentul incheiat, nu voia decat sa fie lasata in pace noaptea, sa poata
dormi ca acum, linistita, in perspectiva unor examene, grele, chiar foarte
grele, cum sunt toate demersurile publicarii unor versuri lirice intr-o lume
prozaica, filologica, redusa la cat pot simti ei din peisaj, ca niste caini de
vila, universitarii.
Costei insa nu se simtea bine daca nu-i repara fetei bratara. Si
perseverenta lui fu rasplatita. Zari pe calorifer cutia de bijuuri a frumoasei
adormite: marge le, verigi, inele, brose, cercei, mai totul lucrat ieftin din
plastic sau din sticla. Cu o singura exceptie: bratara! Inca nereparata. Era
un simplu joe de copil sa rupa plasa si ar fi ajuns cu degetele pana la ea.
Ar fi dat-o lui Sumotaru, obligandu-1 s-o repare, si ar fi adus-o la loc
inainte ca tanara ei proprietara sa se trezeasca din somnul din somn.
Nobile intentii, plan maret, dar pericol mare. Vivian ar fi putut sa
aiba clarviziuni, sa se autosesizeze de disparitia bijuteriei, sa reclame la
politie si chiar un caine-lup incepator n-ar fi avut prea mari dificultati in a
detecta prea batatorita carare dintre fereastra buclucasa si Vulcanizare.
Alta solutie nu era decat un furt in toata regula, savarsit eventual de un
prieten, altadata, conform unui proiect bine intocmit si implementat doar
daca cele doua locatare vor ramane tot atat de imprudente in ce priveste
expunerea bijuteriilor in locuri accesibile strainilor.
Da, altadata, alta fata, parca citi Costei din versurile ei. Acum, uite,
se lumineaza, incep oamenii sa umble. Gugustiucii si randunelele
ciripesc. Javrele si jigodiile cartierului, ca niste buni pirati sau talhari, se
organizeaza sa ocupe cele mai bune pozitii de pomanagii in calea
trecatorilor si mai ales a trecatoarelor, fiindca ele-s mai predispuse la mila
pandemica universale, propovaduita de Sfantul Pantelimon.
Inima indragostitului chior, pirat, se face cat un purice: dintr-un
apartament de la parter se aude latratura furioasa a unui lup, caruia ii
raspunde imediat un canis de la ultimul etaj, de la patru. La gunoaie, s-a
dezlantuit o incaierare de mare show: se bat liderii a doua haite, unui
negru, celalalt brun. Costei a renuntat cu totul. Se indreapta ganditor spre
locul de munca. Se produc grave incalcari de frontiere. O catea in calduri,
Cala, sex-simbolul cartierului, remorcheaza un ciorchine de followers,
23
dulai de diferite foste rase §i de diferite dimensiuni, din teritoriu in
teritoriu, starnind proteste vehemente, amenintari, soldate din cand in
cand cu altercatii fara consecinte prea grave, fiindca in ultimul an specia a
prosperat pe aceste meleaguri, toti sunt gra§i, comozi, §i nu se poate vorbi
cu deplin temei de o reala criza de catele, care sa te impinga spre batalii
de mare rise, inegale, disperate, iar Morena sta in coada §i se uita.
E chiar impresionant sa-1 urmare§ti pe asta: un dulau voinic cu
dizabilitati, caruia i-au rupt Pit §i Rott - pibullul §i cu rottweilerul
generalului Vasea - membrul drept din spate, a§a c-ar fi mierlit-o de
foame, sarmanul, de nu i-ar fi plans generos de mila Vivian §i gardiana sa
§chioapa, predispusa la o empatie anticipabila. Excesul demografic e cu
adevarat bun la noi la blocuri. Uite, nicio haita nu accepta integrarea
acestui bot mare in plus. Ele-§i permit luxul de a renunta la un mascul cu
atata experienta, caruia copiii, in cruzimea lor vesela, ii zic Handi,
Handicapatu, parca batandu-§i cu ingratitudine joe de blandetea lui, ca
atat de mare, tantalaul, §i n-a mu§cat niciodata pe nimeni !
Harmalaia ajunge la paroxism. Vine momentul in care se aud
simultan toate haitele cartierului. Nu mai poate dormi nimeni. Se trage
apa la closete. Tentatia e atat de mare incat nu se pot abtine nici nefericitii
din apartamente, destul de multi §i ace§tia. Ei se pun pe latrat infruntand
orice riscuri, spre marea admiratie a tuturor catelelor, implicate sau nu.
Parca e al lor tot cartierul, tot sectorul, tot municipiul!
Cate un automobilist, ie§it sa verifice existenta tuturor rotilor §i sa
dezmorteasca motorul, urla un exasperat Duu...! §i injura, arunca vreo
piatra, vreun bat, face lini§te pe cativa metri patrati. Co§tei a ajuns la
Vulcanizare §i ii vorbe§te despre bratara cu scarabeu giganticului sau
prieten.
Vivianei ii place acest foarte matinal moment canin al cartierului,
cand dupa profunzimea ecourilor poti estima dimensiunea zonei locuite.
E o demonstratie de vitalitate, un imn soarelui, cainele insu§indu-§i la
ora§ aceasta meserie a coco§ului. Ea are ureche muzicala §i deosebe§te
sunete pana la vila la tovara§a Cocuta cea urata, batandu-i inima cand
latra lupii Corbu §i §arona, rottweilerul Rott §i pitbullul Pit.
Daca scoti capul la aer rece §i curat, spre containerele racite §i
inrourate, constati ca marea utrenie canina a trezit o buna parte din
blocuri. Da, se aud din toate directiile rezervoarele closetelor ragaind.
Urmeaza inca vreo ora de somn dulce, sau mai multe, dupa cum are
serviciul sau naveta fiecare.
De asta data, Vivi nu mai poate s-adoarma.
Se tot uita cu jale la bratara de la ma-sa §i imagineaza tot felul de
variante de a o repara. De§i poeta ce-§i semneaza Tahoma, eventual
Lucida Tahoma, versurile totdeauna lirice §i niciodata filologice, micuta
nepotica a lui tanti Cici este suficient de inteligenta incat sa ia in
24
considerare §i cazul in care s-ar duce cu toata impertinenta chiar la
atelierul de yale, sa-1 roage pe Sumotaru sa-i dreaga ce-a stricat, dar ii e
ru§ine. Ea nu se indoie§te nicio clipa ca bruta care a speriat-o atat de tare
este totu§i deplin stapana pe meseria practicata. Ea este convinsa ca acele
degete grase §i cumplit de puternice pot actiona §i cu mare ginga§ie,
realizand operatii deosebit de delicate, cum ar fi schimbarea bateriei la un
ceas, inlocuirea curelei la un casetofon sau largirea ireversibila a duzelor
la un aragaz care functioneaza in conditii de presiune scazuta.
In camera mare, tanti Cici doarme. Nu a mers la baie, deci n-au
trezit-o cainii cand au ie§it pe platou la apelul matinal. Tanti Cici sforaie
u§urel, iritand urechea de posibila melomana a nepoatei.
Vivi a luat cu ea o saco§a de polietilena, alba pe dinauntru, iar pe
dinafara zugravita pe ambele fete cu aceea§i stampa color, fotografia unui
adorabil pisic de prin Turcia, pus sa-§i scoata sfidator capul dintr-un colaj
de floricele albe cu miez portocaliu, asemanatoare margaretelor care cresc
din bel§ug pe versantii insoriti ai muntilor no§tri Carpati. Cum adica?
Daca n-am carje, or sa-§i bata joe de mine toti hotomanii §i or sa ma
in§ele la pret? Fiindca imi este scrisa nu §tiu ce cretina candoare pe
frunte? Mai, sa fie! Chiar daca fac versuri lirice §i le semnez Tahoma, eu
imi pazesc gandirea sa fie mereu lucida! §i nu raman nimanui datoare!
Cine face vraji in contra mea, se va pomeni ca i se intorc inapoi: God is
Dog §i Dog is God, mai, mai...
Vai, matu§ico-matu§ico, ce buna e§ti matale cu mine! Cum te zbati
tu sa ma protejezi, sa am cat mai mult timp de invatat, doar-doar oi trece
cu zece §i examenul asta! Iar eu stau §i ascult ca nesimtita toate prostiile,
ma tin de poezie §i nu observ ce eforturi faci!... Brava mea matu§ica!
Agitand punga cu pisoiul §i gandind sa cumpere ni§te savarine care
plac a§a de mult matu§ii Cici, Vivian nu scapa din vedere, in drumul ei
spre piata faptul ca la gunoi parcase cineva o caruta pe roti de ma§ina din
care coborasera vreo §apte-opt copii de ambele sexe. Fata se opri §i privi
cu incantare cum micii lucratori sar in containere fara nicio retinere
dinaintea duhorii de scones turbat sau zumzetului pe buna dreptate
suparat al mu§telor. Al mu§telor apartinand la eel putin doua specii, cam
ca mas line le: unele erau negre, grase §i lene§e, altele verzi, sclipitoare §i
agile.
Vivi izbucni in ras, gandind cele doua containere ca pe un
parlament bicameral in care se confrunta oratori negri §i oratori verzi,
reprezentand interese din intreg cartierul.
Prichindeii se cufundasera pana la brau in locul de munca,
extrageau §i adunau in saci soio§i, pe categorii, sticle, carpe, metale,
material plastic. Pe langa brichete §i baterii, mai gaseau §i cate un picior
de papula sau alta jucarie. De asemenea, ei aduceau cu multa maiestrie de
la volum mare la volum mic cutiile de carton binemirositoare aduse aici,
25
la sfar§itul zilei de vanzare, de lucratoarele de la Complex.
Ce copii vrednici, ce baieti draguti, ce fetite minunate!... Oare ar
accepta matu§ica sa adoptam unul? se intreba Vivi tragand cu coada
ochiului spre chio§cul circular al lui Mos. Marlett, unde caruta§ul §i
caruta§a se racoreau cu bere de la dozator sub poiata, prevestind o zi
caniculara, dar se tratau § i cu vin de culoare ro§ie, intelectual, ieftin. Nu,
nu, nu. Matu§ica n-ar accepta niciodata a§a ceva, o adoptie. Sau eel putin
atata vreme cat sunt frumoasa, cat mai atrag, fie §i pe un Co§tei sau pe un
Sumotaru. Gandim cam la fel. De ce nu ne-am ingadui sa visam un prune
chiar al nostru?
§i, zambind interior, Vivian i§i arunca pletele ondulate putin in sus,
potrivindu-le mai bine pe umeri, meat domnul Garamond de la trei,
ramase pentru a treizecea sau a patruzecea oara surprins de cat de bine
seamana colocatara aceasta a sa cu solista sa de muzica u§oara preferata
in floarea varstei, a§a cum o vazuse el candva cu sotia sa, ascuMnd-o §i
bisand-o la un spectacol de varietati, cand demult-demult i§i mai puteau
permite asemenea ie§iri §i, desigur, mai traia §i Ceau§escu. Ce emotie
memoriala: sa simti, ca adult, ce ca mucos prost n-ai avut discernamant.
Ca exista bogatie! §i ce poate achizitiona cine beneficiaza de noroc.
Norocul e cum §i-l face omul. Iar azi, banii se fac din publicitate.
Daca nimere§ti cu mobilul un instantaneu senzational §i vinzi imaginea
unei agentii de publicitate mondiala, atunci e§ti un om facut, Pantiu§a!
Cu palaria de paie prafuite §i putrede cazuta pe ceafa, cu ochelarii
mult inaltati pe nasu-i earn §i ro§u, domnul Garamond tocmai explica
unor taranci fermiere din Dragomire§ti, Domne§ti sau Dobroie§ti, care
vindeau laptuci, ridichi de luna, cimbru uscat §i legaturi de ceapa verde,
cum ca Romania are §anse reduse de a intra in NATO in primul val.
Interlocutoarele sale radeau foarte tare, aratand danturi luminate de
argintiul puntilor de vipla, §i pareau a imagina pe acest NATO ca pe un
litoral cu mai multe valuri in care sirenele se harjonesc cu varcolacii.
Nu erau deloc impresionate de mobilul, aruncat de fii-su Pentelei
din Italia, dar reconditionat de un expert, cu care scula flecarul asta putea
sa le fotografieze, transmitand imaginea direct pe un PC de acasa, reteaua
celulara fiind a generalului Vasea, iar scopul ei, monitorizarea bunastarii
celor 4 caini ai sai, doi lupi, botezati Corbu §i §arona, un pitbull - Pit §i
un rottweiler, desigur Rott, cand mai pleca departe cu tovara§a Cocuta.
In orice caz, tarancile ii dadeau dreptate anticipat domnului
Garamond, fiindca il cuno§teau de ani de zile §i se convinsesera ca are
opinii sanatoase. Intr-adevar, ideea care trecea ca un fir ro§u prin orice
opinie politica, sociala, economica sau culturala a dumnealui era ca
Romania nu poate sa iasa din rahat decat pe o singura cale. §i anume: sa
se conserve ce a fost bun §i merituos in cei patruzeci §i cinci de ani de
26
comunism, la care sa se adauge tot ce este bun §i valoros in NATO, dar sa
se adapteze potrivit conditiilor noastre concrete, tot ce se aduce din
experienta altor tari. §i e drept ca o asemenea teza, oricat de tampit sau de
tampita ai fi, nu poate fi respinsa in forul sau interior decat de cineva slab
la capitolul patriotism.
- Ce e, Vivi§or, cu tine prin piata? ramase cu gura cascata sincer
vecinul. E cumva bolnavioara madam Vidman?
- Nu, tunica nu are nimica, se imbujora la fata fata, fiindca
tarancile se uitau la ea ca ni§te examinatori la un concurs de misse. N-are
nici pe dracu! Am vrut doar sa-i fac o surpriza §i sa invat, totodata, §i eu
cum se executa corect operatia asta de rutina, a shoppingului la noi in
cartier.
- Operatie? ! se facu ca se mini dl Garamond.
Brusc scoase de la spate, din portstatia de la Centura, telefonul
celular pe care i-1 bricolase generalul Vasea sustinand ca are performance
similare cu ala folosit la 11 iunie 1997 de inventatorul Philippe Kahn,
cand a transmis wireless poze cu fii-sa nou-nascuta, pentru intaia oara in
istoria omenirii.
- Numai ca m-am incurcat deja, marturisi ea, jenata, in timp ce
fotograful tot ridica in sus antena telescopica a statiei, tragand cli§eu dupa
cli§eu. Eu nu mai inteleg nimica, domnu' Garamond! Tanti Cici sustine
ca ea ia branza dulce, smantana §i lapte nefiert in megasticla de doi litri
doar de la o anumita femeie de incredere, fiindca altfel branza e acra,
smantana subtire §i fainoasa, iar laptele, de vechi §i spalatura cu
detergenti ce este, se branze§te imediat ce-1 pui la foe! Ca sa nu mai
vorbesc ca poate mirosi urat, a balega, a oala nespalata sau a nu §tiu ce
buruieni nepermise in hrana vacii...
- Nu exista femei de incredere ! il lua gura pe dinainte pe fostul
vanzator de cupoane, retragand antena.
§i incepu sa lalaie, gesticuland de te umfla rasul numai privindu-1
de la distanta: Te vorbe§te-n fata bine/ §i-n spate loveste-n tine!
- Or eu, tresari puternic Tahoma auzind versuri, nu o cunosc pe
acea femeie. De la Dragomire§ti, Dobroie§ti sau Dara§ti, am uitat,
domnule, §i mi-e jena... Nu pot sa merg pe la fiecare in piata §i sa intreb:
de la dumneata ia dimineata lapte baba aia care umbla-n carje fiindca §i-a
pierdut laba piciorului drept cand a fost cu demancare la Televiziune?
- Lasa, lasa, fetita mea, nu mai plange, nu te intrista, fatuca draga,
deveni amabil domnul Garamond, vino cu mine inapoi §i iti jur c-o sa-ti
prezint un taran de incredere, om in etate, serios, peste tamplele caruia s-a
a§ternut floarea de cire§ a anilor §i care a lucrat la o ferma de vaci a
partidului. A Partidului! El face un lapte a§a de bun, de delicios §i u§or de
digerat, incat garantez ca o sa te lingi pe bot dupa ce-1 vei gusta, sj
dumneata, §i preastimata matu§ica, al carei preaplecat servitor ma aflu.
27
Astfel o agrai vecinul §i o conduse pe Vivian spre un individ
negricios §i mic de statura, neras, limitat sus de o palarie antebelica, iar
jos de ni§te adida§i rupti dar purtabili inca. Intre cei doi se aprinse o vie
controversy numai nu se mu§cara, de la oportunitatea semnarii acum a
unui tratat capitulard cu Ucraina.
- In orice epoca §i sub orice regim, se jelui domnul Garamond, am
avut intotdeauna tradatori mai mari sau mai mici, dupa cum il tineau
puterile pe fiecare. Dar ca a§tia care au venit acuma, n-am avut §i nici nu
vom mai avea, cred eu, vreodata, fiindca s-a dat tot ce era rentabil sa se
dea. O fi fost el Ceau§escu, saracul, cum o fi fost, tradator, dar teritorii
romane§ti n-am auzit sa instraineze vreodata! Oricate presiuni ar exercita
asupra noastra CIA, KGB-ul §i Mossadul, noi nu trebuie sa semnam
nimic inainte de a ne asigura ca pana §i ultimul extremist ucrainean, fost
bol§evic, fost securist de-al lor sau fost ideolog, nu recunoa§te intr-o
declaratie oficiala la O.N.U. ca in componenta tanarului stat ucrainean au
intrat regiuni care nu i-au apartinut niciodata §i pe care numai o
slabiciune economica §i militara pasagera, explicabila prin disparitia
CAER-ului §i a Tratatului de la Var§ovia, ne impiedica pe noi, pe romani,
a intra peste ei §i a ni le relua cum au facut masele populare in 1918!
- Care mase populare, dom' le? se mira interlocutorul de sub
palaria interbelica. Care mase?... Tarabe poate!
Vivian surase intelegator, fiindca a urmarit §i ea aseara convorbirea
dintre un moderator, un analist politic §i consilierul pe probleme de istorie
al acestuia, a inteles §i ea, ca toata lumea care s-a uitat, ca Romania nu
face bine ce face §i ca actualii guvernanti vor plati scump pentru ca n-au
ascultat de bunii lor sfatuitori, ca sa se asigure durabil §i sustenabil o
reconciliere istorica te tip franco-german, dar in rest problemele n-o
interesau, nu erau teritoriile ei, se §i mira cum pot pensionarii sa se
ambaleze atata cand oricum sunt foarte multe persoane §i personalitati
platite tocmai pentru a se gandi la toate aceste probleme spinoase, unii
intorcandu-le pe o parte §i altii pe cealalta. Nu politica ne face fericiti, ci
poezia, era textul ei preferat in care invelea cartonul cu savarine.
Ea parea fericita ca rezolvase cu laptele, care atarna greu in punga
cu pisica. Restul n-o mai interesa.
Ce mai avea de cumparat in acest matinal periplu prin tara era
chestiune de rutina §i oricum neimplicand prea mari riscuri de a fi certata
sau, mai rau, luata la mi§to de baba. De la o doamna cu ochi alba§tri ca
floarea inului §i cu broboada ro§ie cu bulinute albe, fata a cumparat pe
mai nimica un snop de §tevie, cam batrana dupa verdele intunecat al
lungii sale frunze. De la ni§te adolescenti tigani angajati de fermierii
romani pentru a le vinde produsele, a ales trei legaturi de salata uda §i
proaspata. Nici ace§ti vanzatori nu i-au cerut prea mult pe marfa. Ei au
intrebat-o razand sclipitor ca ni§te cantareti de pe MTV, cu ce marca de
28
§ampon se spala ea la par de este a§a de lung §i de ondulat §i total lipsit de
matreata.
A izbucnit §i ea in rasul ei sanatos §i tanar, plin de vitalitate:
- Cu §ampon de-al nostru romanesc, de urzica, fiindca tanti Cici
sustine ca materia prima este prea ieftina ca sa-§i mai bata capul cineva s-
o falsifice cu cine §tie ce chimicale.
Baietii au raspuns razand la fel de sanatos §i de tanar, liderul lor i-a
recomandat ceva mai eficient §i decat §amponul verde de urzica, §i anume
frunza de nuc naturala, oferindu-se sa-i furnizeze personal acest produs,
la comanda, daca mai trece pe la ei prin piata.
- Sa ma mai gandesc, a raspuns enigmatic Vivi. Am retinut aceasta
oferta a voastra, baieti, §i va sunt sincer recunoscatoare pentru ea. Data
viitoare am sa vin pe la voi §i cu o poezie despre efemerele flori de nuc,
sa crape toata critica filologica de necaz!
Soarele, de§i rasarise putin, se chinuia sa mai rasara o data, adica sa
urce deasupra stratului de mazga aurie cu care il intampinase respiratia
ora§enilor, a cainilor §i a diferitelor categorii de autovehicule. O adiere
mangaia tandru varfurile plopilor. Gugu§tiucii se intreceau in cantec §i,
dintr-un balcon de cetateni pescari, detinut intr-o colivie la vedere, se
auzea un pitpalac nostalgic §i rasunator, capturat intr-o lunga a§teptare cu
undita langa un canal de irigatie, plin de apa §i de pe§ti de rau datorita
unei inundatii, dar care nu mu§cau la viermu§i fiind manipulati genetic.
Co§tei §i Sumotaru vorbeau §i fumau pe trepte la Vulcanizare in
a§teptarea clientelei, care ar fi putut fi bogata daca se confirma
previziunea satelitilor meteorologici privind temperatura inalta §i pe
alocuri caniculara, muind cauciucul, favorizand penetratia unor obiecte
ascutite §i chiar exploziile pur §i simplu. Pe trotuar, la vreo zece metri de
ei, trecu frumoasa Vivian, planturoasa, bogata in carne, rubensiana
slabind pana la standardul femeii de treizeci de ani a lui Balzac, totu§i
fecioara abia azvarlita de pe bancile liceului direct in lupta vietii. Ei nu se
hotarasera inca asupra strategiei optime. Era limpede doar faptul ca
violenta e contraproductiva. Co§tei sustinea ca trebuie cerute scuze
civilizate, reparata bratara §i apoi alte obiecte casnice, §i pe urma om mai
vedea. Sumotaru mergea insa de-a dreptul la tinta: el considera ca
ferestrele de la parter ramanand deschise datorita caniculei, s-ar putea
folosi o sarma lunga §i o carpa imbibata cu formol sau cu ce dracu te
adoarme, trebuie intrebat care §tie. Apoi scoti grilajul, ceea ce la mu§chii
mei e ca §i cum ti-ai aprinde bricheta, §i poti apoi sa regulezi fara prea
mari complicatii §i pe gagica, chit ca-§i semneaza poeziile Tahoma
Lucida, §i pe doamna plutoniera, care i le critica de le desfiinteaza,
socotind prioritate absoluta nu lirismul, ci examenele.
Necunoscatoare de barbat, oricum neindraznind sa-§i inchipuie ce
gandeau demonii care ii stricasera bratara de la mama ei, frumoasa poeta
29
lirica Tahoma Lucida Viviana le facu in treacat, zambitoare, un fluturat
semn cu mana, nu chiar ridicata in sus, dar suficient de clar mi§cata incat
gestul sa fie reperat §i sa cauzeze o seama de ganduri sumbre, rau
prevestitoare. Co§tei se gandi ca cineva, poate chiar baba, il observase la
geamul fetei. Jenat, el i§i lasa capul in jos, inro§indu-se. Sumotaru incepu
sa gafaie greu de emotie, fiindca dimensiunile sale impresionante
intimidau tineretul feminin §i numai pe cai foarte intortocheate ajungea el
la relatii pasmice cu sexul opus. Naturaletea cu care il aborda vedeta il
buimacea complet, nu prea mai §tia de unde s-o apuce.
Micuta Vivi uitase ca, pe langa lapte, §tevie §i laptuci, mai are de
luat de la Paine o franzela. Nu se mai intoarse in piata, ca sa nu-i para lui
Co§tei ca se plimba cu talc prin dreptul Vulcanizarii. Hotari sa cumpere
una de la chio§cul dintre blocuri, un fel de borcan, mic dar aprovizionat,
al lui Mos. Marlett, chit ca o da nitelus. mai scump §i mai veche. Avu insa
noroc: painea mo§ului era calda, a§a ca fata i§i permise sa ia doua. De
pofta §i de mirosul dulce §i patriarhal ce i s-ar fi potrivit ei inse§i, fata
incepu sa ciupeasca §i sa molfaie incet, batrane§te.
Caruta cu scotocitorii in gunoi plecase, lasand in urma duhnitura de
vin ieftin, intelectual.
La containere era lini§te. §i la cele mari trapezoidale deschise, §i la
cele mici, cu capac ve§nic tinut ridicat de adoratoarele de caini.
Sprijinit cu manutele pe buza unuia din tab la galvanizata §i privind
in gol, statea ganditor doar un zavod gras ca un poloboc, cu picioare
ridicol de scurte, poreclit de prichindeii dintre blocuri Sumotaru, fiindca
semana cu un baiat gras, tot Sumotaru, de la noi de la Vulcanizare.
God is Dog. Un nor pribeag tocmai intuneca vremelnic soarele
natural, fara de care viata pe planeta noastra se zice ca n-ar fi cu putinta.
Pitpalacul din colivia la vedere scoate sunete mai j amice, carora
gugu§tiucii le raspund cu glas jos si infundat de fagot funebru.
O doamna catea in calduri ni se va arata de dupa coltul blocului,
remorcand un ciorchine de dulai de diferite foste rase §i de diferite actuale
dimensiuni.
Ea este calma §i demna, con§tienta de responsabilitatile de mamica
pe care §i le asuma, de greutatile care vor veni, caci nu e u§or cu cei mici
nici femeilor cu salariu in ziua de azi, dar celor fara, ce supravietuiesc
cum or fi §tiind numai ele, de pe o zi pe alta! Ei sunt surescitati, furiosi ca
sunt purtati pe drumuri fara niciun folos, de mai multe ore bune. Vivian
recunoa§te cu bucurie printre ei pe domnul Mitica, zis §i Maturici, cainele
blocului ei, poreclit a§a datorita cozii sale stufoase §i grele, pe care cand o
mi§ca in semn de salut, literalmente matura cu ea cimentul.
Iar pe doamna catea Cala o cunoa§te bine matu§ica. A razbotezat-o
cu un cuvant de moda noua, ale carui virtuti semantice, poate lirice, nici
c-o framanta pe nepoata: Purisanca. Prescurtat: Puri. Cum ii zicea Ionela
30
odinioara lui Puricila al ei!
Vivi§or a vazut cu ochi§orii ei cum, la nunta ei de la gunoaie §i de
sub trandafiri, la umbra zidului de lemn cainesc, Cala ce alba, cand a vrut
sa se urce pe ea un zavod poreclit de copii Handi, adica Handicapatu, sau
Trepiedul, ca 1-au lasat in trei picioare fiind rau Rott §i cu Pit ai lui
unchiu' Vasea, ea s-a mi§cat inainte maraind, a ta§nit de-acolo,
scuturandu-§i scarbita blana, §i s-a repezit sa-1 linga pe obraz pe mult mai
tanarul Co§tei, chit ca era §i ceacar, §i sa§iu, §i cam chior de-a binelea, dar
simtitor §i saritor, de un curaj dement §i nobil, vulcanic nu roturier.
- Purisanca dracului! a oftat atunci madam Vidman, renuntand
zambind sa-i mai explice lamarckistei Cala ca de la Handi nu se poate
alege cu puiuti §chiopi, dar de la Ceacaru se poate trezi cu ei chiori.
- Ce e aia purisanca, matu§ica? s-a interesat fetita.
- Ei, ce-ti trebuie sa le §tii pe toate?... Purisanca e un fel de baba
mai a§a, de§ucheata, o baba mai tanara. Cum ar alinta poetul Balzac pe
una peste treizeci-patruzeci trecuta, dar de pe la noi din cartier, profilata
pe baieti foarte tineri, ca aia de la Vulcanizare. Cala abia incepe, a avut de
la cine sa invete, de la lene§a aia de Sarama, careia nu degeaba i-am dat
acest romantic nume indian, romanizat de copii in Sarmaua, ca prea s-a
ingra§at de cand cu ecomila asta!
Lui Vivi ii vine sa §i rada: pentru o clipa avu in memorie, de cand
era mica, imaginea unor domni respectabili, exasperati la o coada la un
fel de cafea numita nechezol, vanzatoarea de la Complex, de§i bagase,
ramanand enigmatica sau ne§tiind nici ea cum suna dispozitiile, daca se
da sau nu se da, iar ei avand totu§i banuieli sumbre ca se da pe la spate,
unde domnul Garamond forma deja o alta coada, la care a oprit §i pe
madam Vidman cu fetita. §i au apucat toti, sa-i dea Dumnezeu sanatate,
ca mult 1-au mai pomenit pe urma ele doua!
Precum incetine§te o ma§ina de formula unu dinaintea unei §icane,
de indata ce o repera pe Vivi§or a§a facu §i cateaua galbena, invechita,
Cala, modificandu-§i in unghi drept traiectoria, pentru a se lipi de zidul
jegos al blocului §i a-§i scarpina de el, prin frecare intensa §i aplecarea
indecenta a capului, greabanul pe partea din stanga.
Precum bodyguarzii, dupa ce au oprit limuzinele negre §i stapanul
potrive§te la nesfar§it panglicile la coroana la monument, pentru presa, iar
ei se indreapta cu pa§i amenintatori §i priviri fixe spre adunatura de gura-
casca, tot a§a §i dulaii nunta§i, lasand mireasa sa-§i faca treaba la zid, se
indreptara spre Vivian, cu Maturici in frunte, insa nu disuasiv ca de
protectie, ci cu vadite porniri agresive, care reie§eau din latratul exagerat
de furios, nepoliticos de le sareau stropi diamantini odata cu aerul din
plamani.
- Mar§!... Mar§! tipa fata, instinctiv dar voios §i, crezand ca le e
31
foame, le azvarli painea ciupita, de care haita se feri insa ca de o piatra,
intetindu-§i latratura §i apropiindu-se §i mai mult de apetisantele ei
picioare, incaltate cu ni§te sandalute ro§ii cu botul decupat de se vedeau
inofensive unghii ojate sidefiu, nu canini incisivi, incat n-aveai de ce sa te
temi §i sa te dai inapoi, oricat de javra ai fi fost.
- MarsJ... Mars, de-aici! Auuu! tipa inca o data micuta Vivi cand
aproape ca-i atinse genunchii o jigodie cenu§ie, cu un ochi albastru ca
privirea colegului Co§tei §i cu unul alb ca faianta de la baie.
PocL. Plici! dadu ea in el cu punga in care se aflau laptele, §tevia
§i cele trei legaturi de salata, in loc sa se lase mirosita ca-ntr-o editura.
Buimacita, fiara dadu inapoi §i se retrase lateral, in timp ce creierul
nauc al studentei se intreba, in mod cat se poate de intelectual §i de
nepotrivit bataliei necrutatoare care e lupta pentru existenta, daca despre o
persoana cu ochii de culori diferite se zice corect, cum? Ca e impali§ata,
sa§ie sau ciacara? Iar urmarea acestui scurt moment de retragere din
teroarea prezentului, care de fapt este una a istoriei inse§i, fu ca dulaii,
vazand pisoiul eel turcesc de pe punga ca parasea hote§te floricelele albe
cu miez galben, asemanatoare margaretelor de pe la noi, agresandu-i cu
inaltimea lui aparenta ca de cotoi, au raspuns la miorlaita violenta cu §i
mai mare violenta, infigandu-§i bine coltii in el, facand punga harcea-
parcea, tocand §tevia §i salata, slobozind pe asfalt ca pe o torpila alba
megasticla de plastic cea umpluta cu lapte de vaca.
- Auuu!.. MarsJ Mar§ de-aici! Ajutooor! a strigat iar, vazandu-se
talharita, micuta Vivi din tot Universul, scapand din maini §i cea de-a
doua paine.
§i atunci au aparut dinspre Complex, in fuga mare, ca un comando
de-al politiei de vecinatate, aide Co§tei, Sumotaru §i, mai tarziu putin,
domnul Garamond. Totodata, s-a deschis un geam binecunoscut la cotetul
doamnei Vidman, care in persoana hamaia §i ea ragu§it ceva sfaturi
Vivianei, cum ca sa se apiece, sa ia de jos o piatra §i sa ocheasca sa dea
cu ea in ala cenu§iul, care e liderul grupului!
Prea tarziu. Fata plangea deja sfa§ietor, iar dinspre glezna §i de pe
fluierul delicatului ei picioru§ stang curgeau §iroaie subtiri de sange
rubiniu.
- Mama... Mama, azi-noapte... Vai! Vai, ce nenorocire!... Ce
nenorocire! bolborosea printre sughituri Vivian, in timp ce, la fereastra,
madam Vidman, dandu-§i seama §i ea ca ireparabilul s-a produs, se
apucase cu mainile de cap intr-un gest tragic grec de disperare muta sj
fara leac.
- Care din ei ai mu§cat? intreba tunator Co§tei, odata ajuns la locul
faptei. Fara a mai a§tepta raspuns, el culese de pe jos pietre §i pietricele sj
recipiente de plastic §i tinti in caini la intamplare. Ei maraira inca,
suparati, sparsera totu§i ga§ca §i se raspandira in toate directiile, dand din
32
cozi cu o veselie din care nu reie§ea deloc ca regreta vreunul fapta!
- Care ai mu§cat, ma? puse el inca o data aceasta intrebare
primordiala in terapia antirabica. Ru§ine sa va fie, ma!... Ce ru§ine!
- Ala ciacaru, cenu§i-uuu! marturisi printre lacrimi micuta Vivi.
Fir-ar ai dracului cu cine le da de mancare §i-i hrane§te fara sa-i ia acasa!
adauga ea, batand putin din picior §i facandu-1 sa inghita in sec pe domnul
Garamond, aflat in culpa.
El asista deoparte visator, dar raspunse demn, aproape maraind:
- Ai mei stau amandoi doar sub ma§ina, domni§oara, §i nu ataca
niciodata pe nimeni! Cat despre luatul acasa, e ilogic. Trebuie sa ajuti
orice fiinta aflata in nevoie, asta e ecomila! Iar cine ajuta un cer§etor
nespalat §i betiv, un aurolac in criza sau un boschetar ofticos, sau chiar un
popa dintr-o parohie zgarcita, nu e obligat sa-1 ia §i acasa, cum nici eu,
care te ajut pe tine nu cred ca e bine sa te due sus, la mine in cotet, fiindca
nici nu §tiu dac-a apucat sa piece, lone la mea la servici!
Totodata, el lua cu deosebita grija de pe jos painile §i laptele,
aratand ca deplange macularea simbolurilor lor ca alimente sacre.
- Lasa-le-acolo ! Arunca-le la gunoi! Lasa-le! Nu mai am nevoie de
ele! ! ! tipa isteric fata, care tinea totu§i in mana, in virtutea inertiei, punga
sfa§iata in care snopul de §tevie §i salata abia se mai tineau ca printr-un
miracol.
- De ce?... Da' nu... mormai incurcat §i Sumotaru, §tergand de colb
cu maneca sticla de lapte. Asta n-are absolut nimica, preciza el cu vocea
sa subtire §i mamoasa, iar painea o treci putin prin flacara de la aragaz §i
se dezinfecteaza de toti microbii, indiferent dac-au pus cainii botul pe
coaja!... Prin cate maini popose§te ea, chiar ca n-are nicio importanta,
domni§oara, daca a cazut putin pe jos. E pacat de Dumnezeu, ca e chipul
Domnului nostru Iisus, painea, ca sa-ti bati joe de ea §i s-o arunci. Altul
poate se uita §i n-are... Iar tu o dai tot la cainii care te-au mu§cat!
- Vai, ce nenorocire! Vai, vai, vai ce mai nenorocire s-a intamplat!
mai aminti o data de tragedia ei, cu gravitate de sibila, batrana gardiana la
fereastra §i disparu brusc, deschizand u§a, sa intampine pe micuta §i
nefericita Vivi, care venea §chiopatand §i remorcand dupa ea un ciorchine
lung de barbati de diferite varste §i dimensiuni, celor doi fo§ti colegi ai ei
§i vecinului de la al treilea etaj, adaugandu-li-se intre timp §i altii, care
toti vociferau impotriva inmultirii debordante a cainilor fara stapan, insa
neputandu-se constitui toti locatarii in haita n-avea nicio catea din cartier
a se teme de masuri concrete contra puiutilor ei, care de fapt nu
mu§casera pe nimeni!
33
2. Puiutul de veverita
Cine-i trecator pe langa vreun bloc §i identifica doua geamuri mai
mari, de camere, §i doua geamuri mai mici, de bucatarie §i baie, se
intreaba o data pe an daca in acel cotet, proiectat pentru reproducerea
fortei de munca, de la darea sa in folosinta §i pana in prezent s-a petrecut
vreodata ceva deosebit, ceva semnificativ, ceva care sa merite a fi
consemnat §i exploatat sub forma banoasa a unui scurt metraj, a unui film
de actiune sau a unui serial de televiziune, comerciala, cum sunt toate.
Batrana cu carjele §i feti§cana cu parul lung §i ondulat revarsat
peste ceafa grasuta §i alba, care apar frecvent, dincolo de zidul de lemn
cainesc §i de trandafiri, la ferestrele protejate impotriva oamenilor §i
lupilor de ni§te gratii, iar impotriva insectelor de ni§te plasa de plastic
albastra, te pot face visator, insa e bine sa le intrebi §i pe ele daca n-au
cumva ceva mutator de spus, macar contra zgomotului de trafic, emanat
de Bulevardul Ecomilei.
Fiindca povestea carjelor este cumplit de banala. Madam Vidman
n-a facut decat sa raspunda ca vrajita unor chemari, unei emulatii, cand s-
a dus cu oala de sarmale reci la etajul unsprezece al Televiziunii asaltate
din toate partile de terori§tii care voiau sa se aranjeze din toate pozitiile cu
noua putere. I s-a golit oala perfect etan§a §i i-au inapoiat-o gaurita de
glont vidia. O are §i acum, folosind-o ca ghiveci pentru o floare
asemanatoare cu mararul, numita Asparagus presidensis. Apoi s-a
plimbat prin oras. §i pe la prietene, uitandu-se pe la lupte, nedandu-sj
seama ca, purtand in paslari ciorapi prea subtiri, ii vor degera labele
picioarelor, cea din dreapta fiind ulterior amputata.
Batrana vulpe relateaza intotdeauna cu o mioritica seninatate cum a
ajuns invalida. Cat despre Vivian, ea sustine la orice CV solicitat de
redactiile ce o poreclesc Tahoma Lucida, cum ca nu i s-a intamplat nimic
deosebit in viata; §i pana la un punct, are multa dreptate!
Adevarata tragedie ascunsa de acest apartament ele nu o povestesc
niciodata, putini martori oculari mai sunt in viata §i, de aceea, putina e §i
lumea care o §tie, mai ales ca televiziunile n-au luat pana in prezent nicio
masura, de§i unele sunt indatorate anumitor critici sau istorici literari.
Ce s-a intamplat?... E o poveste veche §i oribila din anii' 50, de pe
la noi, u§or de relatat, fiind vremuri neipocrite.
La Caineni, catun impadurit de pe pitoreasca Vale a Buzaului, traia
odata un chiabur cainos, un vovkulak, pe numele de familie Melecan,
care se tragea din vame§i vestiti pentru rapacitatea lor. El avea terenuri,
joagare, argati, batoze, alt diferit inventar mort, turme, cirezi, bani §i o
34
casa mare cu multe acareturi. Iar unui taran sarac din aceea§i localitate i
s-a imbolnavit nevasta de pelagra. El avea noua copii §i se gandea ca daca
ii ia Dumnezeu zilele nevestei, cu greu va mai gasi alta care sa se inhame
la o munca atat de grea, sa-i hraneasca §i sa-i spele pe toti ca o roaba. De
aceea, intr-o joi pe inserat, bolnavul a batut la poarta chiaburului Melecan
§i, cu caciula in mana §i cu lacrimi in ochi, s-a jeluit facand un apel la
mila acestuia ca sa-1 imprumute de ni§te bani, sa aiba ce da la doctor, ca
sa nu-i moara cu zile nevasta pe la spital.
Melecan 1-a primit cu obi§nuita-i amabilitate, invatata de pe cand
mai putea face politica national-taranista, liberala sau extremists. Dar
cand a venit vorba de bani, a zis ca stai ca trebuie sa ma sfatuiesc cu
consoarta, ca ea tine la noi casa. §i consoarta asta era o femeie mica de
statura §i rea din toate punctele de vedere. Dupa grele negocieri, ea a dat
omului bani, dar cu urmatoarea invoiala: intrucat se vorbe§te de o
stabilizare monetara impusa de Stalin lui Dej, sa lase zalog singura sa
vacuta care da lapte la copii §i, in decurs de trei luni, sa intoarca suma
inapoi cu o dobanda de numai 31%, fixa, independents de procesul
inflationist. Conditii binevoitoare s-ar putea spune, daca n-ar fi fost §i o
clauza compensatorie stipuland ca in cazul neretumarii imprumutului la
termen, vacuta ramane de drept aceluia in al carui grajd se gase§te.
§i s-a intamplat ca femeia taranului sarac cu noua copii, de§i a fost
corect ingrijita la spital, a decedat. §i au urmat alte cheltuieli cu
inmormantarea, pentru care bietul om, pe care il chema Gavrilita, s-a
indatorat iar la cainosul de chiabur, la vovkulak, aducand zalog de asta
data inventar agricol mort: un plug §i o grapa.
Evident, nici nu trebuie sa ne punem in situatia cuiva pentru a
pricepe ca a ramane vaduv §i cu noua copii mici pe cap nu e u§or pentru
nimeni. Gavrilita a incercat sa-§i stinga amarul consumand bauturi
alcoolice, care erau ieftine pe Valea Buzaului §i nu 1-ar fi putut duce prin
ele insele la ruina. Din nefericire insa, el a cazut la pat de inima rea. A
zacut ce a zacut §i, nemuncind pe nicaieri, n-a avut cum sa achite
chiaburului Melecan sumele ce datora. Hrapareata sotie a acestuia nici n-a
vrut s-auda de vreo pasuire, a oprit vaca, plugul §i grapa, acumuland §i
mai multa avere decat inainte, ceea ce nu putea trece neobservat §i trecut
la catastif de catre noua putere sovietica.
Deposedat de mijloacele sale de productie, taranului sarac Gavrilita
din Caineni nu i se mai deschideau in fata decat doua posibilitati: ori sa se
haiduceasca, ori sa piece la oras. §i sa se proletarizeze. Intr-o zi, s-a sculat
din bordei inviorat, s-a inchinat, s-a barbierit, s-a dus la oras. §i acolo a
reclamat la partid, la regiune, pe chiaburul Melecan, relatand despre
vovkulak, toate cum au fost §i fara sa adauge de la dansul nimic.
Adanc impresionat de cele auzite, un vice de la regiune, pe nume
§oimanu, care tocmai completa ni§te liste cu chiaburi propu§i pentru
35
deportare, nu numai ca 1-a trecut in capul uneia din ele pe acest odios
Melecan cu toata familia lui, dar a §i participat personal la ridicarea din
Caineni a banditului, punand a doua zi, demonstrativ, primar tocmai pe
taranul sarac §i vaduv ce avea in intretinere noua copii. La randul lui,
destoinicul primar Gavrilita §i-a aratat recuno§tinta fata de partidul care 1-
a scos din nevoi, amenajand gospodaria chiaburului Melecan ca pe o cash
de odihna pentru activi§tii obositi, care vizitau des tinutul, bogat in
podgorii §i livezi de tuica, dar ai carui locuitori lasau sa se inteleaga ca nu
prea vor sa se colectivizeze, nici la colhoz, nici la sovhoz.
Incapatoarea vila s-a numit o vreme Mitrea Cocor, dupa numele
unui erou de-al lui Mihail Sadoveanu care pedepsea necontenit pe
exploatatori, cum a invatat in URSS, unde a vazut §i cu ochii lui colhozul
care e viitorul taranimii de pe tot mapamondul. Tovara§ul vice §oimanu
venea des aici ca sa se sfatuiasca indelung cu Gavrilita §i cu alti primari §i
ca sa participe personal, cum altii la vanatoare de lupi, la numeroase alte
ridicari nocturne de vovkulaci, sa-i trimita pe drumul eel fara pulbere.
§i la lupte cu partizanii.
Pana cand fu coborat din munte pe targa, lovit in gatlej de un
glonte ratacit, §i depozitat in vila sa a§tepte un avion de salvare care nu a
mai aterizat niciodata, a§a ca a fost trimis la oras. in sicriu dintr-un brad
psihopomp carpatin cu o ma§ina de teren kaki de productie sovietica,
marca Gaz. Nelasand in urma decat numele sau atribuit vilei, dar nu in
forma Pentelei §oimanu, caci partidul nu s-a grabit sa-1 canonizeze printre
marii sai martiri, langa celebrul Lazar Kaganovici de la Rusca. Hatrul
primar Gavrilita n-a facut decat sa schimbe pe Mitrea Cocor cu alt erou
sadovenian exponent al lupte lor sociale, §i anume cu Tudor §oimaru. §i
nu numai el, cand se uita, ca primar, la firma, i§i aducea aminte de
defunctul vice; se gandeau la el §i oamenii din sat, §i personalitatile care
veneau la Caineni sa se odihneasca.
Numai la chiaburul Melecan, care pusese sa se inalte acele case, nu
se mai gandea nimeni, dupa cum §i in ziua de azi cine vine la §edinta in
Bucure§ti la Palatul Parlamentului, fie roman, fie strain, aproape ca nu-§i
mai aminte§te cu sentimente cine a dat indicatie §i apoi s-a ocupat
personal de impodobirea Capitalei cu acest maret edificiu, de la inaltimea
caruia nu mai distingi alegatorii de alti pietoni stradali, care-i om §i care-i
caine.
Dar chiaburul Melecan, inainte de a pieri cu sotia in Balta Brailei,
ca robi ai clasei muncitoare, a lasat greu blestem asupra cui va beneficia
de casele sale.
§i s-a intamplat sa poposeasca la Caineni, la Vila Tudor §oimaru,
la odihna, intr-o vara dupa ce se formase dictator national-comunist
marxistul democrat Ceau§escu in China §i Coreea, un scriitor doctor, de-
§i semna Lazzaro Spallanzani experimentalismele, un poet argentinian
36
comunist Lobison §i un scriitor roman vestit cu §oferul lui, Ciprian. §i n-
au stat ei decat vreo doua zile, ca a venit telefon de la Bucure§ti ca se
convoaca o dezbatere §i ca scriitorul eel vestit trebuie sa fie prezent ca
altfel, daca nu ne opunem, va fi un regres in cultura.
Iar mai inainte de scriitor §i de §oferul lui, fusesera la Casa de
Odihna ni§te activi§ti mari, care, lipsindu-le stapanul de atunci din tara,
§i-au permis sa mearga sa vaneze ni§te cerbi carpatini, ramuro§i ca de pe
pachetele de tigari pentru nefrunta§ii in productie, neanticipand insa ca
dinaintea mandrelor ierbivore salbatice ei vor deveni ni§te vanatori lirici
§i vor trai framantari labi§iene, ratand de beti ce erau toate tintele.
Da, ei erau oameni milo§i, romani, chiar daca nu aveau voie de la
partid, dupa mode lui de la Moscova, sa creada in Dumnezeu §i sa-§i
boteze copila§ii in numele Sfmtei Treimi.
Unul din ei mai batran, trezindu-se ca tinand regim bause cu
masura, a luat atunci de necaz la ochi §i a impu§cat o veverita.
Deci, au ramas pui§orii orfani §i puteau sa-i manance jderii,
cucuveaua, acvila, vulpea §i alte rapitoare. Sau pur §i simplu puteau sa
crape de foame, ca erau de lapte. Dar activi§tii au luat puii cu ei,
aducandu-§i aminte ca la Casa de Odihna Tudor §oimaru din Caineni, de
unde plecasera, a fost cat pe-aci sa-i mu§te de nadragi o catea lauza pe
care o chema Lisa.
Ea avea proprii ei catei personali, insa tovara§ii de la centru
considerau ca mai poate create §i patru pui§ori de veverita tot a§a cum
intr-un apartament de intelectual mic-burghez mai pot intra cateva familii
muncitoare la comun.
Hotarand a§a, pu§ca§ii au continuat sa vaneze animale mici §i au
innoptat la un padurar, unde au facut alt chef. A doua zi, s-au trezit
mahmuri, cu mare greutate se dadeau du§i din mijlocul naturii, abia pe-
nserat, mu§cati rau de tantari, au coborat ei la Caineni. De stress §i de
nemancare, doi din pui§orii de veverita au decedat in aceste conditii
vitrege, iar ceilalti doi abia daca mai dadeau semne de viata.
Tovara§ul Vasea, ca eel mai tanara speranta din grup, a ademenit
atunci pe catea §i a apucat-o de cap, prinzandu-i gatul intre picioarele
incaltate in cizme siberiene. §i au stat ei a§a multa vreme de vorba pe
treptele de la intrarea in casa de odihna dotata cu difuzor, cu masute
pentru remi §i cu §ahuri, dar jucandu-se mai mult table §i peptic. Stand in
fund, tragand din tigara §i dezmierdand-o pe ceafa §i pe dupa urechi,
incercatul propagandist i-a explicat catelei necesitatea obiectiva de a
alapta, pe langa cei §apte catei proprii, §i cei doi pui§ori de veverita, care
oricum nu consuma mult, dar efectul de imagine a partidului milos §i
ecologic asupra localnicilor va fi considerabil. lata, doi pui§ori de
veverita, gasiti abandonati de mama lor denaturata in padure, au fost
adu§i in sat de tovara§ii veniti sa se odihneasca, pentru a fi salvati de la o
37
moarte sigura §i a fi redati padurii, ca sa bucure prin ginga§ia lor pe toti
care o viziteaza, indeosebi pe pionierii taberei de creatie in drumetie sau
colectand plante medicinale §i fructe de padure cu valoare comerciala pe
plan intern, precum §i in valuta.
Lisa avea ochi galbeni rotunzi §i neincrezatori. Ea se uita cu ei
nelini§tita la mustata neagra ca antracitul a activistului, cauta sa scape
politicos, prin gesturi de impungere cu capul inainte, nu-§i lua deloc
angajamentul de a vedea ea de puii veveritei!
- Caci a§a, draga tovara§a Lisa, a procedat §i Partidul pe vremea
foametei din patru' §ase, evoca vremurile eroice ale cuceririi puterii
tovara§ul Vasea. Pe cand partidele istorice, perimate, taranist §i liberal,
precum §i ramura tradatoare a sociali§tilor a§teptau sa vina americanii, noi
§tiam de la ru§i ca nu va veni nimeni sa ne rezolve noua problemele
noastre concrete. Noi comuni§tii n-am stat cu mainile in san, Liso,
a§teptand ca neajunsurile sa se rezolve ele de la sine; noi ne-am suflecat
manecile §i am indraznit sa muncim, am inceput sa ne organizam §i am
luat masuri impotriva efectelor daunatoare ale foametei care pustia zonele
din Moldova insecetate. Cel mai tare ne supara faptul ca in urma
criminalului razboi impotriva Uniunii Sovietice tara era plina de orfani,
de un parinte §i de amandoi parintii, situatie agravata ulterior, intre altele
datorita amintitei secete, dar fie vorba intre noi, §i din pricina marilor
cantitati de alimente pe care ni le solicitau §i ni le §i luau prietenii no§tri
de la Rasarit, zic prietenii intre mari ghilimele. Iar ace§ti orfani mi§unau
de colo pana colo, zdrentuiti, murdari, plini de insecte §i infometati,
cazand adesea sub influenta unor elemente descompuse §i dedandu-se la
diferite infractiuni.
Imperiali§tii anglo-americani, Occidentul in ansamblu, in loc sa
puna mana §i sa ne ajute umanitar, se multumea sa rada de noi, trimitea
reporteri care in loc sa evidentieze realizarile guvernului democrat-
popular in reconstructia tarii devastate de razboi §i de proasta
administratie burghezo-mo§iereasca, cu deosebire entuziasmul ce
cuprinsese tineretul muncitor din fabrici, din mine §i de pe ogoare -
romantismul revolutionar trebuia dat de exemplu -, ei aratau din contra
unele cazuri cu ace§ti orfani, faceau agitatie, ne stricau renumele in ochii
proletariatului international, creau greutati celorlalte partide frate§ti, care
actionau dincolo de Cortina de Fier §i nu puteau fi ajutate deocamdata de
glorioasa Armata Ro§ie.
In aceste conditii, Partidul a hotarat sa stranga pe orfanii de la ora§e
§i sa-i repartizeze pe la sate sau pe unde se mai gasea de mancare, pe la
familii mai cu frica de Dumnezeu, dar eel mai luminos exemplu 1-au dat
numero§i activi§ti care au salutat laudabila initiativa de a adopta astfel de
orfani, de a create pe langa copiii lor fericiti §i pe altul pagubos, ramas
fara mama §i fara tata din diferite motive.
38
Iaca dar, draga tovara§a Lisa, cum se pune problema, cum trebuie
vazuta ea corect. Tot a§a cum nevasta-mea, pe langa copiii no§tri, mai
vede §i de un moldovean viguros care-i §i bate de le suna apa-n cap cand
nu suntem noi acasa, §i nu prea suntem, anume baietelul tovara§ului
Mitrea, plecat de doua luni in misiune in California, a§a §i dumneata, ca
n-oi fi mai cu mot, va trebui sa iei in intretinere pe langa cei §apte catei ai
dumitale, §i ace§ti doi amarati pui§ori de veverita, care dupa aprecierea
mea §tiintifica, repet inca o data, nu consuma prea mult.
Lisa nu intelese prea mult din discursul tovara§ului Vasea,
deoarece erau amintite evenimente care priveau un trecut foarte indepartat
din punct de vedere al unei scurte vieti de catea. Stabili insa cu admirabila
precizie unde s-a sfar§it incercarea de lamurire initiata de incercatul
tovaras. Vasea. Ea se lasa cateva clipe moale, simuland chiar adormirea,
ca un dulau dat in tarbaca, apoi se smuci naprasnic dintre picioarele
barbatului, maraind cumplit §i recucerindu-§i libertatea mai u§or decat se
a§teptase, a§a cum se intampla adesea cu cate o societate de se mini cum
de a rabdat atata amar de vreme asuprirea cuiva, cand era suficient sa se
smuceasca §i sa maraie oleaca, redobandindu-§i astfel onoarea,
demnitatea sau verticalitatea.
UMndu-se la ea cum alearga spre cotet, tovara§ul Vasea zambi
blajin pe sub mustata neagra ca antracitul in pofida anilor vechime sj
adauga cu un umanism netarmurit:
- Daca nu §tii, iti aratam; daca nu poti, te ajutam; daca nu vrei, apai
atunci te obligam, draga tovara§a Lisa, a§a ca nu te poti pune cu Partidul,
impotriva mersului istoriei, impotriva locomotivei, impotriva progresului,
impotriva supunerii §i a siluirii naturii de catre om...
Drept pentru care cand au sosit la Casa de Odihna §i Creatie Tudor
§oimaru poetul experimentalist argentinian Lobison, doctor ul in
psihologia pe§tilor Lazzaro Spallanzani, scriitorul insotitor §i §oferul lui,
activi§tii nu mai erau, dar nici cateii Lisei nu mai scanceau in cotet. In
schimb, cine trecea pe acolo se crucea vazand ditamai cateaua - de rasa
ciobanesc-mioritica sustineau cunoscatorii -, cum alapta ea cu tristete doi
pui de veverita cam fumurii la culoare §i cu ochi rai, injectati,
amenintatori, de fiara imposibil de domesticit.
Pasamite, blestemul de vovkulak al cainosului chiabur Melecan
asupra cui va beneficia de casele §i acareturile sale cazuse asupra catelei
Lisa, care nu mu§case vreodata pe cineva!
§i intr-adevar, cand dupa dejun se dusera scriitorul §i §oferul a
doua zi sa se distreze la cateaua care alapta pui de veverita, le raporta
plangand paznicul c-a fugit de cu noapte, i-a parasit, stau nemancati, a
venit o invatatoare de la §coala sa le dea cu biberonul, dar nu vrea neam,
niciunul. Nu le place decat lapte. Ori de veverita, ori de catea!
Dintre cei prezenti, scriitorul provenea din randul fostele clase
39
exploatatoare §i scria ca Partidul, deoarece in fiecare seara venea la el un
civil fioros, mefistofelic, care il poftea la masa de lucru §i ii tot plimba pe
la ceafa un pistol greu §i rece de calibru 7,8 probabil de productie
sovietica, serie mica. In schimb, scriitorul beneficia de unele avantaje
morale, precum accesul la casa de odihna de la Caineni. §i de §ofer, pe
care il chema Ciprian, ca pe sfantul ce ne ocrote§te de farmece §i vraji.
Acest Ciprian era om din popor §i plin de mila fata de toata faptura,
cuvantatoare sau necuvantatoare.
Acest Ciprian avea nevasta lauza §i neimpacata: ea nascuse o fetita,
de§i se angajase la nunta sa-i faca lui un baiat.
El se uita infiorat la pui§orii de veverita, rama§i pentru a doua oara
fara mama: pe cea dintai o impu§case activistul Vasea, pe cea de-a doua
din ordinul aceluia§i, pierderea cateilor o adusese la ratacirea mintii sj
parasirea cotetului, chiar daca i se dadusera in loc alti doi copila§i de
ingrijit. El se gandi ca pe sotioara lui chinuita de framantari, aducerea in
casa a celor doi pui§ori de veverita, ambii de sex masculin, botezati
Vasilica §i Aura§, ar putea s-o consoleze de e§ecul a ceea ce §i-a propus
sa nasca §i n-a reu§it. Baietel. Se uita la ei cu mila §i i§i inchipuia cum or
sa se joace el, sotia §i fetita cu ace§ti copii ai suferintei, de indata ce cu
dragoste §i devotament ingrijiti, se vor intrema indestul cat sa le arda de
zbenghi.
La blestemul chiaburului Melecan, expropriat §i exterminat cu
familia, tanarul §ofer nu se gandi deloc §i, in fond, nici nu prea avea de ce
sa se gandeasca, fiindca nu beneficiase de gazduire la Caineni decat
pentru doua nopti. §i nu din proprie initiativa, ci fiindca primise
dispozitie. A§a este in viata, unde spune §eful, acolo te duci, altfel te da
afara §i angajeaza pe altul.
In genere, ca sa fii §ofer, trebuie sa ai minte rapida. De multe ori
e§ti obligat de contextul de pe carosabil, ca in numai cateva fractiuni de
secunda sa te hotara§ti, daca sa te angajezi intr-o depa§ire sau pui o frana,
lucruri de care depinde nu numai viata ta, ci §i a altuia, a prietenilor §i a
partenerilor de trafic, precum §i buna stare a autovehiculului.
De aceea, Ciprian a luat puii de veverita abia la plecare. A ambalat
putin motorul Volgai negre, s-a dat jos injurand ca §i cum nu i-ar fi placut
ceva §i, fara sa-1 vada nici scriitorul, nici paznicul, nici oaspetii straini, a
transferat puii de veverita din cotet intr-o cutie de pantofi din portbagaj,
cu o iuteala de circar cu vechime.
A lasat pe §ef la Casa Scriitorilor sa se pregateasca pentru
dezbatere §i, luandu-§i liber, a tulit-o la sotioara §i fetita lui, nerabdator sa
le vada jucandu-se cu zglobiii pui§ori de veverita.
Dar blestemul chiaburului Melecan parea sa-§i fi facut efectul.
Cand a deschis portbagajul de la Volga, unul din pui, Aura§, facea
pe mortul, repro§andu-i teatral ca murise de caldura, de sete §i de lipsa de
40
aer. Zguduindu-1 cu un bobarnac, se pomeni zgariat §i mu§cat instantaneu
atat de adanc §i de dureros incat lovi reflex in fiara cu cheia franceza de
statuse pe cutia de pantofi sa nu fuga salbaticiunile. Nimeri direct in
cap§or de i-1 subtie §nitel. Nemaiavand ce face cu acest exemplar, 1-a luat
de codita deja stufoasa §i 1-a dat la un motan chior, care prindea §obolani
la ei in subsol, ca §i pe la garaj.
Aceasta fiara 1-a devorat cu placere §i s-a interesat in mai putin de
un minut la Ciprian, lingandu-se pe bot, daca mai are!
Celalalt pui, Vasilica, respira inca. Mustatile ii erau pleo§tite, iar
urechile, care ar fi trebuit sa-i stea in sus ca la iepure, ii erau blegite ca la
o oita. Pe pieptul §i burticica alba, era plin de bale, fiindca tocmai
vomitase, de§i nu prea avusese ce. Ochi§orii mai ales, de unde te a§teptai
sa te izbeasca prin vioiciunea lor ca ni§te bobite de piper genuin,
dimpotriva, te intristau §i pe tine, caci priveau fara niciun interes acest
mediu citadin, care nu amintea nici cat casa vovkulakului de la Caineni
verdele crud §i sanatos al coniferelor noastre carpatine.
- Uite ce-am gasit pe drum! comunica Ciprian Simcai, adica
neveste-sii, cum ajunse sus, orbecaind prin hoi, ca se arsese becul, de uita
sa-§i mai dezinfecteze ranile §i mu§catura.
§i ii puse in poala pui§orul de veverita, dupa ce il §tersese de bale
cum s-a priceput §i el, ca un barbat neindemanatic ce se afla.
- Vai saracul! Saracutul! Da' tu nu vezi ca-i plin de bale §i mort de
foame? Bietul de el! Amaratul! incepu dalba sotioara sa-§i certe pe
nepusa masa barbatelul §ofer, care se intorsese inopinat din deplasarea pe
Valea Buzaului fara sa aduca macar ni§te branza de oaie veritabila, daca
nu §i o damigeana de vin natural, cand altadata o rasfata pana §i cu lostrita
sau cu pastrav.
§i fara sa-1 mai intrebe pe barbatul ei daca e voie sau nu, Simca se
desfacu la capotul vi§iniu, matasos §i cald pe care il purta in acea
dimineata fatala, scoase pe nea§teptate afara o tata alba §i fierbinte,
aburinda, §i lipi de sfarcul ei violaceu boticul pui§orului de veverita.
Spre consternarea lui Ciprian, care nu-i acorda vreo §ansa de
supravietuire, §i spre adanca satisfactie a Simcai, veveritelul ie§i vazand
cu ochii din agonica sa letargie, de parca 1-ar fi stropit cineva cu apa rece
de izvor, §i incepu sa suga cu o lacomie rara.
- Vai, sarmanul, sarmanelul, saracutul de el, il poveretto, ce
nemancat era! scheuna iar cu mila Simcuta.
De§i sot tanar, Ciprian avea o anumita zestre de intelepciune,
dobandita la §coala Vietii, umbland mult cu ma§ina, vazand destule,
incercand sa afle daca-i tine multe §i auzind §i mai multe, de pe la
pasagerii ocazionali §i mai ales de la posturile nonstop de radio nocturne.
Poate ca altul s-ar fi apucat sa povesteasca intreaga tragedie a puiului:
cum a ramas el fara mamica §i apoi fara fratiori, suferind §i teribilul §oc al
41
tranzitiei, de la laptele matern, de veverita, la laptele de catea §i, acum, de
femeie.
Minti §i el, ca barbatul, cum ca 1-a gasit pe carare sub un brad, cand
a oprit ma§ina §i a coborat, ma rog, sa caute ciuperci.
- L-o fi pierdut mamitica lui, observa Simca. De ce n-ai a§teptat sa
se intoarca dupa el?
- Pai nu mamitica lui 1-a pierdut, ranji Ciprian privirii incarcate de
ura a Simcai. L-au pierdut ni§te pionieri de la tabara de creatie, care ll
chinuiau cum vazusera ei pe micul dar violentul nostru ecran, oricat efort
politico-ideologic ar depune partidul. Au crezut ca e mort, saracutul de el,
§i l-au aruncat sub brad, ca sa se lege in ni§te tufi§uri mai incolo de un
biet arici... Ma §i intreb de unde atata cruzime in societatea noastra! Ni§te
pionieri, ni§te elevi frunta§i, vasazica, l-au rapit de langa veverita §i de la
jocurile cu fratiorii lui, retinandu-1 mai multe zile...
Timp in care l-au §i botezat, Vasilica...
§i a§a s-a facut ca Vasilica i-a ramas numele pui§orului de veverita
care, intremandu-se cu o prodigioasa repeziciune, a schimbat curand, din
toate punctele de vedere, viata tanarului cuplu, ba chiar §i pe a fetitei lor,
micuta Vivi, Vivi§or, viitoarea poeta a mu§caturilor ginga§e, din ce in ce
mai iubita §i de Ciprian, §i de Simca, de§i nu era baiatul visat.
In primul rand ca fetita, blonda pe atunci, dar buclata ca §i acum, a
inceput sa dea semne de gelozie furioasa ori de cate ori se intampla ca sa
fie treaza §i mamica ei sa alapteze pe animalutul Vasilica. De cate ori
vedea dihania aceea fumuriu-rosxata §i paroasa agatandu-se de sanul alb
§i dulce al mamei sale, Vivian incepea sa maraie, sa scanceasca §i sa urle
sfa§ietor, deranjand toti locatarii din apartamentul nationalizat, cu baie sj
bucatarie comuna, in care traiau trei familii tinere, fiecare in cate o
camera, dar numai una cu copii, iar celelalte fara, deci neintelegand cum
este. Cum nu intelegeau nici locatarii din celelalte apartamente. Totu§i,
agitatia micutei Vivi trezea multa veselie parintilor ei, iar na§a ei, tanti
Cecilia, nu mai putea de bucurie cand vedea cat de amarnica este la viata.
O lua in brate, o giugiulea, o arunca in sus, prinzand-o apoi cu
multa ginga§ie, §i, dezvelindu-§i mult puternica ei dantura, zicea cu
legitima mandrie:
- Cu asta nu mi-e friiica!... O sa §tie sa ceara totul de la viata! Nu
ca mine. O sa urce ca o veverita sus de tot!
In al doilea rand, o bucurie mare era Vasilica insu§i.
El era din cale-afara de jucau§. Niciodata nu §tiai de unde sa-1 iei.
Se ascundea sus pe §ifonier, dupa galeria de la perdea, sub studio,
pe dupa cartile cartonate ale lui Lenin §i Stalin, in dulapiorul cu vase sj
alimente, in po§ete, in genti, in pantofi, pana §i intre perna §i fata de
perna, de era sa se sufoce. De aici sarea pe nea§teptate, fulgerator, o mica
flama ro§cata, ajungand din doua-trei salturi de la podea pana pe lustra
42
sau in palaria din cuier uitata de sotia maiorului Vasea, cand a venit cu
daruri §i cu Ciprian la na§terea copilei. Se plictisea animalutul acolo,
nefiind miros de brad, §i venea singur la Simca, parca jenat, provocand-o,
indemnand-o sa se joace cu el de-a v-ati ascunselea. Daca ii dadeai
atentie, se urea pe tine §i se rotea in jurul tau ca pe un trunchi de copac,
urea in serpentine, ceea ce, de§i era amuzant, putea fi §i dureros, pentru ca
ghearele sale zgariau zdravan, erau foarte ascutite, adesea rupeau pana sj
haine mai groase, din postav sau aba.
Dar cu adevarat rasfatatul intregii cladiri nationalizate, Vasilica nu
se impuse decat din clipa in care tanara doamna Ionela Garamond, pe
atunci vanzatoare de cupoane, descoperi ca gagiul mananca eugenii, deci
nu e chiar de lapte! Imediat, domnul merceolog Ionel Garamond fu
expediat la piata sau mai bine-zis prin piete, sa faca rost, ca mare
specialist in aprovizionare, de ni§te alune de padure sau in eel mai rau caz
de arahide de pe la vreun restaurant, cu conditia insa sa nu fie sarate, caci
ar putea dauna in acest caz sanatatii pui§orului.
Fiind deja dupa-amiaza, domnul Garamond gasi tarabele pietelor in
general parasite de tarani. In orice caz, nimeni nu vindea alune de padure.
Cat despre restaurante §i cofetarii sau baruri, in putine locuri aveau alune
americane, dar, fara exceptie, sarate §i destul de tare coapte, aproape
carbonizate, natural ca nu se putea da a§a ceva sovietic de pe la Odessa
unui pui de veverita.
Asudat §i nelini§tit, nevoind cu niciun chip sa-§i dezamageasca
tanara sotie, pe Ionela, abilul vanzator de cupoane se opri la o berarie §i,
dinaintea unei halbe caldute §i amare, calcula indelung cum sa faca sa
poata satisface intr-un fel sau altul exigentele ginga§ului stomac al
veveritoiului.
Nu gasi nici dupa a patra halba vreo solutie, incepu sa injure §i
hotari ca, de indata ce ramane singur in vreo ocazie cu mica bestie, sa-i
traga un §ut in codoi de sa o zboare pe fereastra §i apoi sa sustina ca de
bunavoie §i nesilita de nimeni s-a carabanit.
Aceasta tragedie nu era insa menit sa se intample la coltul strazii!
Domnul Garamond, parasind beraria, reu§i sa se impiedice de o
voluminoasa §i fara varsta vanzatoare de seminte de floarea-soarelui. El
se gandi ca dupa infati§are §i comportament, veverita carpatina tot un fel
de rozator este §i ce-i prie§te §obolanului trebuie sa-i placa §i ei. A§a ca
lua de la tiganca mai multe paharute de soroaica, umplandu-§i amandoua
buzunarele pantalonilor §i porni spre casa ciugulind §i fantazand cum va
face la fel Vasilica, scuipand obraznic cojile §i strigand, dupa caz, muie
Steaua, muie Dinamo sau muie Rapid !
- Ai gasit? il intreba cu sufletul la gura Ionela, tanara lui sotioara,
care se intretinuse pana atunci ore intregi cu Simca §i acum o tinea in
brate §i o legana pe Vivi, cum pe el nu-1 giugiulise niciodata.
43
- Ce sa gasesc? dadu din umeri, intunecandu-se gelos la fata.
- Cum ce? Pai, alune!... N-am vorbit noi asa? batu ea din piciorus.
- Am gasit. Am gasit, incepu el sa se lumineze la fata, am gasit
ceva de o mie de ori mai bun pentru veverite decat alunele. Ceva laudat
de toti doctorii, pe la toate cabinetele de intreprindere. la uitati-va! §i
scoase din buzunar cateva seminte negre, mtinzand palma cu ele spre
dragalasul animal.
In asteptare, inima ii batea sa-i sparga pieptul, ca si cum de reactia
puiului de veverita ar fi depins intreg viitorul casniciei sale.
§i minunea s-a produs! Vasilica a luat cu labutele unul din
triunghiuletele negre, 1-a dus la botisor si 1-a mirosit mdelung. Apoi a
facut crant! cu dintisorii, a ales cu varful limbii miezul alb, iar cojile
netrebuincioase le-a scuipat nepasator ca un microbist in tramvai sau ca
liceencele in pare.
Nesfarsite hohote de ras au urmat acestui gest.
Pe urma, au venit si vecinii sa se amuze uitandu-se la veverita
careia ii plac „bomboanele agricole", cum s-a exprimat cineva
imprumutand limbajul producatorilor.
Ionela a fost atunci foarte mandra de domnul Garamond. L-a
sarutat in public pe obraz si 1-a lins putin dupa ureche. Iar el, in jurnalul
de vampir spiritual, a tras concluzia nefasta ca in orice situatie dificila 1-ar
pune viata, creierul lui de viitor referent literar va gasi in timp util o
solutie stralucita pentru probleme dintre cele mai dificile.
Soru-sa, Cecilia, mai practica, ducand o viata mai disciplinata, a ras
si ea de cele vazute si a sfatuit-o pe Simcuta sa grabeasca intarcarea lui
Vasilica, introducandu-i in ratia zilnica, pe langa eugenii si floarea-
soarelui, care pareau defmitiv acceptate, tot alte ingrediente, cum ar fi
morcov, boabe de porumb, paine uscata, cartofi prajiti si altele.
Ciprian s-a distrat eel mai tare, venind seara tarziu deja cu chef.
Mai bine de doua ore s-a jucat cu Vasilica, hotarand ca trebuie sa-1
ia sa-1 arate si colegilor de la garaj, cum rontaie el soroaica si scuipa cu
nonsalanta cojile albe si umede pe unde nimereste. Apoi s-a jucat cu
Simca si, in felul acesta, bietul pui de veverita si-a sfarsit ziua cu un
bilant contradictoriu: cunoscuse gustul eugeniei si al semintei de floarea-
soarelui, dar se culcase nealaptat!
Hotari in sinea sa de animal incult ca astfel de neglijente nu trebuie
sa se mai intample.
A doua zi, Ciprian s-a sculat devreme, avand a-si duce seful
scriitor, si pe oaspetii Lazzaro Spallanzani si Lobison, inapoi la Casa de
Odihna si Creatie de la Caineni, caci se terminase dezbaterea si tovarasul
avea mult de corectat la ce scrisese in ultimul timp.
A sarutat pe Vivi, a sarutat pe Simca si a dat mana cu Vasilica,
trezit si el in forfota plecarii.
44
Nu stiau niciunul, nici altul ca se vad pentru ultima oara.
Afara se mai auzea motorul Volgai, ambalat cu nervozitate inainte
de start, cand, descheindu-se la capot, Simca a pornit prin casa dupa
Vasilica, imbiindu-1 cu sanii ei albi si grei, aburind plini de laptic, sa vina
sa-si ia masa de dimineata. Puiul de veverita se uita insa banuitor la ea si
tot facea pasi inapoi, retragandu-se ba sub studio, ba pe dupa sifonier.
- Ei, lasa ca vii tu! se enerva tanara nevasta cand lucrurile se
complicara prin trezirea Vivianei, careia trebuia sa-i schimbe scutecele,
desi micuta ar fi voit mai intai sa fie hranita inaintea lui Vasilica.
Totusi, animalul nu se arata deloc, cum facea deobicei, cat micuta
Vivi isi supse plescaind portia ei de laptic.
O fi satul de ieri! §i-a luat necesarul de calorii din soroaica, se
consola Simca si se apuca sa frece si sa curete intr-un lighenas niste
scutece roz de-ale fetitei. Apoi incalzi apa multa si puse in functiune
masina de spalat sovietica, lasata lui Ciprian de un coleg care nu se mai
intorsese din Uniune. Gospodina observase ca duduitul de tractor al
acesteia atrage ca un magnet pe Vasilica. Si intr-adevar, usile fiind lasate
intentionat deschise, puiul de veverita veni tiptil in baie si din doua
salturi, trantind un pahar cu periute de dinti, se catara pe stropitoarea de la
dus. De aici, privi indelung spre cubul alb si zgomotos al masinii,
periindu-si cu un aer preocupat mustatile.
Intr-un moment de neatentie, Simca izbuti sa-1 prinda cu degetele
de ceafa si sa-1 aduca inapoi in camera. Surprins, el nu se zbatu deloc, dar
indata ce femeia se aseza linistita pe pat, isi trecu degetele prin plete si se
descheie la piept si ii oferi cu generozitate, sa-si faca plinul, sfarcul
violaceu al sanului, el chitai un fel de protest sau amenintare, zgariind
puternic mana care il tinea de ceafa, scapand si ascunzandu-se iar sub pat.
- Au! Ce-mi faci? tipa buimacita si indurerata mama Vivianei.
Un nasturel sidefm de la capot se rupse si se rostogoli pe covor,
facand mai multe cerculete pana se opri pe dusumea langa piciorusul
studioului. Ingandurata, femeia ramase cu privirile pironite asupra lui, asa
ca avu posibilitatea sa vada detaliu cu detaliu cum Vasilica se iveste de
sub cuvertura si, fulgerator, ca o pasare de prada din muntii sai natali,
prinde in labute micul disc alb cu patru gaurele, pentru a-1 da pe gat intr-o
clipita!
- O sa te ineci!... O sa-ti faca rau! Iesi de acolo, iesi! N-auzi?... Sa
vedem cum il scoatem acuma din stomacel! se ingrozi puternic Simca de
cele intamplate nesatiosului veveritoi.
In patucul ei, uitata de-a binelea, micuta Vivi incepu tocmai atunci
sa gangureasca, fapt care, paradoxal, spori enervarea mamei sale in loc sa
o mai calmeze.
Era insa si normal ca Simca, abia parasita de barbat cu atatea
treburi zilnice pe cap, intre care si grija de Vasilica eel atat de capricios,
45
sa-§i piarda cu totul §i cu totul cumpatul. Sugandu-§i ca un adevarat
vampir rana de la mana sangeranda din ce in ce mai tare, ea se puse in
patru labe §i, cu coada maturii plimbate pe sub tot studioul, zadara pe
artagosul animal, nedorindu-§i in fond nimic altceva, §i ei, §i lui, decat
binele.
- Ie§i! Ie§i odata de acolo! ii vorbi ea omene§te. Sa-ti fac o clisma
sau sa-ti dau un vomitiv ceva, ca nu e bine ce-ai facut, c-ai inghitit
nasturele de la capot, §i, daca pate§ti ceva rau, zice Cipi al meu ca
dinadins ti-oi fi facut eu de petrecanie, §i ma bate de ma omoara, daca nu
cumva ma lasa §i cu fetita asta in brate, §i unde sa ma due cu ea, cine te
mai prime§te cu copil in ziua de azi? plangea Simca fara nicio retinere,
incat ar fi auzit §i vecinii de apartament din celelalte doua camere, dar ei
plecasera la serviciu mai de dimineata.
In momentul acela, Vivi ganguri mai tare: izbutise sa-§i scoata un
piciorus. din pu§caria scutecului, il ridica in sus §i il contorsiona in fel §i
chip, era foarte incantata de isprava asta §i, desigur, prin putina ei minte
de atunci nu putea sa treaca nici notiunea de picior stang, nici ideea ca el
ar putea fi candva mu§cat de un caine de la gunoaie.
Cum mama ei statea foarte aplecata in nadejdea de a nimeri cu
coada maturii in Vasilica §i de a-1 convinge sa iasa la vedere, capotul se
descheiase singur la piept, mai ales ca se pierduse recent un nasture. Sanii
cei dalbi se infati^au astfel ca doua enorme flori de crin, suspendate la
aer, cu lujere invizibile, tinte lume§ti cumplit de ademenitoare pentru eel
ce privea spre lumina din bezna de sub studio.
§i puiul de veverita nu scapa momentul prielnic asaltului. Se
napusti ca un rapitor cu ghearele-i taioase inainte, izbutind sa raneasca
perfect ambele emisfere alb-violete in aceea§i fractiune de secunda. §i ca
§i cum durerea provocata astfel n-ar fi fost deajuns, in raport cu cine §tie
ce standard diabolic, Vasilica avu grija §i sa-§i intoarca in momentul
impactului cap§orul spre dreapta mu§cand lacom langa sfarcul violaceu,
exact eel care cu atata omenie il alaptase.
De atata durere, saraca Simca, nici nu avu puterea sa tipe macar.
Uluita, cu ochii dati peste cap, ea aproape ca i§i pierdu cuno§tinta §i
zacu pe jos un rastimp care i se paru infmit, multa vreme staruindu-i in
urechi un zgomot difuz ca atunci cand te cufunzi sub nivelul marii, peste
care se suprapuneau, indepartat, duduitul ma§inii ce inca spala rufele, iar
apropiat, ganguritul eel dulce al Vivianei, care era prea micuta sa poata
ajuta cu ceva pe mamicuta ei abia agresata de rautaciosul animalut.
O trezi din le§in abia soneria de la u§a. Era vrajitoarea de lone la
Garamond. Zambea, nerabdatoare sa se joace §i ea cu Vasilica. De
dimineata, mai varstnicul §i grijuliul ei sot se dusese prin piete §i gasise,
in sfar§it, alune de padure. Ea se repezise de la magazin, murind de
curiozitate sa vada cu cata bucurie reactioneaza Vasilica la ele !
46
Simca se ridica in capul oaselor, gemu §i ii deschise dupa ce cu
multa greutate se tari pana la u§a, lasand in urma ei o dara de sange.
- Uita-te, fata, §i tu ce mi-a facut, derbedeul dracului! zise ea cu
gura stramba §i cu naduf in loc de alta introducere.
La vederea ranilor, micuta vanzatoare i§i facu cruce dubla:
- Bine, fata, dar Cipi ala al tau pe unde umbla? Eu cred ca ar trebui
acum sa te duca cineva de urgenta la spital... Daca dupa §ocul asta ti se
opre§te laptele?
- N-am de unde sa-1 iau eu acuma pe Cipi! E cu §efu'. Oricum, de
pansat, trebuie sa ma ajuti sa ma pansez, o angaja ea pe Simca s-o
oblojeasca. E dus cu §eful lui, cu doctorul Lazzaro Spallanzani §i cu
poetul Lobison tocmai la Caineni, pe Valea Buzaului. §i nu §tiu de ce, dar
am intuitia ca e mai bine sa nici nu-i spun ce s-a intamplat, ce mi-a facut
veveritoiul! Cum este Cipi iute din fire, mai spontan, asta ar fi in stare de
sa ia puiutul de veverita §i sa-1 stropeasca cu benzina ca sa-i dea foe, cum
a facut deunazi §i cu ni§te §oricei amarati care i-au practicat doar ni§te
mici gaurele intr-un costum de haine, ala gri, de-a fost cu el la Leningrad
§i a venit in el la nunta la voi!
- Iar Vasilica pe unde e?
- O fi pe sub pat! Vai de sufletelul lui! I§i da seama, ca toti
barbatii, prea tarziu de ce-a facut §i ca acces la sanii mei n-o sa mai aiba
niciodata. §ade ru§inat acolo!... Acolo sa stai, neru§inatule!... Bine, fata,
ca nu s-a legat incon§tientul §i de fetita cat eram eu le§inata, ca-1 omora
Cipi cand venea! II muia in benzina de la Volga, §i-i da foe cu bricheta!
Indulgenta §i intrigata, Ionela puse alunele pe covor la marginea
studioului, gandindu-se §i la domnul Garamond, care poate avusese §i alta
treaba decat sa umble dimineata prin piete dupa ele, pentru un ingrat care
uite ca facuse harcea-parcea sanii Simcutii. Dar cat a spalat-o la lighean
de cheagurile de sange pe prietena ei, cat a dezinfectat-o, cu rivanol, caci
spirtul ustura prea tare in acea zona sensibilaaa, §i cat a pansat-o animalul
nu s-a ivit deloc de dedesubt.
- Lasa-1 sa stea acolo, zicea cu severitate victima. Lasa-1 sa rabde
pana l-o razbi foamea! Iese el, §i sa-1 vezi cum incepe sa se dea pe langa
mine!... A§a fac toti barbatii, mai da-i incolo daca sunt brutali cu femeile
cand nu e nevoie !
Optimista ipoteza, care nu se adeveri deloc !
Ba dimpotriva, cand Ionela pleca, un urlet infiorator de s-a auzit
pana in strada scoase biata Simcuta din ea, atragand atentia vecinilor sj
trecatorilor, cum al Vivitei noastre cand au mu§cat-o cainii la gunoaie.
Caci mergand la baie sa limpezeasca rufele pe care le lasase in
ma§ina de spalat §i ridicand capacul, primul lucru pe care 1-a vazut in
zoaiele albastre mirosind placut a detergent Deval, fu tocmai corp§orul
neinsufletit §i desfigurat prin umflare §i cum l-o fi rotit elicea, al
47
pui§orului de veverita!
- Ce ma fac? Ce ma fac eu acum?... Ca vine Cipi acasa §i ma bate
de ma omoara! Ma §i alunga din casa cu Vivian, o sa m-acuze ca eu
special 1-am inecat pe microbistul lui care rontaia seminte! Fiindca sunt
puturoasa §i n-am vrut sa mai am grija §i de veveritel, §i de fetita!
Pe nea§teptate, incepu atunci sa planga §i Ionela, atat de mila
Simcai, cat §i de a animalului, deoarece pe ea turbatul ala n-o mu§case de
nicaieri §i nu prea intelegea fizic exact durerea prietenei sale. Totu§i, se
imbrati§ara §i incepura sa jeleasca amandoua ca ni§te nebune.
A§a le gasi tanti Cecilia, venita special mai devreme de la pu§carie
tot ca sa se mai joace cu Vasilica, de§i era cu vreo zece ani mai batrana §i
mai eleganta ca surioara ei, sau poate ca manata de o presimtire.
Ea crezu §i nu crezu ca puiul de veverita a putut s-o zgarie pe maini
§i pe sani, ba chiar s-o §i mu§te in halul ala pe zgubilitica de Simcuta, dar
cand cele doua prietene incercara s-o convinga ca dintr-un fel de complex
de vinovatie animalul s-a dus la baie, a ridicat capacul de la ma§ina de
spalat §i s-a azvarlit cu capul inainte ca sa se sinucida, ea prinse a zambi
ironic ca dinaintea unui detinut care incearca s-o duca cu pre§ul ca i-au
cazut tigarile in celula pe geam, una cate una, aduse de o porumbita alba
sau expediate cu pra§tia.
- Criminali§tii sunt in mare incurcatura atunci cand cadavrul
victimei e de negasit, observa pe un ton academic perfect neutru, ca cea
mai mare dintre ele, gardiana. Mai bine imi dai trupu§orul mie, Simcuto,
dupa ce il storci putin, §i vad eu cum va scap de el, fiindca legenda
voastra este neverosimila. §i lui Cipi al tau ii declari c-a venit in vizita
Ionela, a sunat la u§a, ai deschis, iar Vasilica a zbughit-o in curte ca
nebunul, zvapaiat cum e. §i degeaba ati mai ie§it dupa el, ca s-a pierdut
prin curtile vecine, l-o fi gabjit vreo mata mai batrana.
- Nu-i a§a c-o sa stai de martora, Ionelo? lacrima Simcuta.
- Ba da, doamna, cu placere!... Va servesc! raspunse fara ezitare,
dar adresandu-se gardienei, tanara doamna Garamond, care se intreba sj
ea cum se va sfar§i toata povestea aceasta cu Ciprian.
U§a scartai tocmai atunci familiar §i un motan chior suficient de
lung sa se ridice §i sa apese clampa, intra in camera peste ele, ca sa bea
apa. II invatase Ciprian sa se aprovizioneze de la ei. Se urea pe marginea
cazii §i se intindea spre chiuveta, trebuia numai ca Simcuta sa-i dea
drumul la apa de la robinet. Ceea ce §i facu, dar motanul se zbarli,
injurand in felul lui pe femeie, aratandu-i sinistru §i o lucire rea din ochiul
sanatos.
Simcuta incepu sa tremure, dar i§i dadu seama dupa abur ce se
intampla: deschisese apa calda §i era cat pe-aci sa opareasca pisica.
- Iarta-ma! zise ea cu simplitate motanului chior, care devenise
insa foarte atent la altceva.
48
Dintr-o saritura ajunse intr-un echilibru ca de mare circar la ma§ina
de spalat, pescuind pe Vasilica §i, cu el in dinti, dintr-o alta saritura reveni
la pozitia initiala, spaland apoi tacticos la chiuveta delicatul cadavru, de
spumele de detergent de pe el. Dupa care, multumit de calitatea clatirii §i
de prada, se cobori §i mar§alui calm spre ie§ire, tinandu-§i codoiul perfect
vertical, mandru de parca ar fi fost vorba de captura lui §i ar fi a§teptat de
la toti cei prezenti o dara de ovatii, aplauze §i urale.
Poveste care pentru Simca s-a sfar§it astfel cu bine, in orice caz
mult mai bine decat s-ar fi a§teptat din partea tanarului § i colericului ei sot
daca afla tot. Despre viata aventuroasa a caruia §tia atat de putin!
De fapt, Ciprian al ei n-a dormit decat o singura noapte intr-o odaie
din casoaia de la Caineni a chiaburului Melecan. Alte doua nopti le-a
petrecut chiar in Capitala, la fostul sau §ef, in patul sotiei acestuia,
Cocuta, care inainte de eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist traise
la un industrial liberal, servitoare, §i acesta ii daruise, intr-un moment de
generozitate, pentru serviciile ei, o pretioasa bratara cu scarabeu.
Avand origine sanatoasa, sub ocupatia sovietica, ea s-a avantat in
noua viata politica, maritandu-se cu un tovara§, cu Vasea. Anii trecand §i
el apucandu-se de vanatoare de lupi, ea s-a simtit tot mai neglijata, ba
chiar umilita, pentru ca a§a cum concepea §i Lenin trecerea cantitatii intr-
o noua calitate, sotia de §tab se percepea pe ea insa§i ca fiind tocmai buna
de a fi vanata, compusa §i dumneaei numai din mici animale cu blanita
pretioasa.
Ciprian a inteles cu timpul alcatuirea asta, dar tipa era foarte
pesimista §i obositoare in sensul ca, dupa o noapte cu ea, el nu mai era
bun de nimic doua-trei zile. Plus ca n-avea nici memorie, de§i il chinuia
sa asculte poezii. Speriat, §oferul eel mutant a schimbat serviciul, s-a
transferat la un scriitor. N-a scapat insa de baba, care era §i cicalitoare, §i
urata ca Moartea §i nemarxist de geloasa. Ea nu numai ca a recurs la tot
felul de amenintari, ca-1 trimite in vreo colonie de munca. Ea 1-a tot
ademenit cu bijuteriile ei de o uluitoare diversitate, adica de la mai multe
case burghezo-mo§iere§ti, cum ar fi acea bratara cu scarabeu din aur
masiv, ni§te inele, un ac de cravata cu perle §i un breloc.
De data asta, Ciprian notarise sa termine defmitiv.
Abia scapase cu viata, pe geam, ultima oara, prin gradina, haituit
de caini politi§ti, cu §uierat de glont de urs pe la ureche, pornit din
carabina tovara§ului Vasea, intors inopinat de la vanatoare pentru o
plenara largita.
§oferul ii baga in cap babei ca scriitorul 1-a avertizat serios ca
maiorul Vasea, care tine un jurnal parapsihopupu, il banuie§te, a§a ca un
timp se vor vedea mai rar. Obtinu de la ea un lung concediu §i, satisfacut
de cum aranjase dara vela, nu batu deloc pe Simca pe motiv ca de ce a fost
neglijenta §i n-a avut grija de defunctul Vasilica.
49
Dimpotriva, ii arse doua palme §i un §ut, din considerente de iubire
§i de grija de ea, ca de ce a mai incercat sa-i dea sa suga la animal dupa ce
o zgariase deja la mana. Ce, nu vazuse ca e ceva in neregula cu el?
Apoi incepu sa se joace neobi§nuit de tandru cu Vivian. §i in cele
din urma i se facu o mila nesfar§ita §i de Simca, o data ca-1 pierduse pe
Vasilica, §i a doua, ca animalul o atacase, §i a treia ca el insu§i, intors din
§oferie tracasat, daduse-n ea ca intr-o vita.
De aceea, §i ca un semn de hotarare launtrica de a fi rupt defmitiv
cu baba §i cu trecutul, el darui tinerei sale sotii, intr-un moment solemn,
de la care sa se treaca pe alt nivel, bratara cu scarabeul de aur.
§i Dumnezeu, care e mare §i bun, cum recunosc §i islami§tii, le-a
ajutat din plin de-au avut un ragaz de trei ani de intelegere §i de seninatate
in singuratate, trei ani de cuplu solid, in stare sa treaca peste unele lipsuri,
de fapt relative, caci in realitate conditiile lor de viata §i de moarte s-au
imbunatatit simtitor vazand cu ochii.
5 1
Simca s-a intors la serviciu, la incheierea concediului postnatal, §i a
avut, datorita micutei Vivi ca §oimita a patriei, prioritate absoluta de li s-a
repartizat un cotet cu doua camere, e drept, la parter, cand ei voisera la
etajul unu, dar §i a§a a fost macar mai u§or pentru colegi sa le scoata §i sa
le duca la camion sicriul, intai pe al ei §i, la scurta vreme pe al lui,
mutandu-se dupa lungi demersuri acolo, luand apartamentul pe numele ei,
doamna plutoniera Vidman ce se insarcina cu umanism sa creasca fetita
ca §i cum avea ea s-o nasca pe orfana a doua oara.
50
3. De la circa la spital
- Voi va puteti duce, va multumesc frumos! Gata, Plecati de-aici!
Nu intra inauntru decat domnu' Garamond! le porunci madam Vidman cu
brutalitate barbatilor ce navalisera in holul blocului, tinzand sa intre in
apartament ca ni§te molii, odata cu fecioara cea mu§cata de cainii
Artemisei, sa devina sfioasa ca o ciuta §i sensibila la gunoaiele padurii de
simboluri.
Co§tei §i Sumotaru maraira negri de suparare, lasand totu§i sa se
inteleaga ca dan§ii raman deschi§i oricarei colaborari. Oricum, din proprie
initiative, ei vor cauta ve§nic solutii noi in problema reducerii numarului
de caini vagabonzi, eel putin in ce prive§te pe aceia care activeaza in zona
gunoaielor dintre blocul Vivianei, borcanul lui Mos. Marlett §i Complex.
- Da, da, da... O sa mergem impreuna la primarie §i o sa reclamam
sa se ia masuri, vezi bine! le inchise ironic §i defmitiv u§a in nas, ca unor
gunoieri, domnul referent literar Garamond, derutandu-i prin fermitatea
de stapan al casei.
- Vai, ce nenorocire! Vai, vai, vai, ce mai nenorocire s-a intamplat!
se apuca madam Vidman cu mainile de cap §i ramase cu ochii fic§i, cu
privirile pierdute in golul de dupa grilajul ferestrei camerei sale, caci
bagase de seama imediat ca aducatorul fetei comisese o grava gre§eala de
comunicare, se lasase luat de valul ba§caliei §i neglijase sa mai dea
asigurari presei §i zvonisticii locale ca u§a largirii NATO ramane deschisa
ca regula generala §i in mod special pentru Romania.
- Acum, Cici, aduna-te §i poarta-te dur, ca o muica
preindoeuropeana cu ranitii, nu o slabi deloc energicul spalator de morti
dupa metoda Spallanzani, caruia vicele Melecan ii promisese ca-1 face
inspector de mediu. Trebuie mai intai curatata bine rana cu apa §i sapun,
pentru a indeparta balele pe care le-a scapat botul cainelui in timpul
Musxaturii. Nu exista Mu§catura care sa nu lase bale. Nici la coltul de
cotitura, nici in viata spirituals. O buna spalatura imediat dupa comiterea
faptei este adesea un mai bun remediu decat interventia mult ulterioara a
medicului, ca mai stai §i la coada in policlinicile noastre, ca §i la circa sa-
ti dea trimitere. De asemenea, e obligatoriu a se identifica animalutul care
a provocat plaga. El nu trebuie in niciun caz sa fie eutanasiat! Ar fi cea
mai mare prostie !
- Da, trebuie sa-i dam ca premiu un ciolan mare! obiecta cu obida
Vivian, tinand ochii du§i ca-ntr-un extaz, pentru ca incepuse sa turbeze.
- Iti mai arde §i sa razi dupa ce ca nu te-ai pazit! se enerva madam
Vidman §i plici! ii plesni fetitei o laba peste obrajor, total nemultumita de
51
cum debuta aceasta zi fasta, in care micuta Vivi trebuia sa incheie
recapitularea finala inaintea examenului de teoria cunoa§terii vizionare,
care o a§tepta a doua zi, eel mai greu la facultatea ei particular^ de
filologie, comunicare §i marketing, sectia poeti profesioni§ti/ copywriteri.
Vinovata pleca in jos capul ornat cu plete bogate, castanii, dar
oricand puteau fi blonde, §i tacu male. Supusa, i§i scoase cu o lene
hieratica §i ii rula §i derula incet, ciorapii fini de pe ea, dintre care numai
eel de pe dreptul mai era utilizabil. Celalalt prezenta gauri mari, cu
anfractuozitati pline de sange, de plasma §i de bale, care daca nu te
intristau cu adevarat, eel putin iti creau o stare de indispozitie §i de
contestare a unei autoritati care ar fi trebuit sa ia din vreme masuri ferme
impotriva pericolului mu§caturilor: primarie, asociatia locatarilor,
ministrul sanatatii, guvernul, parlamentul, pre§edintia republicii, Consiliul
Suprem de Aparare a Tarii, gruparile (auto)insarcinate cu supravegherea
drepturilor omului, gruparile (auto)insarcinate cu drepturile cainelui,
asociatiile pentru protectia tuturor animalelor - acestea din urma
invocabile intrucat omul, la nivel carnal, pe unde e mu§cabil, e tot
animalut care necesita protectie, gandea ea.
Madam Vidman §i domnul Garamond schimbau reciproc semne de
exasperare ea fetei abia musxate ii mai arde §i de gandit.
- Mu§catura, Tahomo, incerca el a-§i da cu consolarea, e o arta
vizuala. Tine de happening, de fericirea de a ti se intampla §i tie ceva in
acest Univers plictisitor. De aceea, niciodata doua mu§caturi nu seamana
una cu alta. Nici macar daca sunt performate succesiv la ambii craci! Care
oricum trebuie spalati de bale in procedura de urgenta!
Ramasa doar in chilotei §i tricou, Vivian fu dusa in baie de miloasa
ei matu§ica §i spalata bine cu apa §i sapun pe rana, cum scrie la carte §i
cum atat de bine §tia §i domnul Garamond, incat aproape ea era mai
indicat s-o dezinfecteze el. Caci invatase deja de la ele pana §i incantatiile
de seara care invocau sprijinul lui Mardagayl ea sa fie publicata placheta
Cdine §i Paine, caci buna primire favorabila de catre critica decurgea de
la succesul ei asigurat de consilierul prezidential cu numele de cod
Anubis. A§a §i gandea, se plimba ganditor prin hoi, tragand cu ochiul prin
u§a intredeschisa, nu cumva sa se intample vreo gre§eala. Pe de o parte,
operatia avea in penumbrele baii ceva de co§mar, amintind de batranele
vrajitoare ale Elevului Mediu, de cum spalau ele cu indarjire fecioarele,
departandu-le picioarele, pregatindu-le pentru diavole§ti ceremonii
inchinate desfraului cu rapitoarele, cu toate fiarele. Pe de alta parte, totul
il dezgusta prin excesul de prozaic: se intamplase ceva stupid, ca un viol
fara niciun fel de senzatie, ceva de o banalitate cenu§ie, bun doar de
statistica, nu de vreun telejurnal sau de reportaj in presa comerciala.
Fotografiase degeaba la gunoaie ! Nimeni nu putea ca§tiga vreun ban din
suferintele fecioarei mu§cate de cdini.
52
Da, de cdini, nu de caine. El era banuitor, cum §i cerea o operatie
de a§a complexitate. El era convins ca n-a lucrat fata doar un mutator, ci
au fost doi indivizi care au actionat, mu§cand-o simultan sau aproape
simultan. Unul a fost in mod evident acela identificat de insa§i Vivi: ala
ceacaru, cu un ochi alb §i unul albastru. Celalalt, care a operat pe la spate,
zarit doar de domnul Garamond prin ochelari, ca martor binocular
aproape ocular, trebuie sa fi fost cotarla aceea obeza, polobocul pe care il
poreclesc prichindeii blocurilor tv-culti Sumotaru. El poate depune
oricand marturie ca a vazut cu ochelarii lui §i pe acest butoias. trebaluind
pe la spatele feciorelnic al Vivianei. §i e posibil sa aiba §i probe in ce a
fotografiat portabilul, oarecum de departe.
- Dar Maturici? intreba cu jale fata, care simtise ea ca au fost
gadilaturi de la doi agresori. Nu cumva o fi amestecat in aceasta tentativa
de viol psihic cu omor §i dragutul de Maturici al vostru?
- Mitica? Miticuta?... Maturici al meu, nu! se enerva Garamond,
indreptandu-§i agresiv nasul ro§u §i luminitele ochelarilor spre ea. Hotarat
lucru, nu! In niciun caz nu a avut cum sa te mu§te, ce dracu! Ma cam §i
mir cum de a ie§it el de sub ma§ina, ridica tonul vanzatorul, fiindca noi 1-
am educat sa nu iasa din dispozitiv decat daca este atacat. Eu am avut
impresia chiar ca, la tipetele tale disperate, patrupedul meu comunitar a
reactionat la fel ca §i mine: a lasat balta orice alta treaba mica sau mare sj
s-a prezentat la fata locului, cu gand de a da o mana de ajutor cetateanului
aflat la mare ananghie, in pericol de a fi mu§cat. Eu sunt convins ca daca
baietii aia n-ar fi dat cu pietre, zgornind, impra§tiind haita §i ingreunand
identificarea faptuitorilor, el, bravul meu Maturici, i-ar fi pedepsit
exemplar cu coltii lui necrutatori, taind in carne vie, ca un rottweiler sau
ca un pitbull, din proprie initiativa, expunand §i oprobiului public pe
raufacatorii asupra identitatii carora fara nicio indoiala ca e mai bine
informat ca noi.
E adevarat ca sunt, exista unele bariere de limbaj, domni§oara
poeta, care ne impiedica sa-i luam un interogatoriu, sa-1 audiem, sa-1
intervievam transparent, insa nu socot imposibila o punere fata in fata a
victimei §i a celor doi banuiti, precum §i a lui Maturici, §i atunci vom
vedea daca el va sari doar pe ala ciacaru' sau pe amandoi.
Parerea mea!
- Rana este adanca §i grava, din plagi multiple, concluziona
madam Vidman la incheierea operatiei, in timp ce Vivian urla de
usturime ca o fiara, fiind badijonata cu spirt albastru direct pe carne vie.
O voi pansa cum ma voi pricepe §i eu, dar o sfatuiesc pe domni§oara sa
mearga la un medic, la un doctor de mu§caturi, la un specialist, macar
pentru a-§i face o injectie impotriva tetanosului, fiindca nu numai de
blestemul familiei noastre, turbarea, trebuie noi sa ne temem stand cu
frica §i luand aminte, ci §i de banalul tetanos, care odata dezlantuit
53
provoaca suferinte ingrozitoare, si bolnavilor, si celor ce-i ingrijesc, si
presei cotidiene.
- Da' eu nu ma injectez deloc! exploda jignita fata, pusa pe
razbunare. Eu n-am de gand sa chinuiesc pe nimeni cersind ingrijire. Nici
sa-mi creez nu stiu ce precedente si obligatii!
- Acu-ti arz una! ridica amenintator cazmaua doamna Vidman si
5 5 »
micuta Vivi deveni foarte cuminte, intelegand si ea, ca si noi, ca nu era
bine sa-si complice situatia. Era muscata, examen la faruri, vitrine,
fotografii cu generalul Vasea avea, numai o cearta de doua-trei zile cu
tanti Cici ii mai lipsea, cu reprosuri adunate an cu an, clasificate si
reclasificate de o rigida, batrana si necrutatoare memorie, cum au numai
cei apropiati tie, adica minoritatile, muritorule.
De fapt, era o dimineata obisnuita. Prescolarii insotiti de bunici
mergeau la gradinita, escortati discret la distanta, ca de niste mici
bodyguarzi, de o ceata de moroi galagiosi ca niste vrabiute, dotati si ei cu
niste ghiozdanele ca de scoala sau asteptand sa-si arunce careva, fie si
partial, pachetelul cu mancare. Uitandu-se la ei si deosebindu-i pe cainii
vii de cainii morti in baza competentelor sale critice si a flerului de copoi
experimentat, pe care i-1 descoperim in jurnalul literar-spiritual, domnul
Garamond avu ragazul sa mediteze la ce va comenta Ionela lui daca
madam Vidman si fata vor face apel la vechea sa prietenie si ii vor cere sa
scoata masina, intr-un moment cand nu stateau chiar asa de bine cu banii.
Erau stramtorati. De rottweilerul si pitbullul generalului Vasea, ca si de
cei doi lupi de la vila, ingrijea pe de-a moaca, din obligatie ca bossul o
tinea pe Ionela profesoara de marketing la universitate, iar lui ii daduse
portabilul ala primitiv care si fotografia. Pensioara ii cam intarziase, sa
spele morti nu mai venea nicio solicitare de la preotul paroh indragostit
de Ionela, iar pana la salariul ei de la facultate singura sursa de parale era
doar dobanda la niste bani de pus gresie in bucatarie, depusi pe termen de
o luna, cu desfiintare de fiecare data a depozitului, cand il mai mareau
putin cu noi economii, ceea ce acum nu era cazul, ca venise intretinerea
marita si se scumpise, pe neasteptate si injust, pana si telefonul, urmand
sa se arate si alte repercusiuni inflationiste in familie.
- O buna si operativa spalatura este eel mai bun leac nu numai
impotriva rabiei ci si impotriva tetanosului, incerca el o stratagema sa
evite recursul la masina pentru transportarea Vivianei la policlinica.
- In casa asta sacra, din care au plecat deja doua sicrie la cimitir
din pricina muscaturilor de animalut, batu din piciorul sanatos pe un ton
mesianic doamna plutonier, noi n-avem dreptul sa ne mai jucam cu focul,
cu esenta luminii si a caldurii. Din toate sursele de lumina, Simcuta si
Ciprian se uita acum direct la noi, ca niste camere ascunse !
- Animalul malefic necunoscut, o secunda consilierul aulic,
54
licantropul libidinos a carui exorcizare este scopul incantatiei lirice a
debutantei, prin puterea lui magica demonstrate atat de macabru in acest
bloc sinistru al nostru, nu mai poate sa nu-§i impuna mai devreme sau mai
tarziu §i pretentiile de a deveni obiect de cult. Atat vaccinarea antitetanica
mai intai, cat §i aceea antirabica mai apoi, fezabila dupa aprecierea mea
abia intr-o a doua sectiune a liturghiei cosmice, sunt obligatorii §i se vor
implementa cu orice pret!
- Ce nu poci eu deloc sa-mi dau seama, Ionele, este insa unde se
face efectiv fiecare din aceste injectari in parte §i trebuie sa ne prezentam
de urgenta acolo cu fetita.
- S-au schimbat multe in viata noastra medicala, izbucni singur in
ras viitorul inspector de mediu, felicitandu-se ca nu-1 luase gura pe
dinainte §i nu precizase el unde sa i se faca injectii fetei. Pe vremuri,
asistenta sanitara era gratuita, doamna, larg accesibila, de inalta calitate,
cu caracter planificat §i unitar, cu orientare profilactica, fundamental pe
o baza §tiintifica mereu actualizata, updatata §i upgradata, cointeresand
populatia, prin inspectorii de mediu, in asigurarea igienei mediului §i in
luarea de masuri antiepidemice pe baza normelor emise de ministerul de
resort in ce prive§te inlaturarea din mediu a factorilor vatamatori, a
noxelor, §i asanarea mediului de munca §i de viata, in respectarea igienei
alimentare §i a normelor igienice in §coli, facultati, gradinite, tabere,
precum §i la fiecare loc de munca, sanatatea fiind ocrotita de statul nostru
marxist-leninist ca pe o prioritate nationals, asigurandu-se pentru
ocrotirea mediului o moderna baza materials, cadre calificate §i, evident,
stimulate la o atitudine inaintata fata de om, de omenie totala, mai ales
fata de omul ales, fata de omul suferind in noul mediu ambiant.
- Iar azi? Azi? intreba cu groaza tragica greaca Vivi, ca una ce
avea clara nevoie sa i se acorde asistenta de medicina generala, pentru ca
incepuse sa-§i faca de cap turbarea in ea, gasind un teren propice.
- Azi? dadu din umeri cu nepasare domnul Garamond, azi, fetita
mea, eu nu §tiu nici unde e Targovi§tea, adica eu nu m-am informat pe
pielea mea cum e, fiindca ne-a ferit Dumnezeu, §i pe mine, §i pe Ionela
mea, de mai rau! Datorita rugae iunilor noastre sistematice, cu pronuntat
caracter sistemic, noi doi, ca un cuplu ce ne socotim cumpatati, n-am
ajuns inca pe mana murdara §i imorala a doctorilor, nici pe aia §i mai
hrapareata a asistentelor, dar aud §i eu ca toata lumea se vaita §i se plange
pe la televizor de ei, de clasa noastra medicala, ca nu mai e bani nici de
medicamente. La niciun nivel! Sufera toata reteaua. De la spitalul unificat
tentorial pana la policlinicile guberniale, regionale sau raionale,
dispensarele de circumscriptie supraurbana, urbana, suburbana sau rurala,
de intreprindere, de institutie, de centrala, dimpreuna cu ambulantele
subordonate... E greu, taica, e foarte dificil, ca suntem in tranzitie, dar
numai lupta cu greutatile, cu vitregiile societatii §i ale naturii, luand
55
exemplu de la catelul ala sufletistu', de la ceacarul Co§tei, spore§te
vitalitatea popoarelor, nelasand in viata decat pe cei mai vicleni, mai
prolifici §i mai viteji dintre cetatenii viguro§i. E o certitudine istoric
probata, dar evident secreta, ca popoarele cu asistenta medicala excesiva
intretin prea multi infirmi, a§a ca devin societati fragile §i imbatranite,
ajung la catastrofa demografica, la colapsul ca tineretul muncitor nu le
mai poate da pensii la varstnicii paraziti, ca un corolar rezultand trendul
ca neamul degenereaza, oricat s-ar strofoca guvernul, in umanismul lui
recent, pentru ca sa evite...
Domnul Garamond i§i franse discursul, mu§candu-§i buzele. Cine
dracu il pusese sa se bage cand au inceput sa zbiere Vivi§or §i baba ca
ni§te vite? A facut poza? Gata, trebuia sa se care de-acolo cu ce-a apucat,
sa valorifice cli§eul la vreun publicitar mai relationist! Dar nu s-a putut
abtine §i uite ca a dat o mana de ajutor cetatenesc §i acum iacata, madam
Vidman se uita la el unit, de§i e decedata de-atata vreme, iar
simptomatologia turbarii debuteaza abia dupa patru-§ase saptamani de la
infestare, ca atunci cand e§ti insarcinata, fata!
- Eu nu tolerez avortoni §i degenerati, idei fasciste in casa asta!
puse amenintator mana pe carje cu manie proletara apriga gardiana, a§a
din senin.
- Ma due acu' sa scot ma§ina, va transport eu pan' la circa! se
zapaci complet spalatorul de morti pensionar, fost vanzator de cupoane,
angajandu-se intr-un demers interzis de lone la, in loc sa nege ca orice
vampir posesia de idei extremiste.
- Bine unchiu' Ionel, te a§teptam cu drag! i se adresa duios, batand
din palme, micuta Vivi, cum nu mai facuse din copilarie.
- Fie ce-o fi, pleca lacrimand cu duio§ie pensionarul. A§a a fost sa
fie, retinu diaristul din el. Lua-m-ar dracii! Mu§ca-m-ar lupii mascatilor!
Mai bine ma cert cu lone la decat cu madam Vidman, care ca veche
prietena, vrajitoare §i amanta perpetua, macar mai tine la mine, chiar mai
mult decat destrabalata §i suspecta de nevasta-mea...
A scoate ma§ina nu insemna in cazul sau de particular a o scoate
din garaj, sau din blugi (cum il ironizase pe contro verse lexicale la pat
universitara de marketing mov), ci de pe doua benzi de beton pe care ea
stationa lasciv, sub plopi, deasupra celebrului prin coada sa stufoasa
Maturici §i, de putina vreme, peste un catel mai tinerel, pe care il poreclea
lumea Cuponel, dar il chema Patratel, fiind obez inca de mic.
Domnul Garamond urea intai la trei la el, puse pe dumnealui
pantaloni crem, curea, cama§a alba, o palarie mai buna peste chelia pe
care n-o arata niciodata, ochelari cu rama aurita in locul celor de piata §i
de televizor. Se gandi la ce va spune Ionelei cand va trebui sa justifice
consumul de benzina §i se hotari sa ia cu el §i contractul de la banca.
- Auzi, draga?! ii va comunica. §tii ce-am aflat eu de pe la lume
56
prin piata?... Ca micsoreaza astia de tot dobanzile, si atunci e mai bine sa
scoti pe loc tot ce detii ca capital la ei decat sa astepti pana aduni tu
economii ca sa faci un depozit mai mare pe stoc! Cum zicea si Mihail
Ralea prin 1946, in Explicarea omului, ca avem de invatat de la Maturici
si Cuponel ai nostri, Ionelo !
- Cdinele care ingroapa o parte din mdncarea sa pe care o cautd a
doua zi are un instinct al viitorului si un inceput de act economic.
- Bun, dar ce ti-a trebuit sa scoti masina? Pe jos nu puteai sa te
duci? ar fi putut raspunde cu ochii ei galbeni scaparand scantei bacoviene
de gelozie Ionela. Ce, nu te puteai duce la banca pe jos? Iti cadea coada?
- Bine draga, dar cuuum?... Daca ma ochea unul la banca si se
luau vagabonzii dupa mine, imi dadea unul una-n cap, ajungeam drept
urmare de ma gaseai la spital sau la morga pentru o nimica toata, nici cat
o amarata de pensie...
- N-ajungeai tu la morrrga! ar fi tipat sardonic Ionela, care stia bine
ce poama era, abia la o varsta inaintata facandu-si o idee despre marile lui
secrete. Eu o s-ajung acolo, nenorocitule, c-asa e scris, sa ma bagi tu in
pamant cu tampeniile si infidelitatile tale, sa ma-ngropi de sa nici n-apuc
pensie. Iar dupa doua-trei parastase, sa te faci ca nici usturoi n-ai mancat
si sa te destrabalezi cu Vivian si cu hoasca aia in doua apartamente!
Curioasa decizie, madam Vidman n-a vrut sa mearga cu ei. Curata
linistita niste capatani mari, albe, de usturoi chinezesc.
- E destul c-am pansat-o! motiva ea intr-o stare de furie calma rau
prevestitoare. Acum, daca nu s-a pazit de muscaturi, trebuie sa stau si sa
ma gatesc ca sa pot sa ma tarasc de urgenta pana la generalul Vasea, sa
vad cum aranjez pe maine cu examenul la teoria cunoasterii vizionare, ca
recapitularea fmala nu mai poate fi facuta in bune conditiuni dac-au
muscat-o de piciorul stang. Zvapaiata! Ce-a vrut sa-mi demonstreze? Ca
poate face piata? Pai femeie de casa vreau sa scot eu din ea? Sau
primarita?... Sau presedinta? Sa vedem ce se mai poate face acum... II mai
da, nu-1 mai da... II amana pentru la toamna... Nu stiu! Om vedea noi.
Nenorocul romanesc este ca o sa dureze mult. Se poate sa nu dau de el, ca
generalul Vasea umbla pe la mese rotunde. Ca un cal la manej. In orice
caz, Vivisor mama, daca eu n-ajung si te-ntorci inaintea mea, iti iei laptic
din frigider si iti pui tu singurica la incalzit in craticioara! Ai grija sa nu
se prinda de fund si nici sa nu dea in foe, ca speli si racai tot aragazul!
Vezi ca ai ciorba de loboda si spanac, la care iti faci singura niste oua! Sa
nu dea naiba sa te gasesc ca n-ai mancat, de lene, ca nu stiu ce-ti fac!
Acum ai examene! Examene!!! Grija siluetei, daca vrei sa te anemiezi ca
topmodelele, o lasi pe mai tarziu. S-a-nteles? Priceput-ai? Intelesu-m-ai,
ori trebuie sa mai repet?
Vivian o urmari cu frica si lasa sa se inteleaga ca a retinut si, brusc
o zbughi pe usa, ca o mata care a comis ceva nepermis in debara sau a
57
simtit mirosul ca de usturoi al §arpelui.
La circa, unde ajunsera instantaneu, domnul Garamond o conduse
de brat, de la ma§ina pe trepte in sus, cu multa solemnitate, ca la o
cununie trasa pe video §i cu zambete care aveau continut electoral
explicit. Parc-ar fi nuntit la Davos §i acolo, sub cort, intre doua manele sa
crape du§manii, na§ul Wolfensohn (the World Bank president), le-ar fi
inmanat darul, sub blitzuri, cu promisiunea de fata cu reporterii:
- We look forward to working with his government in a supportive
way.
In ciuda orei matinale, pe holul jegos de intelegeai ca a§tepta
sponsori pentru curatenie generala odata cu intreg localul, se aflau deja o
gramada de pacienti care i§i facusera socoteala ca in felul acesta vor evita
canicula amiezii, care te obliga sa consumi bauturi racoritoare sau
inghetata pana acasa, diminuandu-ti bugetul familiei in mod neplanificat.
Aparitia celor doi acolo, el radios, ea zgribulita, produse oarecare
animatie, de regula totdeauna publicul fiind frapat de cuplaraiele
nepotrivite varstnic, manifestand din incon§tient o irepresibila dorinta de
a le debloca frecvent, testandu-le riguros fiabilitatea.
- Ei, domnu' Garamond, il provoca o femeie cu un ochi invinetit
de curand, care mai e situatia? Intram sau nu intram in NATO?... Aud?
- Pana una alta, raspunse neguros pensionarul, decat sa pazim noi
pe altii, mai bine am avea grija de propriii no§tri cetateni, cucoana. Ca
uite, uite, ia uitati-va oameni buni! ridica el tonul cu un fel de mandrie
retorica. Azi dimineata cainii no§tri de cartier, da, ai no§tri, o mu§cara
cainii cartierului nostru, au indraznit, §i pe fetita asta nevinovata!
- Da', dom' le, a§a e! S-a-nmultit peste masura! fura de acord
pacientii, uitand sa mai comenteze, macar pentru noii doi veniti, anuntul
recent al asistentei ca doamna doctor sose§te de la nu §tiu ce fel de §edinta
abia dupa zece dimineata.
- Nu cumva e§ti acum cu Ionel al meu, care a scos ma§ina, fiind
dumneata nemancata sau nefu de dimineata la gunoaie, de-ai avut un le§in
isteric, ai cazut peste un caine §i ai fost mu§cata, crezandu-se atacat?
parca auzi poeta, ce sta ca o minorosita, cazuta in reveriile sale, pe
vrajitoarea de lone la, facandu-se avocata maidanezului, manioasa ca i-a
fost rapit barbatul pan' la policlinica.
Asta ii aduse aminte ca in momentul Mu§caturii concepea un vers
§i-l avortase a§a, il uitase, un vers mare, nepieritor. Ar fi facut-o celebra.
- Dar daca, §tiind ca scrii poezii §i ca cite§ti carti, intra ilegalista
Cocuta a lui Vasea cu scenarita ei peste a Ionelei, o fi asmutit vreo
du§manca din bloc, de la patru, un caine fara sa §tii, ca sa te la§i de
neseriozitati §i sa te apuci de o intreprindere pe corp propriu mai serioasa,
mai creativa de bani? Putea sa fie chiar tanti Cici in spatele Mu§caturii,
careia i s-o fi facut mila de tine!
58
§i ca o confirmare a cre§terii vertiginoase a populatiei canine,
semnalate de pacienti, tocmai atunci, luand urma Daciei ro§ii ce ii tinea
loc de cotet, Cuponel, alb, cret §i rotund ca un patratel, dand cu putere din
coada ca Maturici, urea mandru pe treptele policlinicii §i avansa
gudurandu-se catre superbul lui stapan, repro§andu-i indurerat ca de
Vivian a avut vasazica grija, dar de interesele familiei sale nu s-a mai
preocupat. Vezi? A uitat sa le dea la cainii lui comunitari de la ma§ina
obi§nuita matinala mancare §i apa! §i doar era Dacia lui ro§ie §i a lone lei!
Pai treaba e asta, fratilor? Munce§ti ca un caine §i stapanul uita de tine, te
neglijeaza daca e§ti fraier §i taci, daca nu te duci dupa el peste tot, ca un
creditor, sa-1 dai de ru§ine!
Rafinat politician, uns de Ionela cu toate alifiile ei, domnul
Garamond, intelegand stratagema, se facu ca nici nu-1 cunoa§te.
- Mars, in ma-ta de-aici! i se adresa el cu dispret §i cu manie
crescanda. Domnilor, am ajuns in tara noastra de, de, de, uite, intra §i
cainii in dispensar cu democratia asta!
§i pleosc! ii arse bietului catelus. un §ut sub codita de se rostogoli
sarmanul schelalaind pe trepte, receptand cu atat mai dureros lovitura cu
cat venea de la cine se a§tepta eel mai putin, de la cineva apropiat, din
partea stapanului sau nonformal! Ba§ca absenta cu desavar§ire a vreo vina
contractual^ care sa justifice asemenea ie§ire necontrolata din partea
angajatorului fara carte de munca. Dimpotriva, tocmai pensionarul era
acela care incalcase contractul tacit cu cainii sai de paza, nedandu-le
obi§nuita masa de dimineata, conform contractului de parteneriat!
- Da-1! Da-1 cataua! A§a trebuie sa ne purtam in ziua de azi cu toti
cainii, cu golanii, cu emigrantii, cu infractorii, cu studentii, cu
pitipoancele, cu regali§tii §i cu oricine care ne deranjeaza §i nu ne lasa ca
sa muncim! batu din palme cocoana care avea un ochi vanat. Trebuie sa
terminam definitiv cu orice sentimentalisme kitsch antepostmoderniste,
adica ieftine ! Ti-a facut cineva ceva incorect §i poti sa-1 arzi, atunci arde-
1, domnule! Nu mai sta pe ganduri, ca §i ala, ca om, daca are posibilitatea
foarte posibila de sa-ti dea una in cap sau sa te dea in gat, se va gandi
atunci cand o fi momentul numai la interesele lui §i ale familiei sale, te va
distruge complet, te va manca cu cacat cu tot, nu va tine cont ca e§ti §i tu
om, nu caine, §i ca poate ca frecventati la aceea§i biserica, la acela§i
duhovnic, la acelea§i vrajitoare!...
- A§a cere legea concurentei, o privi cu prietenie comunicativa §i
subsidiaritate la liberalismul local familial domni§oara Vivi. Fiecare i§i
vede de interesele lui personale §i doar daca-i prisose§te cumva tot ceea
ce a agonisit la familia lui, neprins de nimeni, abia atunci sponsorizeaza sj
pe care a fost mai lenes. sau mai fraier nitelu§, sau mai ezitant, de-a ajuns
nu a§a de bine sa coboare §chiopatand pe scara noastra sociala.
- Asta e legea vietii, fato, §i alta n-avem, nici nu mai baga. Nici
59
NATO! conveni cu glacialitate funerara domnul Garamond, §tergand
indelung de praf scaunul §chiop, bolnav, care avea §i el nevoie de
dispensar, §i uitandu-se cu o lacoma din senin atentie la picioru§ul recent
mursecat de dulai al domni§oarei, de parca atunci 1-ar fi remarcat prima
data cat de aproape de el putea sa se bataie.
Dezbaterea ar fi putut continua cu §anse egale de a se ajunge la o
paruiala sau la un consens, eventual §i la performanta de a i se diferentia
din noianul opiniilor, prin extrudare la rece, tenia, daca §i numai daca nu
s-ar fi intors in holul dispensarului nostru anexat la policlinica... Cine?...
Cum cine?... Cuponel! Cu-po-nel. Ce, n-ati auzit de el?
§i nu oricum, ci intr-un adevarat triumf, triumf roman pentru care,
dintr-o gelozie u§or de inteles, toti barbatii autentici daci 1-ar fi luat in
§uturi mai tari decat ale jigaritului domn Garamond.
Daca ar fi avut posibilitatea. Dar nu prea aveau! Fiindca bebelu§ul
eel alb §i cret, cu o singura pata neagra pe spinare §i cu o singura pata
maronie pe gat, se afla acum, strans cu duio§ie voluptuoasa §i impura la
piept, de o topmodela cum nu mai vazuse nimeni dintre cei prezenti la noi
incartier!
Vivian, Tahoma pana atunci amortita de Mu§catura ca de un
interminabil catharsis postmodern multiplu, parodic la incle§tarile lungi
ale visatorilor caini, de§i muta ca o vita contemplativa, simti lamurit cum
reinvie in ea, Lucida, rautatea divina, adica insa§i forta vitala, a§a ca trai
adica fata de noua venita o absoluta ostilitate, absoluta in toata
dumnezeirea diabolica a cuvantului: nu era nevoie §i nici n-ar fi fost in
stare sa dea ea cuiva socoteala sa-i §i raporteze de unde §i deci de ce atata
ura pura! Numai nu-i zise ca pupa-1-ai sub coada pe Cuponel! Sau ca
dare-ar Skaraotki, intr-o viata viitoare, sa fii tot catea si sa-ti dea ciobanul
cu opinca-n bot cand oi vrea sa intri §i tu, in primul val, la Mrdaul cu zer!
Intrusa era inalta, mladioasa §i supla. Purta o rochita cu imprimeuri
din flori de vara, mici dar divers §i armonios colorate. Ele pareau sa
emane acea mireasma care izvora de fapt din chiar pielea ei catifelata,
care era sigura pe ea ca o sa va placa, fiind racoroasa de§i prezenta la
atingere un arhipelag de insulite fierbinti. Pe spinare, rochita randunicii
era decoltata ca de un bisturiu generos, de la ceafa cu reliefuri obscene
pana la prima vertebra precoccigiana. Pe partea cealalta, vag mascati de
trupul caldut §i moale al lui Cuponel se valureau sub ea sani voluptuo§i,
virginali, volumino§i, voluntari §i volubili, vorbind perpetuu despre toate
cele voioase ale voinicului.
Iar parul ii era blond, blond ondulat, blond unduitor din cre§tetul
bolnav pana-n §alele sanatoase, ca o peruca din aur masiv din vremurile
gratiei §i rafmamentului Europei Centrale de la Visegrad.
Ea ridica pe catel in sus cu amandoua mainile, tinandu-1 de labute,
dezvaluind ca parul ei de la subsuori, paradoxal neras, era cu desavar§ire
60
negru. §i cum il tinea pe Cuponel in sus, i§i tot freca de blanita lui,
excitanta ca orice blanita, ba un obraz, ba altul, impungand tandru §i
duios de jos in sus.
- Care silicoanele ma-tii ai dat, ma, in el? interoga ea, privind cu
coada ochiului verde §i rece ca smaraldul spre barbatii de jos de pe
scaunele §chioape. §i incepu sa-1 pupe repede §i gadilator pe Cuponel pe
patratel §i pe pantecul jilav, §i pe trufa, scotand din el scancete
triunghiulare §i in dinte de ferastrau, parca de durere, dar erau in realitatea
virtuala canina doar semne §amanice ale extazului.
Salivand in exces, Vivi i§i stranse instinctiv pumnii, simtind ca
plesne§te de ura §i explodeaza ca un gist, ca o grenada de interventie cu
substante toxice, rascolita belicos de o indignare ignara. Voia aia sa i-1
rapeasca ei pe Ionel, §i ma§ina, prin Cuponel?
Totodata, se simti maculata de un sentiment de opozitie impotriva
tuturor potailor §i a colaboratorilor lor roturieri.
Avea §i de ce. Intrusa se purta cu aide Cuponel dand frau liber unor
instincte materne atat de nesatisfacute incat un neavizat §i-ar fi putut face
gre§ita impresie ca-1 fatase chiar ea, §i nu de prea multa vreme.
- Care silicoanele ma-tii ai dat, ma, in el? repeta aia nervoasa, cu o
voce ragu§ita ca a lui Ciprian, aruncand injur taioase §i verzi ca matasea-
broa§tei ocheade de Gorgona.
Ca hipnotizat, domnul Garamond se ridica in sus, de parca s-ar fi
destins prin panza de sac un arc al canapelei de acasa, §i ramase cu capul
plecat ru§inat in jos, uitandu-se cu atentie la piciorul mu§cat al micutei
Vivi, picior cu piele din ce in ce mai palida din cauza urii.
- Tu ai dat, ma? se mira cu dispret privativ Gorgona. Tu, ma,
pensionarule! Amaratul amaratilor §i fraierul fraierilor. De ti-a furat statul
pensia. Statul, da! Statul. Ti-a furat statul pensia, amaratule, parca nu
aveai tu destule necazuri! Ma uit la tine a§a §i am impresia, dupa ochelari,
ca am de a face cu un om serios cat de cat. §i cand colo, tu ai dat in el! Ai
dat in Cuponel! De ce-ai dat, ma, in el? Ca sa te dai mare, ai? Ca poti sa
dai! Pai intr-un catel dai tu, ma? Pai daca iti era tie s-arati la lume ca tu
} 7 5 5 5
e§ti al mai tare din parcare cu Dacia aia ro§ie expirata a ta, de folose§ti
maidanezi greoi in loc de rottweileri sa te ajuti la tractiune, pai sa te fi dus
in siliconul ma-tii la Complex doi pa§i de la Mo§ Marlett cu ea, sa te bati
acolo cu Sumotaru §i cu Co§tei §i cu ma-ta care te-a educat a§a, pe sponci,
nu cu amaratu asta de catel, cu Cuponel!
- Au mu§cat-o de dimineata tovara§ii lui de ga§ca pe fetita asta
orfana! murmura pensionarul naucit, cu aparenta ca intelegand el insu§i
de ce a dat in Cuponel ca turbatul, vor intelege §i cei prezenti atitudinea
sa du§manoasa fata de animalute, ba chiar pentru unul cam inocent, pe
care il pregatea sa ia postul lui Maturici ca paznic de ma§ina cand va fi
scos la pensie, caci Maturici era cam batran, cam uzat, trebuia, ca un
61
intelept, sa se gandeasca la primenirea lumii. Consilierul insu§i, din
veniturile ca spalator de morti i§i cumparase de la paroh doua locuri de
veci, dar n-avea resurse din ce sa-§i inalte deocamdata cavou, deoarece
poate ca da cam mult pe bautura, iar ce-i promisese primarul Gavrilita,
ca-1 face inspector de mediu §i codos. de caini, nu se realizase, deoarece
vicele Melecan sprijinise pe domni§oara secretara Gavrilita pentru acel
post cu specializare in Occident...
- Mai bine zi c-ai vrut sa te dai mare si tare-n bat fata de fetita asta
7 5 5 5
musxata! ii lua sardonic vorba din gura ca c-un cle§te dentar aparatoarea
lui Cuponel §i domnul Garamond ro§i, sub privirile incarcate de repros.
ale bolnavilor, recunoscu in sinea sa batrana ca a§a §i cam era.
Mai mult inca, el regreta acum sincer fapta! Se vedea dupa surasul
lui subtire, ca de liliac orb la consecintele detinerii virusului rabiei.
5 ~ 5 5
Batuse ca amarat, un alt amarat, un coleg de suferinta §i lipsuri, un catelus.
nevinovat, §i pacatuise doar ca sa faca o placere multipla Vivianei, o
ingrata erga omnes, §i uita-te, dom' le, acum ce ie§ise! Ca nu avea nici
macar certitudinea ca gestul sau a fost apreciat la justa sa valoare
semnificativa §i semnificanta.
Uite ca Vivian, nesimtita, nu intervenea deloc in dezbaterea cazului
sau, ci zacea cu privirile pierdute in gol, parca buzele Mu§caturii se
labartase sa incapa in ea, incet-incet pana §i Universul indepartat!
Faptul ca poeta Lucida Tahoma se energiza in acel moment din
resurse indepartate, il simteau insa toti in afara de el, de pastrau instinctiv
o tacere solemn funerara, dar nu stapaneau arta cuvantului cat sa-§i
enunte fiecare sie§i ce dracu paranomalii se-ntampla in acea dimineata la
ei la dispensar de venise cateaua Cala personal sa faca dreptate la copilu'
ei Cuponel, agresat de Ionel.
U§a cabinetului se deschise atunci §i o asistenta grasa, urata,
proasta, cu chipiu alb casnic §i cu o oala de inox in mana, ca de noapte, le
comunica verbal §i nonverbal celor prezenti ca tocmai a dat telefon
doamna doctora pe fix ca are peste ora zece o intarziere de douazeci de
minute, fiind momentan intarziata in trafic.
Fata domnului Garamond se inro§i de jena, iar nasul lui cam earn
deveni de-a bine lea incandescent, la lumina lui ro§iatica intunecosul hoi
deconspirand ascensiunea buimaca a unui cafard spre tavanul co§covit de
bogatele, exasperantele ploi din primavara. Buzele dumnealui betive,
hipersenzuale cum sunt la toti varstnicii inca tineri, §i rau rase din pricina
particular^ a lamei de cea mai proasta calitate, cer§ira de la femei
indurare, iar mainile sale pigmentate puternic, cum ti se intampla cand nu
te mai ajungi cu banii de la un talon lunar la altul, indraznira sa mangaie
ghemotocul alb §i cald pe care cu atata cruzime §i nesabuinta umana il
pocnise cateva minute mai devreme, nu sub coada cum tintise, ci drept in
moalele capului.
62
Mama indurerata a lui Cuponel intelese atunci in timp real ca nu
mai e niciun pericol ca bietul ei catelus. cu paral cret sa devina tinta unor
noi agresiuni in spatiu, din partea ratei din cotet care ajunsese ca zdreanta
morala domnul Garamond eel istet, dupa ce i§i ratase viata ca pe o ocazie
cat roata carului.
Ea il intinse pe patratel cu deplina incredere lui Ionel, iar dupa ce
transferal se facu in cele mai impresionante conditiuni, se razgandi §i se
apleca putin pentra a-1 mai linge pentra o ultima oara dupa ureche, prilej
cu care atinse §i pe vanzatoral de cupoane, pe tampla, cu limbuta ei roza,
dulce §i aspra.
Apoi se retrase spre u§a, surazand serafic §i cam straniu, pisice§te,
disparand pe nesimtite ca o porumbita, deoarece tocmai atunci se deschise
u§a cabinetului §i o asistenta slaba §i plansa, deoarece banuia ca va fi
disponibilizata de ministral sanatatii, ne puse in vedere ca doamna
doctorita e la un miting §i are o intarziere maxima de treizeci §i cinci de
minute, dar gravidele care sunt pe scaune venite de dimineata pentra
control pot sa pofteasca inauntra, deoarece mai pe urma se va face tarziu.
Domnul Garamond, tinand animalul de labutele din fata, se
indrepta cu el spre cadral medical cu pregatire medie, ca pentra un
control de gravida, dar brusc facu stanga-imprejur ca un titirez §i,
dantuind prin dreptul pacientilor de pe scaunele de la peretele co§covit,
incepu sa cante cu un fel de groaza, ca §i cum s-ar fi complotat undeva
injectarea cu stricnine mortale a tuturor cainilor de cartier:
Cuponel! Cuponel!!! Cuponel e cumintel! Nimeni nu-i muscat de
el!
Pacientii ascultara cu luare-aminte cele afirmate de respectatul
vanzator §i avizara, adresandu-se in cor doamnei asistente celei planse
proaspat, cu refrene magice ca un ecou indepartat:
Cuponel! Cuponel!!! Cuponel e mititel! Altii mu§ca, nu §i el!
- EU am zis ca cine e gravida pentra control, poate sa intre ! apasa
pe cuvinte, se enerva §i incepu sa urle atunci ca o catea puioasa asistenta,
neacordand nicio atentie agitatiei pe care o facea domnul vanzator
pensionar Garamond printre atatia bolnavi.
S-a ridicat §i a intrat doar femeia cu ochiul invinetit de curand, care
nu te a§teptai s-o fi lasat cineva gravida.
Asistenta cea recent plansa, deoarece anticipa ca va fi disponibilizata
odata cu alte moa§e in conditiile diminuarii dramatice a ponderii
segmentului populatiei de femei gravide, a examinat-o lung din privire pe
Vivian, ca §i pe domnul Garamond, intorcandu-le dezamagita in cele din
urma spatele, trantind §i u§a la cabinetul de consultatii, unde se auzira
imediat mai multe rasete inalte, zglobii §i colorate.
Ramas complet nelamurit asupra oportunitatii prezentei lui
Cuponel la circa, domnul Garamond a deschis atunci increzator acea u§a
63
dupa moa§a, bagandu-§i capul cu nas ro§u earn §i totu§i cam borcanat
inauntru §i a§teptand intrebator. Ca prin ceata, el descoperi ca femeia care
tocmai ll intrebase cu ironie de NATO, tocmai capitulase intinsa pe spate,
§i ca asta-noapte, pe langa scatoalca in ochi, primise de la barbatul ei eel
putin un tot atat de zdravan picior in burta, - pe fondul alb al emisferei ce
tremura ca piftia, vanataia infati§andu-se la fel de demna de compasiune.
- A sarit! A sarit puricele! ii raspunse cu veselie asistenta cealalta,
printre sughituri de ras, intrebarii mute a domnului Garamond ca ce s-a
intamplat de va radeti toate ca ni§te nebune ce sunteti.
- A sarit puricele! repeta mai calm §i inteligibil doamna moa§a.
- Cuponel nu are purici! se ratoi domnul Garamond la ea, cam
naucit ca nu-1 da nimeni afara de la acest ritual tainic.
- Ba are!... De la el am luat, ca doar n-am venit cu ei de acasa de la
mine! incepu sa schiaune §i sa latre furioasa la el gravida, inaltandu-se in
capul oaselor §i impro§candu-l involuntar cu stropi de saliva urat
mirositoare, dinpricina danturii foarte cariate, nerujate §i neingrijite.
Domnul Garamond socoti de prisos o disputa cu o femeie
orizontala pe asemenea tema cretina, se retrase politicos §i, punand
catelul pe linoleumul verde, se facu a-i da sfat, clipind §mechere§te din
ochi ca un prune intarcat care suge la ma-sa pe ascuns:
- Cuponele tata, du-te-acas' la ma-ta, la Cala, mars, mai repede de-
acilea, ca te umpli de purici!
N-a fost cazul sa zica de doua ori! Cum se vazu bazat pe propriile
labute, Cuponel incepu sa alerge cu voio§ie, disparandu-i repede pe trepte
in jos varful cozii, spre marea satisfactie a pacientilor ca a supravietuit.
Vivian i§i mu§ca buzele pana la durere.
Constatase posterior autoenergizarii cosmice ca Mu§catura ii
bulversase existenta complet: nu doar prezentul ii era afectat, ci putea sa i
se intample ceva rau §i viitorului! Era ca §i cum o fiara neagra ii Mpaise
magic o halca din spatiu-timpul gravitatiei ei, dezechilibrand-o.
Dupa cum nici trecutul nu mai putea fi in con§tiinta ei acela§i de
pana in momentul in care Co§tei (a§a numea ea pe cainele ciacar eel agitat
§i sufletist), din fata, §i poate ala gras, Sumotaru, din spate, au binevoit
sa-§i infiga caninii in frumosul ei picior stang, ceva mai sus de o glezna
pura, cu care se mandrea atata.
Pana la acest eveniment, nefiind niciodata gravida, langa Mama
Cainilor, teoloaga ecomilei, ea prinsese mare dragoste de catelu§i, pe care
ii trata cu tandrete infmita, rivalizand in acest sens cu domni§oara
anterioara, inubliabila cum luase cu atata maternitate partea oropsitului
Cuponel in decolteul ei, de parca il fatase personal de curand, de§i poate
ca facuse sex fecundant cu un lup alb husky intr-o viata anterioara. Nu
exista week-end sa gateasca tanti Cici vreo supica §i sa nu se deplaseze
64
una din doua in spatele blocului nostru, la containere, pentru a da de
pomana vreunui caine sarac, de-al nostru comunitar, sau vreunui cer§etor
calator numai in tranzit, recunoscator cu feedback imediat din coada
pentru ciolanul plin de zgarciuri §i maduva inca aburinda.
Da, domnilor, nu se afla pe lume placere sufleteasca mai fierbinte
decat sa vezi cu ochii tai cum iti da din coada gudurandu-se de fericire
ditamai dulaul, trantindu-se §i-n baltoaca de recuno§tinta, numai ca sa-ti
arate pe burtica ce-are §i el mai scump.
Astfel, Vivian salvase de la moarte cand era mai mica pe Maturici,
care era pe atunci mic de tot, mai mic §i decat Cuponel, nici ochi§ori nu
avea. Pe ma-sa lui o calcase ma§ina cea portocalie §i nespus de grea a
gunoierilor, care o §i incarcasera imediat cu gand ca sa nu se imputa
printre blocuri alarmand sanepidul. Ceilalti fratiori ai lui se risipisera care
incotro, luati cu ei de copiii de la §coala, fara a fi microcipati, §i numai pe
el nu-1 adoptase nimeni, niciun trecator, roman sau turist, fiindca abia se
mi§ca, vlaguit fiind de o diaree verde maronie care nu se mai termina.
De§i micuta Vivi nu prea avea de unde sa §tie ce este aceea o
mamica, fiindca pe a ei o pierduse de timpuriu, ca se jucase cu veveritelul
turbat Vasilica, ea s-a purtat instinctiv cum trebuie ca la carte cu Maturici.
I-a rezolvat mai intai, administrandu-i la ore fixe ftalisulfatiazol,
furazolidon §i indeosebi polisindeton, acea diaree istovitoare pe care chiar
proprietarii de caini din bloc o considerau completamente rebela. Dar ea
descoperi curand ca Maturicel nu mai avea nici pofta de mancare. Ca sj
cum ar fi dorit insistent sa moara! §i s-a intamplat sa dea la televizor
tocmai atunci un reportaj sau o §tire de senzatie foarte interesanta §i
semnificativa pentru o veritabila deschidere in perspectiva colaborarii
dintre om §i dulau. Care era sinopsisul? Un copilas. al strazii, de sex
feminist, fiind agasat de ni§te pedofili straini, veniti special in tara la noi
pentru a comite fapte rele, s-a retras de ei intr-o zona foarte putin
frecventata §i nu mai ie§ea de frica ca sa-§i faca rost de mancare, cum se
duce orice cetatean liber prin magazine ori pe la piata. Atunci colegii ei
tot aurolaci, temandu-se sa nu i se fi intamplat vreo complicate mai
grava, s-au interesat de ea §i au ramas deosebit de §ocati, gasind-o ro§ie in
obrajori, grasa §i frumoasa, ba chiar spalata pe fata. Ea insa nu voia sa
spuie cu niciun chip care e treaba, cine are grija §i mila de o duce a§a de
bine de la o vreme. Uitase limbajul articulat. II inhibase firesc, gestul
refuzului comunicand in sine, ca o forma de protest. §i un baiat care avea
mai mult talent analitic, superdotat cu o memorie incat retinea toate
numerele de la ma§inile care treceau, s-a mascat intr-un tomberon de a
spionat-o ca §i cu camera ascunsa §i apoi, descoperind cum sta treaba, a
sesizat ni§te reporteri, care i-au dat imediat un pumn de dolari, constatand
ei fericiti ca le ie§ise in cale norocul de a strica rau imaginea tarii, de sa
nu mai intre in primul val NATO, fato, nici daca da clasa politica §i
65
intelectuala, la coltul de cotitura din iunie 1997, supralicitand
impresionant, aproape tot Ardealul §i cu Dobrogea, cui ar voi sa le ia.
Ci Vivian a privit mirata, cu ochii ei mari de caprioara salbatica §i
inocenta, reportajul cu o copilita a strazii care a fost adoptata la gunoaie
de o catea batrana, mamica tutelara ce-i da sa suga lapte matern din
mamele, cum Lupoaica de la Roma in Antichitate, la Romulus §i la
Remus. §i, cu innascuta ei prin destin vocatie pentru filozofie cu
animalute, adica un fel de zoofilie lirica daca uiti cat de animal poate fi
omul, §i-a pus atunci pe loc ceea ce in mod necesar trebuia sa-§i puna,
anume intrebarea despre fiinta, in acceptia de interogatie asupra
reversibilitatii fiintelor: nu e posibil §i reciproc? Adica daca o catea s-a
dovedit atat de umana fata de un copil parasit, oare nu s-ar putea gasi o
femeie adevarata cu f mare care sa dea ceruta logic dovada de
reciprocitate? Pentru ca marea problema cu Maturicel al ei §i anorexia lui
era ca nu-i placea nici laptele praf instant, nici administrarea lui indirecta
cu biberonul, el facuse diareea absolut incon§tient, comunicand impetuos
Universului ca voia doar atatica: lapte natural din tata naturala §i fara
euri, fixativ sau emulgatori!
In candoarea ei, cu radacini fioroase ascunse in spectacolul la cum
ma-sa Simcuta alimentase in pruncie la san pe veveritelul turbat Vasilica,
dar nedandu-§i bine seama de acest lucru, micuta Vivi, naiva cum era, §i
femeie cu perspective de promovare in functii supreme, a incercat cu
marele §i caracteristicul ei spirit de sacrificiu §i de daruire, sa-1 alapteze
ea insa§i pe multicolorul Maturici la sani§orul ei care abia inmugurea.
Dar a constatat cu consternare ca al ei, nici pe la stern, nici pe la
sfarcuri, nu da deloc laptic, de parca ar fi fost din na§tere confectionat din
silicon congenital. §i atunci, intreprinzatoare deja cu vocatie piarista, s-a
milogit de o vecina de alaturi din bloc, dar doica asta nici n-a vrut s-auza
s-o serveasca cu a§a ceva, numai catea n-ajunsese pe criza asta!
- Dare-ar Dumnezeu mare, daca n-o sa am eu parte de Maturicel al
meu, nici tu sa n-ai parte de Maradonel al tau! ar fi tipat cu indignare pura
pana la cer fetita.
Rau e sa afli ca ti-au facut du§mancele vraji sau ca te-a blestemat
vreun popa, din aia rai, pe care aproape ca nu-i lasa maidanezii sa umble
cu icoana printre blocuri, dar cand imprecatia vine cu toata candoarea
depozitabila intr-o fetita, atunci ti se face parul maciuca, ingheti de-a
binelea, cu pruncul la piept, oricat de zgripturoaica ai fi.
Intr-o lume in care fenomenele carbogazoase globale §i
paranormale se intetesc din ce in ce mai mult §i create continuu numarul
femeilor care merge la biserica, blestemul unui copil nu poate fi trecut cu
vederea de nimeni. Nicio femeie de pe Terra noastra nu-§i poate asuma
raspunderile pentru un asemenea factor de rise, mai ales cand premiul e
66
chiar viata copila§ului ei §i n-are clona la schimb!
A§a se face ca vecina nu numai ca s-a pus din capul locului pe a
alapta regulat pe micutul Maturici (Mitica), umanizandu-1, dar vedea de el
ca de ochii din cap, incat acest mare rasfatat nu numai ca s-a inzdravenit
de se mira lumea care §tia povestea lui, dar a crescut § i sanatos §i viguros
ca un sportiv, cum poate sa-1 vada oricine daca nu crede, sub Dacia lui
domnu' Garamond, e drept ca acum intr-o editie de a treia generatie, dar
tot are un IQ care ar umili multe vipuri foarte mediatizate.
Iar cand miloasei noastre vecine i-a dat Dumnezeu un al cincilea
copila§, iar Viviana era acum destul de maricica, s-a intamplat tot a§a cu o
catelu§a neagra, neagra complet ca un tauras. spaniol de corrida, mai mica
decat un portofel §i botezata de copiii blocului Morena (Mariana), sa
sufere tot a§a la fel ca primul Maturici, de o diaree verde maronie care nu
se mai termina, iar dupa tratamentul cu ftalisulfatiazol, furazolidon §i
polisindeton sa manifeste §i obi§nuita anorexic Bineinteles ca, neputand
refuza ni§te copii atat de dragala§i, vecina fu iar doica, dar ceea ce chiar
merita retinut e ca, in calitate de cadru didactic obi§nuit a urmari evolutia
ulterioara a absolventilor, ea §i-a notat unele observatii privind acei
bebelu§i pentru care nutrea un fel de sentimente materne.
Prima serie, adica primul Maturici (Mitica) §i prima Morena
(Mariana), de§i consumasera efectiv lapte uman, se dovedira ca au ie§it
ni§te caini de o banalitate crasa. Al doilea cuplu aproape clonat identic la
fel, prin osardia catelelor §i dulailor din spatele blocului nostru,
manifestara unele trasaturi mai omene§ti, comunicabilitate crescuta §i
dispozitie vadita pentru coexistenta pasmica intre omul comunitar §i haite.
Dar a treia generatie, adica Maturici §i Morena de azi, uimi pe toti
cunoscatorii. Acest ultim §i nobil cuplu s-a distins prin maniere alese,
abilitati de comunicare, cumintenie, printr-un bun-simt exemplar, prin
serviabilitate, fidelitate §i inteligenta emotionala compatibila, pastrand
proportiile, cu a unor prunci umani de la cre§a supradotati.
De aici §i statutul lor in spatele blocului nostru: cei mai iubiti caini
comunitari de la noi din cartier, atat de oameni cat §i de toata comunitatea
canina, care adesea se simtea exprimata de ei.
Fanii ei erau in stare sa inchida televizorul cand, a§a de rar, latra
Morena, cu tristete §i fermitate in glas ca a unui premier sub presiune
fagaduind, intr-o gara, Krecetovka sau Ciocane§ti, respect acordului de
imprumut cu FMI, tutulor masurilor din acord, chiar §i celor dureroase,
cum ar fi §i va fi reforma pe pdine, pentru a nu pierde acest tren istoric,
din ale carui firimituri lasate de o pasagera fantomatica in vagonul-
restaurant ne-am ales cu placheta Vivitei noastre, Pdine §i Cdine.
Caci Morena §tia ce nu §tiu pro§tii, chiar cei universitari. Ca
adevarul nu intotdeauna e scris in cuvinte §i propozitii coordonate,
subordonate sau insubordonabile. Adesea, cateaua §i poeta §tiu ca cele
67
mai dureroase mu§caturi se descriu nu cu idei, nici cu vorbe, ci cu
necuvinte, care sunt urletele nerostite ale oricarui mamifer capabil de
excitabilitate §i de comunicare cu nenascutii din Increat. De exemplu,
Morena foarte bine §TIA, ba chiar avea insomnii din aceasta pricina, ca
ar putea sa scape de pro§tii de pe-aici de la gunoaie mu§candu-l pe Mos.
Marlett (68 ani), seara sau dimineata devreme, in cotul genunchiului, din
spate, deschizandu-i vena safend afaceristului de sa nu mai poata fi
inchisa cu garou nici daca e Salvarea de fata! Sa cada afaceristul, golit de
sange, in cateva minute, la el in borcanul ala plin cu bunatati pe care nu le
imparte la caini §i, pe urma, las' sa vina procuratura §i sa-1 masoare! Apoi
i s-ar face catelei proces, §i ea 1-ar ca§tiga in triumf, sprijinita de mai toata
presa, de vedete, de cele mai miloase avocate. Sa se faca §i mi§to de Mos.
Marlett ca era prea, prea pipernicit pentru madam Vidman, dragostea
vietii lui. (Caci pe cand pe un roman obi§nuit, ca inalt ca bradul
psihopomp generalul parapsihopupu Vasea, agresorii 1-ar mu§ca abia de
gambe, pe maruntul de Mos. Marlett maidanezii ar ajunge aproape sa-1
castreze!) §i, odata eliberata, Morena cea visatoare o sa fie adoptata de o
familie occidentals instarita, eventual princiara, oferindu-i-se conditii
edenice de trai, caci orice colectionar, cum arata §i Maslow, simte nevoia
de a se lauda cu ce trebuie sa apreciezi la el. Or, cu ce poti epata un
occidental plictisit de-atata bine mai §ocant decat cu o catea care a
omordt un roman, un afacerist varstnic §i hraparet, a carui singura calitate
e c-a iubit-o din borcanul lui pe madam Vidman, pe Mama Cainilor, pe
insa§i teoloaga ecomilei, care a inteles ca daca ar fi total expusa foamei,
frigului §i bolilor, comunitatea cainilor abandonati §i-ar spori simtitor
agresivitatea!
Cand una din jigodiile de la patru, buna de acord stand-by pentru
trance doggy style, care scutura pre§ul peste zorelele lui tanti Cici tocmai
cand are ferestrele deschise, fu mu§cata de Maturici (Mitica) pe motivul
pedagogic educativ fiindca aia jignise pe Morena (Mariana), nimeni nu s-
a mirat de replica nepasatoare:
- Ce urli, fa, a§a, ca disperata?! Ce ti-a facut?... Ti-a tras-o §i nu te-
a platit? E§ti chioara, nu te uiti, nu vezi ca Mitica al nostru are la ureche
ecuson de plastic?... Voila de vezi! Are lamaie auriculara! Maturici al
nostru e §i deparazitat, §i vaccinat! De ce nu te-ai pazit?... Nespalato!
Alcolisto!... Ce daca nu e castrat! Castreaza-1 tu mai intai pe tac-tu, care
te-a facut §i tampita, §i amarata, §i nesimtita!
Uitandu-se lung dupa dara imaginara lasata in urma de Cuponel, lui
Vivian parca nu-i venea a crede ca a ajuns din senin la Circa §i i§i mu§ca
necontenit buzele, intrebandu-se cu durere daca bunele ei relatii cu cainii
blocului §i ai cartierului, ai municipiului in general, mai pot continua ca §i
cum nimic nu s-ar fi intamplat. Poeta, ea se purtase bine cu toti, pe cat
posibil omene§te, cautase chiar un limbaj comun, §i uite ca se gasise unul,
68
daca nu cumva cu un complice, de o pusese in situatia de a pierde timpul
pe la dispensarul uman, in loc sa scrie sau sa faca recapitularea finala
pentru examenul de fiziologia vizionarului, pe care in mai putin de
douazeci si patru de ore urma sa-1 dea la cotoiul de Vasea.
- Doamna doctor tocmai vorbeste acum la miting si va avea o
intarziere de cincizeci de minute! ie§i in hoi, cu ochii stralucind de
mandrie, sora cea tanara cu celularul negru la ureche si la gura, cu antena
ridicata.
Fata i§i facu urmatorul calcul liric al probabilitatilor. Cel mai
frumos lucru ar fi sa mor si de turbare, si de tetanos! Ca mama si ca tata.
Numai ca rareori se intampla asa ceva. Mult mai sigur este ca voi scapa si
de una, si de cealalta. Cel mai bun lucru ar fi sa merg acasa si sa m-apuc
si de scris, si de recap itulare. Dar nu ma va lasa in pace tanti Cici!
- Fa-ti injectiile, Vivisor, avea s-o cicaleasca batrana gardiana,
fiindca odata declarate, ambele boli sunt foarte grele si costisitoare. De
tetanos, odata infestarea fiind declarata, mai scapa cate unul dintre
bolnavii bogati, dar de turbare nimeni. Nu cred ca ne putem permite
tratamentul, fata! §i ce chinuri! Ajungi de ceri ca biata Simcuta, ma-ta,
impuscati-ma, impuscati-ma, asa se ruga saraca de toata lumea, si in
special de Vasea, ca o durea capul rau... Iar Cipi, tac-tu, barim a scapat de
toate durerile, ca 1-a apucat tetanosul la volan, n-a mai putu manevra
camionul si nu s-a mai putut opri decat peste baraj, in lacul de acumulare,
ca tot ii placea lui sa pescuiasca pe la locuinte lacustre cu Cocuta a lui
Vasea! Fa-ti toate injectiile prevazute de regulamente, Vivisor, ca cel
putin familia ta e avizata, stie ce consecinte au muscaturile...
- Eu am suferit azi-dimineata un fel de viol!!! dadu buzna ca
turbata in cabinet, sarind peste orice coada, poeta Lucida Tahoma, spre a
se adresa moasei, caci pentru cealalta asistenta simtea ostilitate. Iar timpul
nu mai avea rabdare in acest spatiu infect care e dispensarul vostru!
- Pe dumneata te muscara cainii la Complex? intrebara surorile
intr-un glas.
- Nu, nu la Complex, ci in spatele Complexului, la gunoaie !
- Ah! Dar rau te-au mai mursecat blestematii! se minuna moasa
desfacand pansamentul aplicat cu atata iscusinta de madam Vidman.
- Da' nu se ia nicio masura! izbucni indignata asistenta cea tanara.
- Cum? se minuna Vivi. Au indraznit sa va muste si pe
dumneavoastra? ! Au cutezat?
- Ba bine ca nu!
§i cum Vivian, asezata linistit sa primeasca injectia antitetanos,
cauta cu ochii pe picioarele frumos modelate si lustruite ale asistentei
cicatricea muscaturii, amabila duduie se intoarse cu spatele dolofan, se
apleca putin si ridica in sus halatul precizand cu mila de sine si cu un fel
de uimire:
69
- Uita-te §i tu de unde m-a mu§cat!
- Vai de mine §i de mine! se ingrozi micuta pacienta la vederea
unei cicatrici adanci, care nici macar nu era toata, caci se intindea §i sub
dantela liliachie a chilotului.
- §i barbata-su, zise moa§a, e inspector tentorial de mediu la
primarie §i tot nu poate face nimica! Singura masura e sa ai grija §i sa te
paze§ti. Cum vezi haita, te departezi, ocole§ti §i tu, mai consumi
caloriile... Iar daca te-au mconjurat, il la§i pe lider §i, de fapt, le permiti la
toti masculii din ga§ca, sa te adulmece bine, sa se obi§nuiasca, sa invete
care e mirosul tau §i sa-1 asocieze cu teritoriul lor, ca nu-ti face nimica
daca nu-i bruschezi !
- A§a o sa raman §i eu cu urme pe picioare? se interesa poeta in
culmea candorii, semn ca ideea de a ramane marcata pe toata viata de
acest eveniment nu-i convenea absolut deloc.
- Rana e adanca, facuta din plagi multiple. Cu anfractuozitati ca
tarmurile scandinave. Parc-ar prevesti un Nobel, fato! Nu numai ca va
genera o cicatrice persistenta, dar obliga, cere, plange pur §i simplu dupa
vaccin antirabic, domni§oara! Nu te juca! Zau, nu glumesc, nu te juca!
- Aia e! Parc-am avut o presimtire de mi-am scos ma§ina, injura in
felul sau domnul Garamond, afland de la Vivian ca trebuie mers neaparat
la un centra antirabic unde mai sunt arondate §ase judete.
Se gandi la ce sanctiuni ii va aplica Ionela §i dadu sa fuga pur §i
simplu. I§i reaminti insa ca era un domn, ba chiar un intelectual, §i ca se
angajase, a§a ca i§i potrivi cu un deget ochelarii pe nas, i§i impinse
palaria pe ceafa §i porni ma§ina:
- Doamne, ajuta!
In drum, se oprira sa se uite la o coada mareata, cum nu mai vazuse
Vivian de dinainte de Revolutie. Era o coada nu la achitat impozite sj
taxe, ci o coada la banil O multime uria§a, o mare de oameni, mai mult
varstnici, stateau bucuro§i intr-un soare orbitor §i discutau, fato, despre
dobanzi, actiuni, dividende, fonduri, taxe, NATO, loto, inflatie, cupoane,
relatiile cu vecinii, crima din blocul de vizavi, profesoara care a mu§cat
un elev de ureche, scumpirea preturilor §i a gigacaloriei, sinuciderea
colectiva a unor pu§ca§i marini, alte senzationale tele§tiri sau comentau
despre fotbalul nostru incalificabil, care nu mai poate da omenirii un
portar ca Duckadam, tocmai explica un semiotician cult, adaugand ca pe
Poezie o va lua dracu, deoarece lupul este stramo§ul totemic atat al
popoarelor latine cat §i al celor turce, care numeau pe licantrop Kurt
Adam, Kurtadam, deci in magica noastra istorie preindoeuropeana dacii
§i-au inventat, pentra frumusetea narativa a hronicului, §i pe invadatoral
de la Roma, §i pe cuceritoral de la Bizant, a§a ca daca noi romanii vom da
acum un talent epopeic in Levant, de talia lui Homer, in scurta vreme
70
capitali§tii no§tri vor deveni imperiali§ti §i noi tracii, ca latini turciti, vom
stapani lumea, a§a popor bananier cum ne cred unii, cu animale §i
politicieni corupti haladuind aici ca in jungla sau in savana.
Lucida Tahoma facu bot, amintindu-§i de Herodot §i de nord-
ponticii care se prefaceau oricand in lupi. I§i propuse sa-§i protejeze
sufletul de imboldul de a se inrai din cauza vremurilor stressante, gandind
ca mai bine sufera ea inca o Mu§catura ginga§a, la celalalt piciorus. decat
pe Poezie s-o ia dracu. Mai bine sa ma ia pe mine dracu, pufni ea
fantazand obscen, dar bancii ii convenea aceasta reminiscenta comunista,
din ratiuni publicitare §i de profit, oricine vazand dimensiunea cozii,
tragand concluzii pozitive asupra sanatatii institutiei. Clientii in§i§i erau
fericiti de oportunitatea ca li se permitea sa stea la coada, fiindca mai
aflau noutati, fugeau de acasa, se mai intalneau cu prieteni pe care nu i-au
mai vazut de mult §i nu §tiau cum au progresat, iar cine ii vedea la banca
la vedere i§i facea socoteala ca nu o due chiar a§a de rau, puteau calca
altfel in cartier.
- Hai sa ne ata§am §i noi! propuse domnul Garamond cu nasul de
tot ro§u §i cu mainile tremurand de parca 1-ar fi intrebat Ionela cu cine a
baut palinca, daca mai e in relatii cu furnizorul ala ardelean, Farkasember,
care tot un om lup stiliza ca emblema a firmei sale.
- Domnule, glume§ti? simti ca turbeaza poeta. Eu am maine
examen la fanion cu generalul Vasea, care o sa ma sondeze §i din
Lobison! Nu am nicio secunda de pierdut! §i mai e§ti §i imprudent. Tanti
Cici zice ca totdeauna cand e o coada mare se atarna-n ea §i o mare parte
din strigoii pe care ziua i-a surprins inainte de a se retrage dintre noi!
Totu§i, fostul vanzator de cupoane, descurcaret, opri ma§ina §i,
aratand spre Vivian, ca spre una care trebuie dusa la Urgenta, ruga pe
ni§te cetateni din coada cozii sa-i tina §i lui locul pana se intoarce. Nu se
temea de strigoi pentru ca-1 invatase Ionela cum sa-i alunge - mancand
mult usturoi! - pe cei care haladuiau in numar mare pe la noi prin piata.
Iar oamenii cu treburi la banca, neputand suporta priveli§tea cu
poeta Lucida Tahoma aproape le§inata, se dovedira surprinzator de
amabili. Ei insistau sa se duca pensionarul §i fata cu Mu§catura chiar de
tot in fata §i sa scoata imediat dobanda de care aveau atata urgenta pentru
spitalizare.
Ceea ce nu se putu totu§i realiza, pentru ca erau §i unii in situatii
cam la fel, de stricau depozitul sa mearga tot la spital, dar nu cu vreo
bolnava, ca in acest fericit caz, ci ca sa scoata mortul de la morga -
aveau, vasazica, un fel de prioritate macabra cu alte sentimente.
Batranul pensionar nu se ingrozi deloc, ci se lumina la fata. Tot
facuse ceva pe ziua de azi! Scoase din portbuletin §i imparti din bel§ug,
mai multora decat trebuia, un fel de flutura§i de lipit prin statii, care-i
slujeau §i de carti de vizita, cu banalul anunt publicitar din sfera
71
serviciilor, ceva in genul spal morti dupa metoda doctorului Lazzaro
Spallanzani, telefonati numai seara!
Acest succes il facu intreprinzator, adica dur cu poeta.
O luara ei spre spital, §i ce sa vezi? AM dandana! Uitandu-se mai
cu atentie la agentii de circulatie, vicleanul vanzator de cupoane trase
concluzia, ametitoare pentru poeta, ca a§tia vaz ca e filtru, se uita la acte,
umbla pe la frane, dracu mai §tie la ce, ramai fara talon, ca am motorul
inmatriculat pe alt judet, §i mai pas de sa ne intelegem cu Ionela,
Vivi§orule ! Nu e decat o singura solutie, fata, care asigura evitarea tuturor
complicatiilor: a abandona Dacia ro§ie la o parcare cu plata §i a urma
calatoria spre spital cu mult mai sigurele, mai ieftinele mijloacele de
transport in comun. Proiect ce se §i implements pe loc.
§i in statia de tramvai, scria pe o tablita, la mi§to, ca intervalul de
succedare este de sapte minute, dar nu se succeda nimica! Iar domnul
Garamond, prefacandu-se a nu fi cu poeta musxata de caini la gunoaie, se
uita cu obraznicie la o cucoana cu palariuta cazuta pe ochi §i era convins
ca o cunoa§te de undeva, dar oricat i§i stimula §i storcea creierii, nu putea
sa-§i aduca aminte de unde. Ci abia acolo atunci Vivian, in atata
singuratate caniculara, avu clarviziunea ca s-a dus dracului examenul ei
cu generalul parapsihopupu, in sensul ca-1 va lua cu nota maxima, §i pe
merit! Dar fara sa se prezinte. Mai bine nu s-ar mai duce deloc, fiindca
nenea Vasea, din dragoste §i respect pentru tanti Cici, pe care tot a§a o
soarbe din ochi, ca spalatorul de morti pe transportata in comun, e in stare
sa-i treaca acolo-n scripte un zece ca un fel de §paga, dar ea, fecioara cu
sufletul niciodata intinat, n-ar mai fi in stare sa priveasca vreodata in ochi
fara sa ro§easca un asemenea om §i general. §i ce daca!
Cu chiu cu vai, se vazura ei §i pe aleile strambe ale spitalului,
intreband din bolnav in bolnav, unde este centrul antirabic.
Era la camera de garda. Trecusera ca ni§te indragostiti pe langa el!
Vivian, naucita, i§i dadu toate datele la o sora glumeata, in registrul
jerpelit, §i cazu lata, fata, extenuata §i stressata, pe o canapea tuciurie
careia i se vedea indecent ici-colo buretele galbui, sa a§tepte la doamna
doctora de garda, uitandu-se la holul inveselit cu afi§e dedicate profilaxiei
bolilor venerice cu transmisie sexuala. Aici, temerea domnului Garamond
privind necesitatea de a veni direct la spital, fara escala la circa, fiindca va
fi o coada entuziasmanta ca la banca, a mu§catilor de animalute, nu se
adeveri deloc.
A§teptau, intr-adevar, cateva neveste dragute din cartiere diferite,
mu§cate tot de dimineata cand se intorceau de la piata, §i care se
prezentasera direct aici, fara a mai poposi fiecare pe la ea la circa, dar nu
fusesera consultate inca. §edeau §i-§i povesteau una alteia, plesnind de-
atata ras, cum a fost Mu§catura, in timp ce doctorita era literalmente
asaltata concomitent de diferiti bolnavi in stare foarte grava, adu§i cu
72
salvari, elicoptere, ma§ini particulare sau cu taxiuri.
Intrigat, spalatorul de morti, mirosind ceva ca inspector de mediu
diarist, se interesa ce e cu a§tia, poate-i rost de vreo plea§ca funerara, sj
numai nu ingheta pe loc cand i§i dadu seama ca se afla in sala de a§teptare
a unui spital de contagiosa Putand adica prelua §i duce lone lei sale
germenii unor boli costisitoare §i plictisitoare, unele necesitand spitalizare
indelungata, cum ar fi scarlatina, angina cu streptococ hemolitic, rujeola,
rubeola, variola, oreionul, diferite gripe §i viroze respiratorii acute, tusea
convulsiva, meningita meningococica, difteria, mononucleoza infectioasa,
diferite encefalite... Mai toate acestea fiind trans misibile de la om la om
prin aerul pe care il respira impreuna cu Vivian §i cu doamnele care i§i
luasera de dimineata Mu§catura... Om serios, hotarat sa se care, el le
avertiza pe fiecare in parte asupra acestor factori de rise prezenti in
mediu.
- Va rugam frumos, mai multa lini§te acolo! se adresa tocmai
atunci spre coltul lor o asistenta carunta, vopsita in albastru. Cu cat e cea
mai deplina lini§te aici, cu atat scapam mai repede.
- Insotitorii sa pofteasca bini§or afara! i§i ridica atunci capul dintre
trimiteri §i internari doctorita, aratand ca are o mutrita tare dragala§a.
Izbucni §i in ras, cu ni§te dinti albi lucio§i ca ni§te margaritarele, §i
adauga:
- Zau ca nu le fac nimic bolnavilor!
Mai puteai sa zici ceva? Nici domnul Garamond nu zise nimic, de§i
ii statea pe limba s-o contrazica numai ca s-o vada cum face cand se
enerveaza:
- Lasa, duduie, ca §tiu eu cum e cu lucratul pe incredere ! Am vazut
eu la teveu § i am citit §i in ziare despre, i-auzi, ambulanta care a parasit pe
carosabil bolnav fara insotitor, de 1-a gasit lumea mort, cu furtunul §i
glucozalael!
- Ai spalat tu a§a ceva? se temu el de replica Ionelei.
Se imblanzi totu§i ca oricum nu aceasta doamna dragala§a
abandonase acel pacient §i ca n-are niciun sens sa complice situatia
Vivianei, plus ca afara densitatea de germeni patogeni e cu mare
probabilitate mai mica decat inauntru, acolo sub platani e mai racoare,
poti sa te mai mi§ti, mai vorbe§ti cu careva fara retinerea apasatoare ca de
biserica din camera de garda, te mai gande§ti putin §i la necazurile tale.
Plimbandu-se cu mainile la spate pe aleile umbrite de arborii relativ
varstnici, cum erau §i pe langa blocul sau, dar mult mai rari, domnul
Garamond i§i aminti de promisiunea generalului Vasea ca il va face
inspector de mediu §i se uita intai pe la ma§ini, constatand ca sunt de mai
multe feluri, unele mai luxoase, altele mai rablagite, tot a§a, ca §i la el in
cartier, doar ca nu prea au alarme, semn ca sunt pazite de cainii
comunitari ai spitalului. Nu se putea disocia clar care sunt ale medicilor,
73
care ale personalului cu calificare medie §i care ale pacientilor sau ale
insotitorilor acestora. Dar absolut toate i se parura de preferat, daca ar fi
fost hot, salvarilor, care absolut toate erau in acel an al Mu§caturii poetei
Lucida Tahoma intr-o stare de plans, curgea rugina de pe ele, te mirai
cum de li se mai invart rotile §i cum nu pierd pacientii §i aparatura de pe
inventar prin u§ile greu de inchis.
A doua constatare a fostului vanzator se referea la cainii no§tri.
In mod cert densitatea populatiei acestora in incinta spitalului de
boli contagioase nu era mai mare, dar nici mai mica decat aceea din
ora§ul inconjurator. Erau indeosebi caini batrani, cu mustati, barba §i
sprancene tepoase §i albe, cu priviri intelepte §i triste, care vazusera la
viata lor multe umbre vizitand spitalul. Ei zaceau la ora aceea de soare
deja fierbinte, intin§i cu non^alanta de topmodele, pe trotuare §i pe
carosabil, odihnindu-se dupa o noapte de hoinarit §i de posibil crailac.
Da, crailac, fiindca de prin tufi§uri, se auzea in cate o directie sau
alta adorabilul scheunat de catelu§i parasiti momentan de mamicuta lor.
Domnul Garamond fu martor la o scena care, daca nu il indigna
profund, macar il puse pe ganduri. Un fel de ogar, gras insa, cenu§iu
aparte, aproape mov, dormea precum ceilalti, dar se impiedica lumea de
el, ca se trantise cam in dreptul u§ii de la camera de garda, unde venisera
ni§te baieti cu o targa pe rotile. Ei se luara imediat de ni§te fete in halat
alb, neobi§nuit de frumoase: ten ca laptele, par ingrijit cu §ampoane §i
vopsele scumpe, ciorapi de calitate de fite. Ele se oprira sa fumeze cu ei
tigari scumpe, punand pe targa lor ni§te stive de cear§afuri cu care
veneau. §i tot atunci, ie§i din camera de garda un mecanic de intretinere
murdar de unsoare pe adida§i, pe genunchii salopetei, pe maini §i pana §i
pe nas. El nu avea, pe unde sa treaca §i se cam impiedica de caine.
- Mar§ in ma-ta de-acilea! il inghionti el, dand cu dosul unei
§urubelnite in dosul cainelui. Tocmai la camera de garda veni§i? Ce, te-ai
imbolnavit de bine? Puturosule ! Din cauza ta nu intram noi in NATO !
Poanta cu intratul in NATO o zise dezvelind ni§te dinti stralucitori
ca de reclama, era foarte vesel, incat §i domnul Garamond trecu de la
indignare la voie-buna, mai ales ca insu§i dulaul eel deranjat nu facu
decat sa se deplaseze doi metri mai incolo, trantindu-se pe o gramada de
nisip, doar cu o vaga grimasa de protest, aratandu-§i dantura galbena,
parca razand §i el.
Obosind de la un timp, companionul Vivianei se rezema de o
balustrada §i se tot holba nauc la cine mai trecea sau venea la camera de
garda, vreme de vreo ora. Poate ar mai fi stat la defilare, dar pe langa
scancetele de catei, pe a caror mama izbuti sa o identifice a fi o catea
ciocolatie §i putin §chioapa, el auzea din cand in cand vuiet de copii §i
deodata trecu pe langa el un microbuz luxos de fundatie. Se lua imediat
dupa acest vehicul, ca un detectiv, §i ii sari in ochi pe o cladire la ale carei
74
ferestre §terse bine occidental nu se zarea nimeni, firma Clinica de
imunodeficienti. Copii.
Personal, nu avea nimic nici cu ei, nici cu maladia insa§i. Era un
om umblat §i comunicativ, mai §tia cate ceva.
- Tahomo, Tahomo, fir-ai a raului cu poezia ta! In ce ma baga§i?
Unde m-ai adus? Ce caut eu aicea? S-o fi-ntors §i Ionela de la facultate!
Simti un straniu §i cu nimic motivat fior de gheata pe §ira spinarii.
Regreta inca o data blestemata curiozitate care 1-a indreptat spre tipetele
de femeie agresata dis-de-dimineata de caini. A facut cli§eul, o fi ie§it, n-
o fi ie§it o poza de valoare, putea sa-§i vada ca un om serios de treburile
lui §i atunci §i-ar fi baut lini§tit cafeaua la ora asta, dinaintea micului
ecran, rozand soroaica, in loc sa umble prin a§a sinistre locuri, cu
perspectiva de a molipsi de cine §tie ce boala pe Ionela lui, care de regula
le lua pe toate, §i oricum de a se certa cu ea pe motiv ca de ce a scos
ma§ina fara aprobare, 1-a oprit cineva sa-i dea un telefon la generalul
parapsihopupu Vasea la catedra s-o informeze?
Un bolnav varstnic, vaduv tipic, in pijama aurie §i §lapi alba§tri, se
apropia pe alee mancand dintr-un celofan biscuiti turce§ti sfaramicio§i. El
o coti direct spre dulaul mov, eel lovit cu §urubelnita, il trezi mamos, ii
oferi din biscuitii lui §i incepu sa-1 scarpine cu simpatie dupa ceafa.
Domnul Garamond nu mai putea de duio§ie, ochii i se umplura de lacrimi
mari. Ostenit, stressat, insetat §i infometat, i§i imagina ca a luat hepatita
virala de pe la morti, ca e internat, ca Ionela nu prea vine deloc la el §i ca
tot a§a, ajunge sa nu aiba alt tovara§ in incinta spitalului, decat un
asemenea dulau comunitar batran, care e mai credincios ca un om.
Se hotari sa fie energic, sa nu se dea batut cu una cu doua, sa se
poarte ca un barbat autentic, a§a cum §i cere lupta vietii, a acestei vieti
care e atat de grea, cand te-au dat afara de la serviciu §i la un pensionar nu
se mai uita nici dracu!
Cobori tinere§te treptele in camera de garda, unde inca nu fusese
consultata nicio femeie din cele ce cunoscusera Mu§catura, din pricina
urgentelor care nu se mai terminau in acea nesfar§ita vreodata zi de 16
iunie 1904, de inceput de vara.
- Eu sunt obligat sa ma retrag, Vivi§or, o in§tiinta el zambind
matern ca istetul de Ulysse. Fiindca, §tii ca mi-am lasat rand la coada la
bani la banca sa scot dobanda aia, §i mi-a dat telefon Ionela mea ca are
nevoie de ei, ca vine aia cu lumina in Ithaca noastra la bloc.
Avu o puternica strangere de inima observand cum se schimba la
fata fecioara cea musxata acum cateva ore de caini la gunoaie. Parea sa
zica resemnata ca uite, draga, ca ma mai mu§ca §i asta! Ochii ei deja
tulburi, de caprioara Mituita, resemnata ca va turba, marturiseau o groaza
fara leac cand totu§i murmura ca prin vis:
- Bine, duceti-va, domnu' Garamond, daca aveti treaba! Ce sa
75
facem?... N-are rost sa va pierdeti timpul cu mine pe-aici. Se vede treaba
ca mai dureaza. Mergeti acasa, lasati-ma ca ma intorc eu §i singurica,
poate ajung §i pe la facultate... Asta este! Oricum, va multumesc din tot
sufletul §i va asigur ca va raman... ca va ramanem indatorate, §i eu, §i
tanti Cici, amandoua, pentru cat de saritor ati putut sa fiti intr-o situatie
atat de ingrata, luat de la treburi inopinat. Ce sa mai zic de mine! Sa te
mu§te cainii la gunoaie tocmai pe tine, care le-ai fost totdeauna aproape
ca §i o mamica!... Ce sa facem! Asta e situatia, natia §i tratatia! Eu am
declarat totdeauna ca om mai de treaba §i mai serviabil ca unchiul Ionel
nu se poate concepe. Parca de la el, de la bunatatea lui, s-a inspirat tanti
Cici cand a fundat doctrina ecomilei.
§i il saruta fara vreo retinere pe obraz.
Acest sarut fugar §i acea privire speriata il vor haitui multa vreme
pe batran in insomniile sale, de indata ce va incolti in el nelini§tea
absurda ca nu o va mai vedea niciodata pe micuta sa Vivi, daca va turba
ca §i mamica ei, Simcuta, dupa ce a mu§cat-o candva puiul de veverita
Vasilica, frate bun cu Aura§, care 1-a imbolnavit de tetanos pe Ciprian.
76
4. Gardiana §i prizonierul
A fost madam Vidman la viata ei o femeie urata?
Numai necunoscatorii ar putea sustine o asemenea aberatie.
Singurul ei sot, Mos. Marlett, care a scris §i-i mai scrie poezii, a parasit-o
nu pentru ca a fost momit de farmecele alteia, ci pentru ca era un lenes. las.
§i se temea de turnatorie, arestare, ancheta, tortura, proces, pedeapsa
administrative, temnita grea, lagar, mina, stuf, dispretul colegilor §i
vecinilor, domiciliu fortat in Baragan, ba chiar deportare in Rasaritul
indepartat. Dar cu toate acestea, ce 1-a facut frontierist a fost contradictia
antagonists dintre lacomia ca nu suporta sa nu manance consistent sj
lenea ca nu-i placea nici sa stea la cozi, nici sa faca rost de bani §i de
alimente rare. A ajuns la concluzia ca daca tot e sa munceasca, macar sa
merite. §i nu a mai dat niciun semn de viata. Fie ca s-a inecat in Dunare,
fie ca a pierit in inchisorile titoiste, fie ca intr-adevar ajungand in
paradisul capitalist, o fi zis ca mortii cu mortii, viii cu viii, de ce n-a fost
suficient de barbata Cici sa-1 urmeze in palpitanta calatorie? A§a-i trebuie
babei, vulpii prinse cu laba-n capcana! Acum sa stea pan-o turba in tara
ei, pusxaria ei! §i sa se cupleze cu maiorul Vasea.
(La particularitatea ca tanti Cici se ocupa de Vivi§or, animalul nu
se gandea!)
Ea a fost insa foarte barbat, sa raspunda la nenumarate §i
diversificate cu diabolica imaginatie interogatorii, solicitari de
autobiografii §i tot felul de imbecilizante declaratii daca mai intretine sau
nu relatii cu disparutul, unde e ascuns, cum ar putea fi arestat, cine ar
putea exercita influenta asupra lui, daca mai §tie §i pe altii in aceeasj
situatie, pana a inceput unui maior anchetator sa-i cam placa de ea, de ia
gasit §i un serviciu bun!
Grele §i foarte grele au fost aceste vremuri pentru toti, pana cand
Partidul §i-a dat seama ca s-a avansat a§a de tare spre piscurile unui vis de
aur al intregii omeniri, incat numai un nebun s-ar mai putea gandi sa
unelteasca aventurist ca, impreuna cu alti tradatori §i cu sprijin extern, sa
mai intoarca timpul inapoi §i sa ne intoarcem la construirea
capitalismului. Cerul politic s-a mai mseninat. Atmosfera ideologica a
cunoscut inceputul dezghetului.
Astfel, viata teoloagei ecomilei se compune din doua perioade clar
distincte: una mai dificila §i alta considerabil mai lejera.
Sentimental §i chiar mai mult deceit atat, prima este marcata de
editorul Vasea, iar a doua poarta paradoxal amprenta referentului literar
Garamond.
77
Cand 1-a cucerit pe primul, tanara Cecilie impunea prin frumusetea
sa cerebraloida. Frunte bombata §i clara, ochi verzi-cenu§ii perfect
limpezi §i departati unul de altul, buze carnoase dar cam palide, inro§ite
doar cand incisivii de jos o rodeau pe cea de sus la vreo problema de
serviciu sau de viata.
Cand a fost cucerita, foarte vremelnic, de al doilea, tanti Cici se
umanizase foarte mult, devenind un fel de mamica pentru orfana Vivi§or.
Cre§terea unei fetite cam bolnavicioase §i fara indoiala afectata
psihocomportamental de pierderea traumatizanta a ambilor parinti, mama
prin turbare §i, respectiv, tatal prin tetanos, presupune o serioasa pregatire
logistica, or, teoloaga autodidacta, cu necesitatile sale minime, nu prea
statuse pe la cozi, se limitase la ce se gasea fara pierdere de timp.
In acest moment dificil al vietii sale §i a poetei Lucida Tahoma, a
intervenit salutar cu talentul sau de a se descurca, tocmai domnul
merceolog Garamond, care aproviziona chiar pe colonelul Vasea, care o
cotise spre literatura dupa ce realizase filme sau emisiuni cu tematica
ateist-§tiintifica §i cunoscuse pe multi oameni de seama, care toti citeau
carti, a§a ca incepuse sa o neglijeze.
Cativa ani buni Cici §i Ionel, consateni de-aceea§i varsta, au
crescut-o practic impreuna pe Vivi§or, traind un strans sentiment de
cuplu, ca la randunele, lucru inteles cu greu de Ionela, pisicuta cu vreo
zece ani mai mica decat ei, dar odata lamurit, maturitatea a condus-o la
masuri energice de protectie a propriului mariaj.
S-a hotarat sa-i faca, un copil, un baiat, sa aiba omul ei, cu care se
intelegea la pat, o preocupare permanenta.
N-a fost deloc u§or, pentru ca o pisica infiltrata la ei in casa de un
popa malefic care se cam plictisea, a facut totul ca sa nu aiba spor §i ca
sa-i zadarniceasca ei pana la tragism toate planurile de a na§te un copil
corect, chinuind-o cu mai multe e§ecuri.
A frecventat atunci o vrajitoare, care 1-a invocat pe Mardagayl, s-a
daruit suflete§te, deci trupe§te acestuia, §i i-a facut baietelul dorit
domnului Garamond, pe tricoliciul Pantiu§a. Unul singur! §i 1-a intors
deplin acasa pe tatic, dandu-i un ideal pentru mai multe cincinale: cum sa
faca rost de bani sa-1 creasca, sa-1 educe intr-o meserie banoasa, sa-1
aranjeze apoi intr-un serviciu corespunzator meseriei, in fine, sa-1 lanseze
in viata cu apartament gata cumparat, cu ma§ina §i cu un cec cat de cat
onorabil.
Au muncit de s-au spetit in comertul socialist.
Alegandu-se praful de toate, c-o ramas baiatul, Pentelei, in Italia in
1990, de trimite el de-acolo, de la Orvieto, ajutoare la parinti, in loc sa fie
invers cum a oranduit Dumnezeu pe lumea asta §i la canide.
Dar mai e §i Providenta in lume, ca madam Vidman, fara Vasea sj
fara Ionel, tot s-a descurcat §i ea cum a putut.
78
Intr-o dupa-amiaza in care toata lumea era la televizor, Mo§
Marlett, pe care nu-1 recuno§tea nimeni, nici macar Cici§or a lui, o
ademeni pe micuta Vivian la el la borcan daruindu-i, ca sa fie amabila cu
el, ni§te ciocolata africana cu alune, ca pentru o veveritica, §i ni§te gume
cu surprize sa-§i completeze colectia de ma§ini auto.
Nu-i spuse nimic c-a vazut-o candva goala pe gardiana, §i chiar mai
mult decat atat, dar incepu sa se ocupe ca un parinte generos de fata,
nadajduind ca §i nudul ei e patat ca al unui puiut de Xoloitzcuintle.
In strainatate, muncind din greu s-adune banii, acumuland capitalul
cu care se facuse comerciant la Bucure§ti incepand o noua viata, Mo§
Marlett dormise in unele periferii italiene laolalta cu cainii §i le invatase
destul de bine limbajul. Nu mica ii fu uimirea fetei afland cat de priceput
era mo§ul, cate invatase el la §coala Vietii, inclusiv ce o interesa liric,
graiul cainilor, care aveau, din cate rezulta, propriile lor strazi, carari
virtuale, trasee, suprapuse bine determinat peste cele omene§ti.
Astfel, drumul eel mai scurt de la blocul ei pana la piata, trecator
pe langa cele doua containere de gunoaie, se chema Via del can che caca,
iar calea dantesca pe care mergea spalatorul de morti Garamond la
colonelul Vasea, s-o satisfaca erotic la vila cu mu§caturi pe ilegalista,
excitat tocmai pentru ca tovara§a aia Cocuta era urata ca Moartea, §i sa
vaza in enormul garaj de lupii Corbu §i §arona, de un rottweiler Rott §i de
un pitbull Pit, se chema parca dispretuitor Via del can che piscia,
modalitatile prin care cainii se de§arta pentru a fi slobozi spre inaltarea
spirituals avand virtuti plastice remarcabile.
Tocmai de aceea, respectatul estetician, cui se uita urat la el ca lupii
Corbu §i §arona, rottweiler Rott §i pitbullul Pit, sco§i in lese la plimbare
lasau dara de impuritati, ii raspundea ranjind ca poluarea estetica a
trotuarelor vine nu de la cainii de rasa, ci de la potaia sau jigodia
needucata, de fiinta umana care lasa mai ales in pare coji de seminte,
pungi, §ervetele, absorbante, pamper§i, tigari, baloane, excremente
omene§ti, chiar §i hrana alterata pentru caini, care o miros §i, daca nu sunt
hamesiti, o refuza.
- Daca oamenii ar pastra ora§ul curat, atunci mi-a§ educa §i eu
prietenii patrupezi sa faca tuspatru odata, la intrarea in pare §i a§ duce
totul in punguta la gunoi eu insumi, dar in mizeria asta infecta, de ce sa
fiu eu maifraier?
Cand Mos. Marlett ii traduse toponimia canina de la noi de la
blocuri, poeta facu grimase de oroare, §i se gandi sa-1 toarne colonelului
Vasea, ca ce vorbe ru§inoase i-a spus asta. Dar intamplator, marele critic
tocmai se intorsese flamand dintr-o misiune la Bruxelles §i cand ea ii
aduse nota informativa despre Mos. Marlett, el ii povesti o intamplare un
pic nepotrivita pentru ni§te oameni care se iubesc goi ca in paradis.
- Ik ben natuurlijk zinneke, ja! incepu el. Vorba lui Diogene
79
Cainele: sunt un pic cinic! Sunt o corcitura, fata, sunt eu insumi un produs
al globalizarii: un maidanez, un chien bdtardl §tii, nu numai Parisul are o
Sena, are §i Bruxelles-ul una, se cheama Senne, adica Zenne, e un canal
celebru pentru ca aici au inecat ni§te copii rai un maidanez... Ehei, cate
javre s-or fi inecat in canalul asta, dar ma rog, ipocrizie occidental^!
Suntem musafiri discreti... In amintirea acestui inecat, s-a modelat o
statuie, plasata unde se intersecteaza Rue des Chartreux cu Rue du Vieux-
Marche. Ea reda un catelandru costeliv cu picioru§ul ridicat, care nu e §i
fantana ca in cazul pu§tiului secular Manneken Pis din Rue de I 'Etuve 46,
celebru de sute de ani, sau ca in al recentei vesele Jeanneke Pis plasate,
hm, in Impasse de la Fidelite dincolo de un grilaj cu lacate !
- Ce este interesant e ca zinneke a inceput sa insemne corcitura
globalizarii! interveni ilegalista. Intr-un fel, aveau dreptate §i stramo§ii
no§tri cu tarbacitul cainilor, ca a doua zi dupa Lasatul Secului, le aratau
cine e aici Stapan, sa inteleaga §i veneticii sau provenitii in localitate.
Dar nu trebuie totu§i sa cadem in gre§eala de a presupune relatii
foarte incordate intre Ionela, Cecilia §i Cocuta, legate de evitarea
ocaziilor de corcire, §i cu atat mai putin intre spalatorul de morti
Garamond §i colonelul Vasea, inhibitor de documente §i de con§tiinte.
Niciodata Ionela sau Vasea nu i-au surprins pe noii parinti, Cici§or §i
Ionel, ai lui Vivi§or, in altfel de relatii decat cele tovara§e§ti, de munca
utila in folosul societatii, de cre§tere a unei copilite, care altfel ar fi putut
apuca drumul orfelinatelor, daca nu pe acela mai putin onorabil al strazii.
Iar Mos. Marlett avea ratiunea lui de nu se deconspirase: cata vreme
baba cea §chioapa inca mai era frumoasa, nu putea fi constransa sa se uite
la un pipernicit, la un gringalet ca el!
Aceasta rezulta §i din faptul ca la recomandarea doamnei Vidman,
teoloaga a ecomilei ca cercetator privat, Ionela s-a lasat de vandut
cupoane §i s-a transferat in invatamantul superior, la eel particular, mai
dinamic, predand marketing la universitatea generalului Vasea §i fiind
foarte apreciata de studentii care ii frecventeaza cu placere seminariile.
- Ce e cu dumneavoastra pe-acilea, madam Vidman? se mini foarte
tare, mai tanara vecina de bloc cand o zari facand anticamera la cabinetul
generalului la facultate. Ati mai venit pe la noi?... A, mi se pare mie ca
maine are examen Vivi§or la globul de cristal! V-a trimes la noi pentru
cursul de loteria cunoa§terii? Pentru vreo carte de arta poetica?
- Ba n-are nevoie de nimica, amarata, slava domnului! se enerva
tanti Cici ca Ionela se ferea sa arate la studenti §i la colegi ca ele-§i
impart, un doi trei, un doi trei, cam aceia§i barbati, impolitete care in
detrimentul poetei reactiva intre vecine ostilitatea absurda ca dintre caine
§i pisica. Am venit pentru altceva pe la Vasea, draga Ionelo. Am la mine
un articol despre solidaritatea cetateneasca, scris de fata mea. Ma
80
framanta gandul sa i-1 public si nu prea mai stiu cu libertatea asta ce
publicatii mai apar. Apropo, aseara a spus cineva la teveu ca pe Poezie a
luat-o sau o va lua dracu si, dupa ce a bocit si a vegheat toata noaptea, pe
Vivisor a noastra au muscat-o cainii la gunoaie azi-dimineata!
- Nu mai spuneti! Ah, saraca! Vai, ce nenorocire! Ce nenorocire a
putut sa se intample! Daca sunt turbati?... Daca turbeaza?... De ce sa
publice se incapataneaza? Ati vaccinat-o, desigur, pana la ora asta!... Ce
catastrofa! Vai, ce catastrofa! Dupa biata Simcuta cu turbarea, dupa bietul
Cipi cu tetanosul, acum sa pateasca la fel si Vi visor! Fi-i-ar placheta a
Raului! Auzii eu cand eram in statie niste tipete dinspre gunoaie, dar n-
am localizat prea precis, credeam ca vin de pe la vreun bloc de la parter,
mi-am zis ca-si bate vreunul nevasta, interogand-o ca de ce s-a intors abia
la ziua acasa, ori daca a plecat cu stirea lui, cum se face ca n-a produs mai
nimica?... In chestii din astea delicate, care tin de intimitatea familiei nu e
bine sa te bagi, ca poti sa iei si tu un pumn in gura sau un sut in cur!
- Ca sa vezi, Ionelo! Tocmai asta este solidaritatea cetdteneascd
despre care se vorbeste in articol!
- Ha, ha, rase Ionela, pai daca tipase, Vivisor era deja muscata! Ce
puteam eu sa-i mai fac, doamna? Cel mult s-o due la circa, sa-i faca
antitetanosul si sa-i dea o trimitere. Iar de acolo, sa alerge fuga-fuguta la
un spital de boli infectioase dotat si cu centru antirabic, pentru vaccinarea
impotriva turbarii, care e o procedura mai migaloasa. Le dai si lor dreptul,
iti scoate vaccin strain, te orientezi! Injectiile se fac zilnic, subcutanat in
burta, intre doua si opt saptamani, iar de baut alcool nu mai ai voie o
jumatate de an!... Te resemnezi cu alte senzatii... Ei, dar drumul asta
putea sa-1 faca si de una singura, Vivisor, ca e fetita mare, ce Dumnezeu!
- Da, da, e fetita mare, o ingana ranjind madam Vidman.
Tocmai atunci iesi din cabinet generalul, pentru a conduce prin
universitate pe filozoful strain postumanist cu care se intretinuse
prometeic pana atunci. El facu un semn discret gardienei sa intre inauntru
si sa-1 astepte, fiindca-i face vant repede din facultate oaspetelui sau.
Dar mai intai, i-1 prezenta solemn pe marele epistemolog francez,
care o felicita emotionat pentru faptele ei eroice de la Revolutie.
Ea se supuse rosind lui Vasea, patrunse in cabinet, lasa carjele dupa
usa, merse la fereastra luminoasa si privi indelung, meditativ si nostalgic
in curtea interioara, pe cand Ionela, scotand niste cesti curate si mari din
bar, le umplea cu cafea filtrata.
In curtea interioara, sub castanii seculari si umbrosi, vreo trei dulai,
dintre care un dalmatian curat, in mod sigur fugit de la stapan fara sa-i
spuna, se iubeau cu o catea proletara de culoare cenusiu-murdar colbuita,
o culoare asupra careia madam Vidman filozofa intotdeauna cu placere,
socotind-o nu fara temei produsul fericit al unei indelungate adaptari la
mediu, prin care acesti conlocuitori canini ai orasului imprumuta
81
culoarea urband locala, marindu-§i simtitor §ansele ca, alaturi de pisici,
de §obolani, de gandacii de bucatarie, de mu§te, de tantari §i de molii, sa
se numere printre ultimele specii ale planetei in mileniul al treilea,
desigur daca omenirea va supravietui anului 2012 fara sa traga tot regnul
animal dupa ea in neant.
In zare se vedea conturul ceresc al unei jumatati a ora§ului, siluete
deja banalizate: Casa Scanteii, Pavilionul, Arcul de Triumf, biserici,
hoteluri turn, Circul unde turbarea ar face ravagii dac-ar putea...
Iritata de cele contemplate §i tematoare ca mai tanara vecina i se
poate alatura la geam, zgaindu-se cu aceea§i aviditate la ce vedea ea, cum
dulaii de rasa ai unor stapani snobi §i ni§te corcituri libere impart
democratic aceea§i catea, doamna plutoniera ofta adanc, se afunda intr-un
urias. fotoliu din stanga biroului §i inchise ochii obosita. In clipa aceea,
era fara varsta, iar gura marturisea o suferinta de-a dreptul senzuala, desj
era vorba doar de oboseala cauzata de sacaielile zilnice: lipsuri, scumpete,
incidente absurde cum a fost c-au mu§cat-o cainii la gunoaie pe micuta
Vivi, de-a fost nevoita sa umble pe la circa §i pe la spital cu Ionel, a ratat
astfel recapitularea finala, iar maine are un examen mai dificil cu
generalul Vasea, la poezie §i psihic. Hm, §i tampita asta, cand o afla ca
barbata-su a scos ma§ina... o sa-1 bata iar pe generosul batran!
- Ah, cum mai trece timpul, cum se due anii, vecina! §opti
suspinand melancolic Ionela.
Se rezema din spate cu coatele pe speteaza fotoliului §i, cu degetele
ei prelungi §i reci, incepu sa maseze delicat ceafa mai varstnicei sale
prietene.
- Au, ce bine imi faci ! ganguri ca prin vis madam Vidman.
§i acest tipat de uimire ostenita il scoase de fiecare data cand
degetele experte ale partenerei plecara de la insertiile occipitale ale
mu§chilor extensori, coborand fie in fata spre clavicule, fie in spate spre
omoplati, pentru a se intoarce de fiecare data mai dulce la locul de start.
- Doamne-Dumnezeule, numai piele §i os! gandi cu duio§ie Ionela,
acuzand atat politica bugetara a guvernantilor, nedreapta cu oamenii
muncii care au faurit baza materials a societatii, cat §i nesimtirea
Vivianei, §ocanta, de a cheltui pe toalete §i pe smaguri toata pensia
matu§ii, nelasandu-i mai nimic din care sa se hraneasca §i, mai mult ca
sigur, nici bani de medicamente §i de cosmeticale.
A§a le gasi, visatoare §i tandre, cand se intoarse, jovialul critic,
incat, deschizand fara zgomot u§a capitonata, se simti obligat sa tu§easca
u§urel cu civilizata discretie, de§i se simti rau pana la le§in §i voma, ca un
dog german caruia un valet imbecil i-a tocat ceapa mov in mancare.
Ionela se inro§i ca o pisicuta pana in radacinile cocului castaniu §i
maret, strabatut de o panglicuta galbena, §i parasi tacuta cabinetul,
amintindu-§i de teancul ei de lucrari de corectat §i de chestionare privind
82
increderea populatiei in clasa politica §i intelectuala. Cecilia ramase in
fotoliu neclintita, mandra §i chiar solemna in atitudinea ei indiferenta. Iar
Vasea se incrunta foarte mirat de cat de bine arata, zvelta §i energica,
precum in vremea de demult, cand abia ii fugise barbatul, anchetand-o §i
scutind-o de la a-§i mai cauta altul.
- Pe Vivian au mu§cat-o de dimineata cainii la gunoaie, ii raporta
Cici pe un ton perfect neutru, ca §i cum ar fi observat ca nu e inchisa bine
u§a de la lift.
- Trebuia sa se intample §i nenorocirea asta, admise stoic barbatul,
a§ezandu-se la birou §i cuprinzandu-§i cu deznadejde tamplele in palme.
- Nu se ia nicio masura, cainii rai §i needucati se inmultesc zi de zi
§i are spor astfel §i probabilitatea sa fie mu§cati chiar locatarii care n-ar
trebui sa fie mu§cati, deoarece au avut un comportament corect fata de
animalutele comunitare, de regula vaccinate §i deparazitate.
- Nu se poate face nimic !
- §i eu m-am cam resemnat. Iar daca ne inraim noi, se inraiesc §i
cainii.
- Dar apropo de poeta noastra, tu crezi, Cici, ca exista persoane
privilegiate ontologic? Care nu merita mu§cate? E cineva fara pacat?
Atunci ala sa ridice pietroiul §i sa dea in cainele metafizic! avu o u§oara
tresarire criticul, ingrijorat ca orice om de litere atat de inalt incat
stabile§te ierarhia valorilor, deci conduce un serviciu de cadre.
- In niciun caz, se balbai putin baba, probabilitatea e probabilitate,
dar eu ma gandeam ca macar Vivi§or, care a suferit atata din cauza ca a§a
i-a fost soarta de ai impu§cat atunci veverita de la Caineni, trebuia sa fie
ferita de o astfel de experienta degradanta, traumatizanta, de natura a-i
disloca simtirea lirica pana la a se lasa locuita de un limbaj filologic arid,
care genereaza de la sine cantitati inimaginabile de poezie publicabila!
- Publicabilull lata cea mai importanta categorie estetica, nu
frumosull Dar de ce, ma rog, o traire degradanta? Nu erau cateii ei? Fatati
spiritual chiar de ea, hranindu-i cu simboluri, imparta§indu-le, deci,
hranele, roadele, fructele, ouale, carnurile §i oasele pamantului? i§i ridica
in sus sprancenele §i pipa vanatorul.
- Tu chiar nu pricepi, Vasea? i§i inaspri tonul madam Vidman. Tu
ai un stil autoritar de management, medieval, nu te pui in locul ei §i nu
poti sa simti ca perceptia fetei despre ce i s-a intamplat dis-de-dimineata
este ca §i cum ar fi fost victima unui viol animalic, abject ca toate
violurile, cand se intorcea dimineata de la piata cu laptele §i cu
verdeturile. Va mai putea ea sa scrie in versuri de acum incolo? Poetesa
Lucida Tahoma a tinut intotdeauna, cu o cerbicie de-a dreptul patologica,
la integritatea ei corporala! N-am vazut in viata mea o fiinta mai inchisa
in propria-i sfera, ca intr-un glob de cristal. Nu este u§or pentru nimeni sa
iasa dimineata devreme, pentru o amarata de aprovizionare, §i sa se
83
intoarca acasa cu o Mu§catura de caini de la gunoaie !
- Impresia mea este ca nu oricui i se intampla nenorociri sau
incidente bizare... Auzi, sa se intoarca acasa de la piata calare pe
musxatura! Poate ca au §i mu§caturile destinatiile lor in cadrul unui
determinism superior, deasupra rezolutiei mijloacelor umane actuale de
investigare. De ce nu mu§ca aceste animalute fatale, fara de care nici nu
mai pot fi concepute ora§ele secolului, pe toata lumea? De ce unii cetateni
§tiu sa se pazeasca §i altii nu?
- §i doar i-am spus, Vasea, de-atatea ori sa se pazeasca! Paze§te-te,
Vivi§or mama, ca lumea i§i bate joe pana §i de cine a fost fraier §i a crapat
la Revolutie, dar sa te mai mu§te §i maidanezii! Paze§te-te singura, ca
altul nu sare sa te pazeasca!
- De ce, Cici, daca analizam problema la eel mai adanc nivel de
profunzime, i§i turna el ni§te vodca intrebator din ochi daca vrea §i ea, se
constata ca adesea cine nu se fere§te nu e mu§cat, pe cand tocmai cine se
fere§te, pana la urma este totu§i, printr-un straniu concurs de imprejurari,
mu§cat... da, mu§cat... §i inca mai pro fund decat daca nu s-ar fi ferit
absolut deloc... Totdeauna m-a preocupat acest mister. §i ca utecist
vanand sau izoland lupii reactionari, pe drumuri cu sau fara pulbere, §i ca
ateist, cand strabateam tara in lung §i-n lat, in vremuri pe nedrept hulite
astazi, ocupandu-ma de latura creatoare §tiintific §i tehnic a festivalului
national Cantarea Romaniei. Ah, ma indragostisem ca un licean din
filmele de-atuncea, eu om insurat, carunt, cu feciori cat mine, de o
domni§oara utecista studenta, vasazica o uaseceristd, n-are importanta,
care redacta chestii ateist-§tiintifice pe la radio, utile §i alea contra
misticismului, dar in particular era disidenta, Cici, criticand ca o
incon§tienta in extazul erotic demolarea bisericilor, fiind tematoare de
Dumnezeu §i de caini, superstitioasa in felul ei.
§i intr-o dimineata insorita de vara, tot ca asta de azi, parca ieri s-
au intamplat toate... uite ce induio§at sunt, Cici, imi dau lacrimile ca la o
fetita... aveam eu cursa TAROM de Oradea pe la unsprezece, sa mergem
la un simpozion la Baile Felix cu mai multi, § i ma intelesesem cu draguta
sa vina cat mai devreme pe la mine, s-o regulez tot a§a, dimineata
devreme, ca era nevasta-mea... hm-hm!... ca era nevasta-mea dusa in
Uniune cu un contract §i feciorii petreceau pe litoral, ca tocmai imi ie§ise
o carte despre §coala de la Frankfurt §i dialectica iluminismului... Dar
ie§ind ea din bloc dis-de-dimineata, ca-§i pusese de§teptatorul sa sune,
biata de ea, numai bine ce iacata ca-i taie calea un cotoi negru enorm, cu
zgarda mov antipurici la gat, al cui dracu o fi fost, vreun §tab, ca nu se
importau facilitati din astea pe-atunci in Romania, nu se privatizau
bancile la §mecheri, nici societatile comerciale, se cheltuia valuta cu
temei, pentru cre§terea bazei materiale a societatii, sa aiba azi §mecherii
a§tia in ce se privatiza!... §i se sperie fata mea de el, semn rau, ca de ce i-
84
a taiat calea, cotoi negru, mare, ma rog, superstitii, era chiar domeniul ei.
§i cat ateism facusem eu cu ea! Dar au gagicile astea ale noastre, la
inceput de drum, Cici, un fel de sfiala sau poate instinct de conservare, nu
§tiu, cert e ca nu prea vor sa vina de-a dreptul, orbe§te, direct una in
culcu§ul alteia. A renuntat fata la tot, din cauza cotoiului, ca de ce i-a taiat
ala calea! A facut, ca o incremenita in proiect, exact ce nu trebuia, calea
intoarsa, §i evident ca langa bloc, tot a§a la gunoaie ca Vivita noastra, o
pati §i fatuca mea! Dar sa fi vazut, Cici draga, alea mu§caturi! Nu la
picioare sau pe la spate! Au tabarat dulaii pe ea, ni§te dogi germani
naltuti, au pus-o jos §i au mu§cat-o de maini, de amandoua, unde se pun
catu§ele, parca voiau sa-i reteze arterele sau venele, sa i se scurga sangele
de tot!... Direct la spital, cu salvarea! S-a dus dracu simpozionul nostru de
la Baile Felix! Mda, am fost cumintel o vreme, ca m-a impresionat §i pe
mine... Dar lectia data de caini §i-a facut efectul, dom' le! A ajuns fetitica
asta a§a de cooperanta, zici c-au dresat-o! Cine? Tocmai cainii! Asta da
transformare dialectica! S-ar cruci §i Pavlov de negarea negatiei! Doar sa-
mi tugui putin buzele azi §i sa-i zic mdine sau diseara sau acum pe loc, §i
se executa imediat, saraca, de ti-e mai mare dragul cum au dresat-o cainii !
- Vasazica i§i are §i Mu§catura partile ei bune, daca dobitoaca a
inteles c-au trasnit-o zeii ca n-a venit la tine! izbucni in ras madam
Vidman, lasandu-§i pe spate capul alb coafat cret.
- Ca orice pe lumea asta! Tot raul spre bine. Dialectic. Alba-
neagra! Negarea negatiei! zambi el pe sub mustata stralucitor de neagra,
ca §i sprancenele, de care intrebat de Vivi§or cu ce §i le cane§te, zicea
clipind §mechere§te ca cu toner de la imprimanta, ceea ce starnea deliciul
fetei.
- Vasea, uite de ce-am venit!... Mu§catura carnala e trecatoare,
chiar daca cicatricea ramane. Mu§catura spirituala e insa veninoasa. Poate
dezintegra un popor! redeveni fulgerator serioasa §i crunta pensionara,
ridicandu-se din fotoliu pentru a se plimba §chiopatand rau pe covorul
persan mai mult albastru decat ro§u al cabinetului.
Era enervata, fato, pe motive NATO, ca numai Franta ne iubea.
Observase ca generalul ei are un calendar cu Printesa Diana de
Wales, printesa inimilor, Lady Di! Iar britanicii nu erau fani ai Romaniei.
- Ascult! isT ciuli urechile §i i§i spori stralucirea ochilor negri ca
pacura bietul senior editor al Editurii Lyrancuy.
- §tii ce, Vasea? privi crunt in zarile indepartate ale trecutului
vrajitoarea. Pe americanii a§tia intarziati la intalnire, ii inteleg ca nu ne
ajuta cu primul val NATO. Baga strambe cehoaica aia, iar Bill Clinton e
influentabil ca orice barbat sexy... Ne-am obi§nuit sa-i a§teptam pe
americani! Insa pe britanici eu nu-i iert, Vasea, fiindca avem documente
ca Churchill 1-a privatizat pe Stalin, sa aiba 90% din Romania! Sa-mi zici
tu mie Cutu Vrajitoareo, Vasea, daca n-o fi cum prognozez eu! Nu se va
85
sfar§i vara asta 1997, Vasea, fara ca monarhia lor sa n-aiba necazuri
intens mediatizabile ! §i nici pe retardatii de americani nu-i vaz eu prea
bine! Isi vor primi de sus pedeapsa, unde-i doare mai tare, nene, la
imagine, poate tocmai ca sa se hotarasca, nene, sa ne bage mai repejor in
NATO si pe noi romanii, sub umbrela, ca multe ploi interminabile
macondiene am mai suferit sute de ani pe aceste plaiuri rau asezate !
- Tu, Cicisor, ia aminte, sa nu te grabesti sa difuzezi profetiile
astea de senzatie, ca tabloidele internationale ale imperialistilor atat
asteapta! Sa scrie ca o romanca a antic ipat nu stiu ce accidente sau
atentate, care i-ar intrista pe britanici sau pe americani. Iar noi vom fi si in
continuare vulnerabil economic, cata vreme clasa politica si intelectuala
isi va mai permite luxul sa evite si lustratia bolsevicilor, si microciparea
cainilor. Daca ajung eu eminence grise, cardinal ca Richelieu la
Cotroceni, o sa dau o lege ca un grupaj de stiri, indiferent de suportul
mediatic, trebuie sa aiba peste 80% vesti bune, Cici! In locul tau, i-as
musca pe britanici mai indirect oleaca. Eu as anticipa in profetiile mele
exact pe negativ, adica as brodi-o ca mama noastra, marea Franta a lui
Chirac si a lui Zidane, in preajma Zilei ei Nationale, va avea pe 12 juillet
1998, una dintre cele mai mari bucurii din istorie, invingand Brazilia pe
Stade de France cu un categoric trei la zero, de sa exulte si regii
pulverizati din Saint-Denis! Numai fiindca Franta a fost cu noi!
- Poeta Lucida Tahoma, se sustrase baba oricarui aranjament
fotbalistic sau sentimental, a receptat, sarmanuta, asa cum am mai spus,
Muscatura de dimineata ca pe un fel de viol animalic, tovarase general, in
toata gravitatea acestui act diabolic, care este socant prin neprevestire,
umilitor prin infrangerea opozitiei manifeste la muscaturi, generator de
sechele prin ranile partii vatamate si obsedant psihic pe termen scurt,
mijlociu si lung, caci te poti alege de aici cu o nedorita stare de
graviditate sau chiar cu un copil superfluu, daca religia ta iti interzice sa-1
dai afara... Evident, in cazul micutei noastre Vivi, incertitudinile
angoasante asupra viitorului se refera strict la riscul contractarii unui
tetanos, ca Ciprian, taica-su, ori a unei turbari, ca Simcuta, biata maica-
sa! §i tot evident, e clar ca nu ma refer la vecina mea, la dulcea lone la...
- Ai uitat, isi aprinse meditativ pipa criticul, sa adaugi in anatomia
violului ca traire subiectiva frica, angoasa, cutremurarea de a nu fi
contractat vreo boala venerica, precum sculamentul, sifilisul, herpesuri cu
transmisie sexuala, sau in timpurile mai noi, simptomul... sindromul
imuno-deficitar, eel putin tot atat de incurabil ca o rabie neprevenita prin
vaccinare...
- Va-sea! i se opri in loc indignata batrana gardiana, tintuindu-1 cu
o privire verde-cenusie atat de activ penetrants incat barbatul in toata
firea se inrosi ca un licean surprins cu binomul lui Newton scris pe pielea
de pe palma. Eu stiu din jurnalul tau parapsihopupu ca tu stii bine ca
86
poeta Lucida Tahoma e o ferventa a bisericii aleia din Centru, rugandu-se
pentru ai ei, la moa§tele, la mana Sfantului Ciprian, dezlegatorul de vraji
§i alungatorul de farmece! Nu te mai ascunde dupa deget!
- N-am vrut sa deviez, se balbai el, am intentionat doar sa meditam
impreuna, cat mai complet, ca odinioara cand ne-am dat seama la o
§edinta UTC ca vorba liceu vine de la regele Lykaon din Arcadia, eel
prefacut de Zeus in lup tanar!...
- Vasea-Vasea, repeta ea mai dulce, tinandu-se cu stanga de birou,
iar dreapta infigand-o bine in chica cea carunta a criticului, tu nu trebuie
sa uiti vreodata, nici in relatia ta cu Dumnezeu, nici in relatia cu propria
ta con§tiinta, ca ai anumite obligatii morale fata de cineva pe lumea asta...
§i §tii bine ca nu persoana mea intereseaza aici, de§i prietenia,
colegialitatea tovara§easca, hai sa spunem lucrurilor pe nume, dragostea
noastra, a fost una exemplara §i ar merita sa fie evocata cu mai multa
nostalgie, cu vremurile ei cu tot, nu fata de persoana mea, precum am zis,
ai obligatii tu prioritar, ci fata de aceea...
- §tiu! A Vivitelului nostru! completa cu un fel de perspicacitate
criticul.
- Da, domnule, a poetei Lucida Tahoma, fiindca daca tu nu
impu§cai veverita de la Caineni, Ciprian nu ar fi adus acasa veveritelul
turbat, Simcuta nu 1-ar mai fi alaptat ca sa fie musxata de tate §i in trei ani
sa turbeze, iar pe taticutul Vivitei noastre nu 1-ar mai fi apucat in scurta
vreme tetanosul de n-a mai putut invarti de volan §i, cu un ranjet sardonic,
inganand un dumnezeii md-tii, s-a rostogolit cu ma§ina intreprinderii
peste baraj !
- S-a rostogolit sau a fost rostogolit! zambi enigmatic criticul. Ce
tetanos e ala, dupa atata vreme. §tia prea multe!
- Ce spui tu acolo, Vasea? tresari madam Vidman cu mana intinsa,
pentru a cadea apoi ca secerata in fotoliu.
- Spun, se temu el de marturisire, ca nu doar istoria este in esenta
ei un co§mar §i o crima, cum vedem §i la teveu pe BBC, ci §i lucrurile
aparent cunoscute de toti cum au fost, in realitatea lor au avut dedesubturi
incredibile, adesea mar§ave. De aceea, iubire, numai Poezia iti poate da
adevarata senzatie de lirism. §i a§ consilia pe Vivi§or, daca-§i preschimba
magic numele in Lucida Tahoma, atunci sa aiba luciditatea minima
necesara sa scrie nu numai despre mirabila pdine, ci §i despre prozaicul
cdine, in a§a fel incat recitatorii ei sa fie recrutati cu totii licantropi, adica
ni§te priculici, cum zicem noi pe romane§te...
- Doamne, Maica Domnului!... Da' de ce, draga, priculiciV. se
cruci babornita auzind de aceasta perimata varietate de strigoi.
- Fiindca din toata mitologia Estului, iubire, de la Adriatica la
Baltica, nu e voce in lexicon care sa scoata sunete mai articulate liric
decat priculiciul romdnesc !
87
- Daa?... Da' de ce, iubire? E mai breaz decat ala frantuzesc, Loup
garou sau cum dracu scrie pe vaccin?
- De-aia, pentru ca priculiciul romdnesc nu td§ne§te, nu se poate
zdmisli decat din sdmdnta fiilor dinflori aifiilor dinfloril
- Nu mai spune! N-am §tiut. §i nu puteai sa ma informezi mai
demult? Ma gandeam eu ca suntem un popor vegetal, dar mai departe nu
m-a dus mintea...
- Viata... Viata e un teatru, Cici§or. §i tot ce se joaca se bazeaza pe
diferite scenarii!... Daca mi-a§ bate capul sa inteleg istoria, nu de filozofie
as. avea nevoie ca auxiliar metodologic, ci de, sa-i zic a§a, de...
sherlokholmezie ! Ca nu e moarte fara banuiala §i cu atat mai putin un
accident... o Musxatura! Pe care Vivi§or o a§tepta de la vreo vrajitoare ca
Ionela, daca a incercat ea sa gaseasca antidot la Sfantul Ciprian de la
Zlatari! §i te sfatuiesc §i pe tine, Cici§or draga, sa nu te la§i manipulate §i
sa nu iei drept bune orice informatii despre mu§caturile ginga§e. Totul
trebuie trecut prin filtrul plauzibilitatii macar, daca nu pot fi confirmate
din surse distincte §tirile. §i mai trebuie sa §i cite§ti cate ceva din
metodologia criminalisticii, din filozofia dreptului, din medicina legala §i
din psihologia victimelor infractiunilor... E posibil ca soru-ta Simcuta sa
fi turbat din cauza mea. Admit. Dar in a§a-zisul tetanos al lui Ciprian, zau
ca n-am niciun amestec! Sa n-ajung sa recit neveste-mii Cocuta din Cdine
§i Paine, daca-ti mint eu vreun pic sau adaug ceva de la mine !
- Cum a§a? il privi neobi§nuit de surprinsa gardiana. Dar totdeauna
mi-ai confirmat la orizontala, cu gurita ta, ca te obsedeaza acest tragic
deznodamant! §i de cand ii scrii tu poezii ilegalistei?
- Asta a fost inainte de Revolutie! marai sigur pe sine criticul, cu o
trufie de sindicalist care §tie ca poate oricand bloca toate caile de acces
spre guvern, daca-§i-asmute oamenii. De atunci s-au intamplat cam multe,
doamna! S-au mai deschis §i inchis unele dosare, s-au mai curatat ni§te
con§tiinte, au pierit unii vinovati care nu mai pot fi pedepsiti... §i azi se
pot ca§tiga bani frumo§i spunandu-se cat de cat adevarul, daca ai relatii §i
prioritate in acapararea informatiei...
- Da, bani §i iar bani! Cum nu am eu acum, se foi plutoniera
mi§cand mai multe frunze in ochii ei verzi. Turbez de-a bine lea cand vad
cu cata abilitate se dezice preaiubitul meu Vasea de o datorie al carei
termen se pare ca il considera expirat, dupa Revolutie, acum cand Vivian
este majora. El uita cu desavar§ire, se adresa ea indignata savantului
Pavlov de pe perete, ca poeta Lucida Tahoma inca nu e poeta, ea n-are
nicio calificare, n-a terminat facultatea ca sa zici ca te bazezi pe un izvor
sigur de venituri, §i niciun baiat serios nu-i de gasit, sa poti spera ca o va
intretine cineva vreme indelungata dupa ce eu nu voi mai fi §i ar dispune
de intreg apartamentul.
- Da' de unde ai mai scos-o §i pe asta? Nu ma dezic deloc! se
enerva generalul. Am zis eu ca ma dezic de vreo obligatie fata de
Vivitelul nostru? Am comentat doar ca taica-su nu putea capata un
tetanos la trei ani dupa ce am impu§cat eu veverita de la Caineni! Daca e
sa faci boala, in trei ani ti s-a recasatorit §i nevasta, are plod cu altul. Ca
sa nu mai zic nimic ca nu te apuca la volan contractiile musculare din
senin, sa nimere§ti vazand cu ochii in baraj, in lacul de acumulare. Poate
ca bietul Ciprian §tia prea multe la el la intreprindere, unde managerii
complotau cu ni§te oameni de cultura impotriva dictaturii §i a trebuit sa
fie lichidat de un serviciu strain, ca un semnal catre intelectuali sa
manifeste mai multa prudenta in actele lor subversive, sa mai reziste doar
pe spirit, fiindca lucrurile sunt indecise pe plan mondial §i vor mai trece
ani buni pana se va da unda verde comploturilor, care vor veni cu
necesitate obiectiva, data fiind neconcordanta flagranta intre vocatia
noastra europeana milenara §i unele excese tinand de comunismul
extrem-oriental care intinau pe atunci politica Partidului nostru.
- Bietul Ciprian! i§i umplu ochii de lacrimi madam Vidman
simtind o durere stranie in piciorul beteag, care ii dadea pe strada un
aspect eroic, facand cetatenii sa se dea la o parte ca sa-i faca loc.
- §i nici asupra turbarii Simcutii, nu sunt sigur de vinovatia mea, se
ridica furios de pe scaun caruntul general. Ada-ti aminte, Cici draga, ca ea
a fost dusa la spital mai intai sub suspiciunea de a-§i fi pierdut mintile
cand s-a sinucis prin inecare veveritelul Vasilica, §i abia intr-un tarziu s-a
declarat diagnosticul c-ar fi turbata, fapt care imi miroase mie a tipica
lichidare, aducere la tacere intr-un azil psihiatric, §tii ce sloboda era la
gurita!
- §tiu, domnule, numai spurcaciuni debita!
- Iara§i e prea mare, doamna, intervalul temporal dintre impu§carea
veveritei §i imbolnavirea cuiva, ca sa-mi iau vinovatia in serios... De§i
turbari tarzii s-au mai raportat, chiar §i peste mai mult de trei ani de la
musxatura. Pana §i dupa noua-zece ani, conform literaturii de specialitate
sovietice... Cert fiind totu§i ca cei doi pui de veverita orfani, Vasilica sj
Aura§, eel putin atata vreme cat la sugestia mea i-a alaptat cateaua Lisa,
n-au manifestat niciun semn de turbare la Caineni sau macar de
comportament neobi§nuit.
- Da, dar pe Simcuta noastra o durea capul rau cand se ruga de noi
sa fie impu§cata! Paraliza progresiv, vedea parca ceva enorm §i simtea
monstruos. Parca doar ochii ei catifelati ne mai vorbeau de la un timp
repro§andu-ne naiba §tie ce ! surase foarte ganditoare gardiana.
Apoi sari in sus, descoperind un argument puternic:
- §i mai e un mic amanunt, Vasea-Vasea, tu te faci c-ai uitat,
hotomanule!... Cateaua aia, Lisa parca o chema, s-a roit, a disparut ca
magaru-n ceata, abandonand puii de veverita! Altfel nu-i dadea prin gand
lui Ciprian ideea nefasta sa-i ia cu el!... De ce a plecat de la Casa de
89
Odihna §i Creatie cateaua, oare nu pentru ca turbase? Ce caine pleaca de
la macelarie, unde ii este bine? Nu pleaca omul, dar cainele! O fi mu§cat-
o vreun vulpoi turbat §i, la randul ei, a transmis boala puilor de veverita
adu§i la alaptat. Prin bale! Nu prin Mu§catura.
- Prin urmare, veverita pe care am impu§cat-o eu, s-ar fi putut sa
nu fi fost turbata? i se ridica de pe inima o piatra grea generalului.
- Fie de la veverita, fie de la cateaua Lisa, virusul rabiei a ajuns la
Simcuta noastra avand ca vector pe Vasilica, veveritelul acela zglobiu pe
care tu n-ai avut de lucru §i 1-ai scos din padure, iar incon§tientul de
Ciprian, Dumnezeu sa-1 ierte, 1-a adus in Capitala cu un fratior mai mic,
Aura§, pe care pesemne 1-a dat unui motan chior sa-1 infulece, anticipand
ca fiind doi veveritoi s-ar putea sa se bata dupa obiceiul tuturor
masculilor. E§ti, oricum am intoarce pe toate fetele problema, coautor la
tragedia micutei Vivi, dragul meu Vasea, nu te mai fofila copilare§te, de
propria ta con§tiinta n-ai cum sa scapi nici in fundul pamantului... Nu mai
ai dinaintea ta decat calea curata, imprejmuita cu flori, a sfmtei biserici!
i§i zambi sie§i madam Vidman, uitandu-se distrata pe perete, ca §i cum ar
fi recitat singura, la cum se prelingea o picatura de saliva in eprubeta pe
care i-o fixase Pavlov sub falca martirizatului caine de laborator,
- Se spune ca drumul spre iad este pardosit cu lumina unor bune
intentii §i miroase a fum odorant de ra§ini sintetice, deveni foarte liric §i
i§i privi cu resemnare, preumblandu-se, bogata biblioteca generalul poet.
Cici scumpa, racni el ca un raton turbat batand din tocurile cizmelor, eu in
toata patarania aiasta am tot atatea capete de acuzare a-mi repro§a cat are
orifice erou reprezentativ al Antichitatii. Totul s-a cam savar§it din vointa
zeilor... Nu te speria, ca a§a e! Totul e ursita. De-aia te mu§ca animalutele
cand nici nu te-a§tepti. Am compus o elegie in ritm asclepiad pe topicul
asta si acum §tiu ca uite-a§a, de la o Musxatura - §i ce mai Mu§catura,
Cici! - m-am indreptat smerit spre consolarile filozofiei, adica ale
literaturii, incat ma prenumar cu nevasta-mea printre Membrii fondatori
ai acestui lacas. particular de cultura §i civilizatie. In concluzie, oricat de
bizar ar parea sau neverosimil, eu nu sunt implicat in tragedia Simcutii, a
lui Ciprian, §i a Vivitelului nostru azi-dimineata la gunoaie, decat prin
cele mai curate intentii! Daca mai ai un miligram de memorie
sentimentala pentru mine, Cici§or, tu ar trebui sa-ti mai aduci perfect fidel
aminte, ca la tine la pu§carie la cadre tineai odata pe clitul de clasoare de
pe dulap un jder, unul singur, fara vreun fratior. Era impaiat, naltut, cu
burtica alba §i cu ochi§ori ca ni§te bobite de piper, care te intampinau cu o
vie curiozitate de cum intrai pe u§a, strapungandu-te pana-n tainele
sufletului §i interogandu-te: strainule, e§ti om bun sau om rau? Mi-am
adus aminte de el, de singuratatea lui, pe cand hoinaream cu pu§ca pe
umar prin padurile §i coclaurile noroioase de pe Valea Buzaului,
compunand in gand pasteluri, §i, deodata intalnind o veverita, ce mi-am
90
zis eu? Ah, ce armonios ar da ansamblul, sa stea ea langa el pe dulapul
tau, Cici§or! §i ea sa adauge la interogatia lui Socrate, ca ce fel de om
e§ti, o precizare in sensul ca, daca vii aici cu inima curata, atunci ramai,
iar daca ai intentii ascunse, atunci n-ai ce cauta intr-o pu§carie unde
gardiana este tovara§a plutoniera Vidman Cecilia !
- Mi-aduc, mi-aduc aminte de jderul ala, atoate§tiutorule !
recunoscu gardiana cu ochii du§i ca-ntr-un extaz.
- Iar dupa ce-mi bagai cartu§ul pe teava, am luat linia de ochire §i
am tintit-o direct sub coada, proiectand mintal ca sa stea, cand va fi
impaiata, chiar pe portiunea de blanita deteriorata de glont, dar a venit din
senin o boare rece §i m-a cuprins un puternic tremurici, al indoielii daca
fac bine sau nu, §i totu§i apasand pe tragaci cam la-ntamplare, ca la
duelurile romantice, bineinteles ca am nimerit-o perfect, de m-a apucat §i
plansul de mila ei, ca pe tine acum! Ca sa nu-ti mai relatez nimic, ca nu-ti
vine tie sa ma crezi, c-am inceput sa-mi smulg parul din cap cand baietii
au constatat ca mai avea, saracuta, §i puiuti de lapte !
Zise generalul tot §i mana lui paroasa cazu ca un lup pe un mielut
alb pe mana doamnei, ce suspina parca fara sa-1 vada, ca dusa in rari§tea
de pe Valea Buzaului.
- §i ce era sa-i mai fac? dadu din umeri barbatul, revenindu-§i. Am
nimerit-o? Am nimerit-o! Nu-mi ramanea decat sa deduc din prezumtia
de intentie buna, aceea de a ti-o darui tie impaiata, o a doua intentie buna,
§i anume de a manifesta un comportament ecologic civilizat fata de
animale §i de a ingriji de puiuti ca §i cum eu as. fi fost de acum inainte
mamicuta lor!
- §i unde naiba vezi tu vointa zeilor aici? se opri cu luciditate din
plans gardiana, pironindu-§i ochii la mustatile lui speriate, zbarlite.
- Vointa zeilor s-a aratat in ghinionul ca s-a ales praful de ambele
intentii bune! trase adanc din pipa criticul. Veverita am dat-o unui betiv
care zicea ca §tie sa impaieze. N-a dezinfectat-o, animalu', cum trebuie
sau n-a avut cu ce, c-a dat pe gat alcoolul, §i, pana sa ti-o predau la
pu§carie, s-a autosesizat nevasta-mea ca e deja plina de viermi §i a
impins-o pe tobogan la gunoieri, facandu-mi §i proces de intentii, ca
special am adus-o, ca sa-i stric dumneaei ni§te blanuri de la un bogatas. cu
care s-a tavalit ca servitoare, inainte de sa se schimbe vremurile §i sa ma
incalece pe mine ca pe o mu§catura!
Iar din patru pui de veverita, Cici, a§a a fost scris: n-a supravietuit
niciunul, ceea ce este alt lucru necurat, de-mi vine sa merg §i eu dupa
aghiazma aci-n centru, de la Sfantul Ciprian. Fiindca §ansele de
supravietuire erau teoretic bune, din moment ce au putut fi alaptati §i de
Lisa, §i de Simcuta, ba s-a dovedit, cum spui §i tu, ca Vasilica era tot atat
de intreprinzator ca oamenii muncii! Se descurca deja cu eugenii, seminte
de floarea-soarelui, alune, morcovi, cartofi prajiti §i altele. Nu era in
91
ordinea firii ca un animalut de o asemenea vitalitate sa sfar§easca in
ma§ina de spalat sovietica in urma unei sinucideri sau mai degraba a unui
asasinat comis de doua fete inspaimantate ca ce-o sa zica Ciprian!
- De multe ori la noi intre blocuri, relata madam Vidman intrigata,
e cate-un spatiu inghesuit in care, de§i spre piata constati ca nadu§e§ti,
simti a§a ca parca se coboara din inalt, ca in depresiuni, tot aerul rece din
Universul indepartat, cum s-a intamplat §i cu Vivitel de dimineata, cand
au mu§cat-o cainii la gunoaie, de tremura toata. §i de-aia sustin eu, probat
experimental, ca in explicarea coerenta a acestor stranii evenimente care
se lasa cu morti regretabile, ratiunea umana se arata complet
neputincioasa. Cum probabil §i cea canina. Intuitia ne spune la toti ca
daca ratiunea ca atare nu poate explica un eveniment, atunci el este
inexplicabil in sine, este absolut §i etern inexplicabil §i implicit
incognoscibil, caci nu exista alta entitate pe pamant, cu expertiza in
domeniul explicabilului §i inexplicabilului, decat tocmai ratiunea!
- Ma rog, da-da-da-da, zambi nu fara politete criticul, feti§izarea
ratiunii onoreaza cu regularitate pe om, dar a§a cum arata un mare filozof
al nostru §i al Europei, spiritul insetat de certitudini, care §tim bine ca sunt
de fapt incertitudini, tocmai pentru ca se simte impotent cu Lumea pune
adesea la mare cinste nu atat elucidarea misterelor, ci nepatrunsul diabolic
a ceea ce nu le explica! Cu alte cuvinte, Cici, cugetarea noastra este gata
oricand sa se impreuneze §i cu irationalul, numai sa se termine odata cu
disconfortul tranzitiei de la inexplicabil la explicat. Mai toata §tiinta
contemporana din laboratorul ei spatial sta martora ru§inata in acest sens,
toate marile sale a§a-zise cuceriri destelenind mai degraba taramul
infernal al paradoxului decat sa nadajduiasca a atinge vreodata
limpezimea ca de izvor minunat a anemicei dar exemplar de clarei §tiinte
antice. Egloga iubirii lacustre dintre Oximoronul Moron §i Molia
Neuronia, iaca dar, un bun subiect, o generoasa tema clasica, nu turbarea,
nu tetanosul, pe care sa o abordez maine la examen cu Tahoma noastra.
Fiindca eu sunt contra evaluarii bazate pe un curriculum rigid, eu sunt
pentru dialoguri informale §i, in fond §i la urma urmei, daca ne gandim la
divinul Platon, chiar filozofia ca atare dintr-o asemenea practica au purees
§i cura, cum dzice dascalul nostru eel vechiu, band ca un miel la cea mai
inalta fictiune.
- Vai, vai, vaiL. Vai de mine §i de mine, Vasea draga, in ce
discutie nesfar§ita m-ai implicat §i cat din pretiosul tau timp ti-am rapit cu
alintata asta! se prinse baba cu mainile de tamplele buclate. Eu n-am venit
decat sa te avertizez, daca n-ai aflat, c-au musxat-o cainii la gunoaie de
dimineata pe Vivita noastra §i ca, pe cale de consecinta, ea nu mai poate
sa termine in bune conditiuni recapitularea finala pentru maine, deci am
sa te rog in genunchi, §i am sa ma rog pentru sufletul tau, sa nu fii prea
sever cu ea, daca o sa se arate cam timorata §i lipsita de aplomb, caci tu ai
92
fost din veac intotdeauna nemarginit de intelegator cu noi, atot§tiutor §i ca
un zeu de larg la suflet...
Se privira indelung ochi in ochi §i ambii pareau sa spuna DA.
- Cum ai zis ca-i zice eseului pentru colocviul literar? rupse ea
tacerea intr-un tarziu, vazand ca se intuneca.
- Rational §i irational in confruntarea §tiintei occidentale
postscolastice cu inepuizabilitatea cunoa§terii atomului §i electronului !
- Mda, parca, parc-am auzit-o pe Vivi plangandu-se de un curs pe
tema asta, se lumina la fata cu speranta in ziua care va veni gardiana.
- E o intrebare eterna a omului muncitor, se lumina §i criticul. La
timpul sau, §i-a pus-o §i marele Lenin. De ce n-am indrazni §i noi, cu
puterile noastre mult sporite tehnic? Venerand ca precedent acest luminos
exemplu, eu apreciez ca poeta noastra, Lucida Tahoma, chiar daca a
deviat spre stangismul de a publica versuri, de a se demasca prea
devreme, are luciditatea minima necesara sa nu refuze sa ajunga
domni§oara pre§edinte la Cotrocenil Deci prognozez ca n-o sa te
pomene§ti, dupa Mu§catura, Cici, - ia, nu ia fata examenul! - cu o Vivian
sterilizata, cu o excelenta dar marginita femeie de casa care, in loc sa mai
scrie poezii rascolitoare cum ca da paine la un caine, e competenta sa
gateasca genial o bibilica, de sa tipe pacat de sdngele vdrsat dintr-un
iepure impanat §i cusut intr-un berbecut invelit intr-un strut dintr-o
scroafa, punandu-se totul la cuptorul liric cu legume, verdeturi, fructe de
mare, somon afumat §i condimente exotice !
- Are tot ce-i trebuie, Vasea! conveni emisara. §i pentru
pre§edintie, §i indeosebi pentru primarie, unde ar fi mai de dorit s-ajunga,
pentru ca nu sta presa atata cu reflectoarele pe tine. Are fata picioare, are
portbagaj, are balcoane §i o fata prietenoasa cu publicul. Dealtfel, traim
un moment de criza, de aruncare in valurile euroatlantice, a§a ca aproape
nimeni nu mai vrea sa fie pre§edinte, lasandu-se aceasta profesie tot mai
nebanoasa, ca deobicei, in sarcina intelectualilor, a poetilor! Popularitatea
Vivitei noastre va deveni devastatoare. Traiasca Mu§catura!
- §i §uturile in portbagaj sa traiasca! Fiindca intotdeauna te
propulseaza, Cici§orule... Fii atenta, uita-te la mine pe monitor! Mi-a
venit, pana s-ajungi tu aici, instantaneul Mu§caturii, surprins de
consilierul meu aulic, de Ionel al nostru, cu unul dintre primele noastre
telefoane portabile romane§ti dotate cu o camera foto, bricolat de mine ca
exercitiu de admiratie pentru tehnica operativa. Din aceasta bizara
inregistrare u§or misxata a Mu§caturii, ca dobitocul de Garamond era
fire§te excitat de cum i§i mi§ca Vivi§or portbagajul, pe langa dulaul suplu
§i butoia§ul asociat de care §tim, se constata clar, doamna Vidman, ca a
mai participat la agresiune §i un §erpilion, un tricefal straniu. Distingi?
Eu vad in petele astea un Cerber cam original, avand in dotare un cap de
pisica, pesemne pentru vedere terorista de noapte, incadrat chiar la
93
picioru§ul stang al fetei, de inca doua capete, fioroase §i ranjite, de lup
nesatios. De-aia mulajele de la cei doi maidanezi nu se vor potrivi
niciodata cu ce-are Vivian ca cicatrici dupa Mu§catura! Orice ancheta e
pierdere de resurse !
Vizita batranei doamne se apropia de sfar§it in aceasta atmosfera de
lucru, de optimism §i de incredere reciproca in roadele colaborarii
viitoare. Galant, generalul Vasea aduse intai carjele de dupa u§a, apoi
palaria mare, galbena, cu fundite, pe care o a§eza european de tandru pe
capul cam mare al gardianei. Ea se imbujora peste tot, incat sa sufere un
proces de adaptare al epidermei la rozul celor doua piese din care era
constituit sobrul ei costum de vizite oficiale.
Dar in timp ce caruntul barbat cazut in cursa devenea tot mai
jovial, fizionomia babei se inasprea, tindea sa arate a lespede de calcar
stropit cu concentrat de zmeura carpatina, pentru ca demonii din ea ii
dictau sa dea despartirii un aer de solemnitate.
- Draga Vasea, rezuma ea cele negociate, nu am timp sa-ti
comunic mai multe noutati, ca ma tern sa nu se fi-ntors Vivi§or cu
domnu' Garamond al ei de la centrul antirabic §i, prostuta, daca eu
lipsesc, inca nu e in stare sa-§i ia din frigider §i sa-§i puna la incalzit
singurica nici ciorbita de loboda §i nici spanacutul, ca sa nu mai adaug ca
nici ou§oare inca nu e capabila sa-§i fiarba sau sa le consume sub forma
de omleta. Parca vad c-o gasesc in camaruta ei, intinsa pe burtica in patut,
lihnita de foame, obosita de drum, plictisita de moarte dupa o Mu§catura
deocamdata fara sens ontologic propulsiv, dar pregatindu-se febril pentru
marele examen de maine dimineata, examenul vietii ei, la aer cu
diamante... §i totu§i, va reu§i! Cum? Rotind incet bratara apotropaica cu
nestemate de la ma-sa, in sens planetar, §optind o gama larga de
incantatii, dar concepand §i un bruion embrionar despre national §i
rational in confruntarea §tiintei euroatlantice cu inepuizabilul, cu
inepuizabilul precat atomul materialistului Democrit, electron al lui
Milikan, un american sovietic dupa nume, care daca tin eu bine minte i-a
determinat primul elementele necesare ale sarcinii !
- Tot inepuizabila ca atomul §i electronul ai ramas, madam
Vidman, dar sa §tii ca ramai greu gravida cu dulaii! surase ca un lichior
glacial proprietarul cabinetului §i a§teapta politicos ca vizitatoarea sa
binevoiasca sa se retraga, fiindca se apropia ora la care secretara piarista
Ionela i-a trecut in agenda o obositoare consultatie pentru doctorat.
- Draga Vasea, nu se lasa dusa invalida, eu am o mentalitate
cre§tina neprihanita, chiar daca nu sunt o buna practicanta din pricina
labei piciorului drept degerat la revolutie §i fiindca trebuie sa am grija
chiar §i duminica de Vivitica noastra. Tabla mea de valori este, deci, una
europeana, chiar daca crudele realitati ale vietii m-au constrans uneori sa
94
iau masuri caracteristice mai degraba pragmatismului mu§cator, de o
chirurgicala raceala, din Lumea Noua. Toate aceste valori in care cred eu,
nu prin educatie, caci §tii bine cat de ateista mi-a fost, ci dintr-un
puritanism innascut, ma obliga sa-ti atrag in modul eel mal serios atentia
ca toate criteriile pe care trebuie sa le satis faci pentru a filozofa in paradis
cu mine, a§a cum visam noi de atata amar de ani, sunt conform
protocolului fara rabat la calitatea ruminatiei interioare ! Or, tu ti-ai permis
in acest domeniu un recul care ma ingrijoreaza. Pur §i simplu ai deviat de
la interiorizarea vinovatiei pentru omorul multiplu! Omor in serie! Omor
serial! Oi mai fi meditat tu la veverite, dar numai de forma, nu in
profunzimile con§tiintei tale, generale, din moment ce constat cu oroare
ca tu nu-ti mai asumi integral, ca odinioara, vina pentru tragedia Simcutii
§i a lui Ciprian, care este in fond §i o tragedie a cuplului nostru, ca daca
nu-mi ramanea mie pe cap Vivi§or sa o cresc, atunci categoric divortai de
antediluviana ta ilegalista, strigoaica a interbelicului regal. §i ma luai!
- Aceasta a fost vointa zeilor, Cecilie ! se apara cu jumatate de gura
criticul, cum vorbesc de nu-i auzi liliecii vampir, cei in stare sa-ti dea
groaznica rabie paralitica, de care poate a suferit §i §oferul Ciprian, nu de
tetanos luat prin musxatura de la veveritelul Auras. .
- Vointa zeitelor tale, Vasea!
5 5 ~
- M-ai intrerupt, Cici, cum iti este obiceiul, §i nu m-ai lasat sa spun
tocmai esentialul. Uite cum vad acum, de pe culmea de intelepciune a
maturitatii mele, ce s-a intamplat la Caineni atunci, ca de acolo se trag
toate. Sa ne inchipuim ca suntem tineri §i ca un carmaci al noroadelor
strabate un sat demolabil intr-o vizita de lucru §i, violandu-se scenariul ca
printr-o Mu§catura, o batrana din multime apuca sa strige ca n-are ce
mdnca de la colectiv, foamea impingand-o la nepasare fata de represaliile
pe care le vor dezlantui adevaratii vinovati. Acel monarh, da, monarh,
caci parabola mea se refera la o monarhie celesta, se infurie §i da indicatie
sa creasca strict local nivelul de trai, care create in medie, fiindca
masurile se iau, dar nu §tiu cum dracu se intampla ca repartizarea
bunurilor se realizeaza haotic §i tocmai napastuitii soartei nu se aleg cu
nimic din reformarea sistemului, iar batrana revoltata nu e mai putin
amenintata de inanitie! Tot a§a a fost §i la Caineni! Deportat in Balta
Brailei sau nu §tiu unde, in orice caz era pe un bac, vovkulakul Melecan a
facut invocatie §i imprecatie, exact ca in tragedia greaca, blestemand pe
cine va beneficia de casele §i acareturile sale. Vreun zeu trecator pe-acolo
a tras cu urechea la imprecatie §i a dat ordin sa se implineasca intocmai,
fiind §i el lucrat prin magie neagra de un calugar legionar, dar vezi tu,
poate ca tot ce este terestru are virtuti desacralizante. E drept ca s-a
prapadit eroic in munti, la datorie, tovara§ul Pentelei §oimanu, care se
cuno§tea cu nevasta-mea Cocuta din cea mai adanca ilegalitate, dar in
rest, blestemul odata lansat a cazut ca nuca intercontinentala in perete,
95
scapand mari pacato§i gazduiti in Casa de Odihna §i Creatie de la
Caineni, cenzori, scriitori, savanti sau arti§ti, §i patind-o naprasnic tocmai
nepoata dumitale, Simcuta, care nici macar n-a calcat vreodata pe-acolo,
de§i debutase cu ni§te poezii promitatoare in spiritul epocii.
- Bine, mai baiatule, mai Vasea, dar asta este §i conceptia mea! i§i
plesni palmele cu mahnire vrajitoarea, mi§candu-le doar din coatele
rezemate pe carje. Ce-am zis eu cand am intrat aici? N-am zis eu c-au
mu§cat-o cainii la gunoaie pe Vivi§or §i ca nu pe ea trebuia s-o mu§te?
- Da' pe cine?
- Ce §tiu eu pe cine? Pe Ionela ta sau pe Cocuta, pe jigodiile alea
de sus de-ti vine sa intri cu §biltul in ele, pe ma-sa Madonnelei... Nu
conteaza! E strict secret! Important mi se pare doar datul ca poeta Lucida
Tahoma nu merita safie muscata! §i nici sa turbeze in Romania noastra.
- Da' de ce sa n-o mu§te? §i de ce sa turbeze? Doar pentru ca scrie
in versuri? Nimeni nu este privilegiat ontologic impotriva legilor de fier
ale statisticii matematice sau ale teoriei probabilitatilor, se gandi
generalul parapsihopupu ca poate Ionela trage cu urechea, dupa cum isj
baga nasucul §i in jurnalul lui nu totdeauna opac codificat.
- Vasea- Vasea, nu mai fi a§a de rau cu Vivitelul nostra, dadu baba
din cap a mustrare, ca bunul Dumnezeu e tare mare, vede tot, iar sfmtii te
cauta pana §i-n marsupiu, §i n-or sa-ti mai ajute la har, sa satisfaci toate
criteriile care se cer la cine vrea in paradis, in primul rand ecomila fata de
caini §i politica fata de licantropi. Parca vaz, ca eu ajung acolo cu carjele
astea §i te a§tept pan' la sfar§itul veacurilor degeaba, cum te-am a§teptat
§i in incarnarea asta!
- Zici ca tabla ta de valori e cre§tina, ai? Dar vad ca faci o sinteza
destul de permisiva, nu e§ti deloc imuna la unele idei asiatice sau
australiene, dadu din cap cu raceala de vechi diarist generalul
parapsihopupu.
- Vasea draga, iubitelule, cu mine poti sa fii a§a de dur, eu mi-s pe
duca, viata mea, pensia mea, fericirea mea, nimic nu mai conteaza, nici
generatiile de pu§caria§e pe care le-am scos an de an pe portile
penitenciarului, ce sa mai zic, dar de la Vivi§or sa nu aud maine, ca te-ai
purtat urat, respingator cu ea, ca nu mai raspund de ce vraji iti fac! Parca
te vaz inapoi colonel! Tu §tii bine cat te idolatrizeaza fetita asta orfana, tu
§tii bine de ce, tanara inginera cu perspective manageriale, aproape ca §i-a
neglijat de tot serviciul, invoindu-se mereu, ca sa scrie in versuri ce simte,
apucandu-se de o noua §i mult mai grea, prin ambiguitatea materiei,
facultate, nici nu-ti poti inchipui ce insomnii o chinuiesc §i cata ambitie
pune in joe numai ca sa-ti smulga tie un zambet pe sub mustata, un divin
zambet aprobator! Se simte aleasa si aleasa vafi!
- Dar ce Dumnezeu ai pazit tu acolo, Cici§or? deveni demonic de
rece, nordic, sever, generalul. Ce educatie progresista i-ai dat bietei
96
orfane, Cici? Criminala iresponsabila ce e§ti, chiar n-are un handralau
mai apropiat de varsta ei, care sa se ocupe de problemele astea, sa-i
deschida ochii ca in unele privinte patrupedele, in postmodernitate, ne
sunt superioare?... Din moment ce am ratat romantismul! Mi-o trimiti mie
pe cap? Ce sa discut eu cu ea dupa, daca n-a invatat pana la varsta asta sa
se adapteze la inteligenta emotionala a celor mai sociabile mamifere?! Ea
nu §tia ca dintre doua persoane, una cu sentimente retractile, de teama,
mefienta §i dezgust §i alta cu iubire nemarginita, probabilitatea sa sufere
mu§caturi cea care nu face nazuri e aproape nula?
- Cum sa n-aiba mascul, Vasea! zambi cu toate ridurile madam
Vidman. Doar ca Vivi§or n-a invatat sa-§i controleze nici scaderea
peha§ului din gura §i nici frica! Toata noaptea bat derbedeii, vagabonzii §i
golanii la ea la geam. Iar dis-de-dimineata au mu§cat-o §i cainii la
gunoaie, agresiune pe care a perceput-o plenar, ca pe un fel de viol
animalic. §i aici e problema problemelor lirice, generale, ca te rog eu ca
pe un tata sa nu uiti sa fii foarte delicat cu ea, avand in vedere precedentul
ca, de ce sa-ti ascund, adevarul este ca i-a cam placut ce i-au facut cainii!
- Cum adica i-a placut?! Cum sa fi agreat poeta noastra
profesionista, Lucida Tahoma, ce i-au facut cainii? Ni§te amatori
ageamii! cazu pe scaun criticul. Tu e§ti con§tienta de ce spui, Cici? Ce
fiinta rationale pe lumea asta alege cu bucurie sa turbeze? Cum ai ajuns la
o atat de dezonoranta, pentru tine §i pentru om, apreciere negativa?
- Oricare alta, generale, ar fi scos macar un suspin, un blestem, un
fir-ar ai raului de rai! O amenintare gen cumpar otrava §i eu cu manuta
mea le dau, ii curat pe totiL. Dar Vivi§or a noastra, dupa Mu§catura,
statea pe burtica §i rumega chewing-gumm ca o vaca, netezea surprize
pentru colectia de ma§inute, practic nu a reactionat in niciun fel! Se uita
mai mult la ciorapii rupti §i insangerati decat la cumplita §i ru§inoasa rana
facuta din plagi multiple §i nu zicea nimic. Tacea ca o nesimtita, draga
Vasea. Cum sa nu trag concluzia ca trebuie sa-i fi placut cumva? !
- §i pe toti dracii, ce e rau in asta?! dadu din umeri criticul cu o
uimire persuasiva de politolog caruia un fost detinut i se plange ca stalpii,
coloanele, capriorii, bulumacii, lateii §i latii Puterii provin din vechea
nomenclatura secreta. Poate parea dezonorant pentru o fata, dar daca ei i-
au placut ni§te senzatii mai tari, este un semn de normalitate !
- Eu iti spui un singur lucru, Vasea. Sa n-aud ca te-ai purtat brutal
sau respingator cu fata! Este foarte receptivd Uric dupa ce-au mu§cat-o
cainii de dimineata la gunoaie §i orice frustrare la tine maine la aceeasj
ora, s-ar putea solda cu grele consecinte, §i pentru ea, §i pentru noi doi!
- Mai femeie, se enerva de-a binelea criticul, eu zic una §i tu te faci
ca intelegi alta! Bat colegii la geamul ei, dar nu le deschideti, iar dac-o fi
fost in ga§ca vreun baiat serios sa-i dea tarcoale cu sfiala cuvenita unei
tinere inginere, fara doar §i poate ca 1-ati matra§it de nu s-a vazut, pe
97
motiv ca Vivita noastra trebuie sa-§i termine mai intai studiile. Care
studii? Dar ca i-ar da prin cap sa umble §i dupa o a treia licenta, numai ca
sa ne impiedice sa ne luam, nu te-ai gandit?
- Nu, tovara§e Vasea! recunoscu gardiana §i tacu male.
Aici, criticul se a§tepta ca baba sa izbucneasca in stenicul ei umor.
Psihicul ala invalid se prabu§ise insa ca o nuca gaurita de ciori. Era prea
mult stress pentru o singura zi: insomnie dupa ce Vivi a visat-o pe ma-sa
Simcuta, apoi Mu§catura in sine, angoasa examenului, acum retractilitatea
lui Vasea tocmai cand fata era mai receptiva!
I§i dadu drumul la un plans sfa§ietor.
Brusc, saluta scurt §i dadu sa piece, de§i-i sta pe limba sa-i toarne
criticului ca exista un pretendent, Co§tei sau Sumotaru, care i-a promis lui
Vivi§or ca daca mor eu, ar lua-o §i ar deschide, cum e apartamentul nostru
la parter, un service de reparat obiecte electrocasnice, poate §i televizoare,
casetofoane, calculatoare, mobile, ceasuri, mai §tiu eu ce, ar instala sj
alarme auto sau de apartament, u§i cu interfoane pe la blocuri... Partea
proasta fiind ca eu nu mor de la telecomanda, Vasea!
Jenat dar tandru, veneratul general o conduse atent ca pe cand era
colonel, cu vorbe consolatoare, pe scari §i prin holuri pana departe in
strada, starnind intrebari fara de raspuns in randurile studentimii,
stimulandu-i gandirea.
Se intoarse cu pa§i grabiti §i cu o privire atat de sumbra incat
nimeni nu indrazni sa il abordeze cu diverse nimicuri administrative sau
cu nedumeriri teoretice, cum se intampla deobicei. Se a§eza la birou sa i§i
adune cu fruntea in palme gandurile, in timp ce ochii silabiseau singuri pe
un cotor de dosar titlul Etica abstracta §i concret etic la tdnarul
Huidegger.
- Huideggerl Cum poti tu, ma Ionelo, sa le gre§e§ti inca din titlu?
Idi na /mz,ai? Idi na hui de nazist maladetl ! morrrmai singur generalul.
Adica, da, fenomenologic, reductionist, putem spune ca viata este o mare
problema irezolvabila, Ionelo... Plaiuri parinte§ti... Ah, iti dai tu seama de
importanta filozofiei pentru tara asta, daca poti concepe, Ionelo? Pe
parcursul vietii ca drum spre valul NATO, fato, omul ca fiinta generica se
confrunta cu obstacolele §i hartoapele curente, pana vine ceva ca un
impas insurmontabil, mugind, latrand, §uierand. Mu§catura este, vasazica,
inevitabila! Fiecare om are in viata o Mu§catura numai a lui. Orice-ai
face, ca Oedip, mai devreme sau mai tarziu, vine Mu§catura\ §i acuma,
depinde, Ionelo. Unii se prabu§esc de durere, altii Strang din dinti §i o
exploateaza ca pe norocul vietii lor, ca pe un ca§tig fabulos la Loteria
animalutelor! A fi aleasa pentru Musxatura e ontologic un semn ca e§ti
aleasa de zei §i vei fi aleasa §i de oameni! De la caine pan' la Leu nu e
decat un singur pas !
- Doamne ajuta, se ruga Ionela, ca Vivitica noastra, Lucida
98
Tahoma sa fie dintre sufletele tari! Nu dintre cele care cad pe spate!
- Insa ceea ce e §i mai interesant, da' numa' n cazul creatorilor,
Ionelo, de ramane o opera dupa ei mo§tenitorilor, caci a§a cum zicea §i
poetul Co§buc Non omnis moriar, e ca pana §i mortii pot fi musxati, sj
inca zdravan, de propria lor postumitate! Iar in acest caz macabru, e
limpede ca viitorul nu mai depinde de ei, care au decedat, ci de populatia
inca vie a momentului, cum suntem noi. Daca ea ii lasa slobozi pe
diplomectualii mai caino§i sa-§i rupa-n bucati un inainta§, rival incomod
prin seculi la ciolanul lor de azi, atunci Mu§catura aia veninoasa e un
verdict defmitiv, irevocabil, acel nume e pe vecie §ters din Cartea
Neamului, ca §i nu cum nu s-ar fi ivit nicicand din genunile neantului!
Ionela spala patetic ce§tile direct in Dunare.
- Vasea, dragule, se pisici ea apasand pe clapa la care raspundea
rezonant coarda sensibila a generalului, imi permiti sa-ti citesc o poezie?
- Da' cum nu! Sigur ca vreau, se invoi el masurand cu pa§i egali
cabinetul de lectura, admirand reproduceri dupa Diirer, dupa El Greco sj
dupa Rembrandt, §i ascuMnd la telefonul portabil valsul lui Sibelius
improvizat pe gandul negru La mort conduit VAtelage.
- AscuM, iubitule! il zgaltai ea autosesizandu-se ca piere.
§i se desprinse de la mai §i vasli spre plaurul din mijlocul biroului,
parca valsand dupa ritmul fanfarei lui Ivanovici.
Cainii suavi, vagabonzi sau comunitari
sunt ultimii, ultimii no§tri cititori la gunoaie.
Numai ei ne mai acorda atentie,
numai ei ne urmaresc noaptea,
cand ne taram singuri sub luna
cedandu-ne exuviile reginei-noptii,
ca sa ne ducem galeata la gunoi,
separand containerele, uratul de mumos.
De aceea, pe ei ii apara Maica Domnului
§i Mantuitorul §i §eful de stat,
prin ingerul cu fluieras. de os
ce nu mai ostene§te vreodata
exorcizand gunoaiele de pe plai,
sa nu fie ultimul nostra cititor
niciodata eutanasiat ori castrat.
- Cainele, daca intram in NATO, nu va fi nici eutanasiat, nici
castrat. Dimpotriva, va deveni un brand turistic, cum e vaca la indieni. Ce
naiba face toata ziua Vivi asta? se feri marele critic sa comenteze poemul
despre cainii nocturni. Umbla brambura vecina ta?... Bine ar fi sa fie
microcipata! Sa §tim mereu de ea pe unde umbla. Se plimba cu bicicleta?
99
Pierde noptile prin discoteci? De ce a trebuit sa vina matu§a-sa aici sa-i
puna pile?
- Ba deloc, domnule. Nu umbla pe nicaieri. Sta inchisa-n casa toata
ziua §i invata! De aceea, nu m-ar mira sa turbeze. Cat despre cainii a§tia...
suavi, din lirica ei citadina, observ o incorectitudine politica. Nu exista
cdine vagabond, decat poate cate unul care §i-a pierdut stapanul §i este in
stare sa-i caute urma sute de kilometri. Avem insa un urias. segment de
caini comunitari, hraniti din ecomila sau pentru paza intr-un anumit
teritoriu, de aceea §i capabili sa capseze tot ce e strain §i trece prin zona!
- §tii tu ce e aia incorectitudine politica, marai generalul. Poate
capsator, daaa... Insa poeta are dreptate, ca poeta vates, sugerand ca de
fapt multi imbogatiti §i multi politicieni... mda, e un segment al
electoratului care crede, viseaza ca a§tia s-ar merita eutanasiati c-au
distrus tara, ba chiar era benefic dac-aveau parintii castrati §i nu se mai
na§teau!
Cu incredibila ei sensibilitate, tanara doamna Garamond simti ca
generalul este stressat. Intelese §i ca nu trebuie sa-i aminteasca de poeta
mu§cata la gunoaie.
- Da' de ce neaparat cainele, se pisici ea, daca intram in NATO, va
deveni un brand turistic, cum e vaca la indieni? De ce nu §i pisica?
- De-aia, pentru ca romanului, dupa atatea asupriri istorice §i
guvernari competente doar la furat, din turma ciobana§ului clasic, cu atdt
a mai rdmas, cu cainele ! E firesc sa-1 facem pe caine brand.
Ea lasa muta ce§tile cu poeziile deoparte §i incepu sa-1 maseze la
ceafa. De mai multe ori degetele ei experte pornira de la insertiile
occipitale ale mu§chilor extensori, coborand fie in fata spre clavicule, fie
in spate spre omoplati, pentru a se intoarce la originea mi§carii parca
intreband cu sfiala: continuam sau o lasam moarta?
- Eu am banuiala ca nu s-a pregatit deloc pentru maine! mugi
generalul, cu sprancenele cele negre impreunate de manie ca la licantropi
§i cu mustata zbarlita de disconfort. Iar tu, sa §tii ca daca te mai prind ca
te pupi cu studentii in timpul serviciului sau seara la seminarul de
marketing, o sa-ti pun botnita! Boemii a§tia experimentali§ti pot transmite
tot felul de paraziti - puricii, lateii, capu§ele, paduchii. Cum sunt §i ei!
Supusa, Ionela trecu descumpanita la celalalt birou, lua un cater cu
plasticul galben dintre hartii, se concentra fascinata pe lucirile sale de
bisturiu §i incepu sa desfaca ingandurata ni§te corespondenta din tara §i
de la colaboratori externi.
- Am zis ca am impresia ca nu s-a pregatit deloc! mugi mai
intrebator generalul.
- Nu-i adevarat! i§i apara punctul de vedere secretara, lasand pe
spate cocul ei mov §i mare, pentru a-i pandi mai bine reactiile
- Atunci de ce §i-a mai trimis matu§a in recunoa§tere?
100
- De unde vrei sa §tiu eu?...Tu §tii ce e intre voi! Ce pot sa-ti spun
e doar ca fata s-a pregatit cu seriozitate. A sunat §i la noi, sa intrebe de o
carte...
- Ce carte? Nu §tiu ce carte ! Dar raspunde-mi §i mie la o intrebare,
iubitule!... De ce m-a avertizat Mama Cainilor ca, daca-mi vine viza sj
plec la Orvieto, trebuie sa ma epilez jos, ca sa pot fi platita §i pe card?
- De unde vrei sa §tiu eu? In viziune hermeneutica nu reiese decat
ca pe Poezie o s-o ia dracu!
- Vezi asta? ii arata de departe caterul Ionela. Pai, nu e bancul tau
preferat?... Te-ai dus la ele, §i 1-ai spus §i lor!!!
- II vaz, da.
- Sa dea dracii s-o la§i pe Vivi maine ultima la examenul de teoria
cunoa§terii vizionare §i sa pleci cu ea! Ca zice codoa§a de matu§i-sa ca e
„receptiva", dupa ce-au mu§cat-o azi-dimineata cainii la gunoaie...
- Vasazica ai tras iar cu urechea! Nu te-ai lasat de meseria asta!
- Ti-arat eu tie receptivitate. §tii ce-ti fac?
-Ce?
- Intereseaza-te! ranji ea §i clantani ca §i cum ar mu§ca.
- Unde dracu sa ma interesez?
- Intereseaza-te ce zice municipalitatea de cainii vagabonzi, cum o
sa-i opreasca de la inmultire excesiva!
- A§tia au uitat mereu ce-au promis. Si mai e pan' la alegeri!
- Da, dar eu ma tin intotdeauna de cuvant, nu glumesc! mu§ca iar
aerul Ionela §i puse cu grija in po§eta caterul cu maner galben.
Din curtea interioara se auzira latraturi furioase, apoi chelalaielile
intrusului razbit de incisivitatea ba§tina§ilor. Cateaua era acum numai a
lor.
- Ma doare capul raaau! se planse generalul. Am insomnii, imi ies
ni§te pete pe corp, am mancarimi §i ma simt mereu stors de vlaga.
- Serios? se uita secretara mai atent la el.
- Serios! Sunt §i rau la boala. Pesimist. Mai mult de doi-trei ani nu
cred ca mai apuc.
Ionela se apropie sfioasa de el §i i§i puse manutele reci pe obrajii
lui totdeauna ra§i corect, in timp ce buzele ei apetisante, mov ca ni§te
struguri, rosteau un descantec pur, aproape copilaresc:
Vine ciuta de la munte
Lingandu-§i puii pe frunte.
§i eu pe generalul Vasea il ling
De deochi, dintre ochi.
Cat o sta vantu-n gard
Atat sa stea deochiu-n cap,
§i sa fuga prin sat
101
Ca un cane turbat
Cu botul cascat,
Cu coada indoita
§i viteza depa§ita.
Pe generalul Vasea sa-1 lase
Curat luminat
Cum Dumnezeu 1-a lasat!
Durerea §i oboseala trecura, ca prin farmec, la inamic.
Criticul incepu sa mediteze in singuratate la destinul sau de general
printre caporali. Era o poveste din viitor, cu ni§te caini morti, un amant
licantrop, un caine chior Co§tei, plus macularea lui Caragiale, culmea
culmilor, in locul lui Eminescu, de§i pierdusem primul val NATO, un
adevarat co§mar pe care nu intelegea de unde-1 §tie, de ce devenise tocmai
el un fel de narator omniscient, §i meloman, §i eminenta cenu§ie, cand nu
se descurca nici ca personaj reflectorizant intr-o tranzitie in care curentul
verist inca nu era asimilat.
Altminteri, ii placea sa viseze unele scene, care tocmai il
preocupasera juridic din perspective politica, deoarece i§i trimisese pe
cand era colonel feciorii in strainatate, sa se specializeze anali§ti, tocmai
pentru a-i fi utili candva, cand va ajunge la pre§edintie, eventual consilier
Wiwinei de Brussel, §i va trai bine, ca orice intelectual al poporului.
Dupa toate trendurile, Romania avea sa se modernizeze vertiginos
euroatlantic, in piata domnul referent Garamond sustinand deja ca
Madeleine Albright USA §i cu Paol Thomson FMI joaca, fiecare pe
tran§a sa, rolul civilizator regal al lui Carol §i al Elisabetei din anii
eminescieni, chiar daca marele lup James Wolfensohn (the World Bank
president), trece mai rar pe la noi prin piata, ca §i infumuratul de Michel
Camdessus (IMF managing director), caruia nu-i place berea de la
dozatorul lui Mos. Marlett, ceea ce tarancile nu negau, de§i se uitau §i ele
la televizor.
102
5. Turbarea §i fata
Vivian nu a realizat din primul moment ca fotograful literar
Garamond a parasit-o cu adevarat, tocmai cand ea resimtea inceputul
turbarii. Ca a lasat-o pe mana medicilor! Nesimtitul. Labarul!
Ea a realizat doar ca insotitorul s-a dus. Nu ca a§a e omul nostru
daca te insote§ti cu el. De aceea, marea singuratate in care a fost azvarlita
prin uratul gest al referentului inca nu devenise camusiana. De§i depa§ise
nivelul de toleranta admisibil, varsand adrenalina in predispozitia
receptivitatii la canide, din respect contrar pentru fidelitatea lor.
Altfel spus, fata mursecata la gunoaie inca nu §tia ca turbeaza. Insa
resentimentul lucra deja in incon§tientul ei, ca un cap§or de veverita
strecurat in eel de om, cu logica afectiva funerara, guvernata de §acalul
auriu Anubis, ca sa mori de o boala venerica incurabila, care se transmite
de la barbat la femeie, mai treaca-mearga: oricine te-ar lua la mi§to ar fi
operativ sanctionat civic pentru incorectitudine politica. Dar sa mori
dintr-o maladie al carei virus se transmite de la caine la femeie inca mai
era un adevarat scandal, ca in societatile tribaliste intredeschise.
- Ah, domnule Garamond, mi-ai facut-o! §optira buzele ei din ce in
ce mai ro§ii de indignare, fiindca le rodea pe masura ce, oricat de poeta ar
fi fost, realiza ca situatia ei se complica: minutele, orele treceau, §i macar
sa fi avut inspiratia sa-§i fi luat cu ea cursul de loteria cunoa§terii al
generalului parapsihopupu, ori macar sa fi cumparat in drum spre spital
de la vreun chio§c vreo carte de filozofia tranzientei.
Era cald §i ar fi avut nevoie sa se intinda pe spate cu o punga de
gheata pe frunte. Prin creiera§i ii trecea obsesiv defmitia labi§iana a
poeziei: De§i-i din implicatii §i ramuri§uri pure/ Ori din cristale simple
ce scdnteind se rupj Intrdnd in ea, sa tremuri ca-n iarnd-ntr-o pddure,/
Cdci te tintesc fierbinte, prin gheturi, ochi de lup.
Sa realizezi cat de singura e§ti pe lume, neasistata de profeta
religiei ecomilei, ramasa acasa motivat din cauza carjelor, nu este u§or
pentru nicio femeie, nici macar pentru una matura, umblata prin lume din
hotel in hotel cu diferite afaceri, a§a cum vedem in cele mai interesante §i
mai complete telenuvele, romane totale, cele in care sexul §i crima se
combina cu facerea banilor, dovedind ca producatorii au patruns eel mai
bine care este esenta, de unde vine eternitatea tranzitiei care genereaza
tranzienta ca pe un pomelnic de realizari. Dar sa fii §i orfana de ambii
parinti, §i sa ai o matu§a care sa te tina din scurt, neingaduindu-ti sa te
incurci cu orice mascul, e un caz grav, o reducere teribila a relatiilor. Fara
ga§ca, in situatia de ai un accident, cum i se zice mortii la varsta asta, nici
103
nu prea are cine sa-ti vina la inmormantare ! Pana §i preotul va ajunge
gafaind gata botos, pentru ca mirosul neantului din care traie§te, va trezi
in maidanezii blocului reactii neconvenabile. Unii i§i vor aminti ca Proust
la madlena copilaria, se vor intrece in a urla a mortiu, comemorand pe
parintii lor luati de hengheri. Altii, cu gene de hiene, vor stravedea in
popa un biped concurent psihosenzorial la partajarea aceluia§i ho it.
Tot ce poti spera, Vivi§or: cativa vecini §i poate presa, adica
Sumotaru cu videocamera §i Co§tei cu reportofonul, daca moartea ta este
mai spectaculoasa decat a altora, ceea ce nu e nici de laudat, nici de
invidiat. Intelepciunea universale spune ca omul trebuie sa moara la
vremea potrivita §i in conditii care sa nu §ocheze. Altminteri, moartea sau
nunta trebuie sa fie pentru un cotet de bloc ceva normal, cum ai schimba
ni§te perdele, gresia sau un covor. Nu altceva spune filozofia uimirii la
accelerarea globala a tranzientei, invatandu-ne cutremurarea ca tranzitia e
o continua schimbare de proprietate. De§i, daca adance§ti metafora, a
scrie ca a muri din Mu§catura e ca a schimba mobila e deja prea mult,
caci putina lume i§i permite. Asta ar deveni, din perspectiva filozofiei
bugetare, ca atunci cand ar muri sincron mai multi din familie, un fel de
cum ar fi ca un mic genocid, inconsolabil altfel decat prin virtutile
ecomilei ca sa aduci prinos sau ofranda delicatese la caine cu con§tiinta
ca dai de pomana pentru cineva drag, demers metafizic ce te ajuta sa speri
ca el §tie sa-ti multumeasca, din coada ca trepiedul de Handi sau chiar din
parti, ca multicolorul cenu§iu, negru, alb, ro§cat Maturici (Mitica). Numai
cainele, nu §i omul, va poate acorda din coada §i din parti un feedback
imediat, ca pomana voastra otravita sau nu cu vraji a fost primita, spre
deosebire de cer§etorii profesioni§ti care primesc in scarba oscioarele sau
laturile, cu naturaletea lucrului cuvenit, ca ni§te inalti functionari mita sau
§paga, mai permitandu-§i a fi §i enigmatici, tine, nu prea tine...
A§a gandind, fecioara cea mu§cata de caini dis-de-dimineata pufni
intr-un mic ras ca de puma §i provoca priviri urate din partea celorlalte
persoane ierbivore care au auzit, incat incepu sa realizeze ca are un
comportament cam sfidator ofertant din na§tere, congenital, fiindca mai
toata lumea s-a uitat mereu la ea cu simpatie, daca nu §i cu pofta.
Ce o intriga mai mult §i mai mult pe micuta Vivi la spital era
bizareria ca o inconjurau doar pacienti §i paciente, cu sau fara insotitori,
cam de varsta a treia, de§i logic gandind, adica statistic, cainii nu mu§ca
doar persoanele batrane, ci §i pe cele tinere §i foarte tinere, pana §i
copila§ii foarte mici, de gradinita sau de tata.
(Daca mai sunt in ziua de azi chiar atatea gradinite, ca multe mame
stau in §omaj §i pot sa aiba personal grija de copila§i.)
§i tocmai asta nu realiza ea mai deloc, ca de ce doar persoanele in
varsta au venit sa se injecteze contra turbarii? Tineretul, de la care doar ea
era o exceptie, oare nu se teme de aceasta oribila boala, care odata
104
declan§ata nu o mai vindeci nici pe valuta §i mori in chinuri groaznice?
Oare numai varstnicii tin sa celebreze la spital supravietuirea?
Nu, tineretul nostru nu e incon§tient, ci neinformat. De§i unele
babe nefu il considera enrage congenital. Sarmanul tineret nici nu §tie ca
turbarea se poate transmite §i la om! Nu i s-spus clar acest groaznic
adevar nici la orele de educatie sanitara din planul de munca al
dirigintelui §i nici la orele de igiena care se cuprind cateodata in cursul de
anatomia §i fiziologia fiintei umane de la facultatile de filologie care
pregatesc poeti/ scriitori/ copywriteri profesioni§ti. S-a insistat mai mult
pe alte boli la mai moda in Occident sau in imaginarul nostru, cum ar fi
SIDA, drogurile, zoofiliile, hipertensiunile, uretritele, colitele §i altele,
care secera mai degraba pe tineri decat pe numero§ii no§tri pensionari
care dezechilibreaza bugetul oricarei guvernari... Cat prive§te turbarea,
exista probabil prejudecata ca la noi, datorita lucrarilor savantului de
renume mondial Victor Babe§, acest flagel a fost eradicat la om §i nu mai
poate lovi decat pe animale. Dar poate ca adevarul chiar asta este! De ce
ne-ar minti presa? Cert este ca in ultimii ani cazuri serioase de turbare,
oricat de senzationale subiecte ar fi putut sa fie, nu s-au prea gasit de catre
presa §i, de aceea, a inceput §i omul nostru s-o lase mai moale cu
vaccinatul. Ba chiar personalul medical, sistemul insu§i, nu prea mai
insista pe acest factor de rise, fiind §i el predispus ca intreaga tara
deschiderii spre ecomila §i spre integrarea euroatlantica.
In fond, tanti Cici a avut revelatia ecomilei, dupa ce a mu§cat-o
puiul de veverita pe mama §i s-a intamplat ce tragedie s-a intamplat cu
tetanosul lui tata, cand a strans multa vreme de pe la dispensare,
policlinici, spitale, §coli, primarii, diverse alte institutii publice, un bogat
material tiparit impotriva turbarii, bro§uri, foi volante, afi§e, pliante,
plan§e de uz didactic, diapozitive, diafilme, filme, videocasete, prezentari,
educandu-ma §i pe mine in acest sens al ingrijorarii metafizice, contra
cutremurarii §i turbarii, cum a format §i pe altii, incurajandu-i impreuna
cu generalul parapsihopupu Vasea ca nu putem stapani fenomenul
rabigen decat prin iubire §i dialog intre om §i toate vietuitoarele oprimate.
Daca te mu§ca un liliac, un caine, o pisica , un veveritel sau un alt
animalut, el nu trebuie omorat, ci identificat §i pus sub observare,
monitorizand daca turbeaza sau nu, ca poti a§a sa intrerupi tratamentul.
Rana trebuie spalata imediat de bale gasteropodale, cu apa §i sapun,
apoi dezinfectata riguros. Dupa care se merge la circa sa-ti faca
antitetanos §i sa-ti dea trimitere pentru doamna doctorita de la centrul
antirabic, unde se fac cele cateva, §i nu prea placute, vreo zece parca,
injectii in burtica. §i am auzit de la un baietan cu basca mototolita ca nu
mai ai dreptul sa bei §ase luni.
- Dar daca cineva e gravida, puse problema Vivi§or vecinei de
scaun, se mai fac injectiile in burta? Nu cauzeaza cumva la copila§?
105
§i pentru prima oara dupa ani buni, sarmana orfana realiza ca se
uita cineva la ea cu o ecomila de-a dreptul materna.
- E posibil sa cauzeze, zambi cu bunatate doamna. Cauzeaza mai
mult ca sigur §i, de aceea, intepaturile se fac cu cele mai mari precautiuni.
Era o doamna mu§cata in doua locuri: la pulpa §i la incheietura
mainii drepte. Naltuta, insotita de un barbat cu basca §i mustati, scund,
imbatranit prematur §i cu un ochi vanat. El traise mai multe decenii de
intamplari §i era o comoara de intelepciune, De aceea, nici nu se abtinu sa
lase sa treaca fara comentarii ginga§ul subiect al gravidei mu§cate de
caini!
- Cainele, zise el imprumutand ceva din tonul de la cursul de
structurile antropologice ale imaginarului textualist al tovara§ului Vasea,
este o fiinta care simte lumea intr-o mare diversitate de imagini vizuale,
auditive §i mai cu seama olfactive, mirosul lui fiind, dupa cum se §tie,
mult mai bine dezvoltat ca al nostru, olfactia este chiar principalul lui
instrument de cunoa§tere obiectiva a lumii.
- Lasa, draga, ca pute §i cainele cateodata, o-ho-ho! comenta
consoarta, fara a fi luata in seama. Pute chiar ala de rasa cand se scapa in
lift sau pe palier. Iar pe trotuare, atatea rahati§uri cu totul omogene, se
cunoa§te dupa aspect ca nu sunt de la maidanezi, ci de la cainii de
apartament, sco§i la plimbare tocmai ca sa se u§ureze in spatiul public!
- Dar am auzit ca §i porcul, continua el prelegerea ca un surd, are
miros bun, de§i ti-e greu sa-1 intelegi in subiectivitatea sa, cum de
filtreaza el propriul miros §i duhoarea cocinii. Iar daca un caine are nas
bun, de-asta va §i mu§ca, fiindca el e capabil ca sa simta ce emana o
femeie la care ii e frica de coltii lui! Fiindca nu §tiu daca §titi, dar mirosul
unei femei e mereu altul dupa cum ii sunt §i emotiile sau sentimentele pe
care ea le incearca la momentul oportun, incat daca dumneaei il intalne§te
pe caine §i ii e frica de el, emana imediat semnale in aer, spre cine-i e
drag, spre companionul ei virtual, care de regula nu e cu ea, alarmandu-1
ca se simte pusa la teroare, iar analizatorul olfactiv canin expert le
recepteaza instantaneu singuratatea pe lume. Mesajele neurochimice ii
excita ganglionii lui de carnivor §i, de ce le simte mai intens, de-aia ii
curg pavlovian balele §i de-aia se da la ea mai tare!
- Or, o femeie gravida are motive mai serioase decat oricare alta sa
se teama de Mu§catura, continua cu supu§enie sotia prelegerea. Fiindca
ea poarta nu numai responsabilitatea pentru propria sa securitate
personala, ci §i pentru aceea a viitorului membru al societatii, care va
duce mai departe munca inceputa de parinti, justificandu-§i propria
existenta §i asigurand totodata plata pensiilor pentru cei batrani sau
incapabili de a mai munci pentru capitali§tii §mecheri. In consecinta,
tocmai femeia gravida emana mai tare cereri de ajutor catre populatie §i
cainele are motive mai serioase sa o mu§te. §i o mu§ca! Chiar daca presa,
106
controlata de fanii animalelor, ascunde astfel de nenorociri. Iar dupa ce o
mu§ca, se cam incurcale§te treaba incomensurabil in organismul ei.
Fiindca stafilococii de turbare, viru§i, bacili sau ce-or fi, nu ma pricep dar
n-are importanta, sunt de a§a natura turbata incat ei ataca la cap, pentru a
se cuibari in emisferele cerebrale... Poarta prin care penetreaza ei in
organism e de regula piciorul stang, ca la poeta asta, fiindca femeia tinde
sa se apere cu dreptul, folosind stangul ca picior de sprijin. Iar daca e
stangace, statistica se inverseaza, fire§te. Urmarea e ca traseul pana la
creierul gravidei urea prin coapse, trece prin pantec, tuneleaza toracele
etcetera, dar mai intai intersecteaza creiera§ii fatului, unde periculo§ii
germeni patogeni pot sa se stabilizeze fara a simti macar nevoia de a
explora ce mai este injur! A§a ca se ajunge la tragedia de neinchipuit de
se na§te fatul gata turbat in timp ce ma-sa e complet sanatoasa clinic !
- Dumitale, duduie, o zgudui cu mana sotul cum ar scutura un prun
tanar, ti-ar conveni sa faci un copilas. turbat?
- Depinde, raspunse mai mult decat enigmatic de nepasator poeta
Lucida Tahoma, atragand totu§i atentia asupra lirismului ei congenital §i
facand curio§i pe cei prezenti daca e sau nu e receptiva.
Era unul dintre acele momente astrale ale omenirii, cand se
prabu§esc idei considerate fixe, sub loviturile de dalta §i baros ale unei
inteligente mai putin orizontale decat a gloatei.
- Cum adica depinde, duduie? i§i scoase bascul din cap de usturime
§i dadu cu el de mozaic domnul cu ochi vanat. Astea sunt chestii cu care
sa glumim? Cand altii duce o politica demografica prolifica inadins ca sa
ne faca minoritari in propria tara, iar guvernul ii stimuleaza cu alocatii? !
Lucru de §aga ti se pare dumitale sa ramai gravida, sa duci sarcina pana la
soroc §i sa-ti iasa pe tava un copil turbat?
- Se poate §i mai rau! i§i arata sfidator poeta Lucida Tahoma
margaritarelele danturii, dandu-§i cu superioritate filozofica bogatu-i par
pe spate, dezvaluind mai bine fruntea sa bine boltita, departandu-te insa
afectiv, cam prea stapana rece pe frumusetea ei, ca un rottweiler care-sj
paze§te de toti punga cu lovele legata la gatul lui de negutatorul calator.
- Adica sa faci un copil cu SID A! scurma in profunzimea versului
doamna mu§cata de mana §i de pulpa.
- Ba nu! nega violent din cap poeta §i, con§tienta de incapacitatea
bolnavului de a descrie ce e cu el, incepu sa fredoneze. Din bucata mea
de pdine, am crescut un om §i-un cdine. Omul azi m-a pdrdsit. S-a dus §i
n-a mai venit. Cdinele ma recunoa§te, omul nu ma mai cunoa§te!
Pacientii ascultara cu uimire litania poetei mu§cate de caini la
gunoaie §i parasita de referentul literar la spitalul de boli contagioase.
Inimile lor se umplura cu speranta intr-o magica, miraculoasa tamaduire,
semn ca nu textul ne ferice§te, ci contactul cu personalitatea poetului, ca
107
atunci cand ai o intalnire de gradul trei cu un sfant recunoscut
parapsihopupu §i pe alte planete ca taumaturg de valoare.
Lucida Tahoma se referea explicit la tradatorul de Garamond,
labarul care o parasise la spital de frica sa nu ia SIDA, §i ea insa§i,
neavand darul profetiei ca tanti Cici, nu §tia ca pana la apusul soarelui va
intalni §i un dulau, lup sau licantrop cumsecade pe acest pamant, care sa
compenseze prin fidelitatea lui superficialitatea omului ca fiinta angajata
in gesturi saritoare.
- Vrea sa zica, ii traduse barbatul femeii, ca poti sa nimere§ti un
copil mai rau deceit unul turbat, anume un copil nerespectuos fata de
pdrintii lui, care s-au canonit cu el de 1-au crescut §i 1-au facut om mare.
- Tanti Cici, cand eram mica, se rasfata Vivi§or, imi citea la
capatai, ca sa adorm mai repede, diferite pove§ti fascinante... Cui nu-i
plac pove§tile cat e copil, nu va trai confortabil, spunea unchiul Ionel,
care a plecat adineauri. Iar generalul Vasea a fost totdeauna de parere ca
cine nu asculta pove§tile pana la starlit, poate sa faca adult inchisoare
corectionala!... A fost odata o fetita de la tara care a promis unui crai ca
daca o ia, ea ii face doi feti-frumo§i cu stea in frunte... §i cand colo, in loc
de baiutei, craiul a gasit in patut doi catei!
- Voila de vezi! Poftim, sari in sus de entuziasm omul cu bascul.
Nimic nou sub soarele electoral! Minti, te alege pro§tii, §i in loc de feti-
frumo§i, le faci catei!
- Asta nu ma va descuraja sa candidez la primarie sau mai sus,
daca voiu constata ca rivalii mei sunt mai periculo§i pentru neam §i tara!
marai la el Tahoma. E mai complicat, domnule! se intoarse ea cu tot
corpul spre revoltatul. E migalos de talcuit, trebuie sa ai consilieri. In
filologie se formeaza critici, exegeti, referenti, promoteri, in loc sa
calificam cat mai multi consilieri de lecturd... Dar sa revenim la text!
Vezi, tanara sotioara a nascut intr-adevar, materialmente ca produs finit
existent fizic, pe cei doi feti-frumo§i de exceptie, cu stea in frunte, pe care
se angajase sa-i faca. Dar un personaj negativ, care in sistemul nostru
economic desemneaza firmele capu§a ale baietilor de§tepti, i-a subtilizat
pe fetii-frumo§i lasand in loc pe cei doi catei, incat craiul a interpretat
serviciul prestat ca pe o insulta, cum ar veni ca in arborele lui genetic
genealogic intunecat ar fi existat mame zoofile care s-au tinut §i cu
cainii... Insa nu rezulta din text §i nici tanti Cici nu s-ar angaja in
speculatii, de§i are formatie teologica privata, daca lauza asta a fost
con§tienta sau nu de ceea ce cu atata truda a rodit, a purtat §i a nascut. Iar
eu eram fascinata de lacuna asta §i mereu o puneam sa repete povestea,
fiindca o tragedie mai mare decat sa na§ti nu numai in locul unor feti-
frumo§i, ci §i in locul unor feti obi§nuiti, doi catei, nu credeam ca se poate
concepe.
- Ba eu cred, duduie, lua doamna mu§cata in doua locuri apararea
108
sotului, ca e mai convenabil sa faci doi catei pro§ti, dar sanato§i, decat un
copil princiar, de elita, care sa-ti iasa turbat!
- §i ce te faci, ridica sarcastic tonul sub excitatia unei noi
perspective poeta, daca da Dumnezeu §i vii acasa de la maternitate cu doi
catei pro§ti aparent sanato§i, cumintei, dar care vor turba pe parcurs?
- Faci o gramada de bani! hamai la ea sotul necajit de
perspicacitatea Vivianei. Cum ai ie§it din spital, organizezi o conferinta
de presa §i prezinti catelu§ii. Scrii §i o carte: Cum afatat nevasta-mea. Ce
sa fete? Doi catei cu rabie congenitala la Spitalul politicianului cutare.
Scoti §i un film, cum se dadu asta de-aseara cu nume de compozitor la
dulaul principal, Beethovenl Ca daca scrii Beethoven pe Google Images,
iti da cainele actor din filmul asta!
- Da' nu poti sa-1 botezi tot Beethoven, ca sunt drepturile de autor
la mijloc. Sare copyrighterii pe tine §i te rupe in bucati. Ii zici §i tu mai
comercial Fiii lui Bach, sau cum se poarta la noi, Fratii Bach !
- Despre ce naiba vorbiti acolo? deveni atenta doctorita cea
dragala§a, ale carei urechi de melomana sesizasera deja doua nume de
vedete celebre din istoria muzicii universale.
- Ne intrebam din pura speculatie, raspunse cu vioiciune baieteasca
Vivi, oare ce s-ar intampla sub aspect juridic, la noi, daca o gravida na§te
doi catei frumo§i, iar ace§tia mai devreme sau mai tarziu turbeaza. Mai au
ei drept la alocatie de la stat? Sau acest drept se stinge defmitiv de indata
ce se declara incurabila maladia lor, incetand poate chiar calitatea de
subiecti de drept?
Doctorita se uita lung de tot la pacienta §i nu §tiu ce sa raspunda.
Plescai putin din buze, parca fara aer, §i se cufunda la loc in hartiile §i
formularele sale.
Raspunse pertinent un domn in pijama, care a§tepta rezemat de u§a
o internare:
- Daca alocatiile s-au dat de la inceput, declararea bolii nu numai
ca nu intrerupe achitarea lor, ci atrage, dupa lege, §i anumite forme
suplimentare de protectie sociala. Trebuie sa va interesati, domni§oara!
Vivi privi cu drag spre u§a, nu insa la acest jurist, ci la insotitorul
lui, un tanar bine facut §i bine hranit, musculos §i elegant, cu geaca de
piele fina, cu ochelari de soare §erpilieni §i cu mici pete cafenii pe o fata
ca de hiena. El dicta la ce salon sa fie internat bunica-su jurist, §i cu ce
speciali§ti sa aiba succesiv de a face. Totodata ranjea §i nimerea spre
poeta cate un flash de privire marturisind animalic o erotica foame de lup,
§i anume, lup singuratic de cateva luni! Invartea chei, rumega guma,
mirosea a prospetime §i se uita la doctorita melomana cea dragala§a cam
cum se uita un Dog german cenu§iu la o vagaboanta alba, la Cala. Avea
aerul ca e con§tient de discrepanta dintre veniturile lui §i ale ei, macar
cele de pe §tat, lasand sa se-nteleaga ca dac-ar voi el, la cardul lui, §i-ar
109
permite totul cu ea, dar nu prea s-a decis fiindca §tie din experienta ca o
asemenea meserie bolnava pretinde ani multi de carte grea, care nu se
merita in ziua de azi §i fac in schimb femeia plictisitoare, in masura-n
care ea nu pricepe ca cine-i cu banii, ala §i comanda, iar cine nu, inghite-n
sec §i executa intocmai, pana la cele mai mici §i mai originale amanunte.
A§a c- o prefera acum pe mu§cata aia la gunoaie, pe poeta in de venire !
Vivi, serafica, privi cu seninatate spre u§a, ca prin el, aproape
sigura ca va turba curand. Prin urmare, de ce sa nu se bucure de viata?
Or, acest intrus in viata ei terna, compensate liric, i se parea bine
venit, chiar daca tanti Cici s-ar fi suparat ca dupa Mu§catura au aparut
mutatii incredibile in comportamentul preasupusei nepotele: uite, Vasea,
nu-i mai pasa cu cine se-ncurca! Pare grabita a recupera, pe ultima pista,
anii pierduti intr-o absurda §i ridicola asceza dedicata poeziei.
Micuta Vivi inchise ochi§orii, inundata de faza cea mai dulce a
turbarii, faza muzicala, §i se §i vazu dusa, cu o confortabila §i rapida
limuzina, intr-o vila cu piscina albastra, pe malul careia erau doua
§ezlonguri egale: el cite§te evolutiile de la bursa, iar ea face recap itularea
finala pentru examenul de fiziologia cunoa§terii vizionare, rasfoind cursul
de poezie experimentalista §i de mantica bugetara al generalului
parapsihopupu Vasea, in timp ce ni§te boxe uria§e, ascunse in iedera de
pe stanci, au puterea de fac valurile sa danseze pe folk ritmic.
Dar aceasta scena de cinema idilic a fost precedata de multe altele,
bazate pe prelegerea privind cunoa§terea prin simturi, tinuta in pat de
eroul romanului tinerei sale sotii, fecioara mu§cata de caini la
gunoaie,de§i micuta Vivi nu obi§nuia sa se mangaie singura cand viata ii
oferea doar mu§caturi. Dar inchizand ochi§orii, ea rupsese liric contactul
cu realitatea, in semn de protest fata de ursita, cea ce lui i se parea un gest
perfect normal, daca stai §i te gande§ti ca nici lui nu i-ar conveni sa-§i
modifice agenda §i sa mearga la spitalul de boli contagioase ca sa a§tepte
la camera de garda, in loc sa inoate ca un rechin in mediul de afaceri.
Ostilitatea ei literara instinctiva fata de locul in care se gasea merse
foarte departe. In reveria cu limuzina §i piscina, baiatul care mesteca
guma §i mirosea a prospetime fu scos de pe teren §i inlocuit intai cu
domnul Co§tei, pentru scenele de interior, apoi cu Sumotaru, care plutea
in apa de cle§tar a piscinei fara sa mai dea din maini §i din picioare, caci
era supraponderal, dar §i impresionant de voluminos, fapt care starnea
deliciul fetei, fiindca n-avea cum sa se inece. Iar cine citea cum merg
actiunile la bursa mai scurta §i la cea mai lunga era domnul Garamond, in
chiloti, in §ezlong, servind scoci cu soda, tanar insa, ca pe cand n-avea
nas ro§u, nici ochelari ca ni§te leduri, foarte indragostit scriind in taina
poezii atragatoare pentru o Vivi§or careia abia-i inmugureau sanii, dar
inimioara ei era deja fagaduita unchiului Vasea, far-un fir alb pe-atunci,
cand §i carisma ii era apreciabila, dar nu se faceau alegeri.
no
- Tampita aia de la circa nu §tie ca n-avem ser?... Atunci de ce va
mai pune pe drumuri §i va trimite pe capul nostru?!
Deschise ochii speriata, constatand cu regret ca tanarul bine facut §i
bine hranit, ciolanos, calvinist-liberal, musculos §i elegant, disparuse prin
spital, sa-§i instaleze bunicul unde §tia el. Nu mai erau pe scaune doamna
mu§cata in doua locuri §i nici sotul cu un ochi vanat. Disparuse pana §i
doctorita cea dragala§a. Vociferari furioase veneau dintr-un cabinet
alaturat, dar cum Vivi§or incepea sa turbeze, i se parea ca le aude ca
dintr-o piscina, filtrate dulce, patriarhale ca ni§te certuri voioase de caini
langa o moara parasita, catre batatura careia nu se mai impletesc cararile
de odinioara.
- De ce nu vreti sa intelegeti? De ani de zile n-au mai fost cazuri de
turbare, nici la caini §i nici la cetateni... Noi va luam in evidenta §i daca
apare vreo situatie alarmanta, atunci §tim de unde sa va luam!
- Pai dar? Acu' daca suntem oameni batrani §i pensionari, putem sa
§i turbam dupa ce §i-ia facut statul treaba cu noi! Tratati numai tineretul.
Lasa, ca §tim noi! Asta e discriminare ! Mai bine ne-ati da vreo
bomboana, vreun hap ceva, sa scapati de noi §i sa nu mai incurcam lumea
degeaba... Sa vedem, ca deocamdata nu se vede nimic, sa vedem daca mai
face §i tineretul din ziua de azi, macar un sfert din cat am facut noi!
- Vezi-ti, dom' le, de treaba! Mananca-ti pensia lini§tit, ca nu ne
arde noua de nicio discriminare, dar cainele fiind cu stapan, ar putea fi
pus sub observare §i poate ar scapa §i doamna dumitale de atatea injectii!
Vivi inchise inca o data ochii §i revazu pe Maturici cand era mic,
nu mult dupa ce o calcase pe ma-sa ma§ina gunoierilor. Bietul catelu§
chinuit de rahitism § i tulburari digestive, se lua dupa orice trecea pe langa
el, catea, caine sau om. Iti dadeau lacrimile mai mult de acest demers
disperat al lui decat de cat de jalnic arata. §i cat instinct la el! Cum s-a
uitat fata mai cu maternitate la el, cum a urmarit-o eel mai mult, pana la
intrarea in bloc, gasindu-§i astfel singur o noua mamica.
Tot cam a§a §i micuta Vivi, in acest mediu ostil, retinuse ca
doamna musxata §i de mana §i de picior se uitase la ea matern cand s-a
interesat la ea daca tot in burta se face vaccinul §i la gravide. De aceea,
cum simti ca perechea de batrani parase§te camera de garda, se lua dupa
ei ca dupa ni§te parinti adoptivi. §i dan§ii o tolerara fara probleme.
Parca pentru a se relationa cu ea, ei s-au a§ezat, osteniti, pe treptele
cu umbra ale unei u§i ferecate demult la un pavilion. O u§a cu vopseaua
albastra decojita. Gospodina a scos din po§eta o punguta de plastic pe
care scria ca fusese de orez. Inauntru se aflau doua sandvi§uri cu
margarina Wiesana, ornate cu rondeluri din, lirice la gust §i culori, ridichi
de luna. Barbatul a mancat unul intreg, dar femeia 1-a impartit pe al ei cu
fata. Niciodata Vivi§or nu a mancat ceva la fel de fraged §i de gustos. Se
in
lingea pe boti§or §i se gandea cu nostalgie ca daca parintii ei ar fi
supravietuit, unul turbarii, iar celalalt tetanosului, atunci ar fi aratat ei
oare la fel de pa§nic ca aceasta pereche de pensionari §i s-ar fi iubit ei la
fel de nelimitat de mult?
- Ce dantura paranormala, §opti ea infiorata in turbarea ei, a avut
dulaul care te-a mu§cat de manuta, mamico !
- Mda, o dantura de vampir travestit in vrajitoare! marai ironic
batranul, ba chiar agresiv, uitandu-se cu deznadejde cum fecioara isj
inghite jumatatea ei de sandvi§.
- Cipriane, lasa fata in pace, Cipriane, interveni la el Simcuta. Ce
strica ea? Iti ca§una pe fata acuma! Cu soru-mea Cecilia ai tu ce ai!
- Da, am! Fiindca ecomila asta a sora-tii este o umilinta nationala!
' 5 5
E ca §i cum tu, roman liber, ratand intelectualii §i lustratia bol§evicilor, §i
microciparea cainilor, ai ajuns de sa dai §paga pana §i la orice potaie, ca
sa nu te mu§te. Daca nu pe tine, atunci pe altulL. O ru§ine! Imi vine
spume le pe mine cand ma gandesc la moda ecomilei. Mai bine punem de-
o noua religie, ca a§tia care fac prozelitism pentru secta God is Dog !
- Misxarea God is Dog, se baga in vorba Priculiciul, coborat dupa
internarea perfecta a bunicului ca sa se mai uite o data la Vivi§or, este
rezultatul firesc al faptului ca nu se mai duce lumea la biserica!
- Cum sa nu se duca, domnule? E full! Simcuta mea de unde venea
~ 5
cand a mu§cat-o dalmatianul de portbagaj?
- Pardon! aproape ca atinse el cu botul pe poeta. Eu ma refeream
strict la neajunsul ca nu se mai duce omul la popa cu aceea§i smerenie ca
inainte de modernitate! Omul recent nu mai §tie de Stapan!
- Nu exista, fa, caini fara stapan in Romania! prefera Ciprian sa se
ciorovaiasca cu Simcuta, nu cu o umbra. Ati innebunit cu totii, v-au
5 3 5 5 '
capiat televiziunile cu manipularea! Toti cainii iresponsabili juridic sunt
ai primarului in zona politica a caruia s-a produs Mu§catura! Dobitocilor!
Legile sunt clare, dar, din pacate, cetateanul e prea bou sa inteleaga
chestia asta, faptul ca o Mu§catura de maidanez ar putea sa-1
imbogateasca! Corect este ca cetateanul sa dea in judecata autoritatea
locala, adica primarul, sa-1 aduca la sapa de lemn, iar asta sa se judece
eventual cu blocul care tine caini comunitari pentru intrare, pentru parcari
sau pentru agrement umanitar!
Fata asculta ca prin vis, atrasa de racoarea umbrei licantropului, sj
nu-§i mai lua ochii de pe rana Simcutii, formata pe antebrat din doua
paranteze ro§ii, nu prea mari, dar obscene. Doamna doctor desfacuse
pansamentul §i il oprise, dracu §tie pentru ce, apoi o dadu pe repro§uri:
- Dac-ati vazut ca rana-i in ordine, de ce-ati mai venit la mine, ca
5 7 5 3
vaccin tot n-avem!
- Mai e o rana mai jos, la picior! precizase Ciprian artagos §i pe
urma a inceput cearta fiindca nici aici nu erau probleme, dar pe trimiterea
112
la sala de tratamente, obtinuta cu atat scandal, scria, hm, ca vaccinarea se
face la cererea bolnavului, ceea ce putea fi interpretat oricum!
Ce trist e sa umbli de una singura!
- Cand o vedea asistenta ca vaccinarea se face la cererea
bolnavului, nu la ordinul medicului specialist, precis o sa spuna ca n-are
vaccin, chiar daca mai are ceva rezerve, Cipi draga! Nu se poate sa nu
aiba. Trebuia sa-i dai ceva §i ne facea reteta ca lumea. Te gasi sa te iei in
gura cu ala! A§a, am pierdut dimineata degeaba pe-aicea!
- Poti sa plangi, Simcuto tata, pana ti s-or usca ochii, injura §i se
implica el civic superstitios, ca eu nu mai dau §paga pana nu trece
anticoruptia prin parlament. Vrei sa te trasneasca Dumnezeu? Nu-ti
ajunge c-ai patit-o o data? Vrei Musxatura §i la mana ailalta?
Vivi suporta cu greu plansul pensionarei, o mangaia pe par §i se
uita intrebator de mirata, cum a fast. La Ciprian! Care avea destula
maturitate sa-§i dea seama ca nu scapa daca nu da o explicatie, nu
neaparat lunga §i detaliata, fiindca de astfel de priviri n-ai cum te apara,
ca pe urma te omoara cu zile cu pisalogeala, tot trebuie sa ciripe§ti toata
povestea !
- Cum sa fie? Banal, cum sa fie? Cine s-o mu§te pe nevasta-mea,
care se paze§te ca o printesa? ranji omul cu bascul. Un paj! Nu putea
decat un puiandru dalmatian, tare zglobiu, adorat de intreg cartierul. Ea
venea de la biserica §i a vazut ca lucea pe trotuar ceva mic, circular sj
auriu ca o verigheta. Norocul ei! N-avea ochelarii in po§eta sa distinga. I-
a uitat §i pe aia de televizor! §i a ingenuncheat sa ridice. Bucuria de a fi
crezut ca a gasit metal pretios, dintre cele neferoase, i-a fost insa de scurta
durata, pentru ca se afla sub puternica emotie a unei predici amintind de
cum ne lipim sufletul de lume, de televizor §i de politica, riscand
desfranare, curvie, preacurvie, polutie (hm, cand mi se intampla, zic
Psalmul 50, fac metanii ma curatesc de pacat), malahie (hm, masturbare,
de evitat, fiindca se canonise§te a§a: 40 de zile fara imparta§anie; in
schimb, pocainta cu metanii), onanie cu §i fara prezervativ, sodomie,
gomorie, zoofilie, filme erotice, fusese avertizata, vasazica, §i totu§i i s-a
parut ca poate glumi cu ochiul dracului, Simcuta mea!
In primul rand, ca nu era metal pretios! Dar eu zic ca fusese.
Oricum, Necuratul preschimbase deja verigheta intr-un amarat de rols cu
aroma de portocale, adica o bombonica ieftina, care se livreaza in
pachete cilindrice ca de mentosane §i, precum lentilele divergente, este
mai groasa la margini decat la mijloc, unde prin sugere cineva facuse o
gaura cu limbuta, apoi alergand, incurandu-se §i zburdand, a scuipat-o pe
jos sau mai degraba a scapat-o din gura.
In al doilea rand, ca exista un proprietar al „verighetei", lua-o-ar
toti dracii, §i acesta era chiar catelandrul dalmatian frumos, pajul, fiindca
i-o dase §i lui un copil. Cu excelenta sa memorie canina, el retinuse unde
113
o pierduse in jogging-ul lui de intretinere §i u§urare. §i cand o vazuse pe
femeia care se intorcea de la biserica, ingenuncheata §i cu degetele
incleiate pe rolsul auriu, ca §i cum ar fi intentionat sa-1 ia in gura pentru
totdeauna, se repezise in ea pe la spate, cu tot instinctul lui natural de
proprietate, §i o apucase de unde s-a nimerit, adica de pulpa. Dar n-a
apucat sa stranga prea tare-n falci fiindca era §i incepator, §i milos. Iar
fusta botita trebuie ca a opus §i ea opozitie, fiind din material de blugi de
culoare alba, proaspat apretata.
Pe nebunaticul dalmatian il chema Vasilica, iar proprietarul sau,
podreadcicul Melecan, era eel mai puternic om din cartier, stimat de toti,
fiindca dadea produsele §i alte marfuri cu adaos comercial mai ieftin §i
introdusese inovatia ca la cunoscuti sa le vanda pe datorie, insemnandu-i
intr-o condicuta, cu conditia sa fie pensionari. El zicea ca ofera o
facilitate, dar se baza de fapt pe onoarea de moda veche a acestora,
mo§tenita din vremurile cand te prelucra in §edinte pentru incalcarea
codului eticii §i echitatii, §i pe ipoteza fantezista ca bune, rele, pensiile
sunt mai sigure §i mai punctuale decat salariile, fiind imposibil ca
democratia sa le faca invers, ceea ce era o iluzie gre§ita.
Aici omul cu ochiul vanat tacu §i, cu lacrimi in colturile ochilor, i§i
aprinse o tigara, fiindu-i greu sa continue sa relateze ce-a patimit.
Fiindca la palatul dintre blocuri, care crescuse chiar langa
magazinul acestui puternic om, atat de bogat incat facea mai mult decat
trafic de persoane, facea trafic de vipuri, s-a dus Ciprian al nostru, cu
mers repejor, sa se intereseze daca dalmatianul Vasilica n-a patit ceva in
cursul incidentului, sa-§i fi rupt vreun dinti§or in fusta de blugi a Simcutii
cumva. Dar ni§te badigarzi impreuna cu ni§te tineri constructori de
puneau faianta-ntr-un garaj, poate §i ni§te trecatori sa se fi bagat fara
§tirea patronului, i-au dat de inteles omene§te, sa mearga lini§tit acasa,
fiindca animalutul n-are nici pe dracu.
A§a a §i procedat. S-a intors la Simcuta, invinetindu-i-se insa un
ochi pe drum, de la curentul dintre blocuri. §i au plecat ei la dispensar cu
mare frica sa nu le sparga cineva cu pra§tia sau cu ranga, in lipsa,
geamurile de la apartamentul de la parter, ca nu le-ar fi ajuns banii sa le
puna pe toate la pensia viitoare.
Doamna doctorita de la circa, tocmai ea, care a fost ani la rand
serviabila cu ei, 1-a deconsiliat sa-§i scoata certificat, fiindca nu vanataia
de la ochi necesita dovezi, ci faptul ca o anumita persoana a provocat-o
prin lovire. Or, era imposibil de gasit martori in cartier care sa ri§te
vanatai similare. Totodata, dumneaei a deconsiliat-o pe Simcuta sa mai
mearga la centrul antirabic, fiindca rana este superficiala, cazuri de
turbare n-au mai fost la noi in municipiu de nu mai tine minte cand, iar
ser antirabic, vaccin, anevoie se gase§te deoarece s-a realizat un echilibru
dinamic intre cre§terea numarului de musxaturi §i capacitatea de productie
114
a institutului nostru de resort, de vina fiind explozia demografica din
ultimii ani, a cainilor, explicabila pentru animalele de casa prin importul
masiv de hrana de specialitate, iar pentru cainii liberi prin adoptarea
normelor euroatlantice de ecarisaj mai permisive, fara a se dispune in
prealabil de suficiente baze de tratament §i azil, de unde cainii fara stapan
sa poata fi adoptati de care n-are §i-§i dore§te.
Doamna doctorita explica toate acestea cu un aer putin distrat,
incaruntise mult §i se garbovise rau in ultima vreme, deoarece ginerele ei
era anchetat in stare de libertate pentru luare de mita, tot medic fiind, de
la un pacient care scosese de la el o multime de certificate medicale
candva, iar recent venise cu bani marcati, cu mascati §i cu presa,
intentionand cineva sa bage pe altcineva doctor pe acel post banos.
- Vasazica a§a rau ajunseram, concluziona cu tristete Ciprian,
curatindu-§i meditativ de scame bascul, tinandu-1 cu finete de paratrasnet.
In tara marelui Victor Babes, sa nu mai poti, tu cetatean roman, sa-ti faci
vaccin dupa ce te-a mu§cat cainele !
- Ba exista vaccin! Da' de import, il contrazise batrana doctorita,
adus de importatorii no§tri intreprinzatori din tara marelui Louis Pasteur,
odata cu atatea carti bune, numai ca costa cat nu face, de te rupe, cam cat
toata pensia familiei voastre pe o luna, doza completa.
- Dumneata, se enerva jignit Ciprian, fa acolo trimiterea, ca in rest
ne descurcam noi la centrul antirabic ! Cautam noi patroni caritabili.
Lui nu ii placeau deloc aceste ezitari pe care le recepta ca pe ni§te
apropouri. El intelesese de la rubrica de §tiri pe scurt ca e vorba ca s-a dat
libertate la pacienti sa recompenseze pe medic cu conditia ca acesta sa
inregistreze intr-o condicuta sumele primite, pentru ca organele fmanciare
ale statului sa perceapa periodic impozitul legal pe venitul rezultat din
diferitele modalitati de coplata a serviciilor medicale. Ce il mira pe
revoltat, era ca de ce nu se generalizeaza legea pentru toti bugetarii.
Fiindca uite, cum e la tara, sa zicem ca iti fura cineva butelia cat e§ti la
sapa sau invers, e§ti acasa §i iti ia vitelul de pe camp, il baga in Dacie §i
fuge cu el, §i e cate un politist care iti gase§te hotul in 24 de ore, iar altul
niciodata. §i atunci de ce sa nu-1 recompensezi tu, ca client paguba§, pe
ala care te-a servit §i sa acorde doar statul premii §i sporuri te miri cui, pe
cine §tie ce alte criterii §i relatii de complicitate cu superiorii?
Cum o sa mai progresam noi, doamna doctora, daca bugetarul
performant nu este stimulat operativ chiar de catre cetateanul care
cunoa§te eel mai bine situatia? Uite, statul sta de plate§te el sporuri de
grade didactice §i salarii de merit cand numai parintele §tie eel mai bine
care educatoare sau profesoara 1-a servit §i care nu! Iese toata lumea in
paguba, ca ne fiind lege precisa privind coplata, clientul se jeneaza §i se
duce cu flori ca la inmormantari, nunti §i alte manifestari nonprofit. Sa
luam numai sfar§itul de an §colar, serbarea aia, §i sa ne aducem aminte
115
cate cimitire de flori cara cu bratele acasa profesoarele, de te apuca sila in
tramvaie, cand le auzi cum gafaie §i te gande§ti mai bine la cine profita de
fapt - importatorul! Ca doar profesoarele nu sunt capre §i n-or sa le toace,
garoafele alea, ca sa faca salata din ele acasa §i sa aiba cu familia ce
manca, facand o economie. Profita de sistem doar care vinde florile, rasa
asta de florarese obraznice, care din conlocuitoare va deveni inlocuitoare,
cum doar putini lideri politici i§i dau seama, doamna, ce politica
demografica due! Cum nici de ce uneltesc bozgorii §i mafia in Ardeal nu
se preocupa nimeni in parlamentul ala de §menari!
Ci doamna doctorita pali §i deveni atenta la diafanele spume de
furie pe care domnul Ciprian le facea la colturile gurii. Nu intelegea unde
bate discursul extremist §i antimafiot, o mira ambitia de a cumpara, la
banii lui, vaccin frantuzesc §i simtea cum instinctul ei de femeie prigonita
o indeamna la un exces de prudenta, tocmai cand Simcuta puse in po§eta
trimiterea, impaturind-o in buletin §i scoase de pe-acolo un civilizat
pliculet alb, pregatit de acasa, pe care facu tentative repetate de a-1
strecura in buzunarele de jos ale halatului alb imaculat, cand in stanga,
cand in dreapta ale batranei, a carei severitate din limbajul trupului
semana frapant cu a lui tanti Cici, Mama Cainilor, teoloaga ecomilei.
Cu ochii albiti de groaza, ca atacata de o pitbulleasa al carei
proprietar ar fi fost un varcolac, venerabila doamna, consiliera la
primarie, sari in picioarele cu varice §i, strigand un spasmodic nu,
nunuuu, nu! i§i acoperi cu palmele crispate ca ni§te gheare cele doua
buzunare largi §i vulnerabile. Dar Simcuta, cu inteligenta §i agilitatea ei
de veverita, a ginit ca agresata mai are un al treilea buzunara§, la piept,
unde tinea pixul. Catre acela i§i indrepta cu o mi§care fulgeratoare labuta
dreapta §i poate ca intromisiunea in halat a pliculetului s-ar fi produs,
daca instinctul de conservare al doctoritei cu mainile ocupate nu s-ar fi
dovedit inca mai rapid §i mai eficient, reactionand printr-o Mu§catura
dureroasa de-a sarit plicul cat colo §i s-au mirat pana §i colegii de la
centrul antirabic de profunzimea plagii incizate obscen in bratul Simcutii
de incisivii babei.
- Auliuu! a creunat Simcuta, naucita complet, iar pe u§a n-a intrat
nimeni de la corpurile de control ale statului.
- A fost o mica neintelegere, o intelegere gre§ita a situatiei, i§i ceru
scuze, luand in cele din urma din jena plicul bucluca§, doamna consiliera.
Sunt §i eu cu nervii la pamant de cand cu valul asta de disponibilizari,
care afecteaza puternic un sistem medical § i a§a nesanatos. Trebuie sa ma
fi blestemat cainii, izbucni ea in ras, fiindca nu e proces-verbal de §edinta
la primarie, unde sa nu fi atras eu atentia ca daca nu se iau masuri ferme,
tot or sa ne cante in Europa, pe motiv ca acum sunt prea multe haite in
peisaj dupa standardele lor, iar noaptea latraturile depa§esc nu §tiu cati
decibeli e la ei in centrele urbane !
116
- Cum o dai, nu e bine cu a§tia, admise Ciprian razand §i el. Daca-i
otrave§ti cu stricnina, protesteaza ca e barbarie. Daca se inmultesc prea
mult, te intreaba de ce s-au inmultit inuman de mult. Pai e caine, merge la
catele, cum dracu sa nu se inmulteasca!
Numai Simcuta nu radea deloc, de§i incetase plansul, fiindca
mangaierile din partea lui Vivi§or ii faceau o deosebita placere, a clipei.
Ea avea o presimtire ca nu se va rezolva nimic cu vaccinul.
- la da, fa, incoace trimiterea aia! sari brusc in picioare Ciprian,
impulsionat de destuparea unei incredibile rezerve de energie tinereasca.
Porni cu pa§i apasati, de gigant, spre sala de tratamente §i se
intoarse curand, surprinzand pe cele doua femei cu fata lui de pitic, acum
razatoare de fericire.
- Dadui de o sora foarte de treaba, lamuri el. Zice ca se mai aduce
§i vaccin romanesc, sa venim mai pe seara, ca poate apucam §i noi... E §i
lume la care n-a mai avut cu ce sa le faca la jumatatea tratamentului, deci
aduce. Eu zic ca daca ii poate servi pe a§tia, care au mare interes sa
continue, ne poate servi §i pe noi! Mi se pare logic, Simcuto.
- §tiu eu ce s-o putea §i ce nu? facu bot cu o sceptica supu§enie
Simcuta, ridicandu-se gemand de pe trepte §i lasand sa se inteleaga
patriarhal ca, deocamdata, trebuie mers acasa, gatit, mancat, dormit.
§i se indepartara lent, lent, u§or, u§or, pa§-pa§, pe aleea umbrita de
castani. Iar Vivi§or se uita lung in urma lor §i da din coada incurcata,
parca le multumea ca o consolasera ca orfana, aratandu-i prin scene de
obscenitate explicite, ce-ar fi fost viata lor daca nu mureau in tinerete,
Simcuta de turbare, iar Ciprian de tetanos: n-ar fi ca§tigat semnificativ in
plus daca mai traiau pana dupa Revolutie.
Cu alte cuvinte, poeta Lucida Tahoma se resemnase ca n-avea mare
lucru de pierdut nici ea daca turbeaza §i moare inaintea de intrarea noastra
in viitoarele valuri NATO, fato ! Nu-§ i facea sange rau dupa Mu§catura,
nici ca, nemaidandu-§i-o nici la editorul Vasea, nici la referentul
Garamond, aparitia plachetei Paine §i Caine, deci intrarea-n Uniune, ar fi
compromisa, ca §i destinul ei exegetic ca pre§edinta de la Cotroceni.
Le contempla indelungata vreme aurele lor adiacente. A lui parea
mai joasa nitel, nu c-ar fi fost mai scund, ci din pricina bascului care-i
obtura cordonul ombilical energetic astral. In schimb, aura lui parea
tricolora, in urma accentuarii vederilor extremiste de cand se mutase la
bloc §i avea ni§te vecini care, fiind prea numero§i in apartamentul recent
repartizat, mai ales cei mici, se mai u§urau pe palier, naraviti ca acolo de
unde veneau avusesera lift, a§a ca trebuia sa te paze§ti pe unde calci pe
intuneric, cand mai dispareau din becurile administratorului.
Caci in ce o prive§te, receptivitatea ei era netarmurita. Cine ar fi
putut privi de aproape, sub castanii spitalului, pe fecioara cea mu§cata de
caini dis-de-dimineata la gunoaie, ar fi constatat in ochii ei o secretie
117
lacrimal! cu straluciri malefice. Ea simtea numai mila pentru domnul
Ciprian, pentru coana Simcuta §i pentru telepopor. Cu o inteligenta
diavole§te retehnologizata dupa pilotarea poeziei naive §i sentimentale
pana la gunoaie, Vivi§or devenise prin Mu§catura un politician
omniscient ca nu se po ate face nimica §i presimtea ca la apus de soare
taticutul ei de moment, Ciprian, va avea prin farmece sau vraji §i eel de al
doilea ochi invinetit, iar bascul lui va ajunge trofeu al dalmatianului.
Pentru ca in niciun moment lucida nepoata a teoloagei autodidacte
Cecilia Vidman nu a luat in serios legenda celor doi batrani saraci cum ca
umbla la vaccinat fiindca se tern ca dupa o viata-n cozi, frig §i televiziune
putina, turbarea ii va desparti cu zile. Nu, nu se putea juca aceasta
mefistofelica tragedie cu indragostiti pensionari, fiindca puiutul de
dalmatian trebuie sa fi costat o avere pe baronul local. §i cine §tie sa faca
bani e suficient de prevazator sa vaccineze, ba chiar sa §i asigure un atat
de valoros animalut! Asa ca nu sa se intereseze de sanatatea catelandrului
dupa Mu§catura s-a prezentat amaratul domn Ciprian la castel, ci ca sa
cer§easca o cat de mica recompense pentru consoarta sa, care servise cu
atata umilinta drept partenera, de antrenament, cum au §i Mike Tyson, sj
Evander Holyfield, acceptand ea, pensionara habotnica in etate, respectata
in cartier de toti care nu erau proveniti, sa stea §i in patru labe doggy style,
ca catelele din Vest, tocmai cand se intorcea de la biserica §i i se paruse
ca ploua cu verighete, in timpuri vesele, dupa ce la coltul de cotitura din 2
iunie 1997, generalul Vasea, sau un altul ca el, mu§case din pamantul
stramo§esc, cu limba scoasa gafaind sa ne fofilam in UE sub umbrela
NATO fara lustratia bol§evicilor, fara microciparea tuturor cainilor §i fara
identificarea terori§tilor cu care s-a impu§cat armata.
- De fapt, se hlizi cu admiratie otravita varcolacul de langa poeta,
§mecherii no§tri au intins momeala, sT fraierii lor ne-au mu§cat-o fara sa
se gandeasca la urmarile vecinatatii fundate pe hotie, in primul rand la
inconvenientul de a-§i asuma dinaintea Europei, Rusiei §i Chinei
dezvoltarea intelectuala a Bucovinei §i a Bugeacului mai vertiginoasa
decat ar fi reu§it generalii parapsihopupu de la Bucure§ti!
Cat despre incredibila Mu§catura de la mana a Simcutii, oricat de
indecenta ca forma, tot o inscenare de-a lui Ciprian va fi fost. Numai el
avea placi dentare de dimensiunea potrivita, in niciun caz o doamna
doctor neputand fi dotata cu un asemenea maxilar de lup, scopul fiind,
evident, stoarcerea recompensei de la investitorul al carui dalmatian s-a
folosit de ea ca partenera doggy style.
Da, diseara, se adanci-n clarviziune Vivi, bietul pensionar coleric
se va duce iar la castel, sustinand ca vaccin amarat de-al nostru negasind,
§i-au procurat din ala de import, frantuzesc, iar stapana cea paroasa a
dalmatianului va ranji liberal, dandu-i imediat cu marxismul peste bot:
- Vaccin din Uniunea Europeana, ai!... Dovada! Sa vedem dovada,
118
smenarule!... Scoate dovada, escrocule! Animalule! Boschetarule!
Parazitule! Pensionarule ! Golanule! Eminescianule !
§i nestiind saraca patroana, fiind in provincie dupa marfa, ca si
barbata-su se luase-n gura cu Ciprian, pana sa piece si el dupa marfa, se
va descotorosi si dansa cum va putea de milog, cu sprijinul acelorasi
cetateni indignati care i-au invinetit primul ochi, spre marea satisfactie
cicalitoare pedagogic a Simcutii ca femeie de casa:
- Barbate, barbate, uite ce scrie aici-sa, in saptamanalul tau
preferat, ca dintr-o mie de vorbe, sa asculti si una a femeii romane, ca e si
ea om, multe patimeste si tocmai de aceea nu e lipsita cu totul de
inteligenta emotionala. lata care este conceptia mea si declaratia pe care o
fac eu despre cele intamplate, in conditii de deplinatatea facultatilor
mentale, cu certificat medical ca pot dispune de bunurile mele dupa cum
doresc ! Eu nu sunt de acord cu tine, Cipriane, si zic ca n-are niciun rost sa
te mai agiti atata, nu numai pentru ca n-ai sa te alegi decat cu lovituri
peste bot, ci si pentru ca, in general, nu se poate face nimica.
- De ce, fa, sa nu se poata face nimica? a ridicat domnul Ciprian
pumnul ca sa dea. Fiindca nu se ocupa melomanele tale de ecarisaj ?
- De-aia! Ca nu vei reusi sa faci nimic! Speri mata, dar speri
degeaba! Pentru ca cercul vicios care duce la inmultirea exact cat trebuie
a muscaturilor este consecinta democratiei, fii si tu lucid odata!
- Cum adica exact cat trebuie, fa? Ce metafora e asta?
- Nu numai contra dalmatianului Vasilica, de ne-a nenorocit p'
amandoi, nu putem lua masuri, draga Cipi, ci si pidosnicilor caini de la
gunoaie care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie si, cu toata ecomila
lui Cicisor, au sarit tocmai pe Vivisor a lor, s-o reguleze ca sa-i
compromita cariera politica, n-ai ce sa le faci. Stai la un loc! Fiindca
democratia, musca-ti-as, e dictatura majoritatii fata de minoritate. Ideile
se pun la vot, nu la bibilica. Or, iti poti tu concepe, ma, ca mai poate
cineva sa redreseze vreodata aceasta economie muscata si mancata de
vie? Caci ce e capitalismul? Cum te musca un capitalist, frate? Proletarul,
ca sa-si vanda forta de munca patronului trebuie sa fie: 1) liber (de alte
obligatii); 2) flamand, dom'le! Exact conditia cainelui vagabond din
mahalaua de altadata, tarbacit sau nu. Noi insa avem de a face cu o specie
eliberata, cu maidanezul obez al majoritatii, care are obligatii vagi fata de
mamicile lui hranitoare, face mofturi la ce-i dai din ce rahat mananci tu si
exploateaza ca teroristii anonimatul, cat nu i se aplica microciparea! De-
aia zic eu ca e mai democratic sa ne pazim, draga Cipi, si sa luam niste
painica calda, ca mi-e foame, si le rupem la care ne latra si-i mai potolim!
- Are dreptate muierea aiasta! facu Lupul mind control cu Ciprian.
- Ca frontierist, ca expert in Grenzsituationen, eu stiu ca fiintele
care turbeaza se separa fenomenologic in clienti de doua sorturi, se vari
intre ei Mos Marlett, intarind actiunea licantropului, cand intrara, salivand
119
in exces, atrasi olfactiv de painica aburinda din borcan. Doamna Simcuta
vede corect, nu domnu' Ciprian! Un zid al rusinii desparte omenirea, pe
care se pisa maidanezii. Oamenii care au fost muscati si cred, stau de o
parte si schelalaie, iar oamenii care n-au fost muscati si nu te cred ca ai
avut necazuri, stau de cealalta parte si se amuza. Lumea de azi e
necredincioasa pentru ca numarul celor patiti e inca mic, domnu Ciprian!
Mai speri, mata, s-ajungem noi romanii, daca intram in NATO, la o asa
prosperitate incat orasele noastre sa hraneasca numarul critic de caini
necesar pentru a-i face majoritari pe cetatenii muscati?... Oha! Iar fara
quorum, nici nu se discuta in parlament masurile de protectie, cainii de
oameni si oamenii de caini, incat sa triumfe consensul, iubirea reciprocal
- Bietul tata, izbucni Vivisor in plans, a ajuns sa-1 invete
democratic Mos Marlett! Ah, cat a putut el sa se senilizeze, de nu mai
urmareste nici rationamentele mamei, el care facea bancuri cu scleroza!...
Sa ti se prezinte o atat de clara demonstrate a Zadarniciei, si totusi tu sa
te mai zbati! Adevarat poet. Dar cine poate sti Totul, cititorule? §i mai
ales cine poate ancheta de ce pe Poezie a luat-o dracu, desi ea poate
aduce azi mai multa mediatizare decat altadata si depinde numai de un
sufletist ca Costei si de un profesionist ca Sumotaru sa te salti din
anonimat, facandu-te cea mai celebra fata eligibila, atat la primarie cat si
la presedintie sau macar parlamentar, azi regional aici, maine european
dincolo, printre cinicii zinneke ai cainimii globale, visate de poetul Kafka.
Caci daca pe Poezie n-a luat-o dracu, cine poate spune cu
certitudine daca nu cumva un spirit, dimpotriva, benefic i-a pus pe
drumuri pe acesti bravi cetateni varstnici, pentru ca eu, amarata fecioara
mursecata de dimineata la gunoaie sa nu mai simt cu atata pregnanta
Greata asta, suparatoare pentru organism si jenanta pentru Demiurg, de a
fi fost abandonata singurica-singurea intr-o lume ostila, in care, orfana
absoluta, nu esti consolabila decat de un lung sir de parinti adoptivi, care
cand apar, cand dispar dupa regulile obscure ale vietii sociale prozaice.
Cu fiecare lacrima ce ii iesea pe ochi, Vivian pierdea cate o cuanta
din energia ei de cetateana tanara, inepuizabila ins a doar in aparenta, nu si
la proba parapsihopupu practica. Frumosii ei genunchi, rotunjori ca niste
umeri si albi ca frisca spreiata, se muiara de tot, incat fecioara noastra
cazu cu fundul pe treptele de la intrarea albastra si blocata a pavilionului.
Pe masura ce treceau clipele de la despartirea de cuplul pensionar,
singuratatea ei se amplifica din ce in ce mai progresiv. Geometric!
Vazu alergand, intr-o directie sau alta, mai mult sau mai putin
personal medical feminin, cu frumusete mai incet sau mai repede
trecatoare, si fara exceptie nu simti decat ostilitate, pana si pentru cine era
tot atat de expirata estetic ca tanti Cici. Era indusa profund de parintii
adoptivi concluzia ca nu-si va putea procura vaccin acum, iar mai pe
120
seara, chiar daca va apuca, putinul cat se va da n-o sa-i ajunga pentru un
tratament de la cap la cap. Ceea ce insemna nici mai mult nici mai putin
decat ca devenea obligatoriu a-§i procura vaccin frantuzesc.
- Frantuzesc! Frantuzesc! Frantuzesc! ciripea o pasarica in
creiera§ii ei, cu dulceata de parca ar fi fost vorba despre ni§te smaguri de
calitate §i prestigiu. In timp ce inteleptii castani, care au vazut atata lume
venita pe picioare, mu§cate sau nu, la spital, pentru a ie§i cu mainile pe
piept, se aplecau cu mila deasupra pacientei lor, adoptand-o c-avea par
bogat tot castaniu §i chinuindu-se sa slobozeasca macar cate o floare din
ciorchinii mari cu care tocmai se impodobeau; dar nu prea puteau, nefiind
inca timpul scuturarii. Dar tot ace§ti copaci de§tepti au vazut §i lume, inca
mai multa, venita la spital suferind de tot felul de maladii contagioase,
pentru a se intoarce in sanul familiei §i la locul de munca pe picioare, in
convalescents cu mari §anse de insanato§ire. Pe principiul optimismului
pedagogic §i clinic functionau ace§ti castani, impartiti §i pi§ati intre ei
haotic de atatea generatii de caini comunitari, al caror fo§net hipnotic, cu
sugestiva alunecare de umbre §i lumina, ai caror gugu^tiuci tutelari, ale
caror nazuinte spre astral, toate la un loc avura o influenta sinergica de-a
dreptul benefica asupra fetei, sa-§i mai revina miraculos din deruta, daca
nu §i din singuratate, pe contragandul ca poate totu§i nu va turbal
§i incepu sa analizeze la rece, inginere§te, cu divina luciditate data
omului dupa un plans bun, atat slabiciunile, evidente, cat §i liniile de
forta, ascunse, ale situatiei unei fete mu§cate de dimineata la gunoaie, cu
toata ecomila teoloagei Cecilia Vidman, de ni§te caini irationali, parca
asmutiti malefic sa sara tocmai pe ea, s-o reguleze ca sa-i compromita
cariera politica de primarita/pre§edinta printr-o initiala §i cruciala pierdere
de imagine. Dar poate ca nu s-a pierdut totul electoral §i n-o sa turbeze!
Partea proasta era doar ca nu prea avea bani de vaccin frantuzesc
acum, nu mai tarziu cand va ca§tiga.
Primul ei gand fu ca daca suferinta atroce pe care o resimtea ar fi
devenit publica, obiect al unui raid-ancheta pe tema mu§catilor de caini,
atunci fiecare cititor sau telespectator s-ar grabi s-o imprumute cu ni§te
bani pana la salariu, daca ar dispune de numerar excedentar, cum se sj
grabe§te cineva sa faca fara a intra la socoteala, deoarece este colegul eel
sufletist Co§tei, pentru care gestul comporta dezavantajul de a fi
susceptibil ca are interes sa transforme-n atelier apartamentul de la parter.
Or, acest lucru este cu neputinta cata vreme pensionara Cecilia
Vidman, Mama Cainilor, teoloaga ecomilei, mai face umbra pamantului
§i supune bugetul statului §i a§a anemic, la sarcina de a expedia lunar o
anumita suma de bani pe adresa ei, in loc sa se majoreze salariul mai
multor persoane active, utile societatii. De aceea, paradoxul ca moartea ei
devine din ce in ce mai inevitabila, il §tie §i guvernul, §i madam Vidman,
care ca toti oamenii lipsiti de imaginatie, neputand sa-§i inchipuie cum se
121
va ocupa micuta Vivi de cele cre§tine§ti dupa datina din strabuni, a creat
un scenariu, asumandu-§i apoi importanta calitate de producator, in
sensul ca a depus la banca fondul calculat pentru cosxiug, biserica §i
pomana.
Dar in ultimii ani, dobanda la depozitul pe termen avand destinatia
amintita, nu a fost, din pacate - §i ale cui pacate nu e locul unei paranteze
cu dezvaluiri - una real pozitiva. Inflatia a ros banii babei cu mai mare
frenezie decat o hiena oasele unei gazele batrane bolnave, sfa§iate de
leoaica pentru carnita la pui§orii ei. De exemplu, in primul an, la bilant, s-
a constatat ca depozitul cu tot cu dobanda recapitalizata, in corelatie cu
avalan§a cre§terii preturilor pe mancare, fac inaplicabila decizia de a se
acoperi din aceasta sursa toate cele trei capitole de la bugetul funerar,
trebuind a se suplimenta fie biserica, fie pomana, dilema care s-a stins,
din fericire sau mai degraba nefericire, in anul ulterior, cand s-a impus in
mod clar ca nu mai exista din trei decat un singur capitol in buget,
amintitul cosxiug, pe a§a vremi de sacrificii ca sa intram in NATO, fato !
Aici, trebuie totu§i facuta o paranteza cam patrata in sensul ca in
urma unor prejudecati, doamna Vidman a trecut in scenariul ei indicatia
sa i se achizitioneze neaparat un sicriu de stejar. De unde plecau aceste
prejudecati? De unde? De la un fenomen paranormal. Care poate nu era
paranormal, cum exista §i minuni care nu sunt minuni. Fiindca s-a
petrecut in comuna Caineni in regimul trecut, bol§evic, care poate ca era
eel normal §i de aceea era §i normal ca persecuta fenomenele
paranormale, de care aproape ca nu se mai vorbea, ca §i cum ele n-ar fi
existat deloc niciodata, nici in Uniunea Sovietica, unde unii medici inviau
uneori cetatenii morti, datorita §tiintei foarte avansate. Or, ce se
intamplase? Ce sa se intample, taica: in urma unor actiuni de rationala
sistematizare a centrului comunei, s-a desfiintat cimitirul §i, cand au vrut
sa-1 transfere pe un primar care fusese mai demult, unul Gavrilita, de
facuse colectivizarea, nu-1 avansasera pe regiune §i murise cam de inima
rea, - au ramas numero§ii sai copii reveniti cu acest prilej din diferite
ora§e, siderati. Slab, neras §i chel sub §apca pe care nu §i-o scosese mai
niciodata, defunctul infruntase anii, asemenea lui Lenin, fara sa se
descompuna deloc, generand din cauza retetei naturiste o psihoza mistica
daunatoare satului nou, vorbindu-se de o minune ducand la canonizarea
cre§tina a bol§evicului, ceea ce ar fi stanjenit serios viitoarea imposibila
lustratie, ca §i microciparea cainilor.
A fost delegata insa la Caineni, o brigada ateist-§tiintifica in frunte
cu tovara§ul Vasea, care a calmat spiritele explicand satenilor ca
defunctul primar Gavrilita a stat in sicriu de stejar, ca stejarul face ghinda,
ca din ghinda se extrag tananti, ca din tananti se scoate taninul, ca taninul
se folose§te curent in industria pielariei §i incaltamintei, pentru tabacit,
a§a ca nu-i nimic miraculos dac-a ramas regretatul Gavrilita acela§i ca-n
122
poza de pe biroul populatiei. Cine a cunoscut mai indeaproape
deta§amentul muncitoresc al tabacarilor, de veche traditie revolutionara,
§tie bine ca oamenilor muncii din aceasta bran§a neiubita de caini, li se
mai intampla asemenea minuni, care nu sunt minuni, ci efecte de-ale
taninului !
Cecilia Vidman, insotind aceasta brigada, a ascultat cu mare atentie
explicatia corect §tiintifica a fenomenului neputrezirii bol§evicului §i a
capatat pe toata viata o deosebita consideratie pentru virtutile stejarului
romanesc, avand de gand sa o aplice dupa moarte.
Cel mai bine a inteles punerea problemei nu criticul Vasea, ci
referentul literar Garamond, care uneori postea din cauza Ionelei §i
oricum cuno§tea mai toate riturile de trecere, a§a ca privea Moartea in fata
cu toata seriozitatea celui ce se teme de sacralitatea ei, § i semnala negativ
experimentalistului Lazzaro Spallanzani, la pizzeria de la Orvieto, langa
Doma, unele excese literare de pe la noi, cum ar fi capriciul ca sa pui
Moartea capra (Hairy Goat) §i Neantul sa joace din spate le tau rolul
valetului, cum descrie Sade triada dialectica a adevaratei senzatii.
Dar din cauza inflatiei galopante, fondul de inmormantare al babei,
in momentul in care au mu§cat-o cainii pe Vivi§or la gunoaie, nu mai
permitea achizitionarea unul sicriu de stejar, nici macar unul de tot
simplu, fara incrustatii decorative. Dimpotriva, banii erau exact la limita,
cat sa nu ajunga nici pentru un sicriu din fag. Abia daca acopereau costul
unui sicriu din brad carpatin psihopomp §i o pomana a§a, un pic
simbolica, ni§te pachitele de impartit pe la cimitir, daca nu amaratilor,
atunci la vreo potaie sau la vreun priculici.
Cu alte cuvinte, tanti Cici nu se pregatise sa moara!
Cum nici Vivi§or nu se pregatise sa fie mu§cata de sa turbeze!
Adica sa se cocoate pe un asemenea nivel spiritual ca dac-o decapitau cu
sabii ninja controloarele pe baba la capu' ma§inii, cum se zvonise, iar
Buticul Buticcelli functiona, operand §i-n sfera serviciilor funerare, prin
firma lui Pentelei, Laba Trista, de cimitire in natura pentru caini, pisici,
animale mici, atunci viitoarea pre§edinta de la pre§edintie ar fi trecut
peste orice vreri testamentare §i nu s-ar fi jenat, de suparata ce era pe
Mu§catura, s-o arda la crematoriu pe teoloaga ecomilei, iar cenu§a s-o-
ngroape-n sicriu de stejar, dar un sicriu mic baroc, de catel.
Altminteri, pesimista la propria-i predestinare de a da sau nu peste
floarea fericirii in viata, poeta musxaturilor ginga§e excela in optimism
daca era vorba despre cu totul altfel de evenimente, implicand alti
oameni. Este graitoare in acest sens credinta ei neclintita ca tanti Cici nu
va muri curand deloc, deoarece consuma numeroase medicamente, bea
ceaiuri, ii plac produsele apicole, se preocupa de viata spirituala. De aici
pana la obsesia ca pentru a procura vaccinul frantuzesc trebuie spart cecul
de inmormantare al babei nu mai era decat un singur pas §i, din pacate, in
123
cuget el a fost savar§it, profitandu-se in mod imoral de o clauza de
succesiune naturala ca putea §i ea sa umble la bani!
Partea proasta fiind ca suma scontata era totu§i insuficienta pentru
achizitionarea unei doze complete din pretiosul produs antirabic strain.
Acolo pe trepte, sub umbra dezmierdatoare a exoticilor castani,
creiera§ii fetei, care turba de teama ca va pierde acest tren istoric,
incepura sa fiarba §i sa bolboroseasca in cautarea unei solutii mai practice
§i, cine §tie, mai onorabile, fiindca daca n-ar fi fost solvabila sa refaca
cecul, s-ar fi putut considera ca a comis un fel de furt la necesitate.
Pe de alta parte, ii umbla prin cap tragicul precedent al marii poete
Magda Isanos, care pierise cu zile in noiembrie 1944, doar pentru
nenorocul istorico-geografic ca Romania fusese ocupata de Armata Ro§ie
dincoace de Elba, nu de americanii care foloseau pe tarmul dimpotriva
deja penicilina ce i-ar fi putut opri endocardita reumatismala.
Ce bine era sa fi fost noi deja in NATO, fato!
Sa ma logodesc atunci cu repezitul de Co§tei, tanti Cici sa-i dea
apartamentul, iar parintii lui sa-mi plateasca vaccinul, eu urmand sa
glumesc la tratative ca e in interesul lor sa nu aiba o nora turbata! He-he!
Sa plec cu Sumotaru in Cipru, in zona turca de preferinta, de§i n-ar
fi chiar un dezastru nici in cea greaca, ne angajam la un Club
Kynokephalos, cu un program in care el ma arunca in sus §i ma prinde
dupa ceafa, urmand a-mi plati insa vaccinul inca de pe aici, din valuta pe
care pretinde ca o are deja, de pe cand ii mai renta initiativa unor expeditii
comerciale la Istambul.
Sa accept mai vechile, eternele propuneri excitante ale unchiului
Ionel cu conditia sa imi arate mai intai daca are intr-adevar primita din
Italia, de la Pentelei, preaiubitul lui §i al meu, fiu, respectiv coleg, valuta
mov de care sa nu §ie nimic jigodia de lone la.
Sa il seduc maine dupa examen, ramanand ultima §i oferindu-ma
toata, pe preaiubitul nostru general Vasea, urmand sa-mi plateasca
vaccinul frantuzesc, dar numai sub forma de imprumut pana voi face rost
de bani dupa publicarea versurilor mele din placheta Cdine §i Paine.
Alte posibilitati decat astea patru nu prea mai vad.
- Da' sa te duci la Casa de Amanet Jovial si sa-ti iei cati bani
pofte§ti, lasand in gaj bratara de la ma-ta, nu-ti trece prin cap, ai?
Cine vorbise? Vivian facu mari ochii ei frumo§i, maronii §i
catifelati. Putea fi vocea con§tiintei, putea fi vocea unei rubedenii sau a
unui prieten, putea fi §i vocea unui necunoscut, care nici macar sa nu fie
con§tient ca intervine providential, ferind de pacat un suflet chinuit, care
se clatina in mrejele baloase ale Satanei, dupa ce corpul fizic eel frumos
ca un castan inflorit intaia oara, fusese mu§cat mefistofelic de un caine la
gunoaie sau de mai multi, daca era sa te iei dupa presa.
Putea fi, in fine, glasul Turbarii insa§i, care nu mai era doar in fa§a,
124
ci in curs inchegare §i maturare, cum e cand zamisle§ti dupa un viol.
La cea mai apropiata fereastra a pavilionului, se vedea o pijama
incapatoare ca o burta popeasca, zebrata in ro§u-alb, cu nasturii descheiati
dezvaluind un excitant piept paros ca de tricolici. Iar deasupra ei statea un
cap maret cu plete ca pana corbului §i barba la fel sub o feti§oara fosta ca
spuma laptelui, ciupita proaspat de varsat.
- §i daca nu fac rost de bani, nu pierd eu tocmai bratara de la
mama? il intreba fata §i incepu sa planga iar, cu ura, respingand cu tot ce
era in ea astral §i pur josnicia de a ie§i a§a din rahatul in care s-a pomenit
intrand prin Mu§catura in randurile §i cozile persoanelor mu§cate de caini.
- Nu deznadajdui, Tahomo, ca e mare pacat! Din moment ce ti s-a
aratat in vis chiar ultima proprietary a bratarii, adica ma-ta, inseamna ca
scris este ca cea dusa de la noi te calauze§te din cer §i ca nu ti se va
intampla in final decat binele. Roaga-te! §i ai sa-ti procuri vaccinul ala §i,
ca§tigand o anumita suma de bani la drum de seara de la un barbat de
trefla, nu vei pierde bijuteria a carei soarta vad ca te preocupa mai mult
decat turbarea insa§i, ce te invaluie incet-incet ca un seducator batran!
- Cu mustata sau fara mustata, barbatul de trefla, sfmtia ta?
- Cu mustata!
- Natural neagra sau canita cu cerneala de imprimanta?
- Cu cee?
- Cu toner! Cu un fel de pudra folosita ca cerneala de imprimanta!
- Asta nu se poate ghici, fatuca mea. §i n-are nici cea mai mica
importanta! Ce conteaza este suma care ti-o da.
- A§a, suma... Suma, parintele... va fi impozabila sau
neimpozabila?
- Asta, chiar ca nu mai inteleg deloc de ce te intereseaza,Vivi§or!
- Are cea mai mare importanta, parinte. Fiindca in caz ca mustata
este natural neagra, e a §efului meu de la intreprindere, care inseamna ca
iese din blocajul economico-fmanciar §i incepe sa ne dea platile restante!
- Ce spun semnele §i cartile, fatuca mea, e sa amanetezi bratara! E
mai bine decat s-o pastrezi pe cai de care sa ro§e§ti mai tarziu, cand iti vei
aminti! Cum vei ie§i concret din aceasta tranzitie in care s-a impotmolit
vieti§oara ta, nimeni nu poate prezice §i nici nu-i nevoie, fiindca nu te
pa§te nicio primejdie duhovniceasca din a§a directie. Raul e in alta parte,
§i tocmai dinspre partea respectiva trebuie sa te fere§ti, fiindca tu care erai
fericirea vietii pe langa cine convietuia la tine in preajma, te-ai acrit
sensibil de cand te-au mu§cat la gunoaie cainii de dimineata, intorcandu-
te de la piata. Gandul tau este lumea din creiera§ii tai doar, cum sa faci sa
nu turbezi ca ma-ta, cand atatia §i atatia martiri a dat neamul acesta in
timpuri recente sau mai indepartate. De ce n-ar da el §i martiri ai
tranzitiei, care s-o sfmteasca? Tu ai parasit calea bisericii, pe care inca
mai umbla tanti Cici §i, in timpuri grele umbla chiar ma-ta Simcuta, ca sa
125
nu mai vorbim de marea §i glorioasa familie a celor ce cred ca viata in
duh nu se sfar§e§te aici-§a, unde te mu§ca pana §i cainii la gunoaie,
daramite omul rau instigat de Satana! Tu fatuca bucalata §i cu parul
ondulat, sa nu te gande§ti decat la un singur lucru: sa te intrebi de la cine
vine Mu§catura ceea de caine, care ti-a bulversat aproape cu totul lini§tita
ta existenta, in scopul de a te propulsa spre adevarata senzatie de rai.
- Nu era deloc lini§tita existenta vietii mele, parintele. Eu nu m-am
putut acomoda cu lipsurile! O urasc pe tanti Cici. §i-s cam nelini§tita.
- Lini§tita, nelini§tita, Tahomo, ce s-a schimbat in sufletul tau e de
natura alarmanta, Lucido ! E ceva mult mai rau decat turbarea insa§i, care
poate fi §i o izbavire prin suferinta, de sa scrii un jurnal al fericirii, caci ea
intepene§te, ca §i fratele ei tetanosul, corpul pacatos, dar sufletul de
regula scapa neintinat, in divina lui splendoare... Biata ma-ta Simcuta
urma calea bisericii pe ascuns de Ciprian, in vremuri grele §i poate sa fi
ajuns §i in rai, daca n-o fi avut §i pacate ne§tiute de contemporani, pe
cand in cazul tau lucrurile au inceput deja sa se complice moral, de§i n-au
trecut prea multe ceasuri de la agresiunea ca un viol in grup pe care ai
suferit-o in preajma celor doua containere de la gunoaie, al caror talc mi-e
§i ru§ine sa ti-1 dau, de§i il meriti la cum te comporti cu gandurile tale!
Ay, draga Vivito draga, baga bine la cap ce-ti dictez eu ca sa te
fereasca de neplaceri! la incearca tu, ca zici ca te simti poeta cand turbezi,
sa-ti reprezinti cu fantezia ta proprie cele doua containere ruginite §i acru
mirositoare, precum e chiar sufletul tau, innegrit ca malul eel gazogen de
pe fundul lor neracait. Tot a§a §i iar a§a cum multiscusitii locatari, fara
complicitate §i nici prejudecati, poarta semanat in ei din starea
primordiala instinctul echitatii, §i-§i impart aproape egal gunoiul casnic
cand in stanga, cand in dreapta, de nu ramane vreodata un recipient gol
pe cand asociatul se umple de da pe de laturi, a§ijderea imparti §i tu
concetatenii in doua: mu§catii de o parte, nemu§catii de cealalta. Oile §i
caprele! Dar tu, poeta a tragicului grotesc, nu observi neam cu simturile
tale, poate deja virusate de rabie, adevarurile statistice neconvenabile: cat
de putin este intr-un container §i cat de majoritar de mult in alalalt!
- O preainteleptul meu guru, pai tocmai ca aici e buba §i ciocanul,
ca vaz prea bine inechitatea intru Mu§catura! Fiindca de-ar fi fost altfel,
atunci s-ar fi luat anumite masuri de catre majoritatea mu§catilor, pana §i
poate chiar in contra nemusxatilor care se radea de ei §i practicau §i
ecomila, ca tanti Cici, de sa dea de pomana mai comod la caini la bloc,
decat la oameni tarandu-se cu carjele alea pan' la biserica sau la cimitir!
- O, fecioara, care nu se va mai §ti de-ai fost au ba ficioara daca
turband vei fi ingropata §i putrezind nu vor ramanea decat oase neutre
semantic din tine, §i chiar semiotic, osul fiind banalitatea intruchipata, pe
care o rod cainii fiindca nu mai e carnita de mu§cat, pai tocmai la acest
punct culminant am vrut §i am pohtit eu sa te aduc cu spovedania! Fiindca
126
aici §i nu in alta parte e pe cale sa te atraga in pacat Lupul malefic. Adica
unde ti-au cauzat tie cainii neplacere in loc de placere, fiindca nu te-ai
pazit, cum trebuie sa te paze§ti in toate de Cel Rau, pe nesimtite ajunse§i
sa-ti faci voluptate satanica din a dori raul aproapelui, sa li se intample §i
la altii la fel, pe cat posibil la toti!
Care vasazica sa mu§te cainii pe toti, ai? §i pe mine, §i pe familia
mea, §i pe fiii mei duhovnice§ti! Nimeni sa nu scape fara Mu§catura, fara
acea teribila teama de a turba, care te face pe tine cea mai mare poeta,
transfigurata Lucida Tahoma! Sa se intrerupa productia, netul,
televiziunile, viata sociala §i sa stea toti in cozi, pe la circa §i pe la centrul
antirabic, pe la spital, sa mai §i cheltuiasca pe vaccinuri de fite !
Greu e sa nu scrii satire! Cat egoism in lumea asta noua! Este o
viziune exclusivista, fatuca mea, in totala neconcordanta cu legile sociale
sacre, care cer §i pretind tinerilor norma sacra care e martir, martir sa fie !
Dar ia spune, fa, scurma tu in con§tiinta ta §i spune-ne: daca ti se
intampla ceva placut, placut, ai mai fi vrut mai Vivitelule, sa aiba parte
toti?... Daaa?... Serios?... Pe bune?... 'Ai, las-o jos ca macane!
§i Vivian vazu cu groaza cum capul eel maret pletos barbos e
apucat cu ni§te degete fine, lungi, ca ale Ionelei, §i e retras cu un fel de
brutalitate de la fereastra, venind ora unei injectari care nu se putea face
decat intins pe pat cu pantecul revarsat la vedere.
Urletul expresionist al barbatului se auzi dezgustator de stins, ca de
pisoias. chior inca. Au-vai-vai, ce face boala din om!
Insa viata municipiului nostru, traficul, continua frenetic. Vine
pana §i troleibuzele, nu numai tramvaiele !
Din tufi§uri iese o catea ciocolatie, tocmai buna de mancat. O
mamica, urmata de doi catei din §ase. Este cald §i lor le e somn, dar ea ii
crede superdotati §i iata ca incepe sa le dea unele lectii, profitand ca e
libera, ca a avut ce manca, nu s-a legat nimeni de ei §i nu ploua.
Ea mu§ca u§or, u§or, cu nesfar§ita ginga§ie unul dintre tarcati de
incheietura picioru§ului din fata in nadejdea ca il va infuria, il va face sa
reactioneze, sa ia masuri. Dar micul dobitoc se culca pe spate, aratandu-i
burtica, predandu-se fara lupta, ii e lehamite, ii e somn. Biata mamica
incearca la fel cu al doilea, musxand ingrijorata mai tare putin. Nimic! §i
al doilea fiu se rastoarna moale ca o tarfa, doar ca scance§te surprins.
Nedumerita §i nu prea, ca o gospodina careia inca nu i-au crescut
cozonacii, invatatoarea de caini se departeaza doi metri, se ghemuie^te ca
o atleta la start, apoi explodeaza in lungi salturi inainte cu §agalnica,
ritmica joaca a capului in sus §i in jos. Ei privesc vag amuzati prin ochi
umezi §i fumurii, casca, li-e somn, au pantece plin.
Brusc cateaua, amintindu-§i vreo trauma, izbucne§te in plans §i se
retrage repede in tufi§, §tiind bine §i ea ca nu trebuie sa te vada copiii
cand te cuprind deznadejdile incat nu mai ai nicio speranta.
127
6. Sugestiile babei
Marele avantaj care explica de ce se mai califica in ziulica de azi
femeile frumoase profesoare sau gardiene este ca astfel de meserie
delicata de la catedra sau de la ghereta, unde poti merge gdtitd la servici,
iti creeaza in timp un bogat sortiment de pile, cuno§tinte §i relatii. Cuno§ti
parinti §i copii de infractori care la randul lor au devenit parinti, la care sa
te duci tu insati la vorbitor §i sa apelezi atunci cand viata, cu mu§caturile
ei, ti-o mai impune.
Nimic nu sade§te mai mare dragoste de tine in clientul serviciilor
educationale decat recuno§tinta c-ai depus efort §i pricepere, tact §i
perseverenta, pentru a-1 instrui §i a-1 educa, relevandu-i in muntii cu
veverita §i veveritel taina secreta cum sa fie mai §mecher §i sa se
orienteze. Caci eel mai bun model paidetic testat vreodata, dincoace de
Elba, ne invata ca filozofia §i eruditia ca cultura nu ne aduc garantat
100% Libertatea, ci doar ne invata sa ne gdsim un Stapdn mai bun !
Cum § i-au gasit Maturici §i Cuponel pe referentul Garamond.
De aceea, cum te vede, fostul infractor discipol i§i aminte§te cu
drag binele facut, cum 1-ai dresat, vine la tine, gudurandu-se, §i te intreaba
cine te-a mu§cat, daca te poate ajuta cu ceva.
Or, doamna plutoniera Vidman cerea ajutor cu carjele ei
spectaculoase numai ce te uitai la ea. In plus, era §i plansa la ochi, dupa
Mu§catura ce maculase pe Vivi§or la gunoaie, fiindca tocmai ea, teoloaga
privata , o patise, ea care propovaduia sa dai de pomana la caini, nu la
cer§etori, pentru ca multe rude de-ale tale se vor fi reincarnat in
patrupede, iar trendul ecumenic apropie tot mai mult cre§tinismul de
metempsihozele orientale.
Orice functionar roman, nu numai fostul detinut, surprins de
aparitia babei, ar fi sarit in sus, sa se arate cat mai serviabil. A§a ca despre
domnul vice Melecan nu se poate spune nimic precis in legatura cu
receptivitatea lui fata de doleantele cetatenilor. Podreadcic, umblat pe
§antiere, el devenise §i mai receptiv prin necontenitele relatii cu publicul
narator al atator mizerii incat nu poti sa nu ramai captivat de numarul
disfunctionalitatilor posibile §i, in gradul eel mai inalt, de fascinanta lor
diversitate, care intrece adesea cea mai performanta imaginatie de poeta
electorala. Da, aceasta prezumtie, ca receptivitatea e produsul
profesionalizarii functionarului, este intarita §i de umorul ca nici el n-a
recunoscut pe fosta gardiana, nici tanti Cici pe fostul detinut acum carunt,
neras, cu ochelari §i cu ceafa mare incat vorbea gajait.
Ea parasise nu de multa vreme cabinetul de filozofie al criticului
128
Vasea, pomenindu-se plangand in hohote, parca orbita de lumina ca de
blitz etern a soarelui de inceput de vara, hotaratoare pentru examenul
romanilor de admitere-n NATO, stabilit de unele forte apocaliptice in
stranie concordanta, fato, cu scrisul la romana pentru admiterea la liceu,
talcul fiind ca pentru ambele trebuie invatate comentarii din timp.
Jenat de criza babei in public, elegantul critic §i editor s-a retras cu
pipa fumeganda din strada, balbaindu-i ni§te scuze de circumstanta, ca-1
a§teapta o tanara debutanta, s-o indrume spre cativa promoteri care sa
bage-n presa calitatile ei, cate ii trebuie pentru admitere in uniunile de
creatie §i eventuala angajare in campul muncii, la reprezentante culturale
de peste hotare, fiind fata buna de export. Madam Vidman a facut atunci
ni§te pa§i mai spre ni§te umbra la un gard de zid, langa care, ca §i cum ar
fi fost ciuruit acolo careva, era infipta in asfalt o cruce gri din otel cornier
sudat, cu o inscriptie indescifrabila fara ochelari pentru ni§te ochi batrani
§i ro§ii de frecarea cu lucrurile, cu lacrimile.
Iara lumea de intra mai incolo la primarie se uita la ea cu multa
mila, inchipuindu-§i literar c-a intrat barbata-su cu ma§ina in acel zid, ca
el a murit §i ea a scapat, dar cu picioarele rupte, cum se vedea u§or dupa
carje, iar ce nu se vedea, dar §tia orice licantrop din zona, era ca
vrajitoarea a stat toata noaptea pe internet, documentandu-se explicit
despre cum te poti descurca multiplu cu ajutorul animalelor de companie:
dulai, motani, tapi, capre, harciogi, purcelu§i, eventual pasari §i pe§ti.
Dandu-§i seama de riscul unei asemenea interpretari §i fiind
posedata de orgoliul ca §i-a dobandit carjele la Revolutie, tanti Cici a
facut repede pa§i, cautand protectie chiar in holul racoros al primariei,
unde s-a a§ezat pe o banca de lemn ca sa mai rasufle. §i aici, s-a intamplat
ca foarte repede, trecand podreadcicul Melecan pe acolo §i vazand-o in
carje, in contextul unor plictiseli cu ni§te intravilane revendicate de unii
proprietari unor anumiti revolutionari, a zis politicos sarumdinile §i a
intrebat daca va pot fi cu ceva de folos, doamna.
Cum era §i firesc, tanti Cici, banuind ca-i un fost detinut,
recunoscator dar tot amarat, a zambit penitenciaristic §i scotocea in
mintea ei ce sa-i ceara, desigur nu pentru sine ci pentru altii, caci facea
numai bine la toti, cum §i cere ecomila, comportandu-se ca o tribuna
pentru cine nu e luat in seama de stapanire. §i a trecut pe-acolo un tovaras.
bine hranit, cu privire batjocoritoare de om avut, salutand c-un fel de falsa
umilinta mic-orientala:
- Hai sa traiti don' Primar!
Auzind cu cine are de a face, tanti Cici a constatat cu groaza ca
genunchii incep sa-i tremure ca atunci cand au sarit s-o mu§te cainii
criticului Vasea, anume lupii Corbu §i §arona, un rottweiler Rott §i un
pitbull Pit, sau cand s-a dus cu oala de sarmale la TV la para§uti§ti §i se
tragea din toate partile in toate directiile, inclusiv in sens giratoriu, de se
129
invarteau parca impinse de rafale ma§inile in fosta piata a lui Stalin.
Psiholog empiric datorita relatiilor profesionale cu publicul, caci ca
pregatire facuse Hidrotehnica, de unde au ie§it o gramada de politicieni sj
oameni de stat priceputi la ape, precum scriitori §i filozofi de la Fizica,
vicele Melecan lua imediat act de stanjeneala ei fluida, rezolva ecuatiile sj
o interprets ca pe un semn de indignare autoreprimata, gata sa explodeze
de fata cu toti, fiind posibil sa apara §i ziari§ti prin zona, atra§i ca
maidanezii cei gra§i la gunoaie, exact ce nu convenea unui ales.
- Va rog sa veniti cu mine la lift, stimata doamna, ca sa mergem
sus! porunci el. V-ati pierdut piciorul la revolutia noastra, desigur. §i daca
ati vazut ca azi primesc eu, de ce v-ati mai a§ezat la coada? Puteati sa
intrati de-a dreptul, nu sa ajung sa cobor eu §i sa va invit in mod special.
Aveati toata prioritatea §i, macar pe fata nu obiecteaza nimeni nimic !
- Mi-a fost sau nu mi-a fost detinut? s-a tot mirat tanti Cici in
tacerea liftului.
- Cata pensie aveti? ii intrerupse cu oarecare brutalitate dilema
inginerul constructor de ape. Pentru a se mira apoi: Cum a§a? Pai ce-ati
facut inainte de revolutia noastra?
- Nu, nu, nuu! rase cu bunatate teoloaga ecomilei. Am pensia de
pensionara. De la Revolutie nu am nicio pensie! §tii, cand ai meciuri cu
cainii e mai bine sa fii mai inalt putin, ca sa te mu§te de gamba, nu
deasupra genunchiului, pe la spate, cum patesc asiaticii pripa§iti la noi in
Capitala, carora catelele noastre le pot capsa fara mare efort vena safena
in spatele genunchiului, cu efect exsanguinar! Or, eu n-am avut meciuri
cu cainii, §i totu§i mi-am pierdut o laba!
- Vreti sa sustineti ca v-ati pierdut piciorul in timpul acelor
evenimente innoitoare §i ca n-aveti carnet? marai Melecan.
- Cam a§a ceva, dar e mai complicat! La mine, domnule vice, e ca
§i cum a§ fi fost o vulpe care §i-a pierdut laba piciorului intr-o capcana,
deoarece fiind in calduri au aparut ca din pamant ni§te dulai ca ni§te lupi,
inclinati s-o maculeze, s-o siluiasca, iar ea s-a zbatut peratologic pana la
limita de rupere. Eu am fost la Revolutie trimeasa initial in misiune ca sa
identific pe cine a mai mers, ce clienti de-ai mei recunosc, deci am fost
necesarmente implicate in fazele cele mai fierbinti, dar ca simpatizanta nu
ca luptatoare, iar aceasta categorie, simpatizantii, nu beneficiaza de
avantajele din legislatia recuno§tintei eterne! Desj e singura categorie
sincera fata de partid. Dar viata are o anume fluiditate, nu incape in
formule simple, nici macar in cele ale matematicii preuniversitare, pe care
de bine de rau au parcurs-o mai toti. Tocmai de aceea, trebuie sa dam de
pomana, fara discriminare, §i vecinilor no§tri care sunt caini!
- Ati urmat hidrotehnica, construind o zarca pe apa, inteleg...
- Nu, iubitule! Toata viata activa am fost o simp la gardiana, iar in
timpul liber am inotat impotriva curentului langa lacustra mea, am zburat
130
impotriva sagetii lui Cupidon, de-am ramas nemaritata, am devorat carti,
am studiat teologia §i cainii, ca cercetatoare privata. Eu sunt Cecilia
Vidman, propovaduiesc ecomila, ingrijirea tuturor vietuitoarelor, fara sa
te mai intrebi care-i om §i care-i caine, deci putini din oamenii de treaba
din ziua de azi nu mi-ar putea fi intrucatva discipoli !
Brusca tresarire de orgoliu a babei venea dintr-un paharut de vodca
rasputiniana, aide Melecan avand laudabila initiative ca audientele pentru
pensionari §i informatori sa le tina intr-un separeu al cabinetului, unde
sub pretext ca din pricina avalan§ei de trebi nu s-a putut repezi sa
manance acasa, ii indopa cu sandvi§uri, pateuri, stixuri... El facea astfel o
pomana continua pentru ai lui, care nu mai apucasera pensie pierind in
Balta Brailei, ca robi ai clasei muncitoare.
- Pai daca sunteti doamna Vidman pe care o §tiu eu, atunci m-ati
avut §i pe mine la vorbitor la pu§carie, cand venea editorul Vasea pe la
unchiul Garamond.
- Pe la cine?
- Era cu mine pe celular un vanzator Garamond foarte bun de gura,
care atragea pe baietii mai frumo§i dar mai stramtorati in ni§te chestii
inavuabile fata de o doamna. Iar acest intelectual rafinat, Garamond, daca
nu avea ce livra criticului Vasea, se livra pe sine.
- E prima oara cand aud! pali foarte tare tanti Cici, de§i convinsa
ca cinocefalul tricolici Pantiu§a de la Orvieto seamana §i cu Ionel, §i cu
lone la, §i cu Puricila, fiind justa porecla din lumea literara, Pisicainele.
- Da, doamna, incepu a-§i §terge ochelarii cu batista asudata
Melecan, a§a zicem toti dupa ani §i ani, ca n-am §tiut ca au fost cu putinta
astfel de anomalii chiar sub nasul nostru.
- Dragul meu, raspunse indignata §i atinsa gardiana, eu eram pe
atunci §efa de sala deja §i pot depune marturie ca n-am invatat de la
editorul Vasea Stalinism sau anomalii care nu mai sunt anomalii, ci numai
lucruri bune, din tainele postmodernismului, utile §i poetei Lucida
Tahoma! In relatiile lor cu sexul sexy, §i editorul, §i referentul s-au purtat
in libertate perfect corect. Ba acest vanzator de cupoane, Garamond, de
care zici, s-a insurat la sugestia mea cu o vecina, lone la, excelent dotata,
care neavand bani de gazda, statea la mine, langa biata soru-mea mult mai
mica, de-a murit turbata, Simcuta, adica ma-sa poetei Lucida Tahoma, pe
care au mu§cat-o la gunoaie cainii no§tri de dimineata.
- Ah, cat am iubit-o! gemu infiorator Melecan, facandu-se alb ca
varul in urma unei sincope mai degraba respiratorii decat cardiace, avand
aerul ca vrea sa cada de pe fotoliul primariei.
Doamna gardiana se repezi spre el cu un pahar de borviz rece, dar
el i§i reveni cu precizarea ca:
- Am iubit-o, doamna, am iubit-o §i poate ca a mea trebuia sa fie
Ionela asta, ca §i fml ei, Pantiu§a, interlopul ala ahtiat dupa aur inca§ ca
131
Pizarro, actualmente pizzar acoperit la Orvieto, dar se zvonea ca locuind
ea in gazda la dumneavoastra, derulati dimineata §i seara ni§te exercitii
spirituale nu tocmai principiale ! Cel putin a§a va barfea Puricila.
- Vai de mine §i de mine, domn' Melecan, din cate neintelegeri §i
dezinformari e facuta aceasta viata! zambi enigmatic teoloaga cea
argintie. N-as. vrea sa-mi aduc aportul la dezvoltarea inca §i mai
accelerate a durerii dumitale, pana la turbare, insa cinstea sj
corectitudinea mea de om §i de vecina, ma obliga, in fond §i ca o
autocritica, sa te informez ca domnul Garamond e din cand in cand batut
rau, biciuit, de aceasta fiara care a ie§it din Ionela noastra, poate fiindca
nu-1 mai sufera deloc pe batran de cand e incurcata parapsihopupu chiar
cu editorul Vasea, caruia ii este §i secretara, §i profesoara de marketing cu
studentii la seminar seara, de la editor avand referentul telefonul ala
militienesc, dotat cu antena telescopica §i cu o camera foto digitala
primitiva, ce nu se poate descarca decat pe calculatorul de la facultate. Ea
il croie§te cu nagaica, de parca ar fi dulaul ala rabdator, Puricila, §i apoi ii
fotografiaza dungile, iar generalul Vasea descarca, se uita §i comenteaza
cu para§utele lui instantaneele.
Podreadcicul Melecan i§i facu mai lejer nodul de la cravata albastra
cu dungi vi§inii, simti ca turbeaza de durere §i pufai ca o locomotiva cu
abur produsa inainte de razboi de clasa muncitoare de la Re§ita. Parea
foarte batran §i intelept, adica un interlocutor placut pentru o doamna care
alearga pe ultima pista §i nu vrea sa piarda trenul istoric.
- Secretara, zici? dadu el afara inca un jet de aer indignat. A ajuns
sa se complaca in situatia asta, Ionela, tocmai ea, Ionela, cea atat de
mandra odinioara de arborele ei genealogic !
- Tartorul eel mare, izbucni cu ura doamna Vidman, este criticul
literar Vasea, care nu vrea sa renunte la octogenara §i cicalitoarea sa
nevasta, Cocuta, de s-a tinut cu un ilegalist, Pentelei §oimanu, ala de s-a
curatat in luptele cu partizanii capitalismului §i ai economiei de piata. Ca
filozof al demersului critic in postmodernitatea placerii, generalul Vasea
zice ca nu poate medita daca nu e stimulat de o veritabila Xantipa!
- Vasea, iara§i Vasea! mormai inginerul cu privire de caine ranit
care abia a§teapta sa-§i sfa§ie bandajele, neintelegandu-le rostul. Peste tot
ma ciocnesc de generalul parapsihopupu Vasea, doamna!
- Pe de alta parte, nici pisicuta de Ionela nu pare dispusa a se
desparti de domnul Garamond. El i§i are inca farmecul lui de cotoi!
continua cu dragoste pensionara. Iar ea a invatat de la ilegalista Cocuta nu
numai sa-§i faca coc, ci § i ca batranetea este o inventie burgheza. In plus,
referentul iube§te cainii ca pe copiii sai. Indeosebi pe-ai generalului
Vasea, de care vede cand le pleaca stapanul pe la congrese literare sj
targuri de carte. Da, pe lupii Corbu §i §arona, pe rottweilerul Rott §i pe
pitbullul Pit ii §i viseaza des, are fantezii cu ei. I se intampla cand bea, §i
132
mai doarme pe la noi !
- Ionela, ah Ionelo, zise cu dragoste antreprenorul Melecan, cum
te-ai jertfit tu cu o generozitate de necrezut, pentru a ne reeduca §i pe unul
§ipe altul!
- Ionel Garamond, dragule, este un caz tipic de needucabil ! zambi
cu tristete gardiana. El are §i fantezii treaz cu handralaii lui Vasea. Spera
sa se imbogateasca!
- §i ce e rau in asta? De ce-am mai facut revolutie? Nu ca sa ne
imbogatim?
- Sa ne imburghezim §i sa ne mo§ierim. Corect! N-au zis
Caramitru §i cu Dinescu a§a, atunci, la teveu?... Ca dictatorul a fugit!
Fratilor, revenim la regimul burghezo-mo§ieresc! Eu voi fi burghezul, iar
Mirceamo§ierul...
- Corect! Sa ne imbogatim cat mai repede §i cat mai tine!
- Dar nu pe orice cale, iubitule! §tii, pufni in ras baba, turnandu-§i
vodca, o vecina de-a mea de palier, mama eroina, create o viitoare blonda
cu ochi mari, adanci, alba§tri, Madonnela, o fetita cu o carnatie rozalba ca
floarea de cire§, fata lui Maradonel al ei. §i ca sa se caleasca §i sa se mai
bronzeze, dar §i sa mai slabeasca, fiind ea a§a, mai grasunica, de rasfatata
ce e cu dulciurile economiei de piata, o mai lasa vecina in curticica mea
lipita de bloc, sa mai zburde complet goala, exceptand palariuta de soare,
printre flutura§i de aur §i zorelele albastre, roze §i violet, ca o nimfa
rubensiana in miniatura... Iar Garamond al tau la ce se gande§te,
obsedatul, fotografiind-o regulat de la etaj? Sa inventeze el un soft utilitar
care sa impreuneze grafic pe aceasta ingereasa, pe Madonnela, iubire,
pusa-n patru labute, cu handralaii lui Vasea, cu dulaii Rott, Pit §i Corbu,
iar cateaua §arona sa stea in coada §i sa se uite cu gelozie! Da, o idee
extraordinara! Auzi, draga, la ce s-a gandit! Un soft care sa decupeze
bucati dintr-o pozd si sa le lipeascd la altd pozdl El se lauda ca daca
vinde unui publicitar occidental un asemenea cli§eu, care iti da adevarata
senzatie de fotografie, asociindu-i §i un peisaj u§or recognoscibil ca tipic
romanesc, pai atuncea e un baron, un mogul facut, se umple de bani!
- Nu e informat! obiecta sceptic vicele Melecan, salivand in exces.
Vin de acolo, de peste Balta, de la o infratire a localitatilor noastre. Auzi !
Micuta Madonnela acuplata cu dulaii Rott, Pit §i Corbu, iar cateaua
§arona sta §i se uita! Hm! Protesteaza imediat §i filoanimalele, §i
pedofilii, doamna! Nu se poate exploata comercial deocamdata. In schimb
ideea cu softul ala nu-i rea. Cine §tie ce vremuri politice vin! Numai sa
aiba cine sa-1 faca functional §i sa-1 comercializeze. Dar nici ideea cu
filmuletele §ocante nu e rea. Daca eram eu Garamond §i aveam telefon
din ala cu o camera foto, plus softul de manarit fotografii, pai as. lucra
cadru cu cadru alta animatie. Eu a§ inscena imaginar cum dulaii Rott, Pit
§i Corbu o pun jos pe micuta Madonnela, cum o sfa§ie §i cum ii hapaie
133
carnita cu cartilaje §i oscioare cu tot. Nu mai ramane nimic din pu§toaica
voastra, decat scalpul ala blond inconfundabil. Pe care §arona, mai
chibzuita cateaua, il ia-n dinti sa-1 ingroape adanc in chiar gradinita
dumitale !
- Pai tot asta i-a dat prin gand §i lui Ionel Garamond al nostru!
deveni baba mai atenta la podreadcicul Melecan. Un scenariu tot a§a
horror, de prelungita criza alimentara, parca emanat de la mintea
diabolica a aceluia§i licantrop... In final, dulaii Rott, Pit §i Corbu, din
initiativa §aronei ramase gravida cu toti trei, iar locatarii nepracticand
ecomila §i nedandu-le de pomana, ajung sa scape de inanitie numai
strecurandu-se la mine-n curticica §i, au-vai-vai! sugrumand langa bloc
sub geam pe ingereasa, cum propui §i tu! Ei tuspatru o sfa§ie §i o devora
pe Madonnela noastra, cu scalp cu tot insa, de nu mai ramane decat
palariuta, pe care fiarele sapa o gropita mica, s-o ascunda unde-i tufa de
trandafiri mai tepoasa, la loc insemnat de o punga cu oase de pe§te
oceanic fara colesterol, aruncata de vrajitoarele alea de la etajul patru!
- Inteleg ca ar fi un clip publicitar, se concentra sa inteleaga
continutul scrisorii de intentie a babei vicele Melecan. §i ce produs vreti
sa promo vati cu acest cvartet canin care ascunde perfect urmele crimei!
- Un detergent care curata orice pata, domnule !
- Depinde §i de publicul tinta, de ora de difuzare... Nu cred ca poti
sa-1 bagi in prime time !
- Dar vorbeam de lone la, nu de Ionel! coti imediat discutia
zambind enigmatic teoloaga. Ea le are cu marketingul, nu el! Toata
generozitatea, ecomila fata de barbati, trebuie sa-ti marturisesc ca §i-a
insu§it-o pisicuta cat a stat in gazda la mine, draga, §i am convorbit in ore
lungi de insomnie.
Telepatic, faptul ca se vorbea de lone la se transmise ca §tire de top
spiritului spalatorului de morti Garamond, de resimti suflete§te, ca
inspector de mediu ce §i-a neglijat tocmai propria casa, o durere profunda,
ca e incornorat pe nedrept, exprimata mascat in regretul ca n-a avut
portabilul la el sa fotografieze, pentru un banos slide show publicitar u§or
de exportat, moment cu moment scena in care maidanezii de la noi de la
bloc, de§i obezi, incoltesc o pisicuta la gunoaie, o sfa§ie §i §i-o impart
dintr-o ciudata pofta de sange proaspat, din instinctul de eliminare a
concurentei §i, poate, din necesitatea psihologica de a fi apreciati de
practicantele ecomilei pentru vigilenta lor proverbiala.
Falnica mladita a chiaburilor de la Caineni tresari §i i§i cuprinse
obrajii nera§i in palmele mari, grele §i urate de plugar, privind visator la
delicata, fragila azi fosta gardiana §i amintindu-§i banuiala de demult ca
Ionela se indeparteaza de el fiindca e de cineva consiliata sa nu-§i lege
destinul de un individ cu origine in veci nesanatoasa §i cu viitor in
134
conformitate cu aceste conditii esentiale §i initiate de lansaj in viata, care
te asigura ca mai devreme sau mai tarziu vei primi dureroase lovituri
peste bot in cariera.
- Nu mai serviti? parca ii ghici gandurile pensionara vazandu-1 ca
intr-adevar nu serve§te nimic.
- Mersi, dar ciugulesc cate ceva la fiecare audienta!
- Vine lume multa la dumneavoastra, observa cu respect doamna
Vidman, §tergandu-se cu §ervetelul pe gurita de luciul unei pete de
margarina bogat in emulgatori.
- A fost un prim val imediat dupa alegeri, cand credea oricine ca
tot ce zboara se mananca, Acum s-au mai domolit, nu atat pentru ca ar fi
inteles dificultatile noastre bugetare pasagere, ci fiindca eu am eradicat
coruptia din primaria mea!
- Cum?
- Simplu: nu promit niciodata nimic din ce nu pot sa fac. Sa §titi §i
dumneavoastra un lucru. Cand un functionar public zice ca sa mai vii, sa
mai vedem, poate intram in NATO, sa mai a§teptam, este cu certitudine
ciubucar, integrat intr-o mafie intreaga! Ar merita dat afara, sa-1 sfa§ie sj
sa-1 manance cainii, de indata ce e demascat ca practica demagogia.
Amanand, el nu face decat sa puna neajunsul la licitatie in folos propriu,
pentru a servi doar pe cine §tie el intr-o chestie care se poate, dar nu
pentru chiar atata lume cata se intereseaza de ea. Dar noi, eu §i cu
tovara§ul Gavrilita, am eradicat de tot la noi in primarie demagogia!
Fata vicelui deveni rigida ca a unui coiot la care turbarea §i
tetanosul coopereaza sinergic, semn ca partea protocolara a audientei se
sfar§ise. Deschise o condica mare ale carei coperti lemnoase sunara
neplacut izbind furnirul biroului. Lua un ieftin pix de plastic in culorile
partidului §i apasa pe el sa-i scoata mucul cu bila, privind fix §i evaluativ
audiata, ca un coafor care alege culoarea potrivita pentru o podoaba
capilara pe care abia a§teapta sa o scarmene.
Se facu in separeu o tacere mare, incat prin u§ile capitonate
patrunse inauntru ca o stafie didactica ceva din pulsul ora§ului. Sirene de
ma§ini de pompieri, de ambulante, de politie, totul foarte indepartat §i
difuz, parca marginalizat de invidia mult mai apropiata a unor cetateni
care voiau §i ei sa vorbeasca, ni§te treburi avand, cu acela§i vice
nedemagog §i incoruptibil.
- In ce conditiuni, pe scurt, v-ati pierdut piciorul la revolutie?
- Care picior, domnule? simti doamna Vidman ca-i sare mu§tarul sj
ii vine sa ia in piept masuta cu bunatati §i sa se repeada la el ca o vulpe la
un cocos. §i sa-1 scarmene.
- Pai, vaz ca dreptul, se chiori mai bine, adica indecent, sub masa,
burghezo-mo§ierul Melecan.
- Domnule, tin sa-ti atrag toata atentia ca nu mi-am pierdut niciun
135
picior la acele evenimente! Mi-a degerat putin o laba, suportabil. §i nici
nu prea se cunoa§te. Carjele le port din corectitudine politica. Sa fm mai
protejata, sa patrund mai u§or la medici, la profesori, la diferiti
functionari. §i daca vrei sa §tii mai bine cat de valida sunt pentru detalii
mai placute, afia, draga, ca are Vivi§or ni§te patine cu rotile. Astea se
fixeaza foarte strans pe glezne. Ei bine, pot sa alerg cu ele fara nicio
dificultate, unde e trotuarul cat de cat intretinut! Numai varsta mea
onorabila §i prejudecatile, care inca ii domina pe unii cetateni, cum ar fi
Ionel §i Vasea, ma impiedica sa nu ma slujesc de ele pe strada.
§i foarte suparata, madam Vidman trebalui in po§eta §i i§i scoase o
tigara, pe care i-o daruise mai demult cineva §i o pusese bine, nu pentru
ca nu fuma, ci doar pentru ca incepuse sa se mai abtina in scopul de a
economisi, compensand la Vivi unele cheltuieli devenite problematice de
cand i se relativizase leafa.
- Tot Vasea e de vina! dadu ea cu duio§ie din cap in sus,
luminandu-§i ochii verzi cu ale caror frunzi§uri urmarea inaltarea catre
tavan a daunatorului fum.
- In ce sens tot tovara§ul Vasea? ramase cu pixul in aer vicele.
- In orice sens, chiar §i in eel contrar, insa in mod sigur in toate
directiile ! raspunse cam in doi peri teoloaga.
- Adica! marai destul de suparat vicele Melecan pentru ca lucrurile
tindeau sa se complice, pensionara necerand permisiunea de a fuma la el
in primarie ca pe scantier §i chiar mai mult decat atat, i§i mai turnase la
tigara un paharut de vodca.
- Vreau sa zic ca adica in mod concret de ce considerati ca tot
generalul e de vina? reveni el energic dar cotit asupra intrebarii.
- Tinere domn, il aborda cu elan tanti Cici, ca o editoare pe un
debutant, potrivindu-§i sa nu-i cada palariuta de matase galbena, este
datoria noastra, a mai varstnicilor, sa povestim la tineret macar cum a
fast, daca nu mai suntem in stare, au-vai-vai, sanatatea nu ne mai permite,
sa muncim in locul lor!... Sa mai muncim in locul lor!... A§a, a venit
revolutia cu evenimentele ei §i ni s-a atras atentia la TV, pe care o
urmareau toti, ca s-au umplut principalele ora§e de terori§ti, lucru care nu
era chiar o noutate la noi in cartier, unde ii auzeam asurzitor cum ataca
frenetic unitatea militara, ca sa-i ia ei cu japca rachetele, blindatele,
munitia §i depozitele de produse alimentare.
Iar bietul Vasea venise, inca de pe cand decola elicopterul parasind
revolutionarii pe terasa Comitetul Central, sa se adaposteasca la mine, de
unde nu i-ar fi dat nimanui prin cap sa vina sa-1 ia §i sa-1 faca ministru,
aducandu-mi cu el §i pe octogenara sa sotie, care am constatat ca este o
femeie tare de treaba sT foarte cultivata. A calatorit §i la Paris, dar mai des
in Uniune. Numai Ionel §tia de Vasea, ca nu puteam tocmai lui sa nu-i
spunem. Stateam adesea toti patru, adica cinci daca o numaram §i pe
136
Vivi§or, §i urmaream la TV, de fapt la TVR sau mai bine zis TVRL,
evolutia situatiei, cand ne pomenim ca vine de sus de la trei, cu o expresie
de panica §i revolta pe figura Ionela, certandu-ne ca, la§ilor, la§ilor, e
atacata unitatea militara de langa noi, se dau lupte crancene §i daca
terori§tii se incuibeaza acolo §i iau tancurile, taburile, tunurile de camp §i
cele antiaeriene, ce armament u§or §i ce munitie mai e pe-acolo, precum
§i echipamentul de transmisii, plus rachetele §i se due cu toate acestea
peste cei de la radio §i TV, atunci zadarnice au fost toate eforturile
Frontului. Trebuie sa iesTm cu totii din blocuri sT sa ne strangem ca un
gard viu in jurul cazarmii. Haideti, fratilor sa mergem! Sa ne inarmam
fiecare cu cate un ciomag, bata, coada de matura, ce gasim, §i cu cate o
lumanare in mana, sa ne indreptam intr-acolo unde se aud turbatele
rafale !
Al dracu domnu' Vasea, dupa ce a cantarit-o din ochi pe dinafara §i
pe dedesubt, meat s-a §i hotarat in acele secunde istorice s-o promoveze, a
zis ca are dreptate fata asta, dar noi toti din camera cu exceptia lui Vivi§or
suntem cam inaintati in varsta §i, decat sa ne impiedicam in ciomege
noaptea, mult mai indicat ar fi sa se puna la contribute experienta noastra
de viata §i chiar manageriala in alte domenii. Noi varstnicii putem face
exact ce nu poate face tineretul! Noi ne putem asuma raspunderea de a
conduce competent §i patriotic, in acestei momente mai dificile, diferite
compartimente ale vietii economico-sociale, partea proasta fiind tocmai
faptul ca asta, adica fostul pre§edinte, n-a lasat succesorului drept bunuri
dupa moarte nici creier, nici ratiune, ci doar un anumit vid de putere !
Zis §i facut. A ie§it Vasea in casa scarilor §i a inceput sa urle ca
stimati concetateni, veniti sa salvam Frontul din ghearele terori§tilor!
Lasati mame, lasati neveste, lasati fii §i fiice, ie§iti in strada cu totii ca sa
aparam dinamica fara egal a evenimentelor din ultimele zile !
Urla a§a de tare incat nu am nici cea mai mica indoiala ca au
receptat mesajul toti locatarii, Dar de ie§it la confruntare n-a ie§it
niciunul. Doar Pentelei al Ionelei ce se arata mai belicos, dar i-a ascuns
ma-sa izmenele §i bocancii. N-a mai ie§it nici el, spre marea satisfactie a
domnului Garamond. Pasamite, tocmai se revenise la TV cu precizari
asupra terori§tilor, asupra instructiei lor deosebite, fapt care a facut
ezitanti pe multi, indeosebi pe tineri. Degeaba latra acum unii §i altii cum
a fost, ca n-a fost a§a cum spun ei, tocmai tineretul ezita sa iasa. Era eel
mai fricos! Revolutia s-a facut cu adulti §i cu batrani, cu fo§tii comuni§ti!
Cand au vazut ca se trage, baietii §i fetele au fugit ca potarnichile ! §i
aveau §i dreptate: mai mare jalea s-o mierle§ti tocmai la spartul targului,
cand se intrezaresc facilitatile unui nou regim, plus ca poti vedea lumea!
U§a cea inalta §i demult sculptata a separeului se deschise cu
tandrete §i o secretara de varsta Vivianei privi in interior cu o dulce
nelini§te. Ea estima repede ca domnul vice se afla in relatii pur
137
consultative cu o doamna foarte in varsta §i se retrase cu discretie.
- Ar fi inelegant din partea mea sa polemizez cu cineva care este
de alta parere, dar eu imi aduc aminte ca in harmalaia aia a fost §i
populatie mai tanara §i mai tare-n sentimente care a ie§it!
- Da, a ie§it. Dar cum a ie§it? zambi mefistofelic madam Vidman.
S-a cam uitat cum a ie§it. Sau nu se §tie cum a ie§it. Sa-ti spui eu cum a
ie§it de la mine din bloc!... A vorbit nebunul de Vasea, a mai adaugat
cateva cuvinte mai §terse, de§i le voia mai patetice idiotul de Garamond,
facand apel la cum s-au luptat strabunii cu invadatorii meleagurilor
noastre, n-a ie§it absolut nimeni, §i atunci au intrat in holul blocului doi
baieti care lucreaza acuma la Complex la Vulcanizare, mai priceput fiind
grasul ala de repara yale. Ei se dotasera cu un burlan de tabla de scurgere,
pe care il foloseau §i ca portavoce pe rand. Baaai, bulangiilor! au inceput
sa zbiere ei, deja ragu§iti de cat colindasera, fie din proprie initiative, fie
la sugestia unor agenturi cu intentii pernicioase. Ie§iti ba, la revolutie,
porcilor! Nu mai stati ca fraierii in case, ca nu se trage! ! !
- Chiar a§a au zbierat?... E prima oara cand mi se relateaza ca au
fost cetateni cu mobilizarea §i nu doar teveul §i securi§tii imposibilei
lustratii i-a scos !
- Baaai! Bai bulangiilor, ie§iti, ba, la revolutie, nu mai stati ca
fraierii in case, ca nu se trage, iar cine iese, il trecem pe lista §i prime§te
carnet de revolutionar, diplome, medalii... Ca §i la Baricada s-a strigat sa
se privatizeze Intercontinentalul §i Hotel Lido, s-a §i propus carei familii
sa i se dea in proprietate! Ie§iti, bai pro§tilor, ca cine risca, prime§te
scutire la dari de orice fel, i se atribuie spatii comerciale pe de-a moaca, i
se da terenuri intravilane §i altele, agricole, in comunele suburbane. Plus
avantaje virtuale, pe care nu e momentul sa le precizam. Veniti cu noi!
Veniti sa salvam Frontul din ghearele terori§tilor! Veniti, ca nu se trage!
Ganditi-va ca de certificate depinde pozitia voastra sociala, viitorul
copila§ilor vo§tri §i a editiilor ulterioare ale copiilor copila§ilor vo§tri!
Veniti, concetateni, veniti! Veniti cu noi!
A§a strigau Co§tei §i Sumotaru in holul blocului, §i cand au auzit ca
nu se trage, de§i se auzeau rafale, §i ca se da spatii comerciale §i terenuri,
dar nu se vor plati impozite, au ie§it o gramada de locatari, cu fulare, cu
manu§i, cu fesuri §i caciuli, parca ii chemase Partidul, zic Partid cu p
mare, sa curete zapada!
Vasea al meu, §i al ei, cand a auzit ce recompense i se da la
revolutie la care iese, da sa-§i caute §i el manu§ile, fularul §i caciula de
iepure, in haosul care s-a creat la mine in cotet cu atatia musafiri. O catea
de la noi de la bloc , Lisa, de avea §i are darul profetiei, ne dovedi atunci
la toti ca miracolul se poate implementa, caci la intrebarea generalului
parapsihopupu ca ce vom face cu libertatea, ea stapani darul vorbirii,
raspunzand sec ca gunoaie! Indignat, cenzorul mare critic hotari atunci s-
138
o ia cu el pe strazi, s-o impure fie terori§tii, fie alte forte. Dar octogenara
de nevasta-sa, Cocuta, care avea experienta vietii in toata hido§enia ei
inca din ilegalitate, zice ca tihol tiho! Adica sa nu se pripeasca, fiindca
daca e baiat de§tept §i §tie unde sa se ofere §i cu cine sa vorbeasca, poate
culege toate aceste facilitati enumerate, cum ar fi scutire de impozite,
spatii §i suprafete, chiar §i fara sa se expuna la a-i degera vreo laba in
gerul de origine siberiana care se lasase peste biata tara.
- Domnu' primar!... Domnu' primar! Mai stati mult? C-a venit
Andreea Esca de la ProTV §i v-a§teapta! deschise iara§i u§a tanara cu
gurita a§a de mare incat, cand o vedeai prima oara, intaiul §oc era sa te
intrebi cum de poate o fata sa aiba o gurita a§a de mare.
- Sa se calmeze putin! zise cu nepasare Melecan. Nu vezi c-am
treaba?
Si intorcandu-se spre superba baba, ii repro§a ca un om necajit:
- Ar fi inelegant din partea mea sa fiu in dezacord cu o doamna,
dar din alte confesiuni intime, am constatat c-au ie§it la Aia din
Decembrie §i persoane care n-auzisera de scutirile de impozite, de spatii
comerciale §i de suprafete de teren. Dovada, mortii! Mortii care sunt eroii
no§tri, ai tuturor, fara deosebire de culoare politica. Mortii, doamna, la
care cu totii suntem datori moral sa venim cu popa §i fanfara, ca sa
prezentam la date fixe omagiile noastre sincere, ca §i la familii.
- Unde nu exista vinovati pentru masacre, nu exista nici eroi, ba
din unghiul logicii pure, nici macar mortii, domnule !
- Domnu' primar!... Domnu' primar! dadu buzna omul de serviciu
peste ei. Alo! S-a strans lumea! A sosit §i un reporter de la Ivenementu'
zilii, unde analizeaza acum Cornel Nistorescu, ala de ne regala seara la
emisiunea Cdinele depazd dupe Radio Total!
- A, Cristoiu! Spune-le ca vin in cateva momente dadu distrat din
umeri ca din ni§te aripioare Melecan.
Si, intorcandu-se spre audiata, ofta cu jena de pre§edinte de
supraputere, care se adreseaza unui neam socotit pe cale de disparitie sj
greu de integrat in suprastructurile civilizatiei:
- Este inelegant din partea mea sa laud unei doamne o alta doamna,
dar mie mi-a placut de o jurista care le spunea la parintii de eroi s-o lase
mai moale cu cautatul vinovatilor, fiindca oricum mortul de la groapa nu
se mai intoarce decat ca priculici §i, in schimb, se creeaza neplaceri la alte
familii... Dealtfel, timpul ne preseaza, pune presiune pe noi, incepe
conferinta de presa §i inca n-am aflat ce ma interesa: nici cum ati fost
ranita §i nici cu ce credeti ca va poate fi de folos primaria asta a mea!
Fata vicelui deveni cadaveric de rigida iar copertile ca de lemn ale
condicii avura o tresarire de impacienta amenintatoare.
Madam Vidman lua astfel la cuno§tinta cu surprindere ca intrase in
casa omului, pentru racoare §i o toaleta mai igienizata, §i uite ca se
139
ospatase din bel§ug fara vreun motiv precis §i, mai rau inca, poate in
detrimentul vreunui cetatean cu adevarat amarat, lipsit de orice mijloace
de a trai de pe o zi pe alta, mai neajutorat decat ar fi fost caine la gunoaie.
- Ce sa-ti spun de picior? ragai §i rase ea cu un fel de indecenta.
Mi-a degerat dupa ce i-am dus lui Vasea la TV, cand vremurile s-au mai
calmat §i omenit, ni§te sarmalute facute de octogenara lui sotie ilegalista,
Cocuta, o urata de sperie §i Moartea, §i Lustratia. Se bagase la noi la
Complex carne din rezerve sau din ajutoare, iar varza murata la borcan
aveam noi in boxa, §i aia nu s-a abtinut sa nu gateasca. Eu am stat mai
mult la teveu, murind de curiozitate sa merg acolo, la TVRL. §i m-am
dus! Vasea a coborat mirat, a luat oala, a dus-o sus §i a adus-o jos, golita
§i cu gaura de glont in ea, poruncindu-mi s-o pastrez ca pe ochii din cap,
fiindca a capatat valoare de patrimoniu! Apoi, m-am uitat §i eu pe la
lupte, prin diferite zone mai zgomotoase, §i abia acasa am constatat ca-mi
degerase rau o laba. N-am cerut insa in viata mea despagubiri §i nici nu
voi cere vreodata haitelor de lupi, fiindca eu sunt teoloaga privata cu frica
de Dumnezeu! Nu inteleg sa-mi scot la licitatie propria-mi infirmitate. §i
cu atat mai revoltator ar fi fost sa cer ceva daca s-ar fi ales din evenimente
cu vreun glont in cap Vivi§or, nepotica mea, pe care au mu§cat-o azi-
dimineata cainii la gunoaie... A apucat doar Vasea ni§te avantaje, de§i s-a
a§ezat mai tarziu la coada, iar cand sa ia §i domnul Garamond, prin
aprilie, ni§te privilegii, a vorbit Pentelei al lui §i al lui Puricila, unde
crezi? La Piata Universitatii!
In concluzie, eu am venit la tine, imbuibatule, ca la revolutie, §opti
baba mai mult pentru sine, ca sa transmit primariei ma-tii un mesaj, ca
exista §i cetateni liberi, care n-au nevoie nici de ea, §i nici de functionarii
ei, hoti dar incompetenti, banditule, de iei §paga sa nu mearga transportul!
- Domnu' primar!... Domnu' primar! tipase domni§oara Gavrilita
peste bombanelile babei. Mai stati mult? Gata!!! A venit §i domnu' Tuca
de la AntenaUnu!
- Care da milioanele de la miezul noptii? deveni foarte atenta
madam Vidman, intrucat intentiona sa participe curand la acest concurs
de urmarit emisiuni, ca sa-i faca o mica zestre poetei §i s-o marite.
- Este inelegant din partea mea ca trebuie sa parasesc o doamna
inainte chiar ca sa i§i exprime dorintele pe care ar fi trebuit sa i le satisfac
cu micile mele puteri cata vreme bugetul ramane centralizat §i nu
dispunem de o reala autonomic locala, dar precum vedeti, obligatiuni
presante ma obliga sa ma retrag, lasandu-va totu§i in compania
domni§oarei secretar Gavrilita, care va lua nota de cele ce ati venit sa
cereti! lasa vicele pe baba lini§tita ca n-a auzit-o aneantizandu-1.
Ce naibii sa cer de la tampita asta ? rupse tanti Cici, ca n-avea dinti
prea buni, cateva stixuri, socotind cu un fel de neru§inare ca daca mai
continua audienta economise§te de o masa, ba chiar pentru toata ziua.
140
- la sa cer eu chiar ni§te bani de dantura! ranji ea ca un vampir.
Chiar la placile ei dentare se uita ingrozita fata, percepandu-le ca
pe flexurile unei lupoaice salbatice alfa, fiindca tot ce palavragise prin
piata spalatorul de morti coafor de caini Garamond, ajunsese in lumea
suburbana de la tara inflorit cu amanunte stranii despre ce se intampla in
acel bloc cu trandafiri, de langa gunoaie.
Vrajitoarea de madam Vidman, demult decedata, ar fi gatit curent
pe aragazul de la bloc tochitura din cap de pisica §i ostropel cu untura de
catel, invitand cupluri de strigoi cu moroii lor la orgii nocturne. Ei i se
parea firesc dezmatul macabru, adica sa citeasca unele carti §i sa gateasca
spurcaciuni, a§a cum invatase in calatoriile ei initiatice prin Asia, unde se
savureaza orice, §i viermi, §i lacuste, §i cuib de randunica. De toate! §i
rata pekineza cu portocale ro§ii de Sicilia, §i curcan cu urechi de lemn ca
ale secretarei de stat de peste Balta, care nu ne aude deloc rugaciunile
ProNATO!
Adesea naluca babei iese dupa miezul noptii cu pisica §i cutitul la
intrarea-n bloc, bantuind pana §i prin statie, sa i-o decapiteze vreun barbat
cu sabia de samurai, de preferinta Sumotaru, ca pe mugurii de bambus,
fiind un mare pacat curmarea unei vieti de catre o femeie, ca fiinta facuta
de Dumnezeu mai mult sa o dea. De aceea, in scopul consumului casnic,
dar §i al comercializarii prin vecini, ea tine in apartament o multime de
pisici puse la ingra§at, care nu s-au atins in viata lor de vreun §oarece!
Vasazica, scria presa ostila partidului §i domni§oarei pre§edinte de
la Cotroceni, madam Vidman intruchipeaza ipocrizia absoluta, deoarece
in aparitiile ei televizate propovaduie§te ecomila, ca sa dam de pomana
doar la maidanezi, nu §i la fal§ii cer§etori, sau la popii care nu sunt §i
preoti, pe cand acasa cu toata familia, de§i ocrote§te cainii, consuma
retete de pisici cu cire§e de pe tort, extrase din declarative de castitate
vegetariana ale unei blonde, Brigitte Bardot, scriitoarea franceza ce-§i
semneaza Yourcenar cartile de magie neagra despre limitarea siluetei de
ambe sexe cu ierburi secrete §i agate negre din Tarile de Jos. §i, kebab
peste pupaza, madam Vidman n-a participat la nicio Revolutie, decat ca
gardiana sau ceva pe la arhive §i fi§iere, fiind intr-o viata anterioara o
simpla vulpe ro§cata cu o laba prinsa-n capcana tocmai cand au apucat-o
caldurile §i au vrut doi lupi sau trei-patru caini ciobane§ti s-o violeze, a§a
c-a trebuit sa se desprinda de inamic chiar cu pretul unei mici infirmitati,
de ti-era §i mila de ea.
- Spuneti, doamna gardina! zise cu blandete fata, dezvaluind ni§te
dinti mari, galbui §i cam cubici, creati prin spargerea de seminte de
soroaica de catre mai multe generatii de femei ale lantului ei genealogic,
suficient de diversificat pentru ca sa faca sex cu ea nu numai vicele
intelectual Melecan, ci § i vag inruditul cu ea primar fesenist.
- Gavrilita, bata-te norocul sa te bata, de pisica! Tu aici?... Dar cu
141
ce prilej? Ca parca la pu§carie ziceai ca, dupa ce te liberezi, dai examen la
aeronautical
- Pai, am urmat-o, dar pana cand bran§a va ie§i din criza §i se va
relansa, noroc cu domnul Melecan ca i-a placut de mine §i m-a bagat aici!
- Cam flecar, dar pare de treaba, bine intentionat, domnul vice!
-Foarte flecar!
_ ?
- Ce, va inchipuiti ca are acum conferinta de presa, doamna
gardiana?... N-are nicio conferinta. E doar un mic true de-al nostru, ca sa-
i atrag atentia cand se-ntinde la vorba. El trece in celalalt birou cu alt
alegator care vine sa se milogeasca pe-aici, iar eu termin repede-repede
pe primul petitionar. Dumneavoastra ce-ati venit de fapt sa solicitati?
- Eu n-am venit sa cer§esc nimic pentru mine! apasa cu mandrie
cuvintele Mama Cainilor, teoloaga ecomilei. Eu ma aflu aici doar ca sa va
sugerez ca e bine electoral sa dam ceva mai mult de pomana, intr-un
cadru organizat, la animalutele defavorizate !
§i era cat p' aci sa se dea de gol baba c-a intrat in primarie doar
pentru racoarea edificiului §i pentru micile facilitati privind un closet
curat §i pe de gratis.
- Foarte bine, doamna gardiana! zise cu admiratie fosta pu§caria§a.
- Eu am venit doar pentru a face o sugestie de natura a mari fara
niciun efort bugetul primariei! Occidentalizand totodata transporturile !
- Spuneti, doamna gardiana! Va ascult cu tot respectul! pleca ochii
in jos fitoasa secretara, a§a sfios ca amintea de Printesa Diana de Wales,
care avea sa sfar§easca tragic, impreuna cu Dodi Al-Fayed, in accidentul
din tunelul Alma, haituiti de paparazzi, la 31 august 1997, in ultima zi a
verii in care au ratat ai no§tri calificarea pentru primul val NATO.
- Noteaza a§a: ca cre§terea mea a bugetului, draga Gavrilita, e
sustenabila, indiferent daca anglo-americanii invata sau nu de la francezi
sa ne respecte §i ne primesc cu ovatii in primul val NATO, odata cu
ungurii, cehii §i polonezii, ca toti am facut revolutii! Chiar daca numai
noi romanii suntem singurii care §tim sa dam de pomana la caini...
- Da, doamna, se vede dupa carje ca ati participat la Revolutie.
- Americanii ca americanii, mai e Bill Clinton care ne zambe§te cat
de cat, ne-a redat sT clauza. §tie ce sunt alea compensatii. Dar englejii?
ranji sardonic vrajitoarea. Englejii nu ne ajuta cu nimic, draga Gavrilita!
Degeaba mai fac umbra pe fata pamantului! Ei nici nu-§i cer scuze pentru
infamia din cartea istoriei ca ne-a vandut Churchill 90% lui Stalin, nici nu
fac lobby sa le deschida ochii americanilor la ce nedreptate uria§a fac
romanilor, tinerilor no§tri, al caror decembrie 1989 echivaleaza in jertfa,
sange §i eroism cat 1956 maghiar, 1968 cehoslovac §i 1980 polonez la un
loc! AscuM aici-§a la vrajitoarea, c-am sa tai in carne vie! De n-or sa
planga-n pumni englezii a§tia vara asta cu zece randuri de lacrimi, sa-mi
142
zici mie cutu, Gavrilita!
- Pan-or plange englezii, mai bine sa ne lamurim cum am mari fara
niciun efort bugetul primariei occidentalizand maxi-taxi! pleca iar sfios
ochii in jos frumos fardata secretara, obsedata ca numai oamenilor rai le e
frica de caini §i de controlori.
- Dupa cum §tii, se lasa cuprinsa de farmece baba, fiecare linie de
transport ora§enesc sau preora§enesc are eel putin un cap.
- Asta cama§a e!
- Dar uneori aceste capete se suprapun. Ma rog, ce am observat eu
e ca la aceste capete sunt angajate multe persoane care doar §tampileaza
ni§te hartii de cate ori se opre§te tramvaiul, troleibuzul sau autobuzul.
- Da, controlori de linie... Ce-i cu ei?
- Analiza mea, facuta §i refacuta in lungi ore de a§teptare, m-a
condus la concluzia ca deservirea populatiei create calitativ daca sistemul
de transport se restructureaza pe principii de atitudine civica, suprimand
toti controlorii. Ar fi un bun exemplu pentru guvern ca cu cat avem, se
poate §i mai bine. Transportul merge §i, uite, returnam fonduri la buget,
ca sa se aloce la cultura, de care se spune ca ar fi deficitara.
- Teoretic da, insa practic ar trebui ca §oferii sa dea dovada de mai
multa con§tiinta? §i nu vad cum ar munci un om nesilit!
- Da' de ce sa nu munceasca?... Tovara§ul Vasea, de la care vin,
spunea ca o orchestra are nevoie de un dirijor. Iar eu aplic ca la
transporturi dirijorul trebuie sa fie chiar publicul calator. El sa dirijeze! §i
va dirija daca i se va da educatie civica §i eroica!
- Cum doamna?
- Simplu, Gavrilita, simplu! Primaria sa-1 invete pe transportatul in
comun sa se organizeze civic §i sa ia atitudine ca sa se implice. Sa se
termine cu afi§area intervalului de succedare §i la fiecare cap de linie sa
se puna pancarte mari, citete, vizibile de departe, cu ora exacta de plecare
a vehiculului din statia unde scrie Urcare. Atunci transportatul in comun
vine pe refugiu, bele§te ochii §i retine la cat ii pleaca vehiculul dupa
grafic. Apoi, intreaba pe cineva cat e ceasul. Iar daca §oferii tot vin §i se
bulucesc la cap, merge un om la ei §i le atrage atentia, politicos dar ferm,
c-a trecut o ora de cand trebuia ca unul dintre ei sa se sacrifice §i sa piece
in cursa. A§a, riscul e sa piece toti odata, in card, sa nu se piarza, fiindca
intervalul de succedare e doar o medie incontrolabila, afi§ata pe stalpi
doar in nadejdea ca ne-ar ajuta sa intram in NATO, in realitate e o jale, e
ceva ritm pe-aici prin centru unde bagati §i vehicule de lux, §i e ritm de§i
ar trebui sa aveti gatuituri. In schimb, prin cartiere e dezastru, umbla
ma§inile incarligate. Ca sa nu mai vorbesc de liniile preora§ene§ti,
familiare de cand am gasit loc de veci mai ieftin intr-un cimitir suburban,
pe alea am auzit ca se fura ca-n codru motorina. §i daca pleaca ma§ina
ticsita de sardele umane, mai crezi tu, Gavrilita, ca e romanul prost sa mai
143
composteze? Singura solutie e cum zic eu, §i a§a se face §i la
euroatlantici, cu afi§area orei fixe de start din statia unde scrie Urcare, ca
sa se ia calatorii de §oferi, impulsionandu-i prin blesteme §i injuraturi!
- Doamna gardiana, raspunse pe un ton serios solemn fosta
pu§caria§a, am luat nota de sugestia dumneavoastra §i, fiindca a§a cum a
hotarat domnul vice Melecan coruptia a fost la noi in primarie defmitiv
eradicate, eu va atrag atentia fara nicio indulcire a realitatii ca, dupa
parerea mea de socioloaga §i consiliera, nu se poate face nimica!... De ce
nu se poate face nimica? In primul rand, pentru ca noi, ca §i primarie,
suntem doar ni§te beneficiari, ca §i dumneavoastra, ai acestor servicii ca
§i urbane. In al doilea rand, ca ideea este absolut cretina, fiindca un §ofer
care §i a§a conduce la rise un vehicul ce trebuia de mult casat, atat ii mai
trebuie ca sa faca accident, ca sa aiba discutii neprincipiale §i permanente
cu calatorii ca cand a fost ora plecarii in cursa! De aceea, este u§or de
prevazut ca o asemenea masura, bazata pe actiunea civica a clientilor,
chiar daca ministerul de resort sau chiar guvernul ar incerca sa o impuna
ei populist, s-ar curata ca revendicare de baza la prima greva a §oferilor,
daca nu cumva ar fi chiar scanteia ce ar dezlantui aceste mi§cari
revendicative tocmai cand noi romanii avem nevoie nu de o noua
Mu§catura grevista, ci de o imagine de stabilitate, care sa ne ajute sa
incununam efortul pe care de §apte ani il depunem in sensul consensului
de la Snagov al tuturor fortelor politice privind intrarea in primul sau in al
doilea val NATO, doamna! Sa ne fofilam noi acolo-n NATO, fara
lustratia bol§evicilor, fara microciparea cainilor, fara identificarea
terori§tilor cu care s-a impu§cat armata, §i pe urma om mai vedea! In fine,
in al treilea rand, dincolo de cruzimea de a trimite controlorii in §omaj,
negandindu-ne §i la copila§ii lor ca trebuie crescuti, ce ma lasa perplexa
pe mine retrospectiv este ca sa fiu eu a mamii daca de cand il ajut la
audiente pe §efu' mi s-a mai plans mie cineva ca nu e bine transportat in
comun pe raza primariei noastre !
- Bine, Gavrilita, dar nici eu nu m-am plans de transport! dadu cu
frica inapoi pensionara. Eu nu m-am prezentat aici cu revendicari, ci cu
propuneri! Eu am crezut ca se poate ameliora ceva in cadrul aceleiasj
filozofii bugetare. §i continui sa cred ca macar principiul e bun, principiul
ca se poate face ceva!
- Bun, nebun, se enerva crizata pana la un inceput de turbare sj
secretara, rostul nostru aici-§a este ca sa atenuam §i sa dezamorsam
disensiunile dintre interesele cetatenilor, doamna, nu sa le starnim pofta
de a se mu§ca unii pe altii! Pana azi n-a venit nimeni la noi la primarie, cu
astfel de strambe, sa le bage §i sa creeze probleme indescifrabile. §i e §i
normal sa fie a§a, fiindca transportatii in comun sunt deobicei cetateni
cinstiti, patrioti, care a§teptand se gandesc mai degraba la ziua de maine
decat la confort. In schimb, creeaza probleme toti ratatii, toti risipitorii,
144
toti perdantii, care n-au izbutit sa stranga bani de o ma§ina mica nici
macar sub Ceau§escu! Pleava asta lipsita pana §i de bunul-simt al
resemnarii, al ispa§irii pacatului de a nu fi §tiut sa se chiverniseasca, ea ne
creeaza toate problemele, nu crima organizata! §i vii acuma dumneata,
care ai abonament gratuit, pe cand altii muncesc activ §i platesc mai mult
de o alocatie, §i in loc sa dai dovada de cea mai e-le-men-taaara
gratitudine, iei aceasta atitudine exclusivista §i ai indecenta §i temeritatea
sa ne critici, in loc sa fi adus o scrisoare de recuno§tinta domnului primar
§i tovara§ului vice pentru cum e administrat acest sector al municipiului!
- Fac ceva pe abonamentul vostru gratuit, raspunse cu nervi la
nervi baba. Crede cineva ca se pot cumpara cu nimicuri ni§te con§tiinte?
II scoase din po§eta §i facu faramite cartona§ul deasupra
farfurioarei cu mucul de tigara. Ii paru rau imediat, dar nu de el, caci
oricum expira in cateva zile §i trebuia sa stea la coada la chio§c, ci pentru
ca audienta s-a starlit §i raman atatea bunatati pe masuta.
Putin speriata, domni§oara Gavrilita i§i ceru scuze daca a suparat-o
cu ceva, o ajuta sa-§i ia carjele §i ii vari in buzunarele jachetichii roz
cateva stixuri pe care batrana se facu nu fara multumire ca nu le observa.
Ah! §i cat de stressant este sa ie§i din aerul racoros al primariei,
unde ceva din puterea concentrate de veacuri acolo pare a curge
vremelnic §i prin vinele §i varicele tale, ca sa te pomene§ti pe un asfalt
cleios, sub un cer fierbinte §i atat de morocanos incat, chiar ne§tiind deloc
astronomie, miro§i ca sus de tot, dincolo aerul de o chinuitoare stralucire,
e a§a o bezna perfecta, de-ti bagi degetele in toate orificiile, cum se
exprimau vulgar in separeul lacustru §i primarul Gavrilita, §i generalul
Vasea, §i vicele intelectual Melecan, facand-o sa rada pe teoloaga.
Oricum palariuta galbena, de matase, nu proteja mai deloc capatana
batranei gardiene, al carei stomacel simti parca mai tare arsura
paharutului de vodca sau ulcerarea regretului deciziei emotionale de a
face farame-faramite abonamentul gratuit. lata un puternic motiv de a
grabi catre statia de autobuz, unde dintr-un cilindru de culoare galben-sulf
ni§te degete zbarcite au pescuit un biletel verde, dupa ce au numarat mult
metal dintr-un portofel foarte jigarit, amintire totu§i de la editorul Vasea.
Ah! §i cata fericire este sa ie§i la autobuz §i tie sa-ti vina chiar la
tanc, ca unui §tab la scara, pe cand gloata s-a acumulat acolo in vreo
patru's/cinci de minute! Pe chipul pensionarei inflori un tineresc zambet
de satisfactie. Dar o femeie cu voce groasa §i fusta lunga se uita mai bine
la ce da coltul §i ce vine, observand catre ai sai ca stati incet, asta se
reatraaage, duce-s-ar la balamuc! §i intr-adevar aia se retrase. Pregatirile
de priza ale cetatenilor se oprira, dar foiala se relua aproape imediat,
fiindca aparu o noua ma§ina deja plina insa cu sardele umane.
Plecand de la legea empirica in conformitate cu care la aglomeratie
145
nu mai composteaza decat fraierii, doamna profesoara Vidman se zvacni
din carje spre u§a din fata, socotind ca, vazandu-se inauntru, poate pastra
lini§tita biletul, sa-1 ia maine Vivi§or sa-1 vizeze pentru Budila-Express,
cand se va duce sa-i dea Vasea examenul. Dar §oferul, un barbat cu ten
tanar §i par carunt ca §ofase pe vehicule expirate, ii inchise in botul ranjit
u§a, de teama ca ramanand apoi deschisa, nu va mai vedea in oglinda ce e
pe scari. El facu totodata un gest de neputinta, de parere de rau din umeri
§i preciza incurajator din sfarcul degetelor ca va urma un al doilea val de
ma§ini §i sa-1 apuce baba pe ala, ca §i Romania pe NATO!
- Duce-te-ai la balamuc! se pomeni suduind madam Vidman
imprumutand incon§tient limbajul cetatenei de mai'nainte, pe care o
vazuse cu jind ca apucase sa urce cu toata familia §i deci economisise o
gramada de bilete.
Dar acest §ofer cu inima binevoitoare §i cu imaginea civilizata avu
dreptate. Veni foarte repede §i al doilea val.
Teoloaga ecomilei, cum simti cu instinctul ei de catea batrana ca de
dupa colt mai apar doua vehicule, la care se tot repezeau ni§te maidanezi
grasuti, rumeni in obrajori §i veseli, i§i scoase din portofelul eel jigarit
biletul verde §i il lua in gura, gandindu-se ca ii va fi greu cu carjele sa
execute aceasta operatie in ma§ina. Evident, i§i pierduse orice speranta de
ma§ina tot arhiplina incat sa scape necompostata. Categoric, din aceasta
pricina nu putea sa fie decat nervoasa, fiindca e greu sa compostezi bilet,
dupa ce atatea luni de zile ai circulat cu abonament primit pe de-a moaca.
Orgoliul costa! Sarac §i fudul! §i incontestabil a deranjat-o foarte tare
insolenta ca la volan era un tinerel gol pana la brau de canicula §i, langa
el, o feti§cana de§uchiata care i§i pusese tricoul galben provocator exact
invers, adica cu yesul in spate §i cu naul in fata.
Acest cuplu care convorbea non§alant avea aerul ca se u§ureaza in
gura la care a§teptase chiar patru'§'cinci de minute. Cel putin a§a i se paru
babei cand baga de seama ca tanarul e mai istet decat ala caruntul, din
cauza iubirii, §i nici macar nu mai deschide u§a din fata.
Cetatenii, cu expresii de satisfactie ca a venit repede cea de-a doua
ma§ina, se bulucira catre cele doua u§i libere. Dar unii dintre ei, persoane
mai pipernicite sau mai nemancate, care nu se prea bizuiau pe propriile
forte ca sa coboare la ni§te statii mai apropiate, se protapira cam in
preajma u§ilor, a§a facandu-se ca care mai voia sa se catere in vehicul nu
puteai trece de acest baraj §i se uita cu jind la golurile care precedau sj
respectiv succedau dopul cald de biomasa omeneasca din dreptul u§ii doi.
- E loc la mijloc! Sa mai urce de la scara! latra ascutit gardiana, ca
o hiena care cheama haita cu disperarea ca fuge prada. Ea nu se mai
gandea deloc la imprecizia exprimarii, fiindca de fapt nu la mijloc era loc,
ci a§a cum s-a mentionat lasciv, mai inainte de mijloc §i apoi dupa mijloc.
- Au! Biletul!... Biletul meul... Oh, mon Dieu! J'ai perdu mon
146
billet! mai semnala ea ca mu§cata cand i§i dadu seama, nu fara
perplexitatea ca tocmai ei i s-a intamplat ceva atat de ridicol, ca
departandu-§i buzele pentru a se sluji de limbajul articulat in loc sa mu§te,
micul dreptunghiulet verde se rotise intai ca o pala de elicopter, apoi
comme un rabatteur a griffes d' une moissonneuse-batteuse, §i plutise
pana pe o diaree tot verde dar mai deschis, de inghetata topita, §i fie se
confundase cameleonic cu ea, fie il luase pe talpa vreun calator care a
apucat sa se aburce in solicitatul mijloc. Parca i se topise biletul.
- Hai mai sus! Mai sus, ca e loc pe interval! Nu porne§te cu u§ile
de§chise! gasi ea cuvintele potrivite, ca §i cum numai bucluca§ul de bilet
o oprise pana atunci sa taca.
§i poate cu o elementara bunavointa s-ar fi facut loc §i pentru ea,
mai ales ca nu avea nimeni nimic cu o batrana care mai umbla §i in carje.
In fond, este un motiv liric abundent pentru cine mai are in viata
mama pensionara §i fara ajutor, sa te mai gande§ti din cand in cand cum
se mai descurca un varstnic intr-o lume care n-are nevoie nici de poezie,
nici de intelepciune. §i sa-i faci loc pe scara ma§inii sa penetreze pe
interval. Ba sa salti §i in sus vreun nesimtit sau vreo pipita, care se face ca
nuobservacarjele!
Dar fosta gardiana, poate §i fiindca avea pe con§tiinta generatii §i
generatii de detinuti reeducati, purta in voce un nu §tiu ce imperativ §i
iritant ca vodca, de care bineinteles ca nu era deloc con§tienta, cum nu
sunt nici cadrele didactice din invatamantul obligatoriu.
Astfel, lumea din autobuz ca personaj colectiv avu perceptia nu
doar a unei chemari, ci §i a unei evaluari, ceva cum simte o suplinitoare
cand e amenintata sa organizeze actiuni cu elevii in vacanta, ca §i-a§a are
doar calificativul Bine, nu Foarte Bine. Orizontul de a§teptare pe canicula
vreme de patru's/cinci de minute al gloatei iritate era doar ca babornita cu
costum roz, palariuta galbena §i carje de lux sa se milogeasca expresionist
de umil, numai sa fie luata §i dansa in mijlocul de transport in comun, nu
sa mai stea §i jos.
Dar ea poruncise cu ostentatie, de ziceai ca-i generalul Vasea:
- Hai mai sus ! Mai sus, ca e loc pe interval!
Amu, oricine inainte de a-§i lua ma§ina mica invata ca adesea intr-
un vehicul aglomerat, §i mai ales in maxitaxiuri sau in din alea pe cartela
magnetica, fiindca urea §i calatore§te omenire mai spalata, cu cat urea
densitatea de carne vie, se ajunge la o stare cu atat mai tensionata in
sensul placut al cuvantului, incat indiferent de sex, de cobori §i ajungi
acasa, manife§ti o mai mare receptivitate, contrazicandu-se la Bucure§ti
oroarea poetului Canetti de atingere din poemul sociologic Masse und
Macht. §i cam e o discriminare inconvenientul ca acest masaj, amintind
cum linge cateaua puiutul, nu se intampla §i in autovehiculele grele, unde
pe scara mai mica se produce contactul dimineata, cand calatorii §i
147
calatoarele merg de fapt la servici, si aproape niciodata pe canicula
omoratoare, cand paradoxal, desi populatia se imbraca subtire pana uneori
la un fel de transparenta, orice atingere creeaza efectul exact contrar si te
poti alege si zgariat pe ochi daca e§ti neinspirat, semn ca multe calatoare
au retinut din studiul bucurestean al balcanicului Canetti, ca decenta cere
sa-ti exprimi energic oroarea de contact pe suprafete mari, asudate.
O asemenea canicula de vise rele a fost in ziua cand au muscat-o
cainii pe poeta la gunoaie. §i pe treptele usii a doua se fixasera cu niste
portiuni mai joase si mai rotunde spre exterior vreo patru cetatence
altminteri ciolanoase dar toate coafate cret numai ca in nuante diferite,
5 s ~
navetiste cu vechime, care nu mai cunosteau mila, cu atat mai putin
ecomila fata de o catea batrana cu dintii de lana.
5 5 5
- Ei babo, zise una din ele cu veselie, te cauta moartea pe-acasa, si
mi te plimbi in orele de varf, cand iese schimbul de la servici !
- Pai cum sa nu se plimbe, fa, daca le plateste primaria
abonamentele pe de gratis? §i nici nu le impune de la ce ora pana la ce
ora sa circule, nu cand merge sau vine lumea de la servici! lamuri o alta
ca despre un obiect, fara a se uita la baba, care ca si cum ar fi muscat-o se
porni pe urlete acute.
- Ma plimb, fa nenorocito?... Vin de la spital! De la SPITALL.
Dare-ar Dumnezeu si Maica Domnului sa te plimbi si tu pe unde ma
plimb eu si sa traiesti dintr-o pensie ca a mea, doua guri, ca mai am si
nepoata somera!
- Nu mai apucam noi pensie! replicant intr-un glas cele doua
salariate, dar anumiti cetateni din vehicul apreciara ca agresatele, ca
persoane active, erau mai pretioase pentru societate decat cotoroanta de
jos, care nu tace dracului din gura, tocmai cand, ca sa iesim din criza,
guvernul ar trebui sa mai reduca pensionarii. Asa ca dintr-un fel de
rumoare de nemultumire se alese un fel de voce de lider sindical constient
ca veniturile salariale se impart in orice societate dupa cat de asurzitor
striga fiecare Demisiaf. Cu vocea lui de bas astral, el persifla intr-un mod
foarte enervant pentru handicapata eforturile ei intr-adevar deplasate de a
se agata neaparat de acest autobuz, ca si cum ar fi fost singurul de pe
traseu si cu o destinatie europeana de rasunet! Cum ar fi Monte Carlo sau
Davos.
- Lasa, babo, mai sufera nitelus, c-a scris aseara la radio ca de la
intai va baga voua autobuze, numai pentru pensionari, sa va implimbati
numai pensionarii! Pensionarii si primarii care va pupa-n bot! starni el
reconfortante la o ora de varf hohote de ras, printr-un singur spirit de
gluma, valorificand umorul lui de varcolac.
- Scria la radio, ai!
Madam Vidman, uimita ca minciuna ca vine de la spital n-a avut
niciun efect la oamenii muncii, isi dadu seama ca se imbracase prea
148
elegant pentru drumul la generalul Vasea. Cand te imbraci in roz §i
galben, cand ai bucle mov §i atata tencuiala ro§ie pe obrajori, e firesc sa
nu te prea creada populatia ca te intorci de la spital.
- Vasea, Vasea, iubitule, ah! ce mi-ai facut! Ce mi-ai facut iar! ofta
ea, in timp ce inima ii tresari de un fel de speranta in autobuze
fantomatice, a§a ca n-a mai detectat ironia mu§catoare ca scria la radio ca
se baga de la intai autovehicule pensionare!
Statea ca oarba cu fata spre u§a doi, pe scara careia aproape ca se
facuse loc, dar acum nu mai avea ea chef sa urce. Pe u§a din fata, nu cea a
calatorilor ci a §oferului, urea fata cu tricoul pus invers; cumparase de pe
undeva ni§te inghetati. Iar inscriptiile de pe tricou se schimbasera
miraculos: pe fata sub balcoane avea scris fata Apollo Lykeios (adica La
Lumina Lupoiului), iar pe spate, deasupra portbagajului i§i caligrafiase
injuria Apela-mi-ai Licheaua!
- Mda, continua, inzecindu-§i umorul de varcolac, vocea de lider
de galerie, vine NATO, fa, §i baga doar autocare din alea turce§ti la
pensionari, cu confort §i cu aer conditional cu ventilatoare de-alea sa nu
miroase a ba§ini!
Hohote de ras zgaltaira frenetic caroseria, de vedeai §i cu ochiul
liber, in timp ce §oferul, prin lovituri u§oare dar ferme cu falcile u§ii din
spate, silea pasagerii sa urce mai sus putin, ca sa se poata inchide, ca nu
avea voie sa piece cu ele deschise, cu u§ili, nu-i permitea sistemul.
- Ai sictir, derbedeule! scapa o sudalma tanti Cici, pe care nimic nu
o revolta mai mult decat limbajul necivilizat. Eu am dat tarii ge-ne-ratii
de cetateni care s-au integrat frumos in viata, §i a§a vorbe§ti tu cu mine?
Nesimtitule !
- Ai fost profesoara, fa? ! se rasuci atunci una din salariatele de pe
scara, certand-o pe buna dreptate pentru asemenea orientare profesionala.
- §i a§a urat i-ai invatat pe copii no§tri la §coala sa vorbeasca?! se
mini alta. Uite de la cine ia tineretul model !
- Nu ti-ar fi ru§ine, dadu glas turbarii generale vocea de bas,
nesimtitoL. C-acu cobor la tine!
§i poate c-ar fi coborat, sa-i faca a§chiute carjele, caci nu e pe lume
placere mai mare decat sa-1 admonestezi reeducativ pe careva, pe unul sj
intelectual dupa atitudine, §i posibil participant dupa carje, la
evenimentele care au intors patria cu curu-n sus, de nu mai intelegi
nimica, care cu care mai e.
- Eu am fost gardiana, bai, pu§caria§ilor, ingaima tanti Cici. Eu am
reparat e§ecurile pedagogice ale §colii §i ale familiei!... Nici mie mi-a
placut cartea. Cretinilor! Am ca §i voi tot §coala Vietiil
Dar §oferul, intelept §i cu mila de persoane mai in varsta, fiindca
tot a§a ca pe Vivi, il crescuse o ruda, pe care tocmai o ingropase, apasa pe
buton §i inchise brusc u§a doi, a§a ca madam profesoara gardiana nu auzi
149
decat un dirijoral §i de bas Huooo!, urmat de alte pasionate huiduieli §i de
vesele fluieraturi din partea pu§caria§ilor, ca §i cum un arbitru odios n-ar
fi acordat un penalti echipei gazda!
Ramasa singura, teoloaga ecomilei reu§i cu oarecare dificultate sa-
§i stapaneasca adrenalinele pentru a privi lucid in jur. O potaie, din haita
ce stapanea §i administra acea statie, simti ca are stixuri in buzunar §i veni
gudurandu-se sa i le ia §i pe-alea. I le lua §i nu-i veni sa creada ca atatea
sunt toate! Intoarse coada, retragand oferta de comert afectiv, §i se ridica
in doua labe mai incolo, sa scotoceasca in co§ul de gunoi burdu§it de
pungi pline. Parea sa spuna ca maidanezul se descurca §i fara a cer§i ca
tine, madam Vidman! Ai lui, erau mai incolo putin, se certau intr-o
groapa de canal neterminata, unde proprietarii de la casele de pe stradute,
nu §i generalul Vasea, in drum spre statie dimineata devreme abandonau
de asemenea pungi cu resturi menajere, fie ca sa nu-§i umple prea repede
tomberoanele proprii, fie ca o faceau din ecomila con§tienta, dand de
pomana la caini, cu toate ca unii dulai o percepeau ca pe un fel de §paga
ca sa nu mu§te, cum e §i la cer§etori, care e cate unul care daca nu-i dai
devine agresiv, te blesteama, te injura, se ia de orientarea ta sexuala...
In aparenta, madam Vidman ramase in urma autobuzului neclintita
§i sfidatoare, sprijinindu-se pe justetea ecomilei ca ravna de a savarsj
binele in Univers, de§i subiectiv traia ca §i cum s-ar fi scufundat intr-un
lac de asfalt sau intr-un le§in langa un lider sindical. Cand se trezi,
aparuse langa ea o grasana ca de cartea recordurilor, de-a dreptul cubica,
lingand din doua inghetati alb-verzui odata §i mormaind cu o anume
severa inaltare a unor sprancene bogate, unite in dreptul nasului, cum au
de regula licantropii:
- Intelectualitatea trebuie sa-§i foloseasca bagajul de cuno§tinte
pentru a depa§i productivitatea muncii, nu ca sa construiasca vile pe
dealuri!
Dupa inspaimantatoarele huiduieli de adineauri, teoloaga ecomilei,
mai hotarata ca oricand, in mizantropia ei, sa nu mai dea de pomana decat
la caini, i§i privi cu toata bunavointa de care era in stare interlocutoarea,
dar nu se putu hotari asupra vreuneia din variantele de raspuns pe care
imaginatia ei exagerata le opuse acestei insolite intrari in vorba.
Poate ca, se lini§ti singura, biata de ea nu vrea decat sa ma
consoleze sa nu turbez de necaz ca nu vom intra in NATO, §i sa-mi dea,
din doua, inghetata care a ramas mai mica.
Ipoteza neconfirmata! Fata inghiti tot, i§i linse degetele verzi §i,
privind cu oarecare interes baltoaca tot verde in care se pierduse biletul
babei, zise ca pentru sine:
- Daca urea control, ca e ma§ina goala, ma ia §i la mi§to, ca de ce
n-am compostat de doua ori! Mai bine a§tept pe urmatoarea!
Madam Vidman retinu aceasta profetie §i de cum se vazu in
150
autobuzul in care n-au mai urcat decat alte §apte persoane, dar nu sj
grasana, simti imboldul de a se razbuna pentru toate cele patimite peste
zi: pe Vivi§or o mu§casera cainii de dimineata la gunoaie in preajma unui
dificil examen critic la ruleta ruseasca, de care depindea publicarea
plachetei ei de versuri, Paine §i Cdine, semnata Lucida Tahoma, iar
generalul parapsihopupu Vasea, tocmai cand octogenara lui nevasta
tragea sa moara, refuzase chiar in jurnal a-§i preciza intentiile, ce-are de
gand cu ele doua, cu lone la §i cu lansarea poetei pe piata!
In ce-o prive§te pe placheta, de la general, tanti Cici ie§ise
plangand de nimerise la domnul vice Melecan, unde mancase bine, dar nu
obtinuse sponsorizare pentru versuri, nici de la el §i nici de la secretara
Gavrilita, deoarece facuse prostia sa se enerveze §i sa-§i rupa bucatele
abonamentul pe mijloacele de transport in comun.
- Sa nu composteze nimeni! porunci ea cu o voce teribila de
sindicalist §i pasagerii ii aratara priviri speriate, ezitand ce sa faca.
- Pai e posibil a§a ceva, sa a§tepti patru'§'cinci de minute o
ma§ina?... Ce, suntem nemuritori? In ce tara civilizata se mai intampla
asta la ore de varf? Cum o sa intram noi in NATO cu asemenea intarzieri?
O singura data in viata mai condusese multimea cu o atata
autoritate, dar la celalalt capat al traseului §i in celalalt regim.
Trebuia neaparat s-ajunga repede la ea la pu§carie, fiindca se anuntase o
delegatie sovietica de penitenciari§ti §i participa colonelul Vasea. Tot a§a,
n-a venit nimic vreme de vreo trei sferturi de ora. §i pe urma, uite, vreo
patru ma§ini odata, §i tot a§a, §oferul parca s-ar fi pi§at in cavitatea bucala
la care il a§tepta, de§i tot oameni ai muncii ca el! §i, de indignare, i-a
scapat lui Cici acest oftat:
- Face rau lumea ca nu va rastoarna ma§inile §i nu le da foe,
puturo§ilor. Ca §i Partidul ar intelege de ce! V-ati §mecherit toti!
§i, spre groaza ei, nu s-a mai urcat nimeni in primul autobuz. Vreo
zece muncitori vanjo§i, sau poate mai multi, au inceput sa salte ma§ina in
sus, de intr-adevar s-a pi§at §oferul, dar pe el, nu pe clienti. §i noroc sau
nenoroc cu vanzatorul Garamond, fiindca a§tepta §i dumnealui, de i-a mai
domolit pe razvratiti, influentandu-i pozitiv ca e autobuzul poporului §i ca
nu e exclus turbatii a§tia de la primarie §i de la partid sa desfiinteze chiar
traseul! Ceea ce nu s-a intamplat. Dimpotriva, vreo doua luni, au mers
ma§inile ceas. Parca intrasem in Europa!
Brusc, ma§ina, la o oprire intre statii se burdu§i iar de sardele urat
mirositoare. Madam Vidman recunoscu pe calatorii primei ma§ini care n-
o luase: avusesera pana pe spate. Cei ce nu incapusera in autobuzul care o
huiduise, urcasera aici §i, spre surprinderea babei, compostau bilet pentru
a doua oara, dand §i explicatia ca decat sa se ia in gura cu vreo toapa de
controloare, omul prefera mai bine sa fie corect §i in exces.
- Daca-s fraieri, a§a le trebuie! i§i spuse ea, fara a se gandi ca nu
151
erau deloc fraieri, fiindca daca ai simt de conservare, este mai bine sa fii
prudent chiar cu o paguba mai mica decat sa plate§ti amenda cand §i a§a
nu te prea ajungi cu banii de la o leafa la alta, iar la nehalitii de acasa nu
le poti povesti c-ai fost nenorocos, c-ar turba soacra de tot s-auza ca te-a
incaierat haita controloarelor.
§i mai ramasesera numa' doua statii pana la cap, cand a§a cum a
prevazut grasana la capatul celalalt, citind in baltoaca de inghetata jocul
zodiilor, au urcat §i doua femei cu un baiat mai solid in control.
Ei s-au a§ezat pe scaunele libere ca ni§te zilieri naveti§ti osteniti, au
gasit adica ma§ina comoda ca mai coborase din lume. §i se conversau de
lipsuri §i pandeau la care urea daca taxeaza sau nu.
Cum ii mirosi §i cum nu avea bilet, tanti Cici zise iar, parca cu o
voce §i mai poruncitoare decat prima oara, ceea ce era §i normal sa fie in
interesul ei, §i anume:
- Sa nu le arate nimeni biletele! Pai e posibil sa a§tepti
patru'§'cinci de minute in statie, pe canicula asta, §i sa nu vina nimic?
- Care canicula, fa? se mini doua fotolii de tabla mai incolo un lup
adult, arcuindu-§i sprancenele §i mu§cand dintr-un carnat.
- Uite instigatoarea! Uite, fa, instigatoarea! o demasca fara ezitare
una din femeile in control, cu o voce chiar mai convingatoare decat a
pensionarei.
De§i urease pe un prag superior psihologic chiar in acea zi rata
§omajului, cei cu servicii ramaneau majoritari fata de cei rama§i fara, ba
chiar ii urau pentru salariile compensatoare, in schimb nemultumirile
transportatilor in comun erau alimentate de cre§terea preturilor la
combustibili, energie electrica, telecomunicatii, la transportul insu§i,
precum §i de liberalizarea pietei valutare care stanjenea filoanimalele
ecomilei in straduinta lor de a da de pomana la maidanezi dupa rarirea
cer§etorilor autentici... Deci nu le pasa deloc ca §i-a pierdut baba biletul!
In plus, latratura de catea-lupoaica a controloarei trezi in calatorii
varstnici reflexe de om castrat, care cumpara salam pe buletin.
§i cine avea abonamente a inceput sa tremure de frica §i sa le
scoata §i sa le prezinte la control, de§i parca in scarba, §i chiar §i cine avea
bilet incepu sa se lase verificat §i numai tanti Cici, dupa ce dadu o vreme
din colt in colt §i vazand ca trece ma§ina pe langa Complex, aproape de
unde statea ea cu fata ei, se puse pe un plans sfa§ietor.
152
7. Priculiciul
Vivian izbucni in ras, auzind carjele §i deschizandu-i curioasa:
- Pe unde umbla§i toata ziua, matu§ica?
De§i Mama Cainilor, teoloaga ecomilei, se canonise cu ea s-o
creasca, Vivian nu se gandise de cand plecase la circa §i la spital decat la
propria-i Mu§catura, presupunand cu incon§tienta ca tanti Cici chefuie§te
la greu cu generalul Vasea. Incon§tienta totala, sub toate aspectele, curata
poezie !
Mu§catura o ridicase la spital pe niveluri spirituale amintind de cele
mai nebanuite trepte.
De exemplu, ea remarcase la un moment dat, ca pe un substantiv
determinat de doua epitete, o catea ciocolatie cu doi catelu§i, cum fuge
mai mult cherlaind decat scheunand in tufi§ul spitalului, dar n-a avut cine
sa aiba critic clarviziunea sa-i talmaceasca poetei semnul acesta, ca sj
madam Vidman plange pe undeva, incapabila sa explice logic, fara
mu§caturi, organelor de control cum se facea c-a urcat in autovehicul fara
legitimate de calatorie, ca o catea, §i-n loc sa stea dracului cuminte, ca
poate li se facea, pasamite, lehamite de ea §i o iertau din ecomila, baba se
apucase sa instige calatorii, sa nu mai composteze vreunul bilet §i nici s-
arate la control abonamentele, pe motivul care prin banalitate nu mai era
motiv, ca de ce n-a venit ma§inili la timp, conform graficului!
Doua lucruri ignora batrana. Mai intai, ca dac-avea timp de pierdut,
nemuncind, Constitutia ii permitea sa intemeieze dumneaei o Asociatie a
Transportatilor in Comun, care sa monitorizeze civic, prin voluntariat,
cum umbla cu ritmicitate sau nu ma§inile in Romania amaratilor, nu sa
instige la neplata calatoriei ca forma de protest. §i mai apoi, ca lui §oferul
care se retrasese dupe traseu sub pretext ca are pana pe spate, de fapt ii
nascuse cam prematur nevasta doua fetite gemene §i dragute, de culoarea
ciocolatei de calitate, ceea ce il tulburase un pic mai mult decat s-ar fi
cuvenit la un om, de fugise de pe traseu parc-ar fi fost zi de mare meci !
Iar Vivian ignora prin ce primejdie de lin§aj prin mu§caturi trecuse,
cand ciocolatia catea ramasese cu impresia ca vrea cineva, o straina, sa-i
fure cei doi catei, a§a ca fugise ca o alarmista dupa ajutoare!
Nu toti cei treizeci-patruzeci de caini din dotarea spitalului au
raspuns la apel, ca sa apere de banuita fiara - biata Vivi§or! - pe cei doi
catelu§i adormiti. N-au aparut din tufi§uri, hamaind pe urmele minunatei
catele Milka, de culoarea ciocolatei elvetiene de-ti venea sa mu§ti din ea,
decat vreo trei dulai culti, umblati, ni§te fini §i rafmati esteti, foarte
batrani, aciuiati pe-aici pe la spital cand pre§edintele Ceau§escu,
153
implinind 70 de ani, dintre care 55 de activitate revolutionary, le-a
demolat cotetele odata cu vilele de bun gust regal interbelic ale stapanilor
lor, inspirandu-se dintr-o carte veche de-a transfugului Emil Cioran, pe
care o citea § i o comenta des la Snagov cu blanda sa tovara§a de viata.
Dar apropo de cutremure §i demolari, gandea poeta Lucida
Tahoma, sa nu ne luam dupa zvonurile lansate de anumite organizatii
sataniste ca ne ameninta un adevarat genocid cand vor turba liliecii prasiti
cu miile §i zecile de mii in clopotnitele §i in podurile bisericilor ortodoxe,
a caror parasire urgenta ar fi o prioritate nationala daca vrem sa intram
mai repede in NATO, fato. §i sa nu ne tot plecam urechea sa ne-o mu§te
toate zvonurile.
Conform insa unui studiu de fezabilitate comandat de vicele
Melecan unei societati de protectia animalelor fara stapan, i se paru fetei
ca o consiliaza un priculici la ureche, nu merita sa fie arestati §i du§i la
azil decat un caine vagabond din patru, deoarece agresiv nu este fiecare,
cum § i la oameni nu toti sunt inteligenti, dovada ca nu toti i§i pot asigura,
pentru ei §i pentru copila§ii lor, strictul necesar pentru un trai decent:
casa, ma§ina, concedii §i economii pentru zile negre sau tarcate. Ba chiar,
ziceau olandezii aia care au facut expertiza, acela§i dulau poate fi agresiv
in anumite situatii §i pa§nic in altele, fiind migalos sa stabile§ti un criteriu
fara cusur care sa te ajute sa decizi care exemplar se retrage din circuitul
public §i care mai circula indiferent de context. Ne§tiutoare de cozi, nici
de salamul cu soia, a carui nostalgie caracterizeaza pe multi, unii sa-1
manance §i altii doar sa-1 dea la care n-are, adica la maidanezi din
ecomila, ca bogatul i§i permite produse pentru carnivori la standardele
europene, importate, nemtoaica aia pistruiata §i bine hranita demonstra
totu§i ca acela§i caine niciodata mu§cacios deodata apuca un delicat
piciorus. de fecioara ca in cazul lui Vivi, pe cand alti caini educati pentru
astfel de ispravi stau pasivi §i nu se baga, deoarece, ca §i la oameni,
agresivitatea canina este determinata de en factori specifici §i nespecifici
de natura psihologica, fiziologica, astrologica §i chiar meteorologica,
relativi atat la elementul activ care infige coltii, cat §i la factorul pasiv
care are doar prejudecata turbarii ca trebuie sa urle, cand de fapt prin
educatie ar trebui sa tina seama cu seninatate cre§tina ca apar in viata
fiintei umane §i unele mu§caturi care produc un fel de voluptate, daca s-a
acumulat destula electricitate statica.
Vazandu-se inconjurata in cruce de exact patru boturi ranjite §i bine
interpretand statistica, fecioara cea mu§cata la gunoaie dis-de-dimineata
cand venea de la piata, i§i zise cu o resemnare de exceptie: ia uita-te,
draga, ca ma mu§ca §i a§tia! Macar unul din patru. Ni§te umbre care nici
nu mai arata a caini, de indopati ce sunt! Maidanezii obezi ai prosperitatii.
Parca fatati de omul nou capitalist lipsit de mila de om! Dar §i eu ma port
ca §i cum, fiind in curtea spitalului, o catea ar deveni altceva decat o catea
154
§i ar pierde puternicele ei instincte materne, lasand persoane necunoscute
§i cu proaspata aversiune fata de caini sa umble la puiutii ei!
Barim sa nu ma mu§te de acela§i picior, gandi in mod absurd fata,
din gre§it calcul estetic, fiindca e mai u§or de mascat cicatrici pe un picior
decat pe amandoua. Elvetianca latra tare, maraia, dar parca ii era mila ca
de la acela§i sex la acela§i sex sa strice cat mai ramasese din Vivi§or.
Alaturi, un tovaras. dulau alburiu, cam olog, din cand in cand i§i §tergea,
ca §i cum s-ar fi dat cu sania, fundul de asfaltul cald, neintrerupandu-se
deloc dintr-o latratura groasa §i sonora, care te-ar fi dat pe spate sau te-ar
fi facut sa faci pe tine pe intuneric. Un altul, negru dar cu mustati §i
sprancene tepoase §i albe, abia daca scotea ni§te jalnice hamaituri din
gatul chinuit de vreun os de pe§te, parca vrand sa se scuze de participarea
la o agresiune de la care nu avea vreun folos personal de a§teptat.
A§a ca raspunderea de a o mu§ca, a doua oara, saraca, in aceea§i zi,
pe poeta Lucida Tahoma, reveni unui batranel peticit cu alb, negru,
cenu§iu §i maroniu, tare simpatic §i tare vesel, poate senil, oricum
incon§tient ca va cauza suferinta cuiva, pe deplin nevinovat, cum se
intampla adesea persoanelor mai in varsta, indeosebi acelora cu unele
munci de raspundere, convinse ca nu e om care sa nu merite sanctiune §i
ca orice pedeapsa educa. El clampani de departe, veni cu elan §i, in§elat
de cataracta din ochi, nimeri pe langa fata. Abia la un metru de talpile ei,
cu ultimele resturi de auz §i de miros, i§i facu el in cap harta corecta a
tintei. §i ranji diavole§te, cu bucurie extatica, de parc-ar fi savurat ceva pe
un ecran impreuna cu aleasa inimii sale. Vivian vazu cu acest prilej
maselele lui tocite, de culoarea ruginiu-deprimanta pe care o are doar
tartrul depus pe faianta italiana de apa picurata de un robinet romanesc
mereu defect §i tanto§. Vivi§or scanci §i adulmeca simultan duhoarea nu
tocmai imbietoare a acestor falci certate cu periuta de dinti §i cu diferitele
paste. §i aducandu-§i aminte ca peste mai putin de 24 de ore are a se
prezenta la editura, sa fie examinata din toata materia de generalul Vasea
§i de referentul Garamond, ii dadu prin cap ca daca Ciprian, adica taica-
su, n-ar fi murit de tetanos pravalind camionul in lac, atunci astazi ar fi
fost pensionar, batran §i tare neajutorat, a§a ca o cuprinse o mila
incomensurabila de toata faptura, cuvantatoare, necuvantatoare sau
complet muta. Simti, cu oroarea Suzanei fata de batranii libidino§i, trufa
lui jilava §i racoroasa cum ii adulmeca §i ii saruta delicat intai piciorul cu
pansament, nemanifestand afmitate la mirosul de rivanol. §i cum trece
bland §i lent aceea§i gadilatura placuta §i glumeata la piciorul intact. Vazu
iar botul ca de crocodil, dar foarte tarcat, deschizandu-se §i apucand pe o
parte ce i se dovedi lui dureroasa, din cauza unor masele mobile in
chinuitorul lor lacas. paradontotic. Auzi scancet intens §i respiratie
intretaiata. Precum tapinarul taie trunchiul falnicului fag carpatin scobind
spre un punct cardinal §i apoi spre eel opus, tot a§a §i dulaul eel
155
experimentat al spitalului, care se apucase cu Vivian, vazand ca il doare
pe o parte a maxilarului, starui indelung §i cu cealalta, umpland de bale
fluierul piciorului drept al fecioarei. §i inspirata poeta privea ca-n transa,
nici cu drag, nici cu sila, ci cu un fel de nerabdare curioasa sa se
sfar§easca totul, privea fascinata tremurul de fluture de varza al varfului
alb, nu stufos, ci rarit de o eczema umeda, din fericire depa§ita, in curs de
vindecare, al cozii lui ce exprima extaz.
§i iata desprinderea: matusalemicul dulau face ca §i cand aurolac ar
fi mirosit, doi-trei pa§i ca beat, cade, se rasuce§te pe spinare §i i§i
descarca emotia intr-o criza epileptiforma, de scurta durata dar
dezagreabila pentru Vivi nu numai prin agonicele convulsiuni, ci §i prin
excesul de secretie salivara §i pierderile de urina bruna §i de fecaloame
albe ca tibi§irul. Dezgustata de mizeria organicului, regn §i al ei, fata se
retrage atunci cu pa§i tot atat de ametiti, ca intr-un vals macabru dintr-un
balet cu licantrop §i victima sub clar de luna.
Cine a facut injectii multe §tie ca e cate o asistenta parca nascuta
pentru aceasta meserie, in sensul ca te intinzi pe burta §i a§tepti sa te
intepe, in timp ce ea te indeamna sa tii mu§chiul moale, moale, moaaale,
apoi te anunta cu raceala: Gata! §i te apuca rasul ca nici n-ai simtit! Pe
cand e cate o vrajitoare a§a te doare veninul ei, ca numai de ru§ine de
doctor te duci sa mai continui la tratament!
Cam a§a pati §i Vivi§or cu experimentatul dulau al spitalului. Nici
nu §i-a dat seama ce-i facea mo§ul pe picioru§, gadilandu-i-1 atat de
placut! N-o preocupa decat ca i-1 umpluse de bale periculoase. Cand §i-a
aplecat §i ea fruntea in jos, c-o bazaiau cu insistenta ni§te mu§te verzi, ce
sa vezi? Doua dare scarboase ca de sange otravit, venos, ro§u intunecat, i
se scurgeau pe langa tibie intr-o cantitate neindoielnic mai abundenta
decat de dimineata la gunoaie, inundandu-i pantofiorul, ceea ce a
provocat accesul fetei. Ea a inceput sa se apuce cu mainile cam de locul
noii Mu§caturi, sa se invarteasca intr-un cere §i sa zbiere staruitor dupa
ajutor, regresand mult §i ingrijorator spre copilarie, spre vremurile cand
tanti Cecilia mai traia cu editorul Vasea, dar se incinsese o calda prietenie
§i intre ea §i referentul Garamond, daca e sa-i crezi laudaro§eniile din
jurnalul lui de vampir spiritual.
- Auleu, pitol meu!... Auleu, pitol meu! urla pacienta ca din gura
de §arpe, ceea ce atrase multi bolnavi pe la ferestre, deoarece credeau ca i
se administreaza cuiva vreun tratament dureros, fiind curio§i ca poate o
vor pati §i ei, tot omul retinut la spital fiind dornic sa i se faca ceva §i sa
se intoarca repede acasa in elementul lui, chiar daca aici ai §i pat curat, sj
mancare gatita §i mai ales gase§ti cu cine te conversa, de multe ori despre
necazuri mai mari ca ale tale.
§i era la o fereastra o doctorita care nu se vedea daca e tanara sau
batrana §i se uita comparativ in zare la doua radiografii sumbre, parand ca
156
a§a cum s-a mai scris in presa, e pusa in situatia delicata de a alege intre
doi muribunzi, pe care sa-1 bage la un aparat unic doar la noi in tara, §i pe
care sa-1 redea pe vecie familiei, ha, ha, ha, ha! §i, fara sa-§i ia ochii de la
acele filme mari §i negre, auzind pe Vivian tanguindu-se ca Auleu, pitol
meu!, se rasti la cineva:
- Ce-are, tu, de tipa a§a?
- A mu§cat-o Gheorghe! raspunse o voce melodioasa de studenta
tot ca Vivi.
- A, Gheorghe, confirma ganditoare silueta cu radiografii §i se
retrase din raza noastra vizuala.
Vasazica m-a mu§cat Gheorghe, realiza §i Vivi§or, in timp ce la o
teava cu robinet, ori pentru spalat ma§ini, ori pentru udat plante
ornamentale, se spala de propriul ei sange pe picior. §i era §i putin vesela,
observand in sinea ei ca de-acum mai puteau s-o mu§te o gramada de
caini, fara probleme, pentru ca impotriva tetanosului era vaccinata de la
circa, iar impotriva rabiei avea sa se descurce cum-necum cu vaccin
frantuzesc, frantuzesc, frantuzesc, minunat cuvant care i-1 aminti pe
generalul Vasea la o masa rotunda duminicala pe un canal strain,
polemizand cu cineva care era de alta parere, §i anume vicele Melecan,
despre care ea auzise de la Ionela numai lucruri bune.
- Noi nu mai avem la noi in cetate decat caini socializati,
prieteno§i, se lauda primarul inginer poet Gavrilita, fara a continua cu
precizarea ca beizadelele sale, fratii Gavrilita, terorizeaza acum cu
motoarele lor latratoare comuna. Oricat de vagabonzi ar parea, cainii
trebuie sa poarte un nume. Daca te intereseaza cum il cheama pe vreunul,
du-te, domnule, la copiii blocurilor, ca ei tin baza de date ! Du-te la copiii
strazii, §i vei constata exact ceea ce sustin eu, ca la noi toti cainii sunt
botezati, nu e niciunul caruia sa nu-i poti stabili identitatea, pentru a-1
supune unei atente supravegheri sau pentru a-1 retine daca situatia o
impune ! Cetatenii, din propria lor initiative, au realizat din resurse proprii
aceasta, sa-i zicem, microcipare §i n-a fost nevoie de nicio organizatie
non-guvernamentala sa-§i bage botul, pentru ca noi ne ferim de ele,
fiindca suntem patiti. Ca primar, pot marturisi din proprie experienta, ca
c-un ONG e ca §i c-o doamna, nu §tii dinainte cat e de serioasa, fiindca
azi sunt aproape toate bine imbracate §i coafate cand se intalnesc cu tine.
- Socializat, nesocializat sau resocializat dupa ce o vreme a mancat
pe cont propriu de la gunoaie, iar de la un timp s-a gasit vreo femeie din
astea mai desocializata care sa-1 intretina practicand ecomila, ce §tiu eu,
§i-a incruntat critic generalul Vasea sprancenele de licantrop in stilul lui
caracteristic, este ca din punct de vedere juridic animalul care se da la
cetateni §i mai ales la ginga§ele noastre tovara§e de viata, mame sau fiice,
colege de munca, tot vagabond ramane, deoarece poarta singur
raspunderea penala pentru faptele sale de caine §i eu, ca victima, nu am
157
astazi nicio posibilitate legala sa cer despagubiri de la persoana care 1-a
hranit in drum spre servici, langa bloc sau chiar in bloc pe palier, fara sa-1
ia de tot acasa! Ceea ce nu e prea onest dupa normele euroatlantice. Iti
faci placerea ecomilei cu el §i tot abandonat il la§i. E moralice§te cum era
in Romania de altadata §i in Rusia pacatul seductiei unei virgine!
Mare §mecher §i unchiul Vasea, gandi cu un lirism netarmurit
Lucida Tahoma. Adica ce despagubiri sa ceri de la un caine? §i pe urma,
din ce avere, din ce venituri sa le achite? §i pentru ce? In fond, ce ti-a
facut? Te-a violat? Te-a omorat? Ti-a bagat mana in buzunar?... A, te-a
mu§cat! Dar ce este o Mu§catura? Ce este in sine o Mu§catura?... Nimic!
Nimic decat o deschidere suplimentara a pielii, a celor doi metri patrati de
piele umana, creand un al treilea ochi§or, prin care vezi lumea cu putin
mai multa luciditate decat pana atunci. §i ce vezi in plus?.. Hm! Aici e
poanta, ca nu vezi nimic in plus cu al treilea ochi! De-aia viata mea, oh,
my Dog, parc-ar fi romanul textualist-mondialist al imposibilitdtii de a nu
publica ce ti-ai propus capoetd. Dai din coada, zici ca nu? Ce, dac-ai mai
avea o limba, n-ar fi tot a§a de insipid gretosul spanac sau ru§inoasa
ciorba de loboda, oricat le-ar lauda tanti Cici? N-ar deveni verdeata ei
fripturica, nici de pore, nici de vacuta, nici de mielut, nici macar de om,
dac-ar fi s-ajungi sa gande§ti mai canibalic putin. Ce se schimba, se
schimba ceva doar la dracu-n praznic, in planul lirismului absolut: afli ca
ti se poate intdmpla si tie\ Ca e§ti aleasa, adica eligibila! Cu alte cuvinte,
un priculici devine aici mesagerul zeilor §i te agata din u§a pravaliei lui
mici, recomandandu-ti sa te mariti:
7 5 5
- Hei, Tahomo, un' te duci?... Alo, Ta§a, incotro la ceas de seara?...
Bine, Ta§ok, du-te, Ta§ok! Dar nu uita sa te mentii in luciditatea ca
existam §i noi, baietii de pe strada ta!
Singurul lucru mai neplacut, baieti, este ca raman cicatrici
interesante pentru cine se uita la picioru§ele tale §i te cite§te
suprainterpretand stigmatele nu prea cuviincios despre tine, ca la ce orgii
te-oi fi dedat, §i cu cine anume din forte le de ordine de s-au implicat pana
§i lupii, cum am citit eu intr-un roman ca, pe vremea dominatiei
fanariotilor, unele boieroaice mai sofisticate, incepand de timpuriu
destrabalarea, ajungeau repede zoofile fidele, caci se tineau §i cu cainii!
Ciudate vremi! Dar cine stie
De ce atdti duldi si azi ne-mbie!
He-he! Uite c-am ajuns sa compun §i versuri pe strada!
Vivian gre§ea fundamental in a-§i apropria drepturi de autor pentru
acest imperfect distih, emanat nu de creiera§ii ei, ci de un priculici carele
tocmai avusese de a face, atat ca om cat §i ca lup, cu unele elemente mai
agresive ale coloniei de caini independenti de la el din cimitir.
158
Ace§ti caini cucernici, cu familiile lor, traiau din pomeni directe,
daruite personal, sau indirecte (cum ar fi colivele primite de politete §i
apoi azvarlite, indeosebi de copii), iar la vremuri de lipsuri era
recomandat de manualele lor de supravietuire canina sa inghiti tot ce
gaseai comestibil in cimitir, inclusiv uleiul de pe la candele, daca §i ceara
falsificata nu, parasindu-se de catre cetateni obiceiul de a lumina crucile
aprinzand doar lumanari scumpe, de provenienta standard apicola.
§i un caine, Andrei, lingea ulei sub clar de luna, cand tocmai ie§ea
Priculiciul dintr-un cavou nou. S-a speriat Andrei, a dat alarma, au venit
§i altii, tabarand ca ni§te lei pe faptura cu partea de sus om deplin, cum e
§i Arnold Schwarzenegger, iar cu partea de jos lup, lup de sex masculin,
incat putea tare iritant pentru ei. Cu mare osteneala, ranjindu-se,
sburlindu-se §i stuchind, §i mai degraba cu ajutor de la Satana decat de la
institutii euroatlantice, a izbutit bietul Priculici, cat era el de licantrop cu
studii occidentale, sa scape de coltii lor de maidanezi saraci, dar tocmai
de aceea mai sfa§ietori.
- Ce-are sula cu prefectura §i NATO cu tine, fato? vei intreba,
Vivian tata, dar cam are, §i uite cum, o consilie de departe domnul
Ciprian. Priculiciul tau a fost initial un baiat student ca §i tine, doar ca nu
era span, ci foarte sexy, cu barba neagra ca pana corbului §i cu plete
a§ijderea. Poliglot, poet tot §i cu silueta de tanar teolog suplinitor la o
catedra de religie liceala, el a avut darul de a adulmeca atent §i a prinde
din zbor cum sta chestia, infiintand cu ni§te doamne tare miloase
Asociatia pentru Apararea Drepturilor Cainilor Strazii Accidentati din
Romania, nonprofit in scopuri de binefacere. Dar in tara la noi nu prea
erau filantropi sa dea la animale, pentru ca abia de se forma cleptocratia,
pe masura ce se subtia intelectualitatea. Filantropi se gaseau doar prin
Europa §i peste Atlantic. §i trebuia mers la asociatiile la care alocau a§tia
bani cu nemiluita. §i s-au dus acele doamne de-au aplicat §i au obtinut
dolari §i ajutoare, inclusiv gipuri de transportat cainii accidentati, batranii
ca Gheorghe, bolnavii sau catelele gestante ca Sarama (Sarmaua), dupa
caz, la clinica, la azil sau la ce adept al ecomilei tanjea sa se dedice sa
ingrijeasca vreun patruped muribund la el in vila.
Cum fondurile erau permanent pe sponci, baiatul poliglot poet
mizerabilist §i trist §i-a oprit o Toyota papuc, de cara mobila cu ea sj
marfa angrou, in special cap§uni §i citrice la noi la piata, cand nu erau
cazuri prea grave, presante sau cunoscute la cainii strazii accidentati. Iar
ce-i ie§ea, da in intregime la asociatia nonprofit, neoprind pentru sine
nimic.
§i tot a§teptand pe la depozite §i prin piete, i s-a facut dor sa mai
colinde prin Occident dupa ajutoare sau instruire sau shopping. Dar cu
greu gasea motivatie, fiindca efortul sinergic al mai multor asociatii,
unele infinit mai puternice decat a doamnelor lui, democratizase complet
159
statutul cainelui strazii, principala realizare fiind crearea unui puternic
curent de opinie impotriva eutanasierii carnasierelor vagaboante §i chiar
mai mult decat atat, impotriva oricarei incalcari a convietuirii pa§nice cu
aceste animale sociale. Sa fie eutanasiati criminalii, violatorii, marii
corupti §i tradatorii, daca le arde unora sa-§i arate mu§chii! Chiar
organizatia sa raportase institutiilor occidentale de profil ca reu§ise
eliminarea din toate depozitele romane§ti a stricninei - groaznica otrava
care omora pe caini sub comuni§ti prin cumplite contractu spasmodice
musculare, extrem de dureroase, barbare, expresie tipica a national-
comunismului criticat de toti istoricii marxisti democrati.
Singura §ansa a viitorului Priculici de a mai trece ca roman prin
Cortina Vizelor, pana nu se clarificau valurile NATO, §i a mai calatori la
umani§tii occidentali era sa le arate peremptoriu, adica multimedial, ca
inca nu s-a reu§it reeducarea intregii populatii in sensul ecomilei lui tanti
Cici §i al receptibilitatii fata de valorile civilizatiei euroatlantice.
§i ce idee, poate §optita de vreun Werwolf erudit, i-a venit atunci
lui la depozit de cara cap§uni? Sa valorifice ca un antic grec ocazia, clipa
prielnical Sa-§i ia de acasa videocamera, mai elocventa decat portabilul
lui Garamond, §i sa se duca la o fermiera, ca bocea aia la noi in piata catre
tanti Cici, ca n-o sa aiba cu ce plati mobila pentru nunta, adica banca, lui
fie-sa, fiindca tocmai navalisera vreo zece talhari agrari, la ora strigoilor,
dupa miezul noptii, i-au recoltat toata ceapa de pe razor §i au plecat ei cu
marfa la piata in maxitaxi, ca §i cum ar fi fost a lor! Bate-te cu hotii daca
poti, vecine! Ca aveau din alea lacrimogenele §i paralizantele, tot felul de
cutite, sabii ninja, poate §i arme de foe. Bata-i Dumnezeu! §i parca nu mi-
e atata de ceapa cat mi-e de zavozi, ca tineam §i eu doi zavozi, cei mai rai
din §apte sate, §i ii deta§asem pe lotul cu ceapa, ca ma a§teptam la paguba
daca munce§ti! §i talharii le-au taiat capetele la zavozii mei cu sabiile
ninja, ca-n filme, trasni-i-iar Dumnezeu sa-i trasneasca, §i pe lumea ailalta
caini s-ajunga toata haita lor de hoti §i numai ceapa de-a mea sa manance
in Infern! C-am auzit la sfatul medicului ca stomacul cainelui nu suporta
nici macar ceapa mov aia de apa!
Asta era ideea intreprinzatorului civic: s-a scos stricnina din
depozite, dar barbaria la romani a ramas intacta! Fiindca national-
comunismul elitelor e u§or de combatut, chiar §i de catre marxi§tii
democrati, dar cu analfabetii ce te faci? Un film de milioane, bun de
festivaluri, deschizator de cariera, despre Cdinii decapitati din Romania,
care vrea sa sefofileze in NATO, fato, realizat de un membru fondator al
Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Cainilor Strazii Accidentati dintr-
un Levant in care nici nu s-au legiferat pana in prezent obligatiile celor
care circula la volan pe aceste desfundate strazi ignare, de a reduce viteza
§i a opri cand traverseaza animalele, domestice sau salbatice, iar in caz de
accident, de a le acorda primul ajutor din trusa §i de a le transporta de
160
urgenta, sub riscul suspendarii permisului daca fug de la locul faptei, la
cea mai apropiata clinica veterinara, cum se intampla in toate tarile
civilizate, care deja respecta dreptul la viata al tuturor fapturilor lasate de
Domnul pe Pamant sau cheama specialistul.
Ah, visuri, visuri, planuri romane§ti de fericire!...
N-a ie§it nimic din proiect! Pe atunci, zeii gandeau sa bage
Romania in primul val NATO, fato, nu se razgandisera, §i un astfel de
film demascator nici macar urban, ci rural, din Romania profunda, cu
caini decapitati cu sabii ninja de hotii de ceapa, ar fi cauzat chiar
Occidentului stricaciuni la imagine. Mare ghinion! §i un veveritel ro§cat
§i gratios, pe care il chema Vasilica, aparu pe parbrizul poetului generos
al ecomilei §i incepu sa danseze, facandu-i lui in necaz, pe un indracit
ritm country la banjo vest african, meat creandu-se din nimic §i o
hartoapa de prima vara, s-a pomenit viitorul Priculici cu Toyota
asociatiei, abia cumparata la mana a doua de la un dealer argentinian
Lobison, §i cu mobila de nunta a babei de vindea ceapa amandoua peste
el, de s-au mirat §i procurorii, cum s-a rasucit mortul, mai mult decat de
tragedia ca s-a decapitat prin ghilotinare, cu oglinda de la toaleta pe care
o tinea in brate tarancuta, tarancuta viitoare mireasa, nevatamata.
5 55 5 7 5 5 ?
Ay, visuri, visuri!... Visuri romane§ti de imbogatire dintr-o
lovitura, ca spalatorul de morti fotograf Garamond! Dar totul depinde §i
de Ursita. Cum ti-e Soarta, a§a e §i Destinul! Sa fii baiat frumos, talentat
§i de succes §i deodata s-ajungi de sa ie§i noaptea din mormant, lup in jos
§i om in sus, §i sa te mu§te in cimitir un caine Hie, instigat de unul
Andrei, tocmai cand apusese luna §i voiai sa te uiti atent la orizont daca se
mai vede cometa pe muzica de Carl Orff, ca sa poti aprecia cam cata
vreme s-au tot dus de cand moarte naprasnica suferind §i fara lumanare,
parasit-ai asta lume care pe unii ii mu§ca pana §i maidanezii, iar jigodiile
se milionarizeaza fara tragere la sorti de carti po§tale ProNATO, incat au
de ce petrece toata noaptea in timp ce pe tine te tree florii, ca initiat prin
tragica ghilotinare, ca ce-o sa se intample epidemiologic atat in lumea
mare mortilov cat §i in cea oglindita, mica lume a viilor, daca partea
lupeasca din tine e, dupa ce te-au mu§cat Hie §i Andrei, purtatoare a
cumplitului, amortitului pana in prezent virus al rabiei, in ambele lagare,
de sa turbeze toti !
5
Fiindca, fetii mei, lucrurile au stat §i cam a§a: a ie§it din mormant
Priculiciul in timp ce un caine Andrei lingea ulei insufletind o candela.
Popa dadu sa-1 suduie de sa duduie, dar zise stareta: lasa-1, preacucernice
parinte! De§i lihnit de foame, acest dulau s-a oprit din lins, presimtind ca
va trebui sa imparta prada §i cu omul, §i cu lupul, a§a ca a dat alarma
conform consemnului canin, chemand §i pe altii, cure au atacat totu§i doar
partea de jos, cea lupeasca a demonului. Ci liderul de colonie, viteazul
Hie, a apucat zdravan din radacina coada lupului, incat 1-a dat §i jos; ceea
161
ce a provocat, fire§te, §i caderea partii omene§ti a strigoiului, ca in cazul
unui guvern fara suficienta sustinere parlamentara. Dar cu o abilitate chiar
ca diavoleasca, dupa ce in chip ru§inos s-a prefacut pietroi mort ca-n
etologia gandacului kafkaesc, licantropul a mai apucat sa-§i infiga coltii
crescuti ca la vampiri intr-un batran olog, Gheorghe, care de fapt n-avea
ce cauta pe-acolo fiind inapt pentru serviciul combatant al haitei.
Inseamna, iaca dar, ca turbarea se poate raspandi in ambele lagare,
se framanta Priculiciul, care ca strigoi n-avea nevoie de analgezic, §tiut
fiind ca prin moarte numai con§tiinta morala se adance§te. §i intr-adevar,
daca autoritatile nu iau masuri, anticipa el civic, molima se poate duce de
la lumea noastra spre cea de Dincolo §i reciproc, de la ea catre noi, ceea
ce 1-a determinat sa se prezinte de urgenta, conform codului deontologic
al strigoilor no§tri, la eel mai apropiat centru antirabic, iar in caz ca il
gase§te inchis, sa le ia pe toate la rand, desigur sub diverse acoperiri
drace§ti, ca n-avea voie sa mai circule dupa ce a cantat coco§ul.
Dar trebuie sa-1 intelegem §i pe el. Fiindca n-avea de ales,
neacordandu-se consultatii pentru mu§caturi, rabigene sau nu, §i mai ales
neefectuandu-se injectii decat conform unui program diurn, de§i asupra
acestui aspect mai exista loc pentru discutii, ca daca venea varcolacul
noaptea la camera de garda, nu era nici atata coada §i poate aranja intr-un
fel sau altul, macar cu prevenirea tetanosului. Dar a§a a fost sa fie zodia
fetei, sa-i rataceasca Priculiciul prin ora§ pana-n zori, interesandu-se ba
de unui, ba de alta, poate-1 ajuta, §i abia intr-un tarziu sa rezolve direct cu
vaccin frantuzesc, sub acoperirea de nepot al unui mare nomenclaturist
democrat, dintr-un pavilion mai spalat, de la a carui fereastra a zarit-o,
cutremurat pana-n varful cozii, pe micuta poeta Lucida Tahoma mu§cata
de Gheorghe, contractand pentru ea adevarata senzatie de pasiune,
impulsul de a se vari in viata ei, in ciuda incompatibilitatii de un
romantism desuet a domiciliilor fiecaruia dintre ei doi, dealtfel tot atat de
provizorii precat ale noastre.
De la el, a§adar, se insinuase in creiera§ii fetei bizarul distih:
Ciudate vremi! Dar cine §tie/ De ce atdti duldi §i azi ne-mbie!
Pentru ca amaratul pregatea §i el terenul intertextual in felul lui. Ca
orice mort, nu §tia ca e mort §i voia sa-§i puna putina ordine in viata, sa se
aciueze undeva, din moment ce umbland atata, ca un caine vagabond de
colo, colo, ajunsese sa i se naluceasca la lumina zilei ca e aproape lup in
partea de jos. Dar biata Vivi§or se bucura copilare§te de potriveala de
cuvinte din distih in timp ce-§i spala cu frenezie §i al doilea picior cu apa
rece, aruncand cat colo pansamentul galben de la rivanol, pentru a lasa
parca ostentativ §i desfranat la vedere stigmatele, cele doua sfinte
Mu§caturi, una datand de la utrenie, alta de la vecernie !
- Nu va faceti nicio grija, domni§oara, ca v-a mu§cat Gheorghe!
Aproape toti cainii de pe-aici sunt vaccinati, bucuria internatilor, care-§i
162
aduc aminte astfel de o viata normala! trecu pe acolo un psiholog sau
psihiatru in halat alb, cu un dosar de avansare in mana.
Disparu dupa tufi§ul de iasomie care mirosea a urina §i adauga,
departandu-se, ca de treizeci de ani, n-am mai avut un singur caz de
turbare la om sau la hengher !
- Daca 1-am avea, ar urla toate televiziunile, domni§oara, toate
ziarele! §i Europa. S-ar declara carantina pana la zeci de kilometri.
Mergeti lini§tita acasa, mancati bine, beti bine §i faceti in a§a fel incat sa
va simtiti bine si dormiti bine!
5 5 » 5
- Bine, dar cu cine? i§i arata poeta cu un gest de neputinta
stigmatele.
- Cu mine! Cum cu cine? protesta jignit Lupul.
- Ca sa fiti odihnita maine la examen, continua neabatut
5 ?
psihanalistul. Poate va publica dobitocul ala cartea! Nu mai e nevoie nici
de recapitularea finala, pentru atestatul de poet filologic, fiindca a vorbit
tanti Cici cu unchiul Vasea, o sa fie indulgent, plus ca o sa-i aratati
Mu§catura suplimentara pe care tocmai v-a facut-o batranul nostru
Gheorghe, saracul; poate ultima lui Mu§catura pe lumea asta,
domni§oara! Chiar nu va e ecomila deloc?
Glasul duios ca de Sfanta Vinere o impresiona mai mult decat
placut pe Vivian. Simtea ca o podide§te plansul, de mila lui Gheorghe,
care avusese ultima oara in viata senzatia ca traieste adevarata senzatie.
5 5 » 5
Totu§i, ochiul ei ager deosebi pe langa ci§mea, in iarba, ni§te
frunze rotunde §i lucioase, verde inchis, de patlagina. Alese cateva mai
mari §i, oarecum in semn de dispret pentru o medicina de importuri
suspecte, care ignora prea des virtutile naturiste, §i le lipi peste ranile inca
umede, contra aerosolilor urbani, §i ie§i printr-un lung labirint de
pavilioane la tramvai, ghidandu-se numai dupa auzul ei fin, fara a mai
intreba pe nimeni pe unde se iese din spitalul de boli contagioase.
Era lume in statie a§a §i a§a. Cum se mai intampla, tocmai celor de
pe linia ei nu le venisera deloc, de patru'§'cinci de minute tramvaiele. Era
Mu§catura zilei lor, aveau de ce injura acasa. Bucuria ei! Tocmai veneau
ca ni§te carnati, inlantuite. Batu din palme ca la un trenulet de copii. Nu-
§i va mai scufunda deloc tocurile in asfaltul cleios ca alvita §i nugaua, a§a
de dezgustator cand mai e§ti §i mu§cata sau obosita.
Lasa pe primul §i, la al doilea tramvai, aburcandu-se, avu o
puternica retinere, ca atunci cand facea pipi in mare, aducandu-§i aminte
ca prin ceata ca a adus-o la spital domnul Garamond cu ma§ina, roindu-se
apoi ca un la§, de teama Ionelei, fara sa mai intrebe ai, fata, §i tu bani de
buzunar, nu ai, cum te intorci tu acasa fara sa compostezi bilet?
Era cat p' aci sa renunte. Avea chef sa se autopedepseasca pentru
ca nu-i venise inspiratia cum sa publice, cu succes eclatant, placheta
163
Cdine §i Paine. Sa fi cerut sponsorizare de la brutarii §i de la
alimentarele pentru cdini §i pisicil Da, o sa se tarasca, pe o vipie
infernala, pana la ea in carrier pe jos, mai dregea silueta...
Dar ceva prietenesc §i staruitor o impinse de la spate, convingand-o
oblic pozitiv sa indrazneasca. §i indrazni cu atat mai mult cu cat din fata,
un domn bine §i generos, de vita veche, ce tocmai cobora pe scara sociala,
ii strecura conspirativ in mana, mangaindu-i excitant degetele, biletul lui
gaurit ferfenita, cu care evident ca nu mai avea ce sa faca, dar nu au toti
calatorii educatie, nici simt civic, nici solidaritate. §i niciun pic de
ecomila fata de om, darmite fata de caine !
Poate ca altadata fata ar fi creunat dac-ar fi-ndemnat-o cineva sa ia
tramvaiul dsta tot a§a pe pipaite punand botul, dar acuma sa fac spume
daca poeta nu era inspirata sub influenta la un fel de vraja, iar cand s-a
holbat mai bine prin vagon a constatat ca nici macar nu are cui repro§a
ceva, fiindca doar un caine-lup, fara botnita, fara lesa §i fara insotitor, mai
urease pe aceea§i u§a §i numai el ar fi putut sa puna laba unde nu trebuie,
de o §i facuse receptiva, caz in care gestul nu mai avea insa nicio
semnificatie juridica fiind vorba despre un animal, nu despre un cetatean
sau despre o persoana, afara doar in cazul in care e dresat §i cineva sta
deoparte §i se amuza.
Toata lumea din vagon, care statea lejera pe scaune §i unii asculta
manele-n ca§ti, se uita cu admiratie §i cu pizma la Vivian, inchipuindu-§i
ca aristocrata, abia ie§ita de pe la vreun institut de infrumusetare, umbla
cu tramvaiul doar pentru ca are suspendat permisul de conducere pentru
depa§irea exagerata a vitezei legale pe drumurile publice. De asemenea,
in imaginarul gloatei transportate in comun, ea era proprietara unui
apartament cu mai multe odai, in centru, sau vila la curte , cu psihopompa
§i put absorbant, daca-§i permite sa gazduiasca un lupoi
supradimensionat ! Care ar sucomba intr-o cutie de pantofi de-a oamenilor
muncii, unde abia de supravietuie§te pichinezu' sau pisica! §i mai are asta
fata bucalata §i cu parul ondulat cu ce, din ce, §i sa-§i procure destul potol
pentru un asemenea galigan, care mananca nu se-ncurca §i e §i peste
masura de pretentios, dac-ar fi dupa un asemenea carnivor numai salam
din carne macra sa-i dai, altfel crapa, sau hrana speciala din conserve sj
pungi apetisant colorate, pe care industria noastra alimentara ceau§ista
inca n-a izbutit sa le asimileze sau nu a existat interes, caci aparent era o
nimica toata sa redirectionezi ce se dadea la oameni !
Ah, macar o data in viata sa traie§ti sentimentul acesta de
plenitudine, cand se uita gloata cu invidie la tine §i cu respect, ca n-are
ce-ti face la ce ma§ina blindata ai, iar ea nu-§i permite nici sa spere, §i
atunci poti spune ca occidentalul Faust ca ai trait adevarata senzatie! §i al
naibii caine-lup nu dezmintea prin nimic ca Vivian i-ar fi adevarata
stapana, se a§ezase cuminte pe coate §i o sorbea cu ochii lui inteligenti,
164
ascultatori §i frumo§i, dand cu tandrete din coada-i stufoasa §i demna,
poate cu sugestii hipnotice, fiindca orice vietate, de doua ori mu§cata de
caini pana la sangerari abundente, s-ar teme visceral de apropierea unui al
treilea, care mai era §i foarte lup, cu un luciu negru ca pana corbului, cu
dinti atat de alb stralucitori meat recuno§teai de la primul impact vizual ca
niciodata nu i-a crescut la ei valoarea peha§ului din gum.
Ca anesteziata de o tainica vraja, micuta Vivi nu schita nici cea mai
elementara forma de protest cand trufa lui jilava, rece §i mare o atinse la
inceput parca din intamplare pe fluiera§ele picioarelor, din vina
hurducaturilor tramvaiului.
Totul se implementeaza in eternitatea prezentului continuu. Este?
Ca toate adevaratele senzatii, de extragere din timp, incat el ajunge la un
calm total §i o prive§te adanc in ochi, cu o dragoste infmita. Ea se face ca
nu vede sau chiar, orbita, nu-1 vede, fiindca se uita naucita pe geam la o
defilare de ma§ini noi de import de curatat strazile. Atunci, botul lui umed
indrazne§te mai mult §i preia in splendidele trefle albe, de sub gingiile
negre, §i incepe sa rumege, ca pe cea mai nobila guma, frunzele de
patlagina verde de pe piciorul drept, cu un fel de nesat ierbivor ca §i cum
toata viata numai plante medicinale ar fi ros in dintii sai necrutatori.
5 ± 5 5
Se spune in mediile speciali§tilor, despre care are caini, fie de
agrement, fie utilitari, fie de reproductie in scopuri lucrative, ca dulaul il
iube§te pe proprietar cu respect, pe cand cateaua il divinizeaza cu
recuno§tinta, ceea ce e §i normal, deoarece cand ea umple un cos. de catei
aduce in casa dintr-o data numeroase gurite noi de hranit, mici-mici, dar
se simte! Ei bine, uria§ul caine-lup din tramvai o iubea cu respect pe
Vivi§or §i, in acela§i timp, o diviniza cu recuno§tinta, nu fiindca spera
ceva concret de la ea, ci pentru ca ea exista in tramvai, pentru ca prin
farmecul ei special decora placut mediul ambiant §i facea viata sa merite
a fi traita, ca o promisiune, ca un pariu filozofic in jurul mitului modern al
adevaratei senzatii de-1 inspira facandu-1 sa adulmece dupa semnele ca
fericirea pe pamant e fezabila, mai ales cand te intorci dupa retrogradare.
Dar nu se poate farmec fara suferinta, de§i e problematic daca
suferinta face chiar totdeauna pe fete atragatoare. In orice caz, pe Vivi o
mu§casera deja doi-trei caini, la utrenie §i la vecernie, iar lupul, parca din
remu§care in numele lor, incepu sa-i linga fetei, delicat §i cu nemarginita
umilinta, ranile cand de pe un picioru§, cand de pe celalalt, cu smerenia
unui caine sacru de la templele antice de tamaduia prin lins ranile eroilor
clasici ca §i cum ar fi ale sale.
Parea ca prin acest gest lingator umil licantropul devenise un erou
exponential, un delegat, un reprezentant al tuturor cainilor §i catelelor din
ora§, care prin penitenta lui incomensurabila te facea sa realizezi care este
motivatia acestui lins al sechelelor: segmentul canin al populatiei cetatii
i§i cerea public, in tramvai, cale de §apte statii, scuze pentru suferintele
165
pricinuite cu voie §i fara de voie mamelor, fiicelor, sotiilor §i colegelor
noastre de munca, atat in drum spre servici, cat §i la intoarcerea acasa, la
barbat §i la copila§i, pentru intretinerea unui camin cald §i primitor cu un
efort care nu intotdeauna este un deliciu dupa o zi de tracasari, in care
poate ca ai mai §i vazut ce §i-a luat alta iar tu nu poti sa-ti permiti §i, in
schimb, ironia sortii, te mai alegi §i cu Mu§caturi la gunoaie!
Vivi§or dormita §i resimtea in membrele ostenite ca ni§te gadilaturi
prelungi, un fel de furnici harnice lungi, dar nu permanent placute, fiindca
de§i toata partea inferioara a corpului ii devenise ca imponderabila,
suflete§te ea era in panica, tensionata de o indescriptibila stare de
a§teptare, inchisese ochi§orii ei cafenii §i se uita printre gene, hote§te, la
limba lui uria§a §i ro§ie, aflata in continua misxare ca insa§i materia lumii,
ca lava maidanezului din Pompei, §i a§tepta resemnata dar curioasa ca tot
acest extaz de senzatie sa explodeze, ca §i la spital, in noi dare de sange,
dar mai tumultuoase fiindca tanarul caine-lup, ce era al lui era al lui, avea
intr-adevar cu ce sa te mu§te.
Totul curge sau pica pe lumea asta §i, daca adevarata senzatie s-ar
putea cu adevarat sa existe cateodata, fericirea perfecta este insa mai greu
pana §i de conceput, eel putin in tarile cu pib de ru§ine, care n-au
cunoscut, in istoria lor mai milenara decat a altora, nici adevarata
democratic, nici adevarata spiritualitate, nici adevarata suferinta §i nici
adevarata senzatie daca stai §i meditezi bine. Iara doua doamne, de pe
partea din dreapta a tramvaiului, lasasera balta ce vorbeau ele despre
NATO §i despre primul ministru, care plecase peste ocean sa-i sclipeasca
mai bine mintea dupa ce-i schimbase la spital placa de argint de la cap, §i
neavand sa decida acuma decat una din doua: ori mare§te salariile, ori
ieftine§te preturile.
Iar din cauza acestor doua vrabiute gure§e, studenta din spatele lor
nu putea sa se concentreze asupra acestei pagini din Mu§catura, romanul
tranzitiei in ale culturii, literaturii §i artei, printre cainii comunitari §i
necomunitari, o fata cu fusta zdrentuita riscand turbarea dupa o
Mu§catura, batandu-§i capul cu a... publica (!!!) o placheta de versuri spre
turbata indignare a proprietarilor de edituri §i periodice, a criticilor, a
librarilor, a bibliotecarilor, a colegilor de breasla §i a cititorilor in§i§i,
sponsorizarea ca licantropie venind abia tardiv, de la personaje
supranaturale turbate, trezite din lumea mortilor de jigodiile amarate ce
lingeau uleiul de la candele intr-un cimitir roman, vrajind Priculiciului sa
nunteasca la ea, in timp ce boxerul american o mu§ca in vis de ureche pe
secretara de stat fiindca nu ne baga-n primul val NATO, fato, odata cu
ungurii, cehii §i polonezii, echivalandu-ne ca la casa de schimb valutar
1989 al eroilor no§tri cu 1956, 1968 §i 1980 al comuni§tilor lor.
In cumpana, auzind de valuta, receptive, simtindu-se observate sj
studiate expert, tacura doamnele alea ca-n biserica, a§teptau valul NATO,
166
cum va da Domnul decizia de la Madrid, cuminti ca tomatele in piata pe
taraba, cu fata spre client. §i priveau intrigate la ce-i facea lupul lui Vivi,
a carei rochita din senin botita §i sfa§iata, patata de bale rabigene, nu avea
cum sa nu le turbeze complet.
Iar cea mai activa dintre ele doua, cea dominanta, cand sa-i zica lui
Vivi§or ca vaco, te dai in spectacol aci-n public, fiindca-§i inchipuia ca
Mu§caturile erau de la acela§i animal libidinos, in timp ce interlocutoarea
sa adauge dar nu se simte, domnule, nu se simte, zoofila dracului, iacata
ca s-a ridicat ditamai lupul din proprie initiative, nu in patru picioare, ci in
doua picioare, indreptandu-se destul de tulburat catre ele, nepasator ca i
se vedea in cumpanire arma secreta.
Dominanta a belit ochii ei alba§tri §i rai, a albit la fata §i cauta sa
arate ca face infarct sau ca nu mai are aer. Cealalta doamna, mai practica,
§i-a adus aminte ca trebuia mai devreme cu o statie sa coboare §i, fiindca
la u§a asta se afla fiara, a tulit-o spre cea din spate.
Dar bietul lup era trist §i infrico§at. Nu se oprise de tot tramvaiul in
statie §i el apasa cu disperare pe butonul patrat de comanda a u§ii, fiind
vorba de unul din acele noi vehicule civilizate, roz ca panterele, cum ar
dori toti calatorii, daca s-ar putea canaliza mai multi bani in astfel de
investitii benefice.
O ultima privire de ramas bun a ochilor inteligenti, ascultatori,
frumo§i, ai tanarului §i vigurosului caine-lup, care, de emotie sloboze§te
cateva picaturi mici de urina, coboara, se duce nepasator pe trecerea de
pietoni incolo §i se ascunde vederii intre doua blocuri.
- Nu e al meu... Credeam ca e al dumneavoastra! ghici telepatic sj
ironic Vivi ca are babornita de cobora ceva sa-i repro§eze, cum ca a lasat
ala noroi de pe gheara pe butonul de la u§a.
Dar toti care vazusera realizara ca totu§i ceva nu e-n regula intre
Vivian §i lupul acela care plecase intempestiv in luna. Toti voiau sa
ajunga cu bine acasa, toti veneau extenuati de la munca, toti refuzau o
realitate care nu mai era realitate, de§i respecta legile de conservare.
Se facuse o mare tacere in tramvaiul pantera roz, cand pe u§a
bucluca§a a urcat in locul strigoiului capabil de prognoze extrasenzoriale,
un copilas. al mafiei strazii, nespalat, cu muci §i o rana expresiva la nas,
cu haine de mana a doua dar patate §i cu o voce patrunzatoare, de viitor
popa. El purta in manute o cruce u§oara din plastic vopsita gri metalizat
sau chiar a§a era materialul. Cu un dramatism indescriptibil, micul cre§tin
cazu literalmente in genunchi, exact pe locul unde zabovise pe linoleumul
verde, pana atunci, cainele-lup, §i se dezlantui sa zica Total nostru, carele
e§ti in ceruri, uitandu-se lung in sus §i dand dovada de un asemenea simt
al pateticului, incat ai fi putut crede ca nu va ajunge bine tramvaiul la cap
§i gata, se declan§eaza apocalipticul sfar§it al lumii.
Ci fata, poeta care nu vedea vreo conexiune intre ea §i cainele-lup,
167
cum realizau ceilalti calatori, sesiza totu§i una intre crucea gri metalizat a
nevinovatului mic cer§etor, §i fuga precipitata, exact cand nu era
momentul, a partenerului ce tocmai ii linsese cu atata ginga§ie
Mu§caturile, dar bineinteles ca nu putea sa-§i explice nimic, fiindca daca
am putea noi talmaci integral toate misterele cate se joaca pe lumea asta,
atunci n-ar mai fi nevoie nici de biblioteci §i nici de consilieri.
Toate ca toate, dar pana una alta Vivian se simtea parasita,
abandonata §i fara niciun sprijin in lume. Nu-i ie§ea din cap§orul de
veverita urmatorul mesaj :
Stimata domnisoard Vivi,
Consiliul editorial a stabilit deja Planul pe anii viitori, pe de-o
parte, pe de alta parte, placheta dumneavoastrd Paine si Cdine nu se
incadreazd in nicio colectie a editurii. Regretdm, dar in aceste conditii,
manuscrisul nici nu poate fi evaluat spre publicare de cdtre specialism
acreditati editurii.
Cu stimd,
Secretariatul Editurii
§i nu-i lasase domnul Garamond nici macar ni§te marantic, sa
poata §i ea sa dea la micul cer§etor, care se ruga cu atata profesionalism
chiar langa ea. Ce-or sa zica ceilalti calatori? Ca e nesimtita! §i de ce?
Pentru ce?... Cu ce-am pacatuit sa n-am din ce sa-mi exercit ecomila?
Doar fiindca am vrut sa fac o fapta buna, sa o scutesc pe tanti Cici sa
mearga la piata? De-aia m-au mu§cat cainii la gunoaie? Tocmai pe mine,
care le-am dat de pomana §i ce aveam mai scump !
Ajunsese din nou la ea in cartier §i parca pierduse notiunea
timpului. Nici n-ar fi putut recapitula, dac-ar fi-ntrebat-o cineva, cum §i
cand a coborat din tramvai! Nici de ce la coborare s-a aplecat spre blandul
cer§etor mititel §i 1-a sarutat cast pe tampla. Dimpotriva, avea puternice
impresii de deja trait, fiindca trecea prin familiara piata §i pe langa
Complex §i, pe urma, avea sa treaca pe langa paine §i, la containere, la
gunoaie, or s-o incaiere iara§i cainii, s-o puna jos sT cine §tie de unde s-o
mai mu§te a treia oara!
Da, in loc sa se pazeasca, se intreba cu groaza de unde or s-o mai
mu§te, fiindca pe Mu§catura matinala §i pe aceea de la pranz erau acum
intinse balele cainelui-lup §i observase din experienta ca in genere unui
caine, oricat de agresiv, daca ii este sa se apuce de blestematii, de regula
nu-i place sa-§i spurce botul acolo unde a mai umblat un altul.
Exista la coltul Complexului o mica dugheana transparenta pe care
scria Farmacie veterinard cu alb pe geamuri §i Vivian, de multa vreme,
privea involuntar fascinata la ce poate da acolo la clienti, doamna
Melecan Verdana, o femeie cu ochelari roz, nas mare §i buze paroase,
168
avand mai degraba infati§are de lingvista decat de doctorita sau de
farmacista, veterinara sau umana, caci ei, poetei, farmacistele i s-au parut
intotdeauna foarte atragatoare, ba chiar ezitase ea insa§i intre filozofie sj
farmacie ca a doua facultate, voind a se juca in laborator la discretie cu
diferitele otravuri §i hapuri, ca alchimi§tii Occidentului medieval, §i visa a
le chimiza la oameni numai binele, cum ar fi daca iei medicamente peste
o anumita suma, atunci sa ti se dea §i un antinevralgic gratuit!
Se pomeni inauntru langa un raft galben plin de conserve §i pungi
cu bunatati pentru caini §i pisici. Ochii fetei se lipira adeziv de ni§te
sticlute cu dop de cauciuc invelit in tablita nichelata, ca la sticla de ulei.
Ele se aflau in spatele vanzatoarei, pe raftul ro§u §i ii aminteau neplacut
de copilarie, fiindca semanau, §i poate chiar erau, cu cele de penicilina
sau de streptomicina, atat de pana la abuz folosite de tanti Cici, darnica in
injectii, tematoare ca dac-a turbat soru-sa Simcuta, macar Vivi§or sa
ajunga la maturitate §i sa salveze, inmultindu-se, neamul lor, gena lor, de
la disparitia completa de pe mapamond.
Fata avu un vertij. Se simtea nu putin turbata, ci putin gravida.
Ceva satanic continua sa i se intample: uitase de ce intrase. Uitase ca avea
curand sa dea iar nas in nas cu dulaii §i ca voise sa intrebe daca nu cumva
exista ni§te spreiuri protectoare cand dai bot in bot cu ei, cum a auzit ca
au mai mult hotii, incat sa n-o mai mu§te nimeni, macar la ea in cartier sa
n-o faca de ras !
Amnezia ei parea totala. Nu se mai gandea ca domnul Garamond,
parasind-o la spital, nu-i lasase niciun ban §i nici macar nu-i trecea prin
minte ca astfel de spreiuri, daca exista - §i musai s-apara-ntr-o economie
de piata! -, trebuie ca coste ceva, iar ea §i tanti Cici n-au cu ce acoperi
capitole de buget mai urgente, incat singura solutie e sa te paze^ti de
caini. Ah, §i ce mila ne este de ele doua §i, la urma urmei, de toti saracii
acestei tari, dar ce putem face §i noi mai mult decat vicele Melecan?
- Doriti ceva? o interpela de la un timp, putin jignita, vanzatoarea,
dupa ce o cantarise patrunzator, cam ca o lesbiana cu vechime pe una
novice, §i avea o presimtire ca asta e doar in recunoa§tere, nu cu gand
hotarat de a da bani pentru ceva inadecvat pentru alimentatia ei proprie.
§i de§i vedea bine un cap de caine zugravit pe o conserva, sarmana
Vivi fu dirijata drace§te sa exprime cu totul altceva.
- Anticonceptionale pentru pisici tineti, va rog? se interesa ea de-a
dreptul, imbujorandu-se toata.
- Tinem, domnita draga, dar momentan nu tinem, adica n-avem,
maine dimineata ne vine comanda! se balbai farmacista.
- Deci exista, nu?
- Sigur ca exista, daca ne vine...
- Cum sunt?
- Cum sa fie?... Bune. Perfect eficiente.
169
- Nu, ma gandeam doar pe ce baza sunt concepute !
- Unele sunt tampoane absorbante romantice, care se tin inauntru
nu mai mult de o saptamana, iar altele sunt ni§te comprimate efervescente
cu spermicide expresioniste, pe care pisica le poarta cu ea in peseta §i le
folose§te la ocazie.
In mod vadit o luase un pic razna §i vanzatoarea, ba chiar ajunsese
sa para mai rationale Vivi§or, de§i tocmai turba, caci dandu-§i pe spatele
bronzat bogatele plete ondulate natural, aduse o obiectie acestor odioase
practici de planning familial felin perfect intemeiata, daca te gande§ti la
altaprofilaxie:
- Bine, doamna, dar ne jucam cu viata lor?... Ce daca sunt animale
mici! Nu se tine seama §i de SIDA pisicilor? De ce nu li se dau §i lor
prezervative?
- Ba da, domni§oara! Li se dau. Se tine seama. Lini§titi-va, ca li se
dau!... Insa la noi, in Est, inca nu e cazul. Virusul lor, cu efect
imunodeficitar netransmisibil la om, a inceput sa se manifeste activ abia
in America doar de vreo zece ani §i inca n-a trecut prea bine oceanul.
- Atunci sunt bune §i de mine?
- Cine, duduie? Ce sa fie bune?... Anticonceptionalele de pisici?
- Da, doamna! Simt ca ma dore§te intens cineva §i am intrat sa cer
un sprijin de la dumneavoastra. Pare a fi o urgenta cu cineva... Dar nu e
motan, doamna. E caine! Mai bine-zis, un caine-lup! O sa-mi bata la
noapte in grilaj sa-i deschid fereastra, cand doarme tanti Cici!
Vanzatoarea i§i scoase ochelarii §i ii §terse diplomatic, meditand
putin daca ceva nu-i in ordine cu Vivi§or, dar pentru orice eventualitate,
invingand in sufletul ei comercial, cu ajutor necurat, lacomia, hotari ca
intr-o lume de succes, in orice situatie mai confuza-n viata, omul trebuie
sa se ghideze in primul rand dupa interesele sale §i ale familiei sale, iar
apoi, daca poate face ceva §i pentru altul, atunci n-are decat sa faca, sa-1
lumineze, sa-1 indrume! Or, interesul ei era sa vanda produse cat
cuprinde, a§a ca zise:
- Duduie scumpa, eu de cand i-am facut pe Grivei §i pe Ursei, care
azi imi sunt asociati la biznis, scrie dealtfel §i pe firma farmaciei, pana-n
ziulica de azi tot anticonceptionale de pisici am folosit. Cand tampoane
absorbante romantice, cand comprimate efervescente cu spermicide
expresioniste! §i slava Domnului, n-am avut nicio problema. Puteti folosi
fara grija, domni§oara, §i bata-va norocul unde trebuie, sa aveti cat mai
des parte de asemenea urgente ca cea de azi!
- Da' de ce le zice comprimate efervescente cu spermicide
expresioniste? se bosumfla pusa pe artag tanara poeta. Ca eu ma socot o
poeta din ce in ce mai ametitor de postmoderna!
In spatele casei de marcat §i a cantarului electronic, farmacista
Verdana Melecan tinea o baroca rama foto digitala cu plozii ei, unul gras
170
poreclit Grivei, semanand cu Sumotaru, §i unul slab, Ursei, semanand cu
Co§tei. Totodata, ei semanau leit §i cu fratii Gavrilita, porecliti tot Grivei
§i Ursei, care voisera odata s-o ia cam cu forta pe una din motocicletele
lor pe Vivian, s-o duca la un bairam la o locuinta lacustra, Villa Tudor
§oimanu, dar tanti Cici ii interzisese orice distractii pana nu-§i da toate
examenele §i nu-§i canonizeaza placheta de elegii politice cu care se
canonea, Paine §i Cdine.
- Cum de nu ghiciti? rase examinatoarea. Ia ganditi-va! Oare nu
cumva ceva trebuie sa stimuleze tipatul ala caracteristic al pisicilor?
- Ba da. Corect! privi cam chioras. la ea Vivian. Oricum, eu sunt de
parere ca toate anticonceptionalele pentru pisici §i catele trebuie probate
intai de om, nu de pisici §i de catele pentru femeie, fiindca ecomila lui
tanti Cici tocmai acest principiu il propovaduie§te: rostul femelei, pentru
care a creat-o Dumnezeu pe lume, indiferent de specie, este sa faca
puiuti! Daca vreti sa §titi, la o pisica ii tree caldurile, daca e tinuta intr-o
cariera perfect intunecoasa, cum erau carcerele alea din Memorialul
Durerii. A§a ne-a invatat la curs generalul Vasea, eel mai simpatizat de
toate colegele ! Dar cu asta ce-ai facut? Ca o pisica sau o catea, care nu
na§te nicidecum, din cate-am ginit eu scriind un referat despre poemul lui
Robert Browning A Light Woman, dezvolta de la o varsta puroi in uter.
Natura e necrutatoare. Ajungi cu ea la operatie?...
-AjungiL.
- §i acolo, pe la chirurgie... Dai, ai. Nu dai, nu ai... Lumea zice de
copii ca cine are sa §i-i creasca, cine nu sa nu-i doreasca, dar eu stau ca
poeta sub stele §i ma-ntreb ce face in acest caz, artificial steril, o pisicuta
cu uria§ele ei disponibilitati afective, da, uria§e, ca-§i permitea inainte sa
se sheruiasca la cate zece-doisprezece pisoi? Ce va face ea azi cu ele,
doamna? Ce va face, sarmana, mai ales atunci cand nu din vointa proprie,
ci din a cotoiului, e singura-singurica, §i sufera nu ca mine de FIV, era sa
zic de HIV sau de pib, de imunodefwientd felind virala, ci are saraca nu
§tiu ce sindrom japonez, sa zicem. Atunci nu-§i va revarsa pisica tot ce
trebuia sa fie iubire, tocmai catre cainii rapano§i de mu§ca lumea la
gunoaie, ba chiar catre §oareci, soboli, hamsteri, hadroni, cobai, lupi,
§acali, coioti, ratoni, pasarici, canari, purcei, papagali §i mai §tiu eu ce,
incat pe Poezie o s-o ia dracu, poate tocmai pentru ca avem in
compensatie, s-o ia dracu, ecomila inventata de tanti Cici?
- Ba da, admise lini§tita vanzatoarea, comunicativa de parca s-ar fi
cunoscut ele doua de cand lumea. §i ce e rau in asta, fato? Nu la toate
relele chemi NATO! Daca ai din ce, practici §i ecomila. In rest, te paze§ti,
fiindca a hrani animalele nu e o garantie ca scapi de mu§caturi. Inclusiv in
padure, unde lipsa fricii de oameni la vietuitoarele salbatice poate fi semn
de turbare, nu de blandete, dar dumneata nu §tii, ca e§ti o salbaticiune mai
tinerica. Nu §tii nici ca poti sa stai cu sotul tau in casa §i sa nici sa nu se
171
uite la tine, §i atunci ori turbezi, ori plimbi §i tu catelul, te duci mereu
dupa marfa, ca-n filmul lui Cehov! Ori compui vreun poem de iubire
adresat lupului de la jandarmi!
- Nici tu nu §tii de ce nu mai e§ti atat de frumoasa, ca atunci cand
te-a luat de sotie vicele Melecan! marai fata, patrunsa de un acces sa
mu§te. Dar nici Ionela nu mai este!
- Nu mai este vrajitoarea de Ionela frumoasa?... N-am §tiut!
- Dar spreiuri contra mu§caturilor de caini tineri, sunteti draguta
sa-mi spuneti daca tineti? zambi §i schimba vorba Vivi§or.
- Adica ni§te comprimate, care actioneaza la caldura cum sunt alea
de tantari? Care sa alunge cainii din preajma ta?
- Ma rog, cam a§a ceva. Orice, ca sa nu ma mai mu§te, ca uite ce
mi-au facut, §i pe-aici... §i pe-aici... M-am saturat!
- N-am auzit de a§a ceva, domnita, §i chiar daca se fabrica, din cate
cunosc eu etologie canina, nu pot fi decat total ineficiente! Cainele este
un animal inteligent §i de un devotament impins pana la eel din urma
sacrificiu. Daca e pus in conditiile cand dupa instinctul lui trebuie sa
mu§te, pai te mu§ca! Cred ca singura solutie rationala §i practica este sa
deveniti si dumneavoastra detinatoare sau crescatoare de caini. Ala e
mirosul miraculos! Atunci maidanezii va simt de-a lor, va confunda cu
cineva care i-ar ingriji §i pe ei, incat cauta sa-§i reprime agresivitatea, ca
poate adoptati §i un orfan dintre ei sa-1 ingrijiti!
- Da, dar nu ma lasa tanti Cici! se planse fata, salivand in exces cu
multa ura. Zice ca nu vrea nici purici, nici murdarie in casa!
- Impotriva puricilor la caini §i pisici, omul a inventat zgarzi
otravite, iar in ce prive§te murdaria, duduie, orice caine sanatos poate fi
educat sa faca doar afara, cand e scos la aer §i mi§care in spatiul public !
- Dar daca, doamna, ma uit atent unde stropesc ei afara, iau o
coada de matura, moi acolo §i umblu apoi cu ea, de la bloc pana-n statie,
ascunzand-o prin tufi§uri pana ma-ntorc seara, atunci ma mai mu§ca?
- Nu §tiu, domni§oara, n-am mai auzit! Ce-am vazut cu ochii mei e
ca cine vrea sa n-aiba probleme, poarta-n po§eta anumite bunatati care le
plac lor. §i, in caz de agresiune, le distrage atentia oferindu-le liderului
haitei. Sau liderei mai degraba. Este cea mai buna metoda in cazul in care
nu va puteti permite sa cre§teti caini, fiind prea amarata! E un fel de §ansa
de a scapa nemu§cata §i ea nu trebuie pierduta. Cum nu e bine sa scapam
noi ca romani trenul istoric asta NATO!... Fiindca daca nu aveti un miros
permanent de binefacatoare a cainilor, care e pentru ei ca un fel de
legitimate, §i sa zicem ca ie§iti pentru mers in centru doar la tramvai,
cainii de pe partea asta va invata §i va tin minte ca le-ati dat dreptul, dar
daca intr-o zi luati ma§ina spre ora§, de dupa coltul blocului, atunci cainii
de pe partea aceea considera ca n-aveti deloc mirosul din zona lor §i o sa
va convingeti ca va trateaza ca atare! Fiindca §i a§tia de la Primarie nu s-
172
au gandit sa puna si statia de tramvai si cea de masina la un loc, nu vine
unul, sa iei alta, mai trebuie si sa imbunezi doua triburi de caini in loc de
unul singur !
- Am inteles, taie brusc Vivi conversatia, neplacandu-i aparitia
unui client barbos la geam si ca saliva si ala in exces. Tree maine tot pe la
ora asta, dupa examen, sa iau comprimatele efervescente, fiindca
indiferent ce zice tanti Cici, eu m-am hotardtl
- Foarte bine, domnisoara! Aici ma gasiti! promise vanzatoarea
surazand dulce si cu ochelarii, si cu lungul nas, si cu buzele paroase dar
mari.
Deci, te-ai hotarat, VivisorL. Ori Costei, ori Lupul, ori
SumotaruL. Ce-o sa faci tu acuma de emotie pana maine dupa examene?
Cum o s-ajuti tu timpul, fata, sa treaca mai repede, tocmai cand, prin ceea
ce astepti, el parca se dilata?
Mai intai si mai intai, candidata la concursul de debut trebuia sa
ajunga acasa. Fiindca fiind unsa cu sudoare, mirosea urat din punctul ei
de vedere, deci si al cainilor. §i fiindca desi-i era sete, voia la baie. Plus
ca i se facuse si foame.
Dar, intre Complex si amaratul ei cotet de la parter vezi bine ca se
aflau cainii.
- De ce dracu m-au muscat tocmai pe mine de dimineata astia la
gunoaie? In fond, poti turba si nemuscata, de pilda prin inhalarea
virusului intr-un troleibuz ticsit de pasageri turbati de canicula. Cum ti-o
fi scris, de Anubis. Vai, nimic nu e intamplator pe lumea asta, Mardagayl,
fiindca daca ar fi ceva intamplator atunci totul ar fi intamplator in aerul
asta cu diamante de-ale virusilor. O, zei, care este vina mea?... Habar n-
aveti! Tot eu o sa va spun! Vina mea este una singura. Ca sunt singura.
De la Soarta, nu de la dusmani. Vina ca sunt cam amarata, cum sugera si
tanti de la farmacie. Cum ar observa oricine are minimum de IQ. Ca
degeaba zici tu, fata, ca te-mbraci mai cu gust. Totdeauna te tradeaza ceva
ca esti mai stramtorata, incat se iau de tine si oamenii, si cainii, si media
lor armonica - licantropii.
Era evident de ieri dupa-amiaza ca arat mai amarata ca niciodata!
Fiindca daca n-aveam o imagine jigarita, n-ar fi indraznit aseara la
masina iepurele ala agil, cum eram pe scara si cu spatele, sa-si strecoare
mana in fulgeratura inchiderii usii, ca-n basmele noastre cand se bat in
capete muntii, doar cat sa ma ciupeasca un pic de fund, creandu-mi astfel
o prima sechela corporala rau prevestitoare !
§i azi-dimineata, cate femei n-au trecut intr-un sens sau altul, si
totusi latratorii m-au muscat numai pe mine la gunoaie!... Pedepsindu-ma
pentru bunele mele intentii. Fiindca-mi propusesem nu doar s-o scutesc
pe tanti Cici de un drum la piata, ci si umanismul sa-i cumpar niste
173
savarine, care-i plac a§a de mult, mai ales cand i le aduce unchiul Vasea,
deoarece au fri§ca alba §i diafana la gust, precum §i un cerculet dintr-un
fel de jeleu de zmeura, incitant de racoritor, iar aluatul este pufos, aromat
§i moale !
Dar incon§tientul meu selecteaza mai moralist decat partea
con§tienta §i responsabila cetatene§te cat de amarata sunt §i ca nu-mi pot
permite sa ma ilustrez in daruri nesabuite, incat pur §i simplu, dupa laptic,
§tevie §i laptuci, am crezut c-am achizitionat tot, afara de paine, uitand de
savarinele moartei. §i tocmai fiindca incon§tientul mamos este mai
con§tient decat con§tientul, ca nu ti-a mai venit demult salariul §i nu se
§tie nici daca mai vine, pe cand barim cu ciclul te gande§ti la Libresse
oblige indiferent de incertitudini §i de-aia aratam atat de vulnerabila sj
neintegrata in niciun sistem de securitate colectiva, fara barbat, de s-au
repezit cainii la sigur pe mine, convin§i ca ma pot mu§ca de unde m-a
ciupit iepurele agil, fiindca nu vor suferi niciun fel de represalii, de la o
fiinta care nu sta pe propriile picioare pana nu intram in NATO, fato! §i
sa vezi c-a§a o sa §i fie iar! M-au mu§cat, ai dracu ce sunt ei cu
mamitichili lor, unde se bat cuiele, piroanele, in picioru§e cand te
rastigne§te §i acuma nu mai au decat sa ma mu§te §i de incheieturile de la
maini, de la amandoua. Ceea ce este o blasfemie! O blasfemie §i jumatate,
sa rastigne§ti o femeie, ca nu e§ti la sado-maso, zoofilo, la care n-am
niciun chef sa particip, sa colaborez, sa ma dau martini cu cicatrici in
carjele lui tanti Cici.
O Doamne, nu, o tari§oara care nu poate apara de mu§caturi un
Vivitel ca mine fara de prihana, nu merita a fi primita nici in NATO, nici
in Uniunea Europeana, pana cand nu-§i rezolva inapoierea cu cainii.
Altfel, prevaz ca nimic nu va merge ca lumea in tara aia. Ca pe mine nu
ma intereseaza cum! Sa-i scopeasca, sa le omoare nou-nascutii, sa-i
intepeneasca-n stricnina, sa-i sugrume hengherii cu latul, sa bage armata
§i sa-i impure, dandu-se cate o zi de permisie de fiecare dulau impu§cat,
mi se falfaie cum, domnilor! M-am saturat! Eu alta Mu§catura nu mai
vreau. S-o mu§te mai bine pe ma-ta, domnule primar!
Pe mine, ce ma intereseaza ca om, ca fiinta umana, ca creatura a lui
Dumnezeu, e doar sa nu ma mai mu§te cainii mereu §i sa nu rise nici sa
turbez ca mama Simcuta, nici sa fac tetanos ca taticutul meu Ciprian. §i
mai ales sa nu ma mu§te in viitoarele minute de incheieturile de la maini,
ca sa nu mai pot scrie poezii §i s-ajung de sa scot doar audiobookuril
Fiindca o fecioara neprihanita rastignita de caini e o parodie tipic
postmoderna, adica de la Satana, §i atunci pe meleagurile unde se petrece
a§a ceva, o sa vina grindine cu oul cat cutia de margarina Wiesana, de-o
sa se sparga toate parbrizele la ma§ini, toate vitrinele la privatizati, toate
gemurile pe la balcoane, §i nu din interior spre exterior ca de la manele,
toata populatia alegandu-se cu rani din plagi multiple, ca ale mele...
174
Odata ie§ita din farmacia pentru animale, unde a intrat doar din
curiozitatea morbida daca Verdana Melecan, cea cu buze paroase,
onoreaza §i retete compensate §i daca nu cumva unele medicamente
potrivite pentru vite or fi mai ieftine, §i bune §i de oameni, Vivian a
decazut fulgerator, cum se duce-n jos veverita impu§cata. Caci ea traia-n
angoasa de-aia cu coasa, ca tanti Cici sa n-o paraseasca netratandu-se de
toate bolile ei, ci numai de cea mai supdrdtoare pe moment sau mai
ieftina, cum se abordeaza §i economia de catre cine n-are decat de furat.
De aceea, Vivian a cazut cum cade piatra pe recolte neerbicidate,
ciuruind macii, adica de sus §i cu o respectabila viteza s-a dus la fund,
adica a cazut in pacatul specific omului de azi, care e acela de a dori raul
aproapelui, comunitatii din care facea §i ea parte !
Ea gandea doar pe moment acest rdu in termeni de catastrofa
meteorologica, fiindca asta vazuse recent mai rau la televizor, la fel de
bine fiind capabila a-1 concretiza in inundatii, cutremure, tornade,
incendii, explozii de gaze, tulburari sociale greviste scapate de sub
controlul sindicatelor, razboi ca la Sarajevo cand au dat cu obuze in bietii
pietari ai lui Garamond, precum §i molime, ca turbarea §i tetanosul daca
s-ar putea.
Sa turbeze toti! Sa intepeneasca toti!
Sau macar vreo cateva sute, o mie, ceva nici semnificativ, nici
nesemnificativ, cam cat s-a murit in oras. cu ocazia schimbarii de regim,
cand 1-a inlocuit domnul Iliescu pe tovara§ul Ceau§escu, in obsedantul
decembrie !
Lucru absolut fezabil, dupa criminala ei analiza. Avem nu 150 de
mii de caini vagabonzi, cat declara municipalitatea, ci cat simt eu, adica
peste 800 de mii, §i daca da turbarea intr-o singura jigodie, pana se prinde
de veste §i se aduce vaccin frantuzesc de la Chirac, poti sa te pomene§ti in
Capitala cu zeci de mii de caini contaminati. Vine presa straina §i se
intrune§te nu §tiu ce consiliu de calamitati, baga armata. Dar ce te faci, ca
educatie antirabica §i antitetanos nu s-a mai dat demult la cetateni §i nu se
due toti la injectii, care a fost mu§cat. Caci nu doar 17 mii de cetateni sunt
mu§cati in anul electoral 1996, cat declara care i-a consultat, ci de eel
putin zece ori mai multi, cum §tiu eu ca s-au oblojit singuri! Iar
capacitatea interna de productie de material antirabic e clar ca e depa§ita
cat suntem inca pe pace, intr-un fel de armistitiu cu ace§ti conlocuitori
foarte zgomoto§i, foarte bine organizati in haite §i foarte periculo§i,
primarule. Credincio§i, seducatori, dar ingrati! Cand ei vor folosi
impotriva noastra aceasta turbata bomba bacteriologica pe care stam §i ne
incalzim fundurile, pana prindem de veste, pana se estimeaza necesarul
de ajutoare, pana se lamure§te intre partide §i intre consilieri care sa piece
la europeni §i ce sa cer§easca, fi-vor zeci, mii, sute, zeci de mii de
175
persoane contaminate ireversibil, fara putinta de vindecare, expuse unei
con§tiente morti in chinuri spectaculoase, din care se va ca§tiga de catre
presa o gramada de bani, de-o sa ne saturam, o sa ajungem sa turbam de-
atatea §tiri rapide, de senzatie, pe la emisiuni.
- Dar pe Poezie o va lua dracu! A §i luat-o dracu, prin insasj
potentialitatea ca in cap§orul de veveritel, al Vivitelului care incepea tot
mai mult sa turbeze, sa se nasca asemenea viziuni infernale !
- Nicio tara nu-§i permite sa tina Capitala ei, daca are, cu unu-doi
caini vagabonzi la un cap de locuitor. Numai ca nu tara e de vina, ci scris
este, primarule, sa se experimenteze pe noi aceasta turbata bomba
bacteriological Singura incertitudine prive§te doar data: inainte sau dupa
apocalipticul cutremur care trebuie sa ne loveasca pana in anul 2000,
fiindca de§i s-a bagat religia in §coli, tot nu se duce lumea in totalitate la
biserica, decat de Sarbatorile de stat, §i nu duminical, ca tanti Cici, adica
in singura forma care poate asigura cu o buna fiabilitate ca fiecare sa-§i
faca in suflet curatenie §i sa nu mai fie macar stressat, caci porcarii tot
trebuie sa faca, daca viata e a§a cum e §i trebuie sa te zbati ca sa ai ce sa
dai la copii, fiindca poate treci cu el pe langa cofetarie §i vede §i el
savarine, §i pofte§te, cum pofte§te §i cainele cand te vede in statie ca
mananci napolitane sau stixuri... Fiinta de la Dumnezeu e §i unul §i altul.
Cine, sa fie caine sau copil sau batran, n-ar pofti, cand adesea nici omul la
maturitate nu se poate abtine? De§i, daca ar fi fost la Aiud sau la Sighet,
s-ar fi convins u§or ca se poate §i a§a, vorba generalului Vasea, oricare
dintre noi poate trai, poate supravietui ca un caine, §i n-ar mai fi avut
atatea pretentii de la o amarata de viata de om sa nu mu§ti pe nimeni.
Vadit lucru, Vivian comandand o savarina trebuia sa se gandeasca
la ni§te chestii pentru care erau platiti altii sa le rezolve, in primul rand
primarul, al carui scaun ea era din acea zi a Mu§caturii ferm hotarata sa i-1
traga de sub cur, candidand pentru a-i verifica hotului toate actele §i a-i
confisca averea s-o dea la caini. Chiar daca ma-sa Simcuta, eel putin,
murise tragic de turbare, iar tac-su Cipi de tetanos, ea nu era totu§i nici
competenta, nici autorizata de Colegiul National de Aparare sa estimeze
capacitatea secreta a Statului de a reactiona eficient la o epidemie de
turbare, sa dea ea note, cu atat mai putin cu cat nu avea studii de
specialitate sa inteleaga ca de fapt nu exista niciun rise sa moara vreunul
dintre cetateni. Ea nu participase nici macar la vreun exercitiu de
combatere a catastrofelor civile, care se organizeaza periodic pe
principiul Felix, qui potuit rerum cognoscere causas. Ea, nu altcineva, era
de fapt o hoata civica!
Amplificase de eel putin zece ori ponderea cainilor pe cap de
locuitor, doar pentru a savura ca Albert Camus adevarata senzatie de
revolta, care era nu doar gustul de prospetime al proaspetei savarine §i al
176
ei insesi ca prospatura, cum rezulta si din adnotarile de cantareata cheala
pe jurnalul de ecarisaj Zilele §i umbra mea, recent conspectat pentru
seminarul la asistentul Victor Petrini al generalului parapsihopupu Vasea,
fiindca voise in fond sa savureze, dar sa nu plateasca! Fiindca n-avea la
ea, n-avea cu ce, deoarece Garamond motanul o abandonase fara s-o
seduca si s-o arvuneasca, ia si tu, fata de-o savarina, din care sa-i dai
jumate si lui matusa-ta Cicisor, care s-a canonit mereu cu tine, sa inveti,
sa inveti, sa inveti, ca s-ajungi presedinta la Cotroceni sau primarita la
Cismigiu, ca intru acest destin m-a batut soarta de-am luat-o pe zoofila de
Ionela, despartind lesbienele, dar legandu-le de generalul Vasea, care ma
iubea.
Doar doua treimi de savarina neplatita consumase incet-incet
domnisoara Vivian cand se oprise meditativ din savurat, sa sughita si sa
eructeze, privind in gol, imaginand dupa a doua Muscatura catastrofe si
complicate voluptoase ale altora, de parca nu in cofetarie pe un scaun de
plastic rosu s-ar fi aflat, ci in propria-i camera, uitandu-se ca viteaua la un
serial de tampit prostii. §i fantaza de placere ca dac-au muscat-o pe ea
cainii la gunoaie, atunci sa turbeze, ca o compensate statistica, un mare
numar de cetateni nevinovati, cand infmit mai sanatos pentru o viitoare
presedinta la Cotroceni sau primarita la Cismigiu era sa-si imagineze ca e
retinuta intr-o duba albastra cu girofar si e indrumata spre o sectie de
militie-politie, pe cand fumuri inalte polueaza cerul municipiului, si de
cum coboara pe pavajul insangerat, o musca de tibii si o iau in lucru niste
tineri vanjosi care-i dau in cap, dupa ceafa, peste umeri si pe unde mai
apuca ei cu pulanele, ba-i mai trag si la suturi ca-ntr-o minge, pana ce
trece prin tot tunelul lor si e pusa intr-o camera intunecoasa cu mucoasele
cele mai sensibile ale partilor moi in apa murdara, infecta, la murat, de
uita de toate muscaturile de pe lume si nu se mai gandeste decat ca de ce
a poftit la savarina, savarina - aluat dulce, savarina - frisca dulce, cin' te
vrea nu s-ar mai duce, ca dupa ce te-ai lins pe bot si o iei la fuga spre
casa, ca n-ai platit-o, te musca sigur cainii a treia oara la gunoaie !
Perfect isterica asa cum si era, de cand o ciupise iepurele agil, o
muscasera cainii si mai ales o linsese pe Muscaturi cu limba lui de varan
bine dotat Lupul, Vivisor fara doar si poate c-ar fi nascocit si singura o
stratagema ideala sa se fofileze cu savarina neplatita, ca ai nostri
nelustrati in NATO, fato. De pilda ii era lesne, stia din pruncie sa se
forteze s-o vomite si sa sustina fie ca era veche, fie ca uite ca nici n-am
mancat-o, cand se ivira providential in cofetarie un barbat foarte solid si
cu un barbat mai putin solid, care o cunosteau de undeva sau poate ca ii
cunostea un Lup pe ei. Vazand ca poeta Lucida Tahoma comandase
savarina, au comandat si ei savarina, plus lichior oranj de portocale si i-au
propus niste chestii mai racoritoare despre care poate ca va mai veni
vorba. Iar ea, saraca, neavand cu cine se sfatui, a acceptat pentru numai
177
cat ar fi constatat ca face vaccinul frantuzesc, cand, la valoarea ei, putea
sa ceara preturi infmit mai mari. De unde rezulta ca trebuie sa te
interesezi cat faci §i sa fii educata sa te autopretuie§ti sus\ Iar daca sora,
sotia sau prietena cuiva e sa se afirme, e benefic sa fie de asemenea
avizata de cum merge piata.
Ii achitara a§tia consumatia fetei, dand febril din coada, §i au trecut
repejor cu ea printre containerele debordand de gunoaie, spre
apartamentul cu gradinita, informati ca baba nu venise de la general §i de
la primar, apucandu-se cu controlorii la cap. Iar Vivi§or observa cu
neplacere ca nu s-ar fi luat de ea niciun caine la acea vecernie lini§tita,
pentru simplul motiv ca, nefiind patrupeda, nu avea un al treilea piciorus.
de care sa o mu§te nesuferitii aia! Promisese degeaba, panicata, baietilor,
unele facilitate Erau toti dulaii din haita toropiti de canicula, intin§i la
umbra, care pe unde a apucat. Iar lupul ce se pierduse de ea cand urease §i
se tavalise in tramvai ala cu crucea, degeaba il mai a§teptase prin
pravaliile Complexului sa-1 omeneasca §i ea cu ceva dulce, cu o savarina:
ori o uitase ducandu-se la culcare pe lumea cealalta, ori din cauza poluarii
nu mai innimerea drumul s-o opreasca de la un pas nociv pentru claritatea
morala a lirismului ei, ca o ultima reduta pe Poezie sa n-o ia dracu.
178
8. Puricila
Maturici si Cuponel nici dac-ar fi castigat la carti postale TV la
pariul ProNATO nu s-ar fi bucurat, in simplitatea lor, atata cat se
gudurara ca s-a-ntors domnul Garamond de la spital de frica bolilor
contagioase, unele incurabile, cum zicea tanti Cici, din cauza impotentei
savantilor. Cat le-a lipsit Dacia rosie de pe darele de beton, ei a trebuit sa
se adaposteasca de canicula pe sub tufisuri urate, spurcate de altii, si -
exceptand aventurile de amor - nimanui nu-i convine sa doarma-n pat
strain, chiar si-n delegatii afara, fiindca tot mai bine te simti la casa ta.
Daca ai. Cine s-a ingrijit si si-a facut rost, ala are. Cine a fost nechibzuit
si n-a stiut sa se orienteze, hamaind la toti sa faca el dreptate in lume,
acum sta si se tot uita cu jind la ce au inaltat altii, ca si cum in felul acesta
deocheat s-ar imbunatati pe o cale pasiva perspectivele la copiii socotiti ai
sai.
Domnul referent literar Garamond, oricat de tampit ar parea unei
debutante, are doua apartamente. Unul in care sta cu Ionela lui si unul pe
care il tine, lucru nepermis inainte, cand interesul era sa aiba toti oamenii
muncii unde sa stea. Pe al doilea il pastreaza cu idealism pentru tricoliciul
de Pantiusa, ca poate se intoarce din Italia, unde e pizzar, dar dimpotriva,
patriotismul mondializandu-se, le tot zice baiatul lor ca da' nu! de ce? Sa
vina aia batranii la el! Nu pot, domnule, ii explica intr-un jurnal de
vampir spiritual spalatorul de morti propus inspector de mediu si codos de
caini. Am cunoscuti aici, am monument cu ma-ta la cimitir abia finisat, pe
acest meleag am crescut, aici am muncit, am suferit, dar am avut si unele
mari satisfactii, n-are rost. N-are niciun rost, ma Pantiusa, e prea tarziu!
- Mai Maturici, spune drept! veni stapanul de sus de la trei cu niste
oase. Ai muscat-o si tu pe Vivisor la gunoaie?
-Nu, tovarase Garamond!
- Pai de ce, ma fraiere, n-ai muscat-o? Nu ti-era si tie drag sa musti
un picior tanar si cald de viitoare poeta celebra, candidate la primarie?
- Ba da, stapane. La primarie si presedintie!
- §i de ce te-ai abtinut? Ha-ha! Crezi ca are vreo sansa reala? Ha-
ha! N-am eu, s-ajung inspector de mediu, sa ma trimita secretara Gavrilita
in toate partile! Au desfiintat postul inainte de a-1 infiinta!
- N-are fata... si totusi are... sanse... Eu n-am mai muscat-o pentru
ca, sa traiti, isi infipsese coltii Ceacaru inaintea mea! Mi-era sila.
- Asta e singurul motiv?
- Da.
179
- Singurul-singurul?
- Da, stapane. Poate §i labagiul de Sumotaru.
- Cuponele, tu ce parere ai?
- Eu n-am nicio parere.
- Ma, tie ti-e teama sa vorbe§ti! §i traim in democratic Maturici, te
ia mama dracu daca nu-1 autorizezi sa vorbeasca!
- Vorbe§te, ma! il autoriza plictisit cainele eel alb gri maroniu cu
urechi mici ca de pisica, mutilate pe cand era mic, acea trauma facandu-1
sa se indoiasca critic deconstructiv de tot §i de toate, demolator ca un
adevarat filozof al contradictiei dintre nou §i post-nou.
- Daca-§i baga codoiul vreun priculici, atunci Vivi§or poate deveni
nu numai o poeta modernista pentru cititorii morti demult, ci §i o
primarita celebra, prooroci cu ochii inchi§i Cuponel, cam sibilinic,
sugerand ca ca pre§edinta la Cotroceni aia §i-ar depa§i nivelul maxim de
competenta, mai buna fiind ma-sa lui, Cala.
Da-da-da-da-da, Vivi§or iti vindeca diareea interminabila, Maturici
tata, §i tu consideri ca nu trebuie s-o mu§ti doar pentru c-a inceput-o
Ceacaru §i a terminat-o Sumotaru! Tar tu, Cuponele, fir-ai al dracului, te
gasi§i intai sa n-ai nicio parere, apoi ai prea multe!... Cand e vorba de
informatii atat de importante, ca §tii, ca adica instinctul tau de caine sacru
iti spune ca fata e posibil sa aiba §anse, pai regulamentul cere sa ma
informezi imediat!... Vasazica, tu ma consiliezi sa-1 consiliez pe
generalul Vasea sa parieze pe ea! Sa publice placheta Caine §i Paine la
Editura Lyrancuy, in conditii grafice exceptionale...
- Pe cand tu, indepartatule, dragule, lumina ochilor mei, Pentelei,
tree saptamanile, tree lunile-n goana §i numai daca-ti atrage ma-ta in mod
deosebit atentia, mai dai §i tu vreun telefon, ne mai scrii ce mai faci! Hai
cu tata, ca nu mai e mult pana se implementeaza §i dincoace de Cortina
Vizelor emailul, semeseul, messengerul §i skype-ul sa stai cu ma-ta, cu
Grivei, cu Ursei, Co§tei §i Sumotaru la chat, facebookul §i twitterul §i ce
ne va mai aduce Dumnezeu ca s-o ia dracu pe Poezie, cum zice Lucida
Tahoma §i sa nu mai citeasca nimeni nimica, nici tabloidele.
Pentelei, botezat cu acest nume de Cecilia §i Vasea, in amintirea
unui martir al Partidului, Pantelimon §oimanu (Pentelei, Pantiu§a), daca
te uiti la fotografii la aceea§i varsta, este leit clonat cinocefal domnul
Garamond, semn ca §i el ar fi putut reu§i intr-o cariera de referent literar.
Insa ambii lui parinti de pe buletin, §i de fapt §i genetic, §tiu bine de tot ca
el i§i datoreaza viata, iar ei fericirea, tovara§ului Vasea, deci fiul va
ajunge un mare editor, va importa pana la urma carte italiana.
Cum a fost?
Ei traiau initial la curte, cu psihopompa §i put absorbant. Fiindca
domnul Garamond avea o camera §i bucatarie la unul care cre§tea
180
porumbei pe casa. Iar madam Vidman, dupa ce traise cu Ionela, nu se
indurase sa-i lase camera ei dintr-un bloc vechi, mai in centru, dar cu
dependinte comune.
§i acolo la curte au crescut ei mai intai un motanas. pe care il chema
Vasilica. Apoi au generat primul copil, pe care 1-a nascut Ionela la
urgenta prin cezariana §i 1-au aruncat in crematoriu sau 1-au pastrat aia in
alcool pentru studenti, ca era cu craniu extraterestru, excedentar el, insa
plin de apa plata.
S-au cam suparat ei ca le-a dat Dumnezeu acest hidrocefal,
Sumotaru, insa nu au disperat, ci au trudit din nou §i au mai proiectat §i
conceput un copil, ajutati §i de general, unul care de data asta s-a nascut
foarte u§or, dar mirarea §i satisfactia le-a fost de scurta durata, fiindca era
oarecum opusul predecesorului, le ie§ise un microcefal, Co§tei, adica un
fat cu capul microscopic §i fara §anse sa i se mai dezvolte, din pricina
unor calcifieri premature, creierul, incat sa-§i poata acorda cu
discernamant votul candidatului preferat.
Nimanui nu-i convine sa i se nasca astfel de copii, cand ai de tras
chiar cu cei perfect sanato§i, ca Grivei §i Ursei, in conditiile in care tot
neamul tau e pe cale de disparitie. De aceea, e §i normal sa nu te apuci sa
dai cui a patit asemenea necazuri sfaturi istorice sa persevereze.
Pentru cei doi parinti a fost o adevarata, autentica tragedie, mai ales
a doua oara. A intrat dihonia intre ei §i au ajuns sa se chestioneze reciproc
ca ce-ai facut in ultimii cinci, zece sau chiar cincisprezece ani.
Luand de bune ce barfea lumea, Ionela s-a dus personal la tovarasul
Vasea §i 1-a intrebat daca intr-adevar intre el §i domnul Garamond au
existat unele relatii intime pe care morala cre§tina §i indeosebi cea
orientals, ortodoxa, le respinge cu hotarare, ca fiind imposibile. Activistul
de atunci era in plina exuberanta, traia cu madam Vidman §i avea §anse
mari in cariera, sa candideze la inalte functii, doar ca a anticipat gre§it
cum va evolua Partidul, s-a apucat sa studieze, sa citeasca personal carti
§i sa-§i scrie cuvantarile singur, ceea ce i-a cauzat la dosar, de§i tinea o
sotie batrana §i ilegalista, Cocuta, una mai geloasa §i decat Ionela, fiindca
se §tia balcaza §i lalaie, - avea sa sperie §i sa tina departe de vila ei nu
numai Lustratia, ci §i Moartea.
Generalul a mirosit-o liric pe Ionela ca e cam zoofila §i a ras cu
pofta de caracterul ei imuabil, mijindu-§i ochii de parca 1-ar fi trimis des
Partidul in schimb de experienta cu tarile comuniste extrem asiatice, dar
i-a propus din banc in banc secretarei, fiindca practica este criteriul
adevarului, i-a solicitat, aratandu-§i chineze§te mai multi dinti decat avea,
sa-§i demonstreze imediat heterosexualitatea! Ceea ce, de§i servita cu
cherry wine lipicios §i alte bauturi exotice, pisicuta evident ca a refuzat
politicos, fiind intr-o stare de surescitare imposibila, dupa ce se intoxicase
cu propriul ei lapte §i-§i vedea zilnic cu ochii ei galbeni foarte in negru
181
viitorul, fara copii, langa un barbat varstnic §i tampit, care azi e, maine nu
e, cum se mai intampla, poti sa te mai pacale§ti.
In ce-1 privea pe el, pe referential literar propus recent inspector de
mediu, taticul celor doi mon§tri nu-§i batea capul, deoarece mentalitatea
lui de motan pe atunci era foarte favorabila barbatilor care urea in pat fara
sa-§i scoata §osetele. Femeia era foarte asuprita §i tinuta mai mult in
curcubeu, ca arcul trupului ei sa personifice tavanul cu stele, adica cerul
zodiacal, iar daca na§tea curiozitati, raspunderea magica ii revenea ei in
intregime. Nici macar obiectia ca de ce n-ai pazit-o nu era uzuala. Totu§i,
el s-a prezentat la madam Vidman §i i-a povestit furios ca uite, doamna,
ce zice lumea, ca intre dumneata §i Ionela mea, cat ai gazduit-o, au existat
acum cincisprezece ani ni§te relatii pe care civilizatia europeana moderna
anticre§tina pare sa le fi uitat, de§i de la Sapho la Gide §i la contemporani
care inca nu s-au tradus, ele au figurat permanent pe tablita ei de valori.
Valori-valori, dar din pricina acestor pacatoase de relatii, a nascut nevasta
mea, Ionela mea, de doua ori gre§it pana acum!
- Este foarte adevarat ca intotdeauna, Ionele draga, 1-a palmuit
teoloaga ecomilei cu uimitoarea ei sinceritate, e un sambure de adevar din
vremuri imemoriale in ce zice lumea cu gura ei sloboda, plina de! A
trebuit sa ma dedau, a§a e, §i sa ma dedic cu ea 1-a anumite relatii
internationale, insa nu din vina mea, domnule consilier aulic, eu fiind o
cetateana apolinica, ci din vina ei, care §tii mai bine ca mine ca are un
temperament de pisicuta siameza dionisiaca §i ai fost incuno§tintat in
repetite randuri ce urat face in anumite momente, hai sa le zicem de
emulatie §i suveranitate. Numai ca aceste particularitati n-au nimic de a
face cu ceea ce intr-adevar vorbe§te lumea §i n-a ajuns la urechile tale, de
parca ar fi fost retezate de cand erai mic, ca ale lui Maturici, despre care,
ca §i de Cuponel, s-a aflat §i la sfanta biserica banalitatea ca sunt moroii
ei!
- Maturici §i Cuponel, moroi adica pui de strigoi? Moroii ei?
- Moroi se fac pruncii nevinovati, Ionele, cand nu mai apuca
parintii sa-i boteze, iar moa§a uita §i ea! Cat despre Ionela ta, nu a mea, i-
ar fi conceput pe ace§ti moroi dupa miezul noptii, cand tu sforai ca un
motan uria§. A§a vorbe§te lumea prin bloc §i prin piata.
- Cu cine sa-i conceapa daca dormea cu mine?
- Cu cine, cu cine... Mai intrebi, magarule?... Cu cine, cu un
priculici!... Cu Licantropul care da tarcoale pe la noi pe la bloc, incercand
intai la parter grilajele prin lovituri delicate, cu un electrod de sudura. Te
asigur ca e unul de o frumusete rani, clasica, un Hermanubis ideal! Ce
cauta Anubis pe la Ionela inteleg. Hermes insa, presupun ca are conexiuni
cu inceputurile voastre comerciale. Oricum, trebuie sa mergi cu toti ai tai
din parcare la biserica, sau sa aduci un popa aici sa faca sfe§tanie §i la
Dacie, §i la gradinita mea de trandafiri!
182
- Ce popa, Cici§or draga, ofta referentul, ar mai boteza azi, sub
teroarea presei, Gheorghe pe un Maturici §i Hie pe un Cuponel? Doar nu
e§ti nebuna! Tu nu mai ai creier §i ratiune chiar deloc?
- Insa aceste antecedente, Ionele, nesanatoase din punctul de
vedere al unei pedagogii perimate, nu au vreo relevanta lirica nici din
punct de vedere congenital, a§a ca explicatia la de ce nu mi-am permis sa
botez eu cu editorul Vasea elucubratiile voastre experimentaliste, tipic
optzeciste, mai bine cauta-le in incon§tienta ta de a-i face pe Maturici sj
Cuponel la betie !
Absolut corect! I-o zisese. Cu o finete dezarmanta, doamna teolog
al ecomilei, exprimandu-se ca profele mai lene§e de unii elevi, despre
caini de paza din parcare ai posesorului Daciei ro§ii, ca sunt facuti la betie
cu pisica de nevasta-sa, de data asta a nimerit cu degetul exact pe plaga
morala, atata vreme cat teribilul administrator al blocului i§i aducea
aminte §i el ca mai bause de sarbatorile legale, pe hidrocefalul Sumotaru
facandu-1 de ziua eliberarii patriei noastre de sub jugul fascist de catre
jugul sovietic, iar pe microcefalul Co§tei daruindu-1 cetatii intr-o cenu§ie
dupa-amiaza de noiembrie, cu blindate sovietice rotindu-i-se in capul de
faun §tirb.
Dar daca ar fi fost interogata §i pisicuta de Ionela, incompetentul
referent al Editurii Lyrancuy ar fi aflat cu surprindere ca Lucida Tahoma
este, in volumul ei de debut Paine §i Cdine, o dadaista postmodernists a
carei filiatie se trage din opera licantropica a lui Tristan Tzara §i dupa
toate trendurile va interioriza la iarna §i Lupoaica in calduri a Shakirei.
E oricum tare rau sa-ti aduca nevasta copii handicapati, dar e §i mai
rau cand ai con§tiinta §i, pe con§tiinta, convingerea ca raul ti 1-ai facut
singur, hai sa zicem ca cu manuta ta. Oricat de tare-n suflet ai fi, pana la
urma tot ca domnul administrator Garamond ai fi procedat, care s-a pus
temeinic cu nasul ro§u pe bautura §i vorbea cu cainii pe strazi §i cu
fermierele-n piata, cum mai face §i acum, de§i e treaz, caci atat i-ar trebui,
sa bea fara aprobare, ca-1 bate Ionela cu biciul mai pe seara, cand o veni
obosita, plictisita de la serviciu, mai avand §i de redactat vreun raspuns
negativ pentru vreun vechi client pisalog al Editurii Lyrancuy.
Nu e deloc normal intr-o societate sanatoasa, deschisa §i
necomplexata ca sa iasa un cetatean din bloc cu o galeata albastra,
patrata, cu capac unsuros galben, §i sa dea de pomana oase la caini §i sa
steie de voroava cu ei. Daca ai minte intreaga in corp intreg, tu trebuie sa
te gande§ti ca acel cetatean, care de chiar mai multe ori se intampla sa fie
cetateana, dar femeii nu-i prea place sa duca gunoiul, de§i ea face §i
arunca mai mult, ori a patit ni§te nenorociri cu copiii cum i s-a intamplat
lui domnul Garamond, ca i-a nimerit altfel decat i§i propusese, ori cobe§te
in sensul ca o sa i ce intample ni§te chestii.
Se cam bine §tie ca, genetic, factorii mutageni reu§esc un anumit
183
numar de malformatiuni care revin la un milion de cupluri. Bietul om se
poate doar a§tepta sa se indeplineasca aceasta statistica. §i precum
atomistul nu §tie care electron §i in ce parte s-a dus, ci numai cati are, tot
a§a numai Dumnezeu, in complexitatea sa, cand da cu zarurile in Sfantul
Petru, §tie concret la care familie va trimite mon§tri §i mai ales pentru ce
pacate §i care e planul divin in continuare.
Oricum, domnul Garamond a simtit o ruptura in viata lui. Din
cauza hidrocefalului §i apoi a microcefalului, a inceput sa se hidrateze,
inclusiv cu aghiazma, sa fie mai receptiv §i la cele biserice§ti, s-a mai
pocait, a incercat sa faca fapte bune, sa dea la cer§etori §i la maidanezi, sa
tina unele posturi, tot mai multe cu trecerea anilor §i adancirea crizei,
rugandu-se mereu de vrajitoare sa i se dea ceva viabil, fie §i un cinocefal
pe lumea asta!
Altfel de unde atatea oase sa dea la cainii de la gunoaie?
Doamna Vidman nu §i-a permis, cu exageratul ei spirit de
observatie, sa ignore aceasta metamorfoza a referentului. Cum turbase
soru-sa Simcuta §i ii lasase pe ginga§a poeta Vivian s-o creasca, chiar ea
i-a sugerat vanzatorului de cupoane de la etajul trei sa se preocupe de
maidanezi §i sa contribuie la buna dezvoltare psihica a fetei cu iluzia
aproape perfecta ca are §i ea mamica §i tatic ca toti copiii.
Generalul Vasea nu admitea sa fie lustrat in sensul ca ar fi asasinul
moral al Simcutii §i al lui Ciprian, doar pentru c-a tras cu pu§ca la Caineni
intr-o veverita turbata ca §i puiutii ei. El se departa tot mai mult de
madam Vidman, intorcandu-se in sanul familiei ilegaliste, deoarece ii
crescusera, i se facusera mari cei doi baieti, incredibil de frumo§i cand te
uitai la ce fata avea Cocuta de sperie azi §i Lustratia, §i Moartea. Baieti
totodata de§tepti, Grivei aspira sa se califice sociolog, iar Ursei politolog,
adica anali§ti, secretari de stat sau consilieri prezidentiali, ceea ce sili sj
pe parinte sa mai citeasca §i sa-§i fundamenteze mai bine ateismul
materialist-§tiintific care ii era, ca June Stalinist democrat, specialitatea
filozofica din care deviase literar spre postmodernism, invatandu-i numai
lucruri utile pe tinerii scriitori, celor ale§i acordandu-le §i sprijinul
hotarator al relatiilor sale interne §i internationale, de inestimabila valoare
ca sa te afirmi, acolo §i deci aici, fara abjectii ascensionale maxime.
Drama sa familiara find una a succesiunii. Ilegalista, indoindu-se
cartezian ca va speria Lustratia, Moartea §i Uitarea la infmit, cugetase de
lasase testament la notar, deloc in secret, sa revina averea (mai toata)
celor 4 caini ai lor - lupii Corbu § i §arona, un rottweiler Rott, un pitbull
Pit - §i urma§ilor urma§ilor acestora, find suparata pe cei doi fii, porecliti
Grivei §i Ursei, ca nu se preocupasera ca Marx §i Engels sau ca Lenin §i
Stalin de scularea celor oropsiti ai vietii.
De-asta politologul §i sociologul, care nu erau ai ei, ci ai lui, aveau
184
sa se pripa§easca pe la universitati din strainatate.
Cum spalatorul de morti Garamond revenea vizibil la credinta
stramo§easca, iar Ionela se incurcase cu un guru care o invata sa
yogeasca, §i statea in tot felul de pozitii, in cap sau in pod (Vier Pfoten),
lasand casa nematurata, marele critic §i editor s-a apucat, din proprie
initiative §i cu pasiune greu de stavilit, sa ancheteze pe §estache cum le-a
fost cu hidrocefalul §i apoi microcefalul, care era misterul vietii lor.
Pentru aceasta, generalul §i-a ales consilier pe vechiul lui prieten sj
scriitor experimentalist, doctorul Lazzaro Spallanzani din Orvieto, chit ca
tocmai Ionela §i sotul ei, care §tiau tot, priveau cu scepticism aceste
demersuri, cand nu vedeau in ele de-a dreptul un amestec grosolan in
treburile foarte interne ale cuplului, adesea agasant ca s-au pomenit
purtati prin sugestie hipnotica la tot felul de analize, care macar pe atunci
erau gratuite sau eel putin mai gratuite decat in prezent, cand unii dintre
noi incearca sa intram §i in NATO.
Niciun fel de antecedente bilaterale sau colaterale, niciun fel de
incompatibilitati de garnituri cromozomiale, niciun fel de defecte ascunse
la vreunul din soti nu s-au scos la iveala cu prilejul acestor investigatii
staruitoare, incat barbatii, adica doctorul experimentalist, referentul
Garamond §i generalul Vasea, au tras concluzia ca na§terea unui
hidrocefal, mai intai, §i a unul microcefal la a doua tentativa, nu se pot
explica decat prin prezenta in mediul de viata al celor doi soti a unor
factori de rise, greu de identificat dar certi, daca nu determinanti macar
favorizanti pentru anomaliile congenitale ale celor doi copila§i ratati.
Pista aceasta s-a dovedit buna, pentru ca intr-o zi, Ionela, rezemata
in cap, §i-a amintit de motanul ei, Vasilica, de pe cand stateau la curte,
inainte sa-i cheme tanti Cici sa se mute la bloc ca s-a eliberat un cotet la
etajul trei §i sa intervina pentru ei tovara§ul Vasea.
- Cand am nascut hidrocefalul, cu o luna inainte de a merge la
urgenta, m-a mu§cat Vasilica de gat, ca 1-am gadilat prea tare! a marturisit
ea domnului Garamond pe cand acesta alegea patriarhal ni§te orez,
uitandu-se ursuz la ea. El a telegrafiat informatia doamnei Vidman ca pe
un fapt divers, iar dumneaei a trimis un fax lui Vasea, aflat intamplator
chiar la Orvieto cu sotia ilegalista, iar generalul s-a interesat la spital.
- Dom'le, a ras cu pofta de pizzar doctorul Lazzaro Spallanzani,
expert in fecundarea artificiala a pisicilor §i catelelor, de la animal la om
tree peste o suta cincizeci de maladii nu tocmai agreabile, pe care noi
doctorii le clasificam drept zoonoze §i de care voi pacientii e bine sa n-
aveti parte: trichinoza, bruceloza, toxoplasmosa, listerioza, pasteureloza,
leptospiroza, ricketsioza, ornitoza, giardoza...
- Scleroza, glucoza, zaharoza, metempsihoza... toate cu roza, a
completat sotia lui unchiu' Vasea din pat, despuindu-se sa fie consultata.
- Ba nu! Mai pot cita, cu alta rima, rabia, scabia §i aglomeratia, o
185
combatu sarcastic, poate indignat, marele critic.
- Da, dar mai multe rime am eu! rase bolnava, care avea o
memorie perfecta a prospectelor de medicamente. Hidatidoza,
capilarioza, toxocarioza, echinococoza, cestodoza, himenolepidoza,
cisticercoza, botriocefaloza, neurocisticercoza, oxiuroza, tricocefaloza,
ascaridioza!
- §i ati uitat strongiloidioza! observa toscanul din Pisa, uitandu-se
uimit la general §i tinand cu pixul tactul §i amintindu-§i ca-i sfatuise
zadarnic pe multi romani sa nu mai creasca-n casa pisici, fiindca
furnizeaza peste douazeci de zoonoze, §i cu atat mai putin caini, caci te
expun la de doua ori mai multe, iar lor nu le pasa de sfatul medicului,
compuneau ca Lucida Tahoma poezii cu sufixele sau mancau paine cu
vreun caine mai fidel decat omul.
- Avanti popolo, avanti rosal i§i aminti Vasea, exasperat, un cantec
de rezistenta de prin Spania sau Italia, iar baba se lumina hipnotic la fata
§i adormi instantaneu, c-un zambet latit contagios pe buzele-i rujate.
De fapt, generalul parca o vedea pentru prima oara pe ilegalista lui.
Era atat de tanara §i de apetisanta ca el se jena fata de doctor pentru
ce simtea, chiar daca tinea la ea ca arriere-pensee prejudecata ca rujurile
se fluidizeaza cu untura de caine §i se framanta informativ ca ii raman
complet necunoscute atat reperele ei biografice (numele la na§tere,
prenumele, data §i locul na§terii, parintii, numele dobandit prin casatorie,
numele literar, alte heteronime, numele de cod ca ilegalista, studii, locul
de munca, titlul tezei de doctorat, data primirii in Uniunea Scriitorilor) cat
§i reperele bibliografice (debutul absolut, debutul in periodice, debutul
editorial, opera tiparita, carti scoase la edituri online, opera netiparita,
opera neterminata, opera nescrisa, traduceri din literatura universale,
editii critice ingrijite, referinte critice despre ea, in periodice §i in volume,
premii, distinctii, participari).
- Ei dracia dracului! ceru lini§te cand se facuse tacere doctorul de
pisici §i catele, lovit de o inspiratie, de§i nu era poet ca Tahoma
candidata. Dac-a mu§cat-o de gat pe Ionela motanul Vasilica, el nu-i
putea provoca decat vreun flegmon, domnilor. Sau vreo septicemie,
infectand-o local cu Pasteurella ultocida, un microb purtat de jumatate
din pisici, inclusiv cele din Murano sau din Sorrento, incat §i evita sa se
sarute ca omul, bot in bot, pisica §i cotoiul ei, dar complicatii congenitale
eu nu vad cum puteau ie§i de aici! In schimb, acest motan Vasilica ar fi
putut foarte bine, mai ales ca proprietarul cre§tea porumbei pe casa, sa o
infesteze pe acea doamna mov, de care vorbiti, cu Toxoplasma gondii, un
prozator, pardon, un protozoar atat de-al dracu incat nu numai ca pe femei
le face sa nasca te miri ce, dar la §obolance provoaca avorturi in masa,
incat pe drept cuvant se spune ca nu raticidele starpesc dozatoarele,
pardon, rozatoarele, ci pisicile, care poarta impotriva lor pe calea aceasta
186
un adevarat razboi bacterio logic!...
- Ce mi-e dozatoarele, ce mi-e rozatoarele, Lazzaro! deschise
ochi§orii §i dadu din frumo§ii umeri goi, in omniscienta ei, poeta Cocuta,
ilegalista, inca netradusa in limba lui Gramsci.
- Insa ce ma intriga pe mine §i ma depa§e§te, ca doctor marxist §i
scriitor experimentalist, se trezi de tot Lazzaro Spallanzani, e mai degraba
o interogatie asupra originilor vorbirii, mai aproape cumva de disciplina
tovara§ului Vasea, semiotica imagologica. Ma framanta aceasta stranie
coincident^, ca pe veveritelul care a omorat-o, turband-o, pe Simcuta, il
chema Vasilica, in timp ce pe motanul care i-a dat sotiei consilierului
aulic toxoplasmoza cauzatoare pentru doi feti la rand, hidrocefalul §i
microcefalul, atin§i de anomalii congenitale din pacate letale, tot Vasilica
il cheama, zic il cheama, fiindca mai traie§te, ba chiar arheul lui e bine
mersi din moment ce numarul de cazuri semnalate e in continua cre§tere!
- Nu e nimic de interogat aici, raspunse cam fara chef criticul,
pentru ca §i mie nevasta-mea asta de fata, care se face ca doarme, ca o
ilegalista-n adormire tactica, la intimitati imi zice tot Vasilica, inspirata
de acela§i apelativ duios ca pentru veveritel sau motana§, §i, slava
Domnului, inca n-a turbat. Iar hidrocefal sau microcefal nu mi-a nascut!
§i o saruta in prezenta cinocefalului Lazzaro Spallanzani cu
fierbinte recuno§tinta.
Ceea ce nu-1 impiedica deloc, chiar de a doua zi, sa militeze peste
tot pentru indepartarea lui domnu' Garamond de madam Vidman, pe
calea cam intortocheata de a o convinge pe Ionela sa mai incerce o
na§tere, pentru ca la bloc mediul fiind diferit de acela de la curte, fara
porumbei §i fara pisici, toxoplasmoza nu le mai poate incurca socotelile.
De fapt, se punea problema pe atunci, cand citea Ceau§escu pe
Cioran, ca erai mai bine vazut daca aveai copii decat daca nu aveai, iar
Ionela, tanara §i inclinata sa mai incerce, visa repartizarea unui cotet cu 3
sau chiar 4 camere. Domnul Garamond insa, nu credea ca la varsta lui
mai are suficiente resurse suflete§ti sa ri§te un nou e§ec. El incepu sa bea
cu nesat §i ea se simti tot mai parasita. Suferea §i avu la pu§carie, unde era
gardiana tanti Cici, ni§te experiente textualiste cu ni§te militieni stagiari,
constatand placut surprinsa ca parodiile lor la ce-i facea referentul literar
erau mult mai relaxante. Alcoolicul mirosi ceva §i deveni inca §i mai
retractil, iar biata Ionela se specialize in ni§te scene de gelozie mov de
care orice femeie s-ar ru§ina cand ar reveni la serviciu, nefiind in firea
lucrurilor sa ameninti mereu ca iti castrezi sotul cu banale ustensile de
bucatarie daca il prinzi dormind beat.
Daca totu§i pana la urma Garamond s-a implicat, §i dovada este ca
cinocefalul Pentelei s-a nascut, meritul este al lui Vasilica, al generalului
Vasea, care le-a dat multe sfaturi bune clasice la intoarcerea goetheana
din Italia, reu§ind s-o elibereze pe teoloaga ecomilei de sub influenta lor,
187
pentru a o folosi in scopuri electorate oculte.
Era in acele timpuri un moment de respiro, de deschidere §i de
dezghetare, de descretire a fruntilor ca dupa o mu§catura. Partidului
incepuse sa-i para rau ca omorase anumiti oameni, nu prea multi totu§i cei
regretati, intre altii un scriitor Pastorel Teodoreanu, carele descretea chiar
§i fruntile activi§tilor prin epigrame antisovietice, antibol§evice §i
antimarxiste reunite, precum §i prin indemnurile la bautura. Circulau
bancurile lui de senzatie versificate, oral, dar unchiul Vasea gasi pe la
colegii de catedra §i de lupta ideologica, batute la mas-sina, ni§te pagini de
umor explicit atribuite mare lui prozator Ion Creanga, precum §i o nuvela
care ilegalistei i se para reactionary, §ovina, indreptata vadit contra
revizionismului unguresc: Un pore de cane, text orwellian nesemnat, dar
prezentat din gura ca fiind al lui Pastorel, ceea ce baietii de la cartoteca i-
au confirmat ca a§a e, anul fascist al editiei princeps fiind 1933, scoasa la
Editura Nationala evident, iar autorul purtand sfidator in poza capul
acoperit cu o caciula pana-n sprancene, ca de mazil din Codrii Bdcului !
Din start, semnificatia titlului i se paru bizara lui unchiu' Vasea,
caruia pe atunci, dupa redescoperirea culturii ruse, i se mai zicea sj
unchiul Vanea, nu Vasili, reliefandu-se astfel intelepciunea sa §i ravna de
a face bine, in masura posibilului fara a primejdui propriile interese, cum
§i este contractul social de cand exista norod §i societate. Pore §i cane i se
parura cuvinte potrivite, adecvate, pentru vreo fabula latina sau alegorie
geto-daca cu vite. Chiar se gandea ca va avea ce sa-i imprumute lui
madam Vidman sa mai citeasca micutei Vivi, care ascultase tot §i avea o
memorie draceasca, neadmitand sa i se repete vreo poveste, avea deci de
mica maniere consumiste, occidentale, pe cand alti copii ajunsesera de
hapaiau, poate, pe foamete, carnita de caine in loc de carne de pore.
Cand colo, citind cu tot mai mult nesat, §uierand inceti§or §lagarul
lui Gavrilita, Taicd-meu in primdrie/ Avea dreptul ca sa intre cu caciula-
n cap/ Obicei vechi pe mosie/ De la mosii si strdmosii mei pdstrat, isj
facu o idee incitanta despre situatia informativa §i operativa, ghicind ca e
vorba de un dulau iscusit, disputat de mai multe doamne fine,
protagonistul-om, un boier roman, constatand §i de ce. Cum se
informase? Fara tehnica operativa, uitandu-se personal pe gaura cheii la
ce-i facea porcul de cane la iubita lui, care era o unguroaica, vezi bine,
Julieta, amuzant fiind ca atunci cand, hotarat sa fie roman verde §i sa rupa
mata-n doua, a urcat scriitorul in patul ei §i a dat animalul afara,
promitandu-i castrare §i eutanasiere, frustratul a inceput cherlaie §i sa
scanceasca de gelozie, cum e §i normal, la care boierul tot boier, fara sa se
intoarca a replicat ecomilos cainelui ca acuma uita-te tu pe gaura cheii,
porcule !
Nu se mai intoarce ea roata istoriei, a§a cugeta despre burghezo-
188
mo§ierime, ca diarist, generalul parapsihopupu Vasea, ducandu-se excitat
pe la Cici sa mai vaza cum se dezvolta Vivi §i daca nu cumva le lipse§te
ceva, gasind pe consilierul aulic Garamond, cu §ort, jumulind o
porumbita, pesemne intrerupandu-se de la curatat o saco§a burdu§ita cu
teci de mazare verde ieftina, furata de la colectiv, gardiana §i fetita fiind
dincolo, la desene animate, pentru a se amuza.
Noul sosit incepu sa curete §i el la mazare, intreband politicos dar
doamna Ionela, sarutari de maini, ce mai face?
- Yoge§te, saraca. Statea-n cap cand am plecat, o s-o gasesc
curbata-n curcubeu, in pod (Vier Pfoten), cand ma voi intoarce! va fi
raspuns cu oarecare manie abia retinuta cotoiul, refuzand sa-§i recunoasca
vreo raspundere. Ma-ntelegi, curcubeu, arcul trupului ei personifica cerul
senin! Ca la o catea, silueta aia arcuita, care alapteaza din picioare, de sus,
ni§te puiuti facuti cu lupoiul militianului. A§a s-o adoram §i noi de jos in
sus!... Femeia, domnule, in ziua de azi, s-a rasfatat de nu mai ai ce sa-i
faci decat s-o tii afara, sa doarma-n cotet cu cutu-cutu, si sa nu-i dai
drumul inauntru decat cand ai nevoie de ea la pat!... Sa invete sa te
respecte ca §i cum tu ai fi Poul Thomsen, negociatorului-sef pentru
Romania al FMI, iar ea ar fi insarcinata sa se pisiceasca §i sa-ti prezinte
strategiile §i politicile de privatizare ale guvernului, ca sa-i dai trance !
Iar la tembelizor, tocmai era o masa ovala, corecta politic, in care
se sustinea ca termenul CAINE este injositor pentru animalele de
companie §i mai ales pentru maidanezi. Sa li se zica atunci latratori, sa se
implementeze mediatic §i legislativ sintagma arhaica heliadesca posesor
de latrdtor, cu nuanta ca inocentul animal mai mult latrd decat produce
alte daune §i ca nu mu§ca decat pe anumite persoane mai transpirate,
jegoase, nespalate, trentaroase, eventual de etnie straina, asiatica, extrem
orientala, nu de pe meleagurile noastre cele mai natale !
Jenat §i fin, auzind de Ionela §i isteriile ei spirituale, marele critic §i
editor privea distrat pe geam la cele doua containere de gunoi §i aduse
vorba de Puricila, care tocmai trecea pe acolo, exact printre ele.
Puricila!
Asta da dulau! Au fost ni§te probleme extraordinare in cartier §i cu
acest Puricila, sau §tiricila, cum il percepea Ionela, ca pe un redactor care
umfla nemasurat informatii marunte. Un minunat ciobanesc mioritic,
pierdut de ni§te ciobani cu prilejul transhumantei spre Odessa §i Crimeea,
cand robit de vreo catea irezistibila, parasise turma imbarcata in marfar §i,
din cauza poluarii globale de-a lovit §i folclorul, nu-i mai putuse urmari
dupa miros mi§carile pe caile ferate.
Era enorm, alb-galbui §i lanos, fara insecte, pentru ca de cate ori
avea prilejul se purica aratandu-§i dantura fioroasa. Cu un cap mare §i
greu cat al leului, dar de o blandete cutremuratoare, afirmata §i prin ochii
alba§tri §i nesfar§it de buni. Educat sa combata doar fiara, nu se dase
189
niciodata la om, era bucuria copiilor, admitand cu o infmita rabdare sa fie
calarit §i chiar inhamat la saniuta. Iubea dulciurile §i nu parea sa regrete
prea mult zerul eel hranitor cu adevarat, urda, ca§ul, telemeaua sau
ca§cavalul de care va fi beneficiat, pe ratie sau la liber, la stana.
§i numai cand se intampla ca vreun locatar, facand gratar, sa scoata
boxele pe balcon cu prilejul vreunui bairam ca sa puie muzica populara,
compusa de tigani ca sa fie ascultata de romani, cum suduia asurzit
referentul Garamond, chinuit oricum de insomnii §i gelozii pe vremea
aceea, atunci Puricila se punea cu botul pe labe intr-o atitudine de tristete
nesfar§ita §i din ochii lui alba§tri ca cerul plaiurilor natale, se scurgea o
secretie lacrimals destul de densa, amintind de aceea pe care o pierd cand
plang broa§tele testoase batrane. Era in acest comportament multa
nostalgie §i locatarii, mai ales cei proveniti de la tara, o adoptau ca §i a
lor, il intelegeau perfect §i dragostea lor pentru pa§nicul Puricila cre§tea
din zi in zi necontenit.
Ceea ce n-a impiedicat totu§i ca sa-1 otraveasca cineva. Iar aceasta
crima s-a produs destul de repede, cam cand apriga Ionela era deja
gravida cu Pentelei, urmand sa-1 nasca intr-o epoca post-Puricila.
Motivul radicalei solutii a fost unul strict umanitar.
In §ase luni, Puricila izbutise sa trimeata pe lumea cealalta mai
toate catelili vagaboante din zona. §i nu printr-un abject canibalism, ci
pornind de la cele mai tandre intentii, victima tragica a defectelor
calitatilor sale. Caci beneficiind de o statura colosala, n-a existat nunta
canina de la care sa fi fost cumva frustrat maretul Puricila, sa fie izgonit
de haita, sub diferite pretexte. Dimpotriva, implicandu-se mereu, el §i-a
luat totdeauna partea lui de fericire pe acest pamant, cat cuprinde, iar
consecintele in cartier au fost din nefericire funeste, nascandu-se din
minitragedia de la gunoaie, perpetuu reiterata, numero§i cititori potentiali
de-ai poetei tragice Lucida Tahoma la bibliotecile din raiul celalalt.
Caci nici catelele naive §i cu atat mai putin dulaul fericit nu-§i
dadeau seama de complicatiile obstreticale generate de colosala
disproportie dintre tata §i mama, care genera cu precizie de ceasornic
suprarealist grave distocii fetale, mamicile neputand na§te decat prin
cezariana monstruo§ii, de§i perfect sanato§i, enormii produ§i ai fecundarii
ocazionate prin nuntirea de la gunoaie. Or, cine sa le acorde pe atunci la
micile mamici catele asemenea asistenta?
Cel care a folosit primul sintagma distocie fetala cu referire la o
catea vagaboanta, decedata chiar sub fereastra doamnei Vidman §i pe care
nimeni nu se ostenea s-o ridice, de§i incepuse sa miroasa putin cate putin,
a fost studentul pisan Lazzaro Spallanzani, care venea din viitor, de la
Orvieto, sa se intereseze ca un inger boccaccian de cum merge sarcina
Ionelei, asigurand-o mereu ca totul e in ordine, ca se va ruga in Dom ca
prietenul lui sa iasa un om sanatos, incurajand §i pe domnul referent
190
Garamond cu care probabil ca a aranjat eutanasierea gigantului Puricila,
cum se intampla §i in literatura, cand mai multi critici §i promoteri se
opintesc pentru demolarea unor false mituri, ale uria§ilor, din moment ce
pisicuta a refuzat net, dand cu caterul de pamant, sa sterilizeze un
asemenea incomparabil dulau.
Varstnicul vanzator de cupoane, oricat de jovial la piata, avea
motivele lui sa se amestece in aceasta afacere de hengher sumbru. El
observase ca intre enormul ciobanesc mioritic §i bleaga de Ionela se
stabilisera pe nesimtite unele relatii de simpatie. Porcul de cane se gudura
foarte tare, incurajand telepatic §i simtind imediat orice ie§ire a ei din
bloc, ba chiar §i scartaitul aproape imperceptibil pentru omul Garamond
al u§ii de la apartament! La randul ei, femeia se preta la ni§te gesturi
destul de deplasate, ca mangaieri pe abdomen care, nu §tiu cum, merg cu
un catelus. de talie mica, Cuponele, dar deranjeaza ochiul cre§tin cand se
adreseaza unui galigan blanos mai mare §i decat generalul Vasea. In plus,
ea protesta vehement cand in societate se folosea porecla Puricila,
sustinand ca de§i lanos, dulaul ei n-are niciun purice §i ca adevaratul lui
nume este Mironel sau Miorel sau chiar Badea Mior. Ba intr-o seara, cand
vanzatorul §i gardiana se intoarsera obositi, flamanzi §i tracasati de la
serviciu, aflara cu stupoare ca in lipsa lor, Ionela §i Vivi§or, pe care se
angajasera s-o creasca §i s-o invete de bine, 1-au ademenit de la containere
pe Puricila §i 1-au spalat in cada cu §ampon de urzica, uscandu-1 apoi cu
foenul, nu insa la trei, ci la parter, ceea ce a starnit mania babei, de§i nici
par n-a gasit prin baie, nici purici n-au aparut in casa, iar micuta Vivi nu
recuno§tea nimic, caci atinsese deja varsta la care fetele incep sa minta
din instinct, devin lirice, suprapun subiectivitatea lor peste aceasta lume
pacatoasa, in care daca nu ai bani nu poti sa-ti cumperi nimic...
Cert e totu§i ca atunci cand curata mazare §i unchiul Vasea i 1-a
aratat pe geam la containere, Puricila abia se pripa§ise prin cartier §i
Ionela nu-1 remarcase ca resursa bogata in energii vitale §i nu-i daduse
decat de vreo doua ori ni§te oase, dar domnul Garamond retinuse deja ca
recent in macelarie, vazand un ciolan mare de vaca, ea zisese ca in transa
ca hai sa-1 luam pe asta, sa facem o supica din el, ca e bun de Puricila !
Referentul ramasese ca-n Proust, cu inima indoita, ca atunci cand
e§ti prea chinuit de remu§care ca din cauza femelei ai patruns in campul
radiestezic al altui barbat, pierzand un prieten potential. Pe de o parte, era
rau sa alegi ciolanul la macelarie in functie de un mascul dominant, fie el
§i caine de succes, pe de alta parte era inca bine ca nevasta-sa i§i insu§ise
prejudecatile blocului, denumindu-1 totu§i pe rival Puricila nu Badea
Mior.
Editorul Vasea curata mazare §i se uita incurcat la cum jumulea
referentul Garamond porumbita cea alba a pacii, urmand a prepara o
mancarica cu masline pentru Vivi§or. Nu §tia cum sa-1 sensibilizeze ca
191
Puricila n-are purici §i se instala in bucataria de apartament de bloc o
jenanta tacere intre cei doi barbati, incurcati ambii cu Cecilia, dar numai
unul cu Ionela, deocamdata.
Spre a mai dezmorti atmosfera, editorul lasa mazarea §i scoase din
geanta dactilograma cu povestirea Un pore de cane, laudand-o in fel sj
chip, punand accent pe banalitatea raului occidental ca deontologia
feminina corecta ar trebui sa presupuna, logic, ca e mai natural sa ti-o
tragi cu cainii decat sa-ti dai sanii tai naturali pe silicoane, care este
echivalent cu a-ti transplanta ADN de femeie gonflabila.
Iscusitul vanzator, incitat de subiect, retinu textul cu un gand
abject, dar avu inspiratia sa nu i-1 citeasca §i Ionelei §i, seara in bucatarie,
la un pahar de vin de unul singur, medita indelung la ce se va alege in
viitor de casnicia lui, daca un oarecare viitor patron de universitate,
editorul Vasea, ii arata ranjind cainii de la gunoaie, vine cu texte
feministe, se intereseaza daca doamna e bine, sarutari de maini, ca §i cum
nu i-ar fi asistenta §i secretara, ba mai scoate din geanta §i o porcarie
pornografica, in care ni§te scroafe de boieroaice §i de minoritare i§i
disputa ca ni§te catele un pore de caine.
Singurul mod de a salva ca om casnicia lor nu e a-i repro§a Ionelei
ambiguitatile ei cu generalul Vasea §i cu ciobanescul Puricila, ci a scrie
un eseu pe teme din Dostoievski, pe intelesul junimii, cu un titlu
influentat de teologia ecomilei a lui Cici§or: Mu§catura §i remu§care.
Numai a§a, sugerandu-i ce risca gatul ei, intre cater §i satar, se
poate ajunge la un consens moral.
Adormi abia catre ziua, cu capul cazut intre pahar §i scrumiera, pe
alba masa de tocat zarzavatul sau de despicat porcul cu satarul, avand un
co§mar ingrozitor §i explicit.
Se facea ca era in baie, ingenuncheat pe gresia recent pusa §i ca se
chiora ca un caine prin gaura cheii in hoi, unde ingenuncheat pe un pres.
vargat, mo§tenire de la soacra-sa, de la gospodina mama a Ionelei, sta
vasazica in patru labe (Vier Pfoten) criticul Vasea, care se benocla tot
printr-o gaura a cheii, dar spre domiciliul suprem al sotilor Garamond,
adica spre patul lor conjugal din dormitor.
Visatorul nu vedea ce vedea tovarasul Vasea, dar §tia, cum se
intampla in vis, §tia bine ca acolo ce afla Ionela lor impreuna cu seniorul
Puricila, dupa ce 1-a spalat in prealabil cu §ampon de lamaie adus de
Vivi§or, 1-au tesalat §i 1-au uscat cu foenul la ei in cada la trei. Nici nu
auzea nimic din ceea ce, poate, auzea prietenul lui literar, adica ce aud
noaptea cainii de la containere tarziu de tot, cand la multe apartamente cu
ferestrele deschise s-a adormit de catre cetateni cu televizoarele cuplate
pe canale adulte. Nu vedea, nu auzea in vis nimic din sacrilegiul savar§it
de licantrop in tihnitul lui dormitor, dar reactiile faciale, mimica
deznadajduita, balele, incordarea generalului, asemanatoare cu ale unui
192
lider de partid personal de buzunar aflat chiar pe pragul excitatiei de a
intra sau nu in parlament, erau edificatoare asupra mizei partidei ce se
juca inauntru: va rezista mariajul lor anului 1984?
Cu toate ca se trezi cu alte preocupari fmanciare de imbogatire in
cap, vanzatorul de cupoane, intrucat auzise la un revelion pe unchiul
Vasea discutand cu scriitorul Lazzaro Spallanzani de psihanaliza la caini
§i pisici, merse la Casa de Cultura a Studentilor la acest specialist literar
in boli de femei occidentale, inspaimantat de resentimentul ca de ce i s-a
aratat in vis un spectacol facial masculin §i nu acela al grimaselor lone lei!
Sau un show al dulaului, - dintr-o pisica §i un caine, poezia anticipand ca
va veni sa ne judece Pisicainele. Oare nu cumva propriul lui incon§tient e
acest pisicdine tiranic §i refuza pana §i heterosexualitatea din cauza ei?
- Nu te supara, frate! il sprijini sa nu se prabu§easca cercetatorul de
la Pisa, care abia se transferase la Orvieto. Dar e§ti un prost! Ai scris o
carte solida, eseul moral Mu§catura §i remu§care. Dostoievski insu§i, la
voi la gunoaie, ar fi gandit exact la fel, anticipand ecomila doamnei
Vidman. De ce te-ai teme atunci de Soarta? Ea nu e decat una bella
donna care vrea sa te atate. Talcul visului tau e cat se poate de limpede: la
suprafata, tie ti-e teama de tate, de simbolul maternitatii, sa nu-ti nasca
iara§i Ionela cine §tie ce pui de licantrop, inalaptabil, §i o stravede Vasea
in visul lui tocmai intru aceasta desfatandu-se cu megadulaul, cu
magadaul - cum prescurteaza vorba tarancile. Simultan, iti este totodata o
frica nebuna sa nu faca stapanul tau visat, generalul, ce ezita madularul
tau, §i de-asta ti se arata el oarecum ca stand la o coada, mai ales ca §i
cum ar fi apucat loc inaintea ta. Care e, de fapt, o regula, ca la caini. Or,
§tii bine cum e §i cu cozile astea la gunoaie. Totul este relativ, cum a spus
§i Einstein lui Umberto Eco. Din coada de Cerber, sita de matase nu se
face, nici din coada de pisicuta, mai ales cand §i-a pus funda ro§ie. Dar
mai §tii ce placere poate fi §i asta? Unii a§teapta ca fraierii, iar altii i§i fac
treaba pe din dos. Toata stima pentru supraom! O gaura a cheii te
desparte de tovara§ul Vasea, o alta gaura de una ragazza bellissima §i de
zavodul ei, care e chiar con§tiinta ta morala teribil de imblanita. Tot visul
tau este expresia unui libido de co§mar infofolit, incat au a se teme de tine
§i generalul, §i pisicuta de Ionela, ba chiar §i Puricila, chi ha perso Vuso
della ragionel Eu sunt insa vegetarian, come Pitigrilli, §i militez pentru
libertate §i decomplexarea societatii noastre statute: mordere, urlare come
un matto. Visez o generatie spontanee renascentista. Prin insamantare
artificiala, prin prometeism, prin transumanism, prin postumanism. lata
de ce-ti recomand sa-ti dai drumul, sa te detensionezi, §i imi asum
raspunderea sa te vindec, in caz ca nu poti birui prin forte proprii
toxoplasmoza lone lei... Pe scurt, §tiintific rezumand, parteneriatul/
amicizia tra un uomo e una donna, care-§i impart conjugal acela§i porco
di un cane, are stabilitatea nucleului atomic din paradigma Fermi veche
193
cand e schimbat mezonul mtre ei de doi nucleoni, cuplul jucand in
anumite modele sociologice postmoderne un rol coeziv, fixand bine in
stabilopozi umbrela voastra NATO, fato, cand vanturile, valurile vor
ajunge la containerele astea §i ele vor pluti spre Asia ca ni§te fregate!
Iscusitul vanzator nu intelese esentialul, dar recitind §i pe futuristul
Marine tti, s-a aliat dadaist chiar cu editorial Vasea, care a mediat intre
referent §i cercetatorul italian trecator prin Bucure§ti cu un Ferrari 308
GTB, pe atunci de fite, intocmindu-se un proces- verbal de §edinta,
Garamond obligandu-se ca, in caz ca va avea copil normal, sa-i dea
drumul sa emigreze in Italia pentru investigatii in clinica de la Orvieto a
doctorului, imediat ce va cadea comunismul, iar spionul Lazzaro
Spallanzani, dintr-un elan alcoolic matol da legare, a semnat ca in caz de
s-a coace, dimpotriva, dupa hidrocefal §i microcefal, un alt handicapat, un
cinocefal, sau Ionela va suferi de distocie dupa Puricila, sa fie el sterilizat
de doamna pacienta cu ustensile de bucatarie, ca satarul, sau mai bine cu
un cater galben de la birou de la Vasea, cand e prins dormind.
Cinstit vorbind, Pentelei, noul-nascut i§i datora viata priceperii
medicilor no§tri inca nerisipiti prin lume, dar atat Garamond, cat §i altii
din anturaj, au considerat ca e mai folositor sa se aduca prinos de
recuno§tinta doar tovara§ului Vasea, care aprobase cu optimism
ginecologic intocmirea §i implementarea proiectului, asigurand sj
fmantare, pentru ca fiind mai departat in varsta de mama, nu periclita
cuplul prin vreo fixatie de a ei, cum s-ar fi putut intampla in caz contrar.
Nimeni nu §i-l mai amintea pe mafiotul Lazzaro Spallanzani
scotand din portbagajul acelui Ferarri, pentru care s-au facut din blocuri
mai multe note informative, o ghitara. §i cat de bine s-au simtind toti,
inclusiv securi§tii de la filaj, ascultandu-1 pe folkist interpretand piesa
Coda di Lupo, din repertoriul lui Fabrizio de Andre. §i tot din al
aceluia§i, ciudata balada Carlo Martello ritorna dalla battaglia di
Poitiers: E' mai possibile o porco di un cane/ che le avventure in codesto
reame/ debban risolversi tutte con grandi puttane,/ anche sul prezzo c'e
poi da ridire/ ben mi ricordo che pria di partire/ v'eran tariff e inferiori
alle tremila lire...
Prinos pe care domnul Garamond il mai aducea §i acum, ba chiar il
invatase §i pe baiet, pe Pentelei, sa il aduca: in scrisoarea gasita in cutie la
intoarcerea de la gunoaie, pizzarul din Orvieto se interesa nostalgic de
cum o mai due na§ul Vasea, na§a Cocuta, Corbu, §arona, Rott, Pit,
Cuponel §i Maturici, fiindca se intalnise cu baiatul lor mai mare, cu
politologul Ursei, aflat in peninsula cu un doctorat pe tema actualitatii lui
Antonio Gramsci, §i il alarmase ca aflase de la frate-su Grivei, sociologul,
care se §colariza doctoral la Frankfurt in Theodor Adorno §i Max
Horkheimer, cum ca in tara exista riscul ca unii panchi§ti incon§tienti sa
194
atate la o periculoasa atitudine antiamericana, in urma unei declaratii a
factorilor de decizie de la Casa Alba cum ca Romania inca nu e buna de
NATO!
Pantiu§a avea motivele sale sa se intereseze daca na§ul lui atata
femei la antiamericanism, deoarece la o varsta frageda §i intr-un moment
de autocefalie al Partidului, fusese obligat de na§a Cocuta sa invete pe
dinafara un Howl pacifist intitulat Tie-ti vorbesc, America!, dar el nu-sj
dadea seama nici acuma, dupa ce se aranjase in Italia, de bunele intentii
ale ilegalistei, care voia sa-i dezvolte acea memorie de exceptie necesara
profesional medicini§tilor §i spionilor.
Pentelei ingrijora insa pe iscusitul vanzator prin faptul ca cerea
informatii despre ineficienta §i insuficienta reformei institutionale, ca §i
despre posibilitatile §i facilitatile de a investi in tara de origine!
Cata vreme nu ne aflam sub umbrela NATO, sfatuia Cocuta pe
copii, tineti-va capitalul in UE, fiindca tranzitia in Rasarit, pana la Pacific,
nu e ideala decat cu tata bol§evic §i fiu patron, adica unul cu informatiile,
iar celalalt cu profit sigur! Or, Garamond era un simplu cetatean, §i
pensionar pe deasupra, de unde sa stie el unde e bine de investit? Era mai
u§or de baut banii Ionelei! In fond, i§i aranjase bine feciorul!
Fiind referent literar, intuia printre tarabe-n piata ca nu se poate
capitalism fara capital, prin capital intelegand miliarde de dolari, care nu-
ti vin, dom'le, fara certitudinea ca intreaga lume capitalists, adica NATO,
e solidara in a-i apara! Fiindca se aciueaza pe-aici cate un aventurier ca
Puricila, cu zece-douazeci de dolari, hai sute, hai mii. Pai asta nu e
investitie! E cat bagi in Occident la loterie! Tocmai de-aia era mai bine
cum lucrase Ceau§escu de tinuse dolarul constant la cinci lei si patruzeci
si cinci de bani bucata, fiindca acuma am intrat intr-un cere vicios, din
ameteala caruia nu se §tie daca vom mai ie§i vreodata: de NATO,
Romania nu e buna ca nu vin adevaratii miliardari, iar adevaratii
exploatatori ai clasei muncitoare nu vin decat sub umbrela NATO !
In rest, Pentelei o ducea bine ca pizzar, nu mai cheltuia §i pe
mancare. Iar in finalul finalurilor, fiul cinocefal i§i sfatuia tatal ca sa nu
fie prost, fiindca facuse rost de o videocaseta cu Marlyn Monroe atat de
tanara incat nici nu se lansase inca, dar facea eforturi, aparea in patru
labe, in ni§te scene care te intristeaza ca nu mai este, noroc ca ni§te
oameni de specialitate le-au prins pe celuloid. Dar viata trebuie traita. De-
asta ii §i iube§te lumea pe maidanezi, ca ei sunt filozofii no§tri.
Nu e nimic de§ucheat in faptul ca Pentelei scria la taticul lui de
logodnica sa, Marilyn, putand citi §i Ionela, nefiind infestata cu rabie ca
Vivi§or, dar americanca aparuta cam odata cu Playboyul, adica simultan
cu disparitia lui Stalin §i oarecum ca o compensatie in sens contrar, era §i
intruchipa pentru iscusitul vanzator idealul postbelic de ginga§ie
feminina, inainte sa apara cdteaua economiei de piata, lucru de care §tiau
195
mai multi din anturaj §i era trecut §i la dosarul lui, ca o atitudine indirect
antisovietica, poate singura sa pe atunci aplecare spre rezistenta prin
cultura, pe care o deprinsese de la poetul disident postmodern cre§tin
Dumitru Popescu-Dumnezeu, care strecurase in volumul din 1972, Un om
in agora, curajosul indemn la rasturnarea national-comunismului:
urdsc pdstorii care isi mdnd turmele, doinind/ la abator.
Ay, Pentium, dragutule, lumina ochilor mei, am primit scrisoarea ta
in care zici de Marlyn §i vreau cat de urgent sa-mi trimiti §i mie macar o
bucatica, de secventa, ca sa invat sa fac §i eu filmulete publicitare, ca n-
am apucat cu celebrul Puricila. §i sa §tii ca scrisoarea ta ne-a gasit
sanato§i pe toti, numai Romania nu s-a decis de catre euroatlantici daca
va intra sau nu in primul val NATO. Prin piata, de lustratie §i microcipare
nu se mai vorbe§te nimica, iar pe Vivita noastrd au muscat-o cdinii la
gunoaie, chiar de dimineatd cand a trecut §i po§tarita zicand ca prin
natura meseriei, e dintre cele mai mu§cate persoane §i, cum ea n-a turbat
nici prima data cand nu s-a injectat, nici prima data cand a mu^cat-o
dulau necunoscut, §i mai jos §i mai sus de brau, declara ca crede c-a
iertat-o Dumnezeu, fiindca e po§tarita, §i n-o sa turbeze chiar daca o mai
mu§ca saptamanal, dar ingrijorarea mea ramane, dupa cum §i tari§oara
noastra e pe cale sa ramana intr-un sistem de securitate cam ambiguu, a§a
ca e mai bine unde te afli acum §i tine banii cu grija, Pantiu§a, cat n-avem
umbrela NATO, fiindca eu insumi, de§i am fost vanzator de cupoane, nu
§tiu unde e mai bine sa-i investim aici, unde te fura pana §i statul.
Oricum, voi face in curand rost de bani mai multi, sa-ti trimit §i tie,
fiindca e corect politic sa faci bani chiar §i din faptul ca e incorect politic
a se folosi sintagma doctor defamilie, din ce in ce mai proliferanta. Cine
zice doctor defamilie comite o discriminare, fiindca invinuitul presupune
ca nu poti exista ca om deplin in RO daca e§ti cumva celibatar sau
divortat. Ba chiar §i familia monoparentala e zguduita de aceasta
discriminare. Le-am promis §i femeilor din piata c-am sa ma due la
avocatul poporului, la Ombudasman, sa ma iau de el, §i-am sa-i deschid
proces ca nu se implica civic, cerandu-i daune de 10 mii, poate chiar 20
mii dolari! Am sa ma judec pana-n panzele albe, in tara §i in strainatate cu
intreaga mi§care civica. Am sa creez asociatii de celibatari §i divortati
jigniti, §i vom pescui cu navodul o gramada de bani!
Iar banul trebuiepus sa munceascd. Daca §tii unde sa-1 investe§ti.
Insa doar cu titlu de simpla nota informativa, eu iti transmit din
proprie initiativa §i neinstigat de nimeni ca pe la pranz (dupa ce am dus-o
pe Vivi la circa, dar nu §i la spital, sa nu consum benzina, ca nici ea, nici
Cici, afara de molte grazie, de§i au, nu prea dau) ma intalnii in fata pe la
Complex, unde e Vulcanizarea, cu un baiat pe care il §tii §i tu, Co§tei,
cam chior el, dar foarte intreprinzator, §i cu un angajat de-al lui,
196
Sumotaru, ala grasu'. Ei se tot pupau, fiind de parere, caci §tiau de
Mu§catura, ca nu se rezolva, dar ca s-ar putea scoate niscai' profit din
aceasta nevoie, in fond feminina, de§i umana, de securitate! De senzatia
de a fi protejata. In esenta, §i ca sa nu lungesc vorba, ei te intreaba, ca nu
se poate in Uniunea Europeana sa nu existe, daca gase§ti sa le faci tu rost
de paveze turce§ti anticaine, cum ar fi ciorapi speciali de tras pe fata §i pe
picioare, spreiuri paralizante indiferent de rasa, detectoare individuale de
caini slobozi, trusa injectabila de turbare §i tetanos, cum sa folose§ti
limbajul trupului §i inteligenta emotionala ca sa nu te mu§te, precum §i
orice altceva pe care noi, in barbarie, nici nu ni le putem inchipui ca sunt,
fiindca am procedat bestial, exterminand cainii vagabonzi, indeosebi prin
stricnizare, iar acum ne-a apucat mila de ei, dar §i frica, dupa ce
guvernantii n-au dezvoltat tehnologii de protectie individual^ a cetatenilor
§i mai vrem in NATO tocmai cand pe Poezie o s-o ia dracu!
Ole, ole, ole, Pentium, baiatule, as. minti grosolan daca a§ sustine ca
m-am preocupat in mod deosebit, fiindca pe mine ca referent m-a atras
mai mult jocul opiniei publice cu NATO, dar din cate m-am documentat
de pe la emisiuni cu oameni mai de§tepti decat media, de prin ziare §i din
ce vorbe§te lumea pe la piata, precum §i luand in considerare toate
precedentele de rezolvare a unor probleme care preocupa pe o parte din
cetateni, eu nu contest analiza lui Co§tei cu Sumotaru, in sensul ca piata
pentru mijloace individuale de protectie anticaine este reala §i cu
perspective de expansiune, concluzie pentru care pledeaza multiple
considerente de marketing §i represiune pe femei, ca alea sunt mai
sperioase.
La o recenta masa rotunda, am retinut ca domnul viceprimar
Melecan a propus prefectului Gavrilita, numai pentru cainii agresivi cu
femeile, solutia cam bizara dar nu absurda, ca sa fie eutanasiati ca sa fie
apoi sterilizati, incasandu-se de doua ori ni§te beneficii care ar merge la
cultura, dotandu-se bibliotecile §i sponsorizandu-se actiuni sezoniere,
targuri §i aniversari. Vivi§or, cum ar veni, odata mu§cata la gunoaie,
inainteaza o plangere, numind pe Co§tei §i Sumotaru ca cei mai probabili
agresori din haita, iar in caz ca nu-i cunoa§te dupa nume, se intereseaza la
copiii de la leagane cum au fost botezati acesti caini, dandu-le toate
semnalmentele. Daca se aproba, se intrune§te o comisie care ii scope§te,
tinandu-i o zi §i o noapte la spital sub observare medicala, cu pansamente,
cheltuielile pe chirurg, pe hrana, sulfamida §i cazare, suportandu-se prin
sponsorizari filantropice, ajutoare europene sT de la buget. Iar madam
Vidman a primit o vedere de la domni§oara Gavrilita, care a calatorit
recent cu o delegatie in UE, pentru schimb de experienta §i ca sa incheie
un contract cu o seama de concerne sau nu §tiu ce dracu, olandeze sj
germane, ca sa vina mai repede §i sa ne castreze noua cainii, ca ne-am
saturat de atatea mu§caturi §i violuri, dar se pare ca negocierile sunt
197
intrerupte §i demersurile se vor extinde chiar pe flancul sudic, cu italienii,
cu grecii §i cu turcii, care au insa aversiune §i pentru caini, §i pentru porci,
silindu-ne sa intrebam §i peste Atlantic daca pot face §i pentru noi ceva.
Ce se urmare§te prin aceasta strategic, care are manevrabilitatea
unei §urubelnite de vaduva? Eu cred ca guvernul vrea de fapt sa reduca
numarul §omerilor, Pantiu§a. Aceste contracte cu firme serioase,
occidentale, pana la urma nu se vor incheia §i atunci, pentru castrarea
fiarelor de pe lista cu eutanasieri, se va apela firesc la cadrele veterinare
reprofilate dupa falimentarea sovhozurilor / colhozurilor §i disparitia
animalelor domestice din Romania, precum §i la personalul medical
uman provenit din disponibilizari, pentru fiecare catel privat de
posibilitatea de a lasa tarii urma§i, stabilindu-se un tarif cam mtre cat se
da pentru o extractie de masea §i cat pentru o apendicita sau polipi la
copii. E de anticipat ca ace§ti castratori nu vor fi atat de tembeli incat intr-
un singur an sa extermine in totalitate obiectul muncii §i anul urmator sa
ingroa§e din nou randurile §omerilor ca au efeminat toti dulaii!
Iar eu sustin, Pantiu§a, in calitatea mea de referent literar cu
experienta, ca nici macar idealul neofascist eugenic pavloviano-
miciurinist de a asigura, prin castrari, selectia artificiala a unei rase de
caini comunitari neagresivi, nu prea tine. Fiindca o femeie mu§cata face
confuzii, ca §i la violuri. De exemplu, ametita de Vivian sustinea c-a
mu§cat-o dupa Ceacaru tocmai blajinul Maturici al nostru, caruia ca o
mama i-ar fi fost, dar el declara ca-i era pur §i simplu scarba sa mai mu§te
peste balele lui Ceacaru! §i a§a mi-a ie§it §i mie fotografia, ca a doua
Mu§catura i-a aplicat-o pe la spate un caine obez, cu ni§te picioru§e foarte
scurte, cine mai §tie ce corcitura contra naturii, cum sunt §i majoritatea
aliantelor politice, caruia copiii ii zic Sumotaru, ca aluia de la Complex
de copiaza chei Yale §i scrie a§a studente§te §i la el pe tricou! Insa poza e
cam §tearsa, pentru ca ma aflam in misxare §i traiam plenar emotia
evenimentului. Daca te uiti cu lupa, vezi un fel de lupoaica sau un lup cu
corp de §erpilion, un tricefal straniu, un fel de Cerber sovietic avand in
dotare un cap de pisica, pesemne pentru vedere terorista de noapte,
incadrat de doua boturi de lup cosmic, ozenist, pentru speriat poate
cosmonautii americani sau chinezi, intreaba §i tu pe un cercetator de pe-
acolo, pe experimentalistul Lazzaro Spallanzani al nostru, el ce vede?
- Un caine agresiv, sufletist, saritor cum e la noi Co§tei zis
Ceacaru, sau cum a fost regretatul Puricild, tocmai gandea nu fara
turbare §i dor in viziunea ei poeta Lucida Tahoma, are o personalitate
distincta §i i se ia apararea de catre anumiti locatari, evidentiindu-se
persoanele nesocializate, care practica ecomila, preferand sa dea de
pomana la caini, decat sa caute cer§etori intr-o tara ahtiata sa intre in
NATO, fato, tocmai fiindca are ce manca §i se teme de nehaliti.
198
- Dar cine covridogul meu v-a bagat voua-n cap ca prin castrari noi
urmarim selectia unei rase de maidanezi neagresivi? a palit sub fardul de
regie TV vicele Melecan, speriat de virtuale acuzatii de fascism, tot atat
de periculoase pentru relationarea externa a primariei precat una de
antiamericanism in contextul fofilarii noastre in NATO fara lustratie, fara
microcipare §i fara identificarea terori§tilor cu care s-a impu§cat armata.
Singurul scop al castrarilor, domni§oara candidata la primarie Lucida
Tahoma, este a reduce pe termen mediu §i lung excesul demografic al
latratorilor periculo§i. Fiindca s-a depart probabil capacitatea de a
produce vaccin antirabic a tarii §i, de unde inainte te amenda ca nu te
injectezi, acum doctorita se pare ca prime§te indicatii de la ministru sa te
deconsilieze sa faci tratamentul preventiv.
- Bine, dom'le, da' prin castrare? exploda de revolta bine jucata
generalul Vasea, principalul contracandidat al Lucidei Tahoma,
propovaduitor al resurectiei obiceiurilor traditionale, inclusiv luarea
cdinilor in tdrbacd. Ce naiba, uitam a§a de repede ca sunt §i cainii
creaturi ale Divinitatii sau macar niste vietati ca noi barbatii in acest
Univers in care nu ne incalze§te decat limbajul poetei? Cum dracu, nu
mai exista de-atata feminism, nicio picatura de solidaritate masculina? §i
ce eunuci au proclamat cu atata seninatate ca sterilizarea e de preferat
stricnizarii? Pe regretatul Puricild l-a intrebat cineva daca nu cumva
prefera eutanasierea scopirii de catre pisicuta lui cu caterul? Eu cred ca
daca platim un sondaj printre barbatii acestui municipiu, ma refer la cei
inca activi, ca ce prefera ei, sa fie scopiti de ele sau sa li se faca injectii cu
stricnina sau sa li se administreze otrava sub forma de hap in carnati de
Plesxoi sfaraiti la gratar cu manele in pare, eu anticipez ca marea lor
majoritate bucure§tenilor ar declara ca, prefera moartea mdncdnd carnati
unei vieti fara urma§i, ba lipsita §i de adevarata senzatie! Or, ce e bun
pentru om e bun §i pentru latrator. §i reciproc! Asta e esenta programului
meu!
- Dragi cre§tin-democrati, liberali, social-democrati §i ecologi§ti,
initiativa castrarii cainilor nici macar nu-mi apartine! a§tepta vicele
Melecan sa se termine aplauzele §i latraturile aprobatoare pentru Vasea,
mai §i enervandu-se §i ca s-a focusat camera tocmai pe el cand vorbea
Vasea de eunuci. Eu am aplicat legea, chit ca era o lege comunista de prin
anii cand multi colegi de-ai mei se mai aflau in detentie. §i rezultatul este
ca am fost reclamat la Consiliul Europei §i la Pentagon, domnilor!
Nominal, cum ca am tras cu pu§ca in latratori din toate pozitiile, atat in
interiorul ora§ului de pe la catarge, cat §i in unele intreprinderi, §i ca am
bagat otrava in cremvur§ti, care abandonati de haitele tinta, puteau sa fie
gasiti §i consumati de anumiti cetateni tot ai strazii, in special copii. Iar
cat am avut la dispozitie hengheri la primarie, §i i-am trimis sa
neutralizeze cu §biltul cainii agresivi, mi s-au intors cu regularitate batuti
199
mar de cetateni, ca ce strica javrele, fiindca n-au copiii cu ce sa se mai
joace, nici care e milos §i metempsihotic n-are cui sa dea de pomana! Ca
a§a e omul nostra, un animal denaturat. A§a mi s-a spus de catre
consiliera. §i poate ca este un animal denaturat! Este! Nici n-ai altfel cum
sa explici paradoxul ca cetatencele se plang de mu§caturi, dar nu vor sa
fie eutanasiati cainii, iar barbatii detesta castrarea acestor concitadini,
meat singura solutie este sa-i bagi pe toti maidanezii la azil. Dar asta dupa
ce intram in NATO §i vine prosperitateal Deocamdata, nimeni nu isj
permite sa dea din salariu cate o alocatie de copil pe an, ca sa se
constraiasca mari adaposturi de ingrijire a cainilor strazii, ceea ce ar
reduce §i §omajul, a§a ca realist vorbind, eel putin pana la descentralizare
nu se poate vorbi decat despre o stopare a cre§terii explozive a numarului
de mu§caturi, sa fim reali§ti... sau sa ne punem pe economii la educatie §i
cultural
- Cu alte cuvinte, ranji satisfacut in calitatea sa de bogat intelectual
cumulard generalul Vasea, puterea se refugiaza iar intr-o stare pe loc sub
pretext de blocaj in lant, inca unul, incat drapelul ei ar putea semana cu
eel olimpic, fiind ca o incarligatura de cercuri vicioase! Toate
argumentand ca nu se poate face nimicl
- Nu e vorba de neputinta noastra, ci de impotenta voastra!
combatu latrator vicele Melecan. Aici este vorba de prioritati. Minoritatea
mu§catilor nu este una presanta, ea recratandu-ce indeosebi dintre
persoane mai amarate, deoarece cainii sunt animale serioase, nu mu§ca de
pilda pe o beizadea care se intoarce de la §coala cu patra badigarzi, unul
purtand ghiozdanul, altul notand temele pe ziua ce vine, al treilea ce mai e
de cumparat, iar al patrulea stand cu ochii in patra la maidanezi intre
localul unitatii de invatamant §i parcare. Cainii no§tri, parc-ar fi dotati cu
un §bilt axiologic, mu§ca doar persoane, ca sa zic a§a, predestinate a
suferi in viata tot felul de musxaturi! Asta e misterul sociologic al
mu§caturii, generale Vasea! Toti nespalatii, toti alcoolicii, toate
depravatele, toti ratatii, toti boschetarii, toti nenorocitii!... Niciodata o
persoana cu greutate, ca s-ar fi luat masuri! Scapau §i primariile de
probleme.
- Nenorocit cu greutate e§ti dumneata! latra Vasea cu o vehementa
induio§atoare pentru fetita. Cainii dumitale au atacat, au muscat la
gunoaie pe Vivitica noastra, pe Lucida Tahoma, cea mai mare poeta a
romanilor, mahnind, scarbind peste masura §i pe madam Vidman,
teoloaga ecomilei, care ne invata sa dam de pomana la caini cand starea
vremii, serviciul §i alte obligatii ne impiedica sa mergem sa cautam la
biserica parohiala un cer§etor veritabil, recunoscut de popa. De aceea, ele
vor lua maine examenul la de ce pe Poezie a luat-o dracu nota maxima!
- Prosperitatea in Romania noi am adus-o, dupa ce am reparat ce-
ati stricat voi! ranji sfidator Melecan. Bulangiilor! §i tot noi vom aduce §i
200
umbrela NATO! Ca sa fie starea vremii mereu insorita!
- Vivian a mea intrupeaza miracolul, Estetica perfecta, mu§cata
putin cum e cubul lui Nichita, pe cand doamna Vidman simbolizeaza o
Etica §chioapa, diavoleasca, dar activa! le §opti in ca§ti Priculiciul din
regia emisiunii, ceea ce ii provoca Tahomei §i dor de el, §i brusc o sete
adanca, profunda, a celulelor vip din organism.
Singurica in cotet, fata chiar avea o angoasa turbata de chiuveta. Se
gandi sa apeleze la Mos. Marlett, care de§i o pipaise candva indecent, se
purtase totdeauna dragastos cu ea. I§i dadu insa cu jale seama ca,
deplasandu-se la el la borcan, pentru un paharut de plastic cu apa gazoasa
rece, n-ar fi rezolvat nimic, pentru ca ar fi apucat-o o spaimd turbata de
dozator §i poate ca i-ar fi mu§cat antreprenorului pe toti clientii. Avu
imediat iluzia deliranta ca Mos. Marlett a ajuns pre§edinte al Academiei §i
conduce o cercetare statistica la nivel national, sociologies §i simultan
cosmologica:
- Ca sa prognozam corect viitorul Coalitiei §i al Universului, ne-ar
trebui o statistica pe un e§antion reprezentativ a pattern-ului cum se fac
covrig duldii Romdniei: predomina oare cei ce se incolacesc in sens
invers acelor de ceasornic sau ceilalti, care imbatranesc in pas cu vremea?
- De aceea, continua primarul intr-o nesimtire, noi avem a ne
confrunta relativ simultan cu paradoxul ca primim mai multe reclamatii
de la iubitorii de caini vagabonzi, cand se iau masuri de retinere, decat de
la unele persoane mu§cate, care dealtfel am constatat ca nici nu vor sa dea
bani la primarie ca sa luam masuri! A§teapta sa ne faca NATO azil!...
Ni§te carcota§i carpano§i! Nici in castrare nu cred, nici cu stricnizarea de
tip comunist nu sunt de acord, dar nici cu eutanasierea neoumanista nu isj
armonizeaza revendicarile ! Mai au dreptate §i maidanezii... §i eu sunt
perfect de acord cu ei ca nu se poate face deocamdata nimica.
- Ca vechi intelectual progresist, ridica din sprancenele de
licantrop generalul, zic sT eu ca fiecare trebuie sa-§i pazeasca pielea §i
chiar hainele, fiindca adesea nu Mu§catura in sine este pricina
nemultumirilor cetatenilor, ci ruperea blugilor sau a vreunei rochite care a
costat multe economii. Problema este ce spune legea! Ca numai suntem
pe vremea cand boemul poet Crebillon, flana la Paris, inconjurat de vreo
20 de caini. Azi numai face nimeni ce vrea. Totul e reglementat !
- Legea, bai boilor, e veche de vreo treizeci de ani §i nu recunoa§te
drepturi colective pentru cainii vagabonzi, de§i este principala consecinta
a resurectiei lirismului, isT arata nasul ro§u de clovn in piata inspectorul
de mediu Garamond, care o iubea §i el pe candidata Lucida Tahoma.
Legea cainilor a vicelui Melecan denotd un talent autentic, generate, dar
e nepublicabild. Or, noi intelectualii infaptuim neabatut tranzitia. Acesta
inseamna dirijarea justitiei spre formarea unei puternice clase de mijloc,
care pe langa locuinte somptuoase, ma§ini de lux §i concentrarea mai
201
tuturor femelelor picturale §i dinamice, va detine §i un procent covar§itor
din fondul, din efectivul national de caini de rasa, care in complicatele
negocieri cu organismele internationale mefiente, sa aiba incredere in
fidelitatea noastra de sa ne imprumute §i sa ne bage-n NATO spre a fi
siguri ca pot recupera §i dobanzile fluctuante !
- Aceasta nu inseamna insa ca ne putem permite crima, lua in
starlit cuvantul insa§i ecomila, doamna Vidman cea multa§teptata de toti.
Crima contra biodiversitatii, domnilor, nu e permisa nici macar sub
umbrela NATO. A renunta la cainii vagabonzi inainte de o deplina
stabilizare macroeconomica §i o profunda restructurare in microeconomia
fiecarei intreprinderi e ca §i cum pomicultorii §i viticultorii no§tri ar risca
sa nu mai dispuna de sanatosul portaltoi salbatic pentru soiurile
occidentale mai fara gust dar mai productive, mai ieftine de vandut
scump. Latratorii strazii, pentru necredincio§i, joaca un rol psihologic de
exceptionala importanta teoretica §i practica in gestionarea crizei lirice §i
economice. In primul rand, pentru ca cine e ingrijorat de pierderea locului
sau de munca, primind preaviz de intrare in §omaj, vede ca atatea
animalute sunt tot atatea exemple ca se poate trai fara stapan, de la
gunoaie §i din mila publica, chiar cu o familie numeroasa, §i acea
§omerita va lua cu mai mare energie viata in piept, in silicoane, §i va
accepta gudurandu-se orice solutie de compromis in dorinta de a pune
mai repede un nimb vaticinar peste luxurianta hieratismului postmodern.
In al doilea rand, §i aici imi veti repro§a ca am o filozofie a
reformei de oarecare inspiratie cinica, datul §tiristic televizionar ca sute
de mii de latratori liberi mi§una prin municipiu este un indicator dintre
cele mai clare despre blandetea §i neseriozitatea tranzitiei de la noi. Luati
istoria, vorba mare§alului Antonescu, §i comparati!
- Daca intr-adevar lumea n-ar avea de mancare pe saturate, atunci
latratorii no§tri stradali n-ar mai gasi ratia nutritiva la gunoaie! multumi
din ochi vicele Melecan §i din partea lui, §i din partea domni§oarei
Gavrilita. Iar cine crede ca rudele §i prietenii sai s-au reincarnat printre
noi n-ar mai putea practica pe mizerie cronica ecomila, aceasta etica
postcre§tina intrupata de paleoconcetateana noastra filozoafa, cum
talentata, dar frumoasa ei tanara nepotoaica intruchipeaza la noi in
municipiu estetica, epitomizand insa§i poezia avantata liric. Astazi §tiinta
sovietica, cea mai inaintata din lume, ne arata din cosmos ca motanii sj
cainii lui Pavlov nu vin de pe alta planeta, tovara§i! Cum nici regretatul
Puricila n-a fost adus de o adiere, pe marginea muzicii sporilor plopilor
lunari, cum zicea poetul nostru loan Alexandra. Nu exista generatie
spontanee, cum a aratat experimentalistul Lazzaro Spallanzani. Mica
productie de marfuri §i antropizarea peisajului ii creeaza pe maidanezi. Ei
apar odata nu cu demolarile, care sunt insa§i continuitatea pe meleag, ci
simultan cu organizatiile nonguvernamentale, cu filoanimalele care unele
202
sunt serioase §i altele neserioase, molipsind §i primariile. §i inca §i mai
abitir ei apar odata cu noile vile, unde zidarii §i salahorii aduc de la tara
saptamanal, pe langa oua sau tuica, §i cate-un catelus. in saco§a, ca pe un
ambitios balzacian Eugene de Rastignac, un mic pore de cane care sa se
dea apoi la nevestele, fiicele §i amantele noastre, indemnandu-le civic la
zoofilie §i la nesupunere civila, inclusiv pe plan familial.
Fiindca, precum ciobana§ul mioritic i§i dore§te din tot sufletul sa
fie ingropat in dosul stanii, ca sa-§i auza §i dupa moarte cainii, a§a sj
nepotii sai transhumati de la sat la ora§, in contextul industrializarii
fortate §i al sistematizarii satelor, aspira dupa moarte sa-§i faca gratar tot
langa blocul pe care §i 1-au insu§it afectiv, cu parcare, chio^curi, gunoaie,
imprejurimi §i micile vietuitoare cu tot: caini, pisici, gugu§tiuci sau
vrabiute galeae ! De aceea, ei dau de pomana la toata faptura, ca sa n-aiba
probleme cand se vor reincarna tot acolo unde au fript micii la gratar!
- Ar fi o incalcare a deontologiei nesimtitului sa polemizez cu un
prieten §i mai ales cu o doamna, zambi generalul, inclusiv cand
incarneaza cu nepotica ei batrana noastra etica, respectiv ve§nic tanara
estetica. Da, stimati alegatori, admit ca amaratele noastre patrupede, pe o
criza reala nu s-ar putea gospodari atat de bine la gunoaie, nici n-ar mai
primi de pomana de la persoane miloase suficiente ingrediente nutritive §i
emulgatori incat sa arate atat de gra§i cum sunt in ziua de azi,
determinandu-i pe agentii secreti sa raporteze ca Romania are o bogatie
atractiva de resurse ascunse. Daca populatia ar fi Mmesita, ar fi §i
animalutele ei! §i nu numai fiind slabi §i jigariti s-ar arata ei mai rar! Nu,
numarul, populatia lor ar scadea efectiv pe foamete reala, atat prin
autoexterminare la cozi la gunoaie §i la pomeni sau prin canibalism, cat §i
datorita tristei realitati probate in cetati §i ora§e sub asediu din Antichitate
pana azi, ca la foamete autentica, cetatenii incep sa-i taie pe caini §i din
carnea lor gatita da la copii, cum se intampla §i cu pisicile sau cu
§obolanii, ca surse de proteine, incat sunt atat de dezolante la eliberare
astfel de localitati!
- Eu sper ca puterea actuala sa nu ajunga pana acolo cu
austeritatea, ranji consilierul aulic Garamond, incat sa trebuiasca sa ne
obi§nuim copiii cu carne de caine, de pisica sau de §obolan, de§i in unele
tari cu arta culinara care nu ignora subtextul sociogonic al canibalismului,
se poate ajunge u§or din plictis consumerist la retete culinare de
delicatese turistice exotice de gust estetic discutabil, cum ar fi preparate
din carnita de licantrop §i alte animale de companie, de caine, de pisica,
de §oboleti, de cuib de randunica, de urechi-de-lemn, ca ale unei anumite
secretare de stat ostile noua, sau de barlog de scones, chiar daca e aproape
certa atingerea astfel a adevaratei senzatii ca mananci bine.
- Bine, Ionele, deveni madam Vidman mai putin sprijinita in carje,
dar astfel de delicatese scad rata criminalitatii!
203
- §i cresc rata tradarii! tuna aici generalul Vasea uitandu-se urat la
ea, ca un rottweiler la o vaca ratacita de cireada lui. In calitate de tata care
am cu ilegalista mea un fecior sociolog, Grivei, §i un altul politolog,
Ursei, insist §i alarmez ca noi patru anali§ti am disecat laolalta cu lupii sj
cu licantropii toate scenariile jucate in Romania in scopul ca sa nu prea
intre in NATO! §i am ajuns la concluzia nefericita ca sub actuala putere,
amanandu-se alegerile anticipate, ne pa§te o noua nenorocire, §i imi asum
declaratia politica din proprie initiative, neinstigat de nimeni. Crezul meu
este ca anumite cercuri din perimetrul puterii, dar §i din afara, nu
intamplator au impins la aceasta supradimensionare a numarului de
latratori vagabonzi, tocmai ca sa ne amine noua valul NATO... Vrajeala
ca tragicul dramatic 1-a regizat Ceau§escu, sutele de mii de javre ale
strazii provenind de la demolarile lui constructive, sa i-o spuneti lui
Mutu! Eu §tiu ca cinci zile inainte de a descinde in vizita de lucru la o
fabrica de armament la mine in cartier, a trimis in recunoa§tere securi§tii,
care au strans cu hengherii zece camioane de piei pentru export, luand
adesea §i caini in regula, cu stapani, in interesul depa§irii cifrelor de
plan... Revin §i dictez ziaristelor, da, sunt un dictator: supradimensionarea
aberanta a procentului populatiei canine libere nu e initiata nici de
veterinari, nici de negustorii de hrana speciala §i de alte accesorii, fiindca
amaratii de la blocuri sau din mahalale n-au cu ce, nu-§i permit sa rasfete
maidanezii cu delicatese. Maidanezii traiesc de la gunoaie §i prin ecomila
cui le da de pomana increzator in propria reincarnare tot la blocuri.
Exagerarea parametrilor canini nu putea fi uneltita §i instrumentata decat
de unele cercuri guvernamentale con§tiente ca guvernul a ratat reforma,
ignorand cu aroganta indicatiile §i orientarile venite din partea mea §i a
altor anali§ti patrioti din opozitie §i din taberele de creatie. Aceste cercuri
revan§arde anti-NATO se a§teapta ca societatea civila §i unele sindicate
sa se dezmeticeasca §i sa ceara socoteala pentru sacrificiile inutile,
zadarnice, dureroase, blocand principalele cai rutiere, caz in care se
pregate§te diversiunea izbucnirii unei epidemii de turbare, caz in care
cetatenii s-ar retrage in case sau s-ar intoarce pe la firme, intreprinderi §i
institutii, caz in care impotriva cainilor turbati sau numai banuiti s-ar baga
armata, cum am auzit ca-i vaneaza la Kiev, la Minsk §i la Moscova, caz in
care, mai din gre§eala, mai din noi am tras in noi, se va trage cu nesimtire
§i in clasa muncitoare, ca in regretatul Puricila, pentru ca nimeni sa nu
mai indrazneasca sa se incumete sa mai critice actuala putere, vanduta
transnationalelor, imperialismului strain §i mafiilor trans frontaliere!
Hai iu-iu-iu-iu-iu-iu, Pentelei, baiatule! Vasea a fost sublim la
aceasta masa rotunda §i, ua caraliii! Fara replica, Melecan venisera
spumele pe el §i nu-i mai trecea de niciun fel, incat eu zic ca va demisiona
in perspectiva anticipatelor, deci merita sa examinezi cu atentie varianta
204
de privatizare Co§tei-Sumotaru, fiindca in ce prive§te reducerea
numarului de caini vagabonzi §i deci de mu§caturi, nu se va face nimic.
A§a ca perspectivele pentru reteaua noastra PAC de produse anticaine
raman deschise, inclusiv sub tornada de fericire ce o va desanta NATO,
ca o ogarita in calduri care a§teapta cu patos pe aia care sa profite! E rost
de investitie sigura, Pantiu§a, sa mor in pu§carie cu ce-am mai scump,
daca inventez eu ceva, sau dac-am pus de la mine !
Iar in ce prive§te intrarea Romaniei chiar daca doamna Madeleine
Albright s-a exprimat elegant ca NATO nu e institutie de §colire de
handicapati, multa lume pe care o sondez eu pe la piata e de-a dreptul
indiferenta, c-o fi rau, c-o fi bine, din cauza ca de cand a pus Ceau§escu
accentul pe stomac, ca sa elibereze tara de datorii, individul gande§te doar
in termeni de ce baga la ghiozdan. Daca intram sau nu intram in primul
val, opinia e ca nu se schimba nimica in ce prive§te ce dai la copii, lucru
care a§a §i e poate pe termen scurt §i mediu, dar noi nu trebuie sa gandim
de azi pe maine, ci con§tienti ca jucam viitorul mai multor generatii
interesate de produse anticaine. Daca nu intram in primul val, vom
importa aceste produse de la unguri, cehi §i polonezi, in loc sa le
exportam noi, prin adoptiile de maidanezi, in toata Europa!
Hei-rup, hei-rup, Pentium baiat frumos sT calare §i pe jos, traim
intr-o lume dinamica, de mutatii profunde, pe care tabloul strategic se
modifica precum cerul cand bat romanticele vanturi aducatoare ale
tenebroaselor furtuni de echinox. Lasati-ne sa muncim, am intrerupt
scrisoarea, ca m-am repezit pan' la piata, sa verific starea opiniei publice,
fiindca-mi dadu ma-ta telefon de la colocviul de marketing, in ideea sa
bag ni§te frunzulita verde, verde, verde de cimbru-n fasole, ca da mai
mult gust, de§i dupa umila mea parere despre adevarata senzatie iese un
fel de kitsch, ca am baut §i ni§te kirsch, trebuia sa-mi dea bani §i de
ketschup! Bun, §i ce-mi aud urechile de la femei, cand le-am provocat sa-
§i dea cu parerea despre atitudinea actuala de la Casa Alba? Ca madam
Vidman, venind din oras. cu ma§ina, de§i are abonament de la primarie
pentru ca e pensionara, s-a luat in gura la cap cu controlorii §i a dat cu
carja-n cre§tet la unul, de i 1-a crapat in doua §i atunci au intervenit mai
multi cu levierele §i cu ni§te rangi cu care se schimba acele la tramvai §i
te strope§te. Acuzand-o ca ar fi sub influenta alcoolului, au pus-o jos §i au
mu§cat-o din toate partile. Pe urma, au dosit cadavrul §i carjele intr-un
autobuz care se retragea mai devreme, deviat spre o comuna suburbana,
sa-1 ingroape adanc, pe furi§ de Vivitel, sau sa-1 tran§eze, sa-1 distribuie in
pungi, pe care sa le arunce apoi in salba de lacuri a municipiului.
Eu, de§i n-o mai vazusem pe Cici§or, m-am gandit cu precautie sa
nu pun baza pe creierele imbibate cu §tiri dinamice, scurte §i de senzatie
ale informatoarelor mele, dar mi-am zis ca hai sa tree §i pe la Vivian,
poate o gasesc singura §i ma lasa s-o fotografiez nuda pentru strainatate,
205
§i sa aud ce parere are, ca e vorba de tanti Cici, care a crescut-o ca o
mama, dupa ce a turbat Simcuta, iar Ciprian, apucandu-1 tetanosul la
volan, i s-au incordat incontrolabil mu§chii §i a intrat cu camionul in lacul
de acumulare, ca §i cum n-ar fi avut nici directie, nici frane.
Sun eu la ea, n-aud nimic! Era curentul intrerupt, ca lucreaza a§tia
sa bage cablu TV. Hm, apas pe clanta §i u§a pe data se deschide, ceea ce
mi-a creat un fior ca de cub de gheata de la congelator pus de Ionela pe
§ira. Harmalaie! Bairam? Credeam ca mergea radioul de la ceasul cu
baterii. U§a de la madam Vidman, deschisa in laturi! Ei, dracia dracului!
La noptiera, profitand de rezonanta dupa ce o golise, batea ritmul Co§tei
de la Vulcanizare cu palmele, bataind din cap in sus §i-n jos la un
microfon paros, sensibil, profesional, cu o voce tanguitoare, dar joasa sj
grava, cunoscuta elegie: Din bucata mea de pdddine, am crescut un om
si-un cdineee. Omul azi m-a pdrdsit. S-a dus si n-a mai venit. Cdinele md
recunoaste, omul nu md mai cunoaste!
Co§tei imi facu semn din singurul ochi pe care-1 are, o grimasa cu
sensul multiplu ca sa intru si sa iau un loc in spatiu, sa nu fac zgomot sj
in general sa nu ma mir de nimic. Ceea ce am § i executat intocmai §i fara
§ovaire, de§i la fereastra, ia ghice§te, ma Cuponele, cine se afla? Inauntru
se afla! Puricila? AsJ Sumotaru, bai, cu videocamera aia de care scrie
anunt la Vulcanizare ca trage nunti pe video, iar pe patul de suferinta sj
de amor al meu cu baba, statea intinandu-i din idealurile ecomilei,
aproape in pielea goala Vivita noastra, pe care nu te mai consiliez s-o iei,
Pantiu§a, ca n-ai ce face tu cu ea!
Zic aproape goala, Ionelo, fiindca nu era tocmai goala, de§i parca
era mai bine sa fi fost, total §i romantic, mai Maturici, fara nicio baricada
care sa te obstaculeze de la un contact vizual direct cu delta de par negru
abia §amponat contra matretei, dar acoperit cu chilotel cetos §i portj artier
trainic, de care atarnau pe fiecare coapsa cate, cum ar veni, o coaja
innegrita de la banane cat cracii, dar din anvelopa de cauciuc sintetic
re§apata invelind pe fata una §i pe la spate alta pana la genunchi de unde
atarnau alte doua bucati de anvelopa fata-spate, dar de dimensiuni mai
mici, ca o armura de cauciuc ce §i stralucea ca un geam datorita ungerii
cu ni§te crema antirid probabil de-a teoloagei, care ramasese cu capacul
desfacutpe jos.
In timp ce Co§tei canta la noptiera rezonanta, pentru ca fiind
curentul intrerupt degeaba venisera cu un casetofon, Sumotaru facea
mar§arier cu camera pe umar, care mergea la baterii, §i se oprea doar cand
se ciocnea dureros sau senzual cu bucile de calorifer la fereastra.
Poeta debutanta Lucida Tahoma se oferea intinsa galena pe
canapeaua matu§ii, care poate ca era moarta, decupata de controlori, §i se
vaita ca inainte cheltuia foarte mult timp ca sa se refaca dupa intoarcerea
acasa, fiind stressata de cainii cartierului, care au mu§cat-o, §i pe-aici, §i
206
pe-aici, arata ea pe unde, evidentiind cu umor ca rana daruita de ei
dimineata la gunoaie, era mai mica decat ce-a dobandit, saraca, seara la
spital.
Apoi fata adauga la sutien si portjartier cele doua pulpare
confectionate la Vulcanizare, prototipuri din deseuri de anvelope, se
plimba cu ele ca un tei leganat lent si totusi agresiv, dinamic, de succes,
catre Sumotaru si fereastra, declamand cu o dictie desavarsita si cu o
mare putere de convingere pentru altul:
- Dar de cand folosesc aparatoarele anticaine COSUM, usoare si
comode, lejer detasabile dupa parcurgerea zonei periculoase, ma simt mai
protejata, nu mai cheltuiesc cu injectiile si ma pot folosi cum imi place
mai tare de timpul meu liber !
In acest moment cand poeta recita despre timp, se infiinta Costei cu
profilul cu ochi real si o pupa pe Vivita noastra, care in finalul clipului
publicitar striga razand nonsalant:
- Aparatoarele COSUM, eel mai indicat remediu la neplacerile
cauzate de cainii nesimtiti! mesaj la care noi barbatii prezenti, pe trei voci
groase, am adaugat urmatoarea egloga compusa instantaneu, de
Sumotaru, care scria sentimente la comanda si pe la nunti:
- Pentru fete §i fecioare, pentru femei muncitoare, pentru mame
iubitoare, care au doua picioare, COSUM face-aparatoare! De necaz toti
cainii moare!
Cum se si procedeaza in tarile cu economie de piata mai avansata,
functionala, am repetat scena de vreo zece ori, ca sa iasa videoclipul
nostru publicitar cat mai ireprosabil, beton, scop in care am incercat si
unele variatiuni, cum ar fi ce-a propus Costei facand pe cersetorul chior,
adaosul Cu bucata mea de pdine, am rupt dintii la un cdine, respectiv
cum a ramas ce-am adaugat eu la reclama initiala dezvoltand aceeasi
monorima, dupa De necaz toti cainii moare, cu sugestia simbolica
pacifist! eutanasianta Fdrd arme nucleare.
Eram foarte excitati toti patru, parca am fi dorit sa lucram la infinit,
dar nu prea ne dadea prin cap niciun motiv, cand Vivisor, stergandu-se de
balele pe care i le lasase pe obraz nesuferitul de Costei si uitandu-se mai
cu atentie la decor, a inceput sa-1 dojeneasca pe Sumotaru, care era si
scenarist, si regizor, si operator, si producator, si ce vrei:
- Bai tampitule, 'utu-ti strachina ma-tii, s-a ambalat ea enervata si
de muscaturile zilei, ai vazut tu in vreun serial american sau intr-o
telenuvela latino-americana sau in genere in vreo reclama la orice, cdrti
in fundal? Carti, ma? Dobitocule! Porcule! Claponule! Impotentule! §i
inca niste ceasloave grele-n covrigoiul ma-tii, cum are tanti Cici aici?
Numai culegeri pentru mine, cand eram mica, de m-am scarbit de mate
pana-n mate, si am ales poezia ca mod de existenta!
Zis si facut! Am scos, rusinati si tacuti, draperiile de la fereastra si
207
am mascat cu ele rafturile de bro§uri §i carti religioase, totul devenind
astfel intim §i cald, parca putin prin ceata, un sfumato de Orvieto cu nimic
inferior calitativ la ce mi-a lasat generalul Vasea dintr-un Playboy,
catifelat bleumarin §i imbietor, in aceasta atmosfera de lux §i rafmament,
poeta Lucida Tahoma incepand sa arate cu prisosinta adevaratele ei
calitati organoleptice, incat ma §i temeam ca daca intra clipul pe vreun
post, se lanseaza fata defmitiv cu posibilitati multiple §i o pierdem, se
cupleaza cu alti producatori!
Era simptomatic pentru evolutia turbarii ei faptul ca aiura erudit
despre esenta poeziei, structuralist, prepostmodernist, vorbindu-ne despre
structura liricii moderne in corelatie cu structurile prozaice ale
imaginarului, cu trimitere la gradinarul Stephane Mallarme, informandu-
ne ca atunci cand pictorul impresionist de mare valoare Edgar Degas i-a
dat ideea de a compune un poem despre Micuta Sirena, balerina mu§cata
de picioare de maidanezii din Parcul Operei, Kierkegaard s-a pomenit cu
obiectia materialists, bazata nu pe idei, ci pe greblarea lor:
- Mais, Degas, ce n' est pas avec des idees que Von ecrit, c'est avec
des mots!
Intre timp insa, lucrurile s-au complicat chiar pentru cuvdnt,
explica Poeta repotrivindu-§i aparatoarele anticaine pe coapse. Cuvantul a
ajuns la sfar§it, ca ustensila, la capatul traseului. Ca §i madam Vidman.
Caci Omul aici nu iese cu dosul la oameni, ci cu obrazul, se spune in
Romania profunda, patriarhala. Pe cand la ora§, acum, in postmodernitate,
se iese cu posteriorul in spatiul public, inclusiv din garajul de fite.
De aceea, insa§i Poezia s-a facut putin curva §i o va lua dracu. O va
lua Lupul inca o data, Poezia, s-o scoata apoi la produs pe taramul de
dincolo de Cortina Vizelor, caci nu o mai poti scrie, nici rosti, cu cuvinte,
acolo unde, din vina vestalelor §i a mironositelor intelectuale, cuvantul nu
mai e cuvant ci a devenit CURV ANT !
Nu-ti mai spun, sa nu citeasca ma-ta cand o veni prin peninsula pe
la tine, ca ne surescitasem de tot, de atatea... CURVINTE, care de care
mai colorate urban, ce decolau de pe buzele Poetei perpetuu cu turbare
intredeschise, iar Sumotaru se repezise pe la Complex §i adusese ni§te
biscuiti adulti Lady Fingers Boudoir Katzenzunge Babapiskota §i ni§te
§ampanie cu aroma de piersica sintetica identica cu cele naturale, ca
pentru piscotarii unei Lansdri in papetdria de la Complex, §i Vivi, satula
de Co§tei, care nu §tia ce sa-i mai faca §i se uita la ea doar cu un ochi,
cum se uita gaina la mobil cand piuie, a inceput sa exemplifice chiar cu
mine cum trebuie sa arate sarutul din videoclip, cu semnificatia de cum sa
utilizam timpul liber cucerit prin rezolvarea spinoasei probleme a cainilor
strazii prin achizitionarea de catre femei a aparatoarelor anticaine produse
de firma COSUM, pe care patronii Co§tei §i Sumotaru nu o inregistrasera
inca, dar intentionau, acum primand doar campania publicitara, Vivi§or
208
cerand o suta de dolari pe videoclip §i 15% din profitul firmei, in scopuri
caritabile, sa-§i tipareasca versurile, dar numai dupa ce va veni vaccinul
frantuzesc.
Le-am incheiat §i contract cu semnatura pe fiecare exemplar, ea
insistand de notariat, ceea ce m-a umplut de admiratie pentru cat o
coborasera cu frumoasele-i picioare pe pamant Mu§caturile naive de
dimineata de la gunoaie §i cea perfecta de la vecernie din curtea
spitalului, dar eu cred, Pentelei tata, ca tot noi cu reteaua noastra PAC de
produse anticaine ne vom mi§ca mai repede decat ei trei cu fabrica de
aparatoare anticaine COSUM!
209
9. Boschetarul
Altminteri, eel putin ca diarist despre regretatul Puricila, generalul
parapsihopupu Vasea nu era suparat pe secretara sa, pe pisicondita de
Ionela, fiind intelegator ca in postmodernitate conceptul de casnicie ca
parteneriat social §i spiritual nu trebuie restrans la specia umana, atata
vreme cat partenerii sunt legati printr-o dragoste reciproca §i s-au asigurat
contra certurilor §i intrigilor printr-un ritual sub cort, angajament public
durabil, daca decizia e a lui, a animalului. Orice relatii precum a ei cu
ciobanescul mioritic Puricila n-ar trebui sa ne preocupe ca vecini, cum
nici pe maidanezi, cata vreme actul abia incheiat este consensual §i
acceptul produce placere reciproca perceputa ca adevarata senzatie.
Categoric, filoanimalele au insa dreptate ca ar trebui elaborat un
cod deontologic al zoofilului profesionist, precizandu-se normele de
protectie privind mamiferele, pasarile (de regula gainile, ga§tele §i
lebedele) sau reptilele mai mici, care ar putea fi vatamate in fervoarea
extazului §i a ecomilei. Mai departe insa, Ionela are perfecta dreptate,
legea nu trebuie sa se bage in intimitati, filoanimalele care in numele ideii
de accept §i de consimtamant pretind ca nu omul trebuie sa aiba
initiativa, a§ezandu-se singure in situatia poetei indecise, care nu mai are
incredere in limbaj cand totul este interpretabil in spatiul public. De
exemplu, in intimitate, limbajul corpului maret, de ciobanesc mioritic, al
lui Puricila era foarte diversificat §i chiar unei femei experimentate, cu
coc mov mai voluminos decat al Cocutei, ochi chihlimbarii §i portbagaj
incapator, ii era greu sa dezambiguizeze invitatiile lirice la acuplare,
purificandu-le de orice balast prozaic, cum ar fi eel mai frecvent
zburdatul prin dormitor in semn ca vrea sa iasa la alergat/ Jogging with
Your Dog, sau guduratul in perspectiva cumpararii unui nou sac de hrana
uscata speciala pentru caini (croante) sau pentru a forta sau grabi
scoaterea din frigiderul ei de hrana umeda (conserve, salam, piftie, unt),
chiar transpirand numai pe gura, din lipsa de glande sudoripare, blanosul
partener deshidratandu-se la fel de u§or ca un copila§ pe o plaja braziliana
in zilele Carnavalului.
La ce nu se gandea in ginga§ia ei, nu mult diferita de naivitatea
poetei pre§edinte Wiwine de Brussel, Ionela, era cum sa nu scapam §i al
doilea val NATO, guvernul caine hranindu-ne cu reforma pe paine.
Pentru ca oferta noastra pripita, de Mu§catura teritoriala in favoarea
Ucrainei la 3 iunie 1997, nu impresionase pe Regina Madeleine sa ne ia
in primul val, nici pe Regele Poul sa ne mai dea ni§te trance umanitare,
dupa ce bogatii jefuise pana la piele pa saraci, pe cand pentru al doilea val
210
NATO era destul timp sa ie§im cu noutati, de pilda cu un proiect original
de autoMuscdtura identitara nationald mult mai credibila, mai toti
intelectualii respectati precum §i marile sperante participand sau
achiezand ca compatimesc la macularea prin mu§caturi a Poetului
National prepostmodern Mihai Eminescu, ceea ce altii cu Petofi Sandor,
Adam Mickiewicz sau Aleksandr Pu§kin ai lor n-ar fi comis-o nici in
ruptul capului pentru spumele unui val NATO. Dar eel mai percutant era,
dupa cum patrundea cu intuitia ei feminina Ionela, sa devansezi trendurile
§i sa anticipezi cum va fi mai bine in corectitudinea politica, vazandu-se
§i cu ochiul liber ca minoritatea mov a zoofililor este actualmente pa
peste tot discriminate fata de a homosexualilor de toate speciile,
filoanimalele dedandu-se chiar la cele mai nedrepte persecutii, incat un
zoofil de dreapta in spatiul euroatlantic trebuie ca sufera handicapul de a
fi tot atat de persecutat precat un homosexual de stanga in anii de groaza
ai mccarthyismului, nedreptate care nu mai poate dura.
Ea contactase cu obsesiile ei pe vecina poeta, dar Lucida Tahoma
atinsese intre timp pragul egoist al naivitatii, a§a ca-i facu o declaratie in
doi peri cum ca Romania nu se amesteca in treburile interne ale altor
popoare, mai ales iarna, cand se fac rascoale, nu razboaie, semn ca prin
creiera§i ii trecea doar defmitia labi§iana a poeziei: De§i-i din implicatii §i
ramuri§uri pure/ Ori din cristale simple ce scdnteind se rup,/ Intrdnd in
ea, sa tremuri ca-n iarnd-ntr-o pddure,/ Cdci te tintesc fierbinte, prin
gheturi, ochi de lup.
De fapt, ca intelectuala, poeta potential plenipotentiar pre§edinte
jucator la Cotroceni, era mai receptiva la informatia ce-i parvenise prin
generalul Vasea, ca noi romanii vom ie§i acum la inaintare cu un proiect
original de auto-Muscdturd identitara nationald, intampinand al doilea
val NATO cu, mai convingatoare decat a ceda teritorii ce nu le mai ai,
operatia Muscdtura. Da, un proiect genial de maculare, pe care daca
marii consacrati §i tinerele sperante o reu§esc, terminandu-1 efectiv pe
Eminescu, atacandu-1 in roza vanturilor, valurilor din toate directiile, de
sa nu-1 mai ia nimeni in serios decat ca maculaturd, atunci se vacanteaza
demnitatea de Poet National, evident cu fi§a postului modificata. Iar
Licantropul o incuraja pe fata pe fata sa fie pe faza, §i sa ocupe aceasta
pozitie golita macar numai cat sa decoleze apoi spre Cotroceni, de unde,
daca vom avea nenorocul sa a§teptam un al treilea val, ea va putea face
mai u§or de inghitit de catre opinia publica Mu§catura in versiunea trei,
cu sacrificarea catre vecinii mai perseverenti intelectualice§te a unor
teritorii pe care chiar le controlam, fiind situate ultracentral!
De§i desfrunziti, dar vag inmuguriti a semne de primavara, plopii
fara sot vuiau aprobator, iar luna, gigantica, plina, facea printre ei slalom,
deoarece bausera mult, aproape toata vi§inata lui tanti Cici. Era in 11
211
februarie 1998, aproape de Lupercalii. Stateau cuplati de vreo ora la
acela§i farmec, fiecare privind ru§inat in alta parte, Vivi§or gandindu-se la
viitorul ei ca poeta, iar afurisitul de Lup la viitorul lui ca licantrop, avand
in vedere ca de regula, dupa imperecherile din februarie, lupii sunt
izgoniti ritualic de magicieni, ca pe ni§te decazuti stapani ai anotimpului
friguros, cheia ora§ului Rio de Janeiro fiind predata regelui Momo, spre a
permite carelor alegorice sa defileze pe Sambodrom cu fete sumar
imbracate, prazi u§oare lambadei mu§caturilor.
Poezia farmecelor din peisaj, cata se vedea prin geamurile de la
parter, iti dadea orgoliul ca ai acces la eternitate ca licantrop luciferic sj
nu mai conteaza daca vei fi izgonit din Paradis, pentru ca pamantul are
destule manastiri sa te joci cu margelele de sticla ale mataniilor aduse de
la Murano sau Burano de Pantiu§a, odata cu buchetul de chiparoase.
- Tu e§ti Lup de stepa? tinu ea sa se asigure, fascinata, de§i nu prea
aparusera ghioceii, narcisele §i zambilele, vizitatorii cimitirelor lasand
langa lumanarile aprinse tot tomnaticele buchete de tufanele §i imortele!
Licantropul se lasa dezmierdat §i ranji:
- Nu vreau floarea pe mormant, Ta§a. Eu vreau sa ti-o miros acum,
sa traiesc bine in viata aceasta! Pe cand tu, Ta§ok, incercand sa-ti publici
versurile, te porti cu amanari, ca §i cum mi-a§ propune eu s-ajung strigoi!
- Gustul asta, de a fi strigoi, de a influenta noi poetii, chiar morti
putreziti fiind, sufletele cititorilor inca vii, il au multi creatori. E un gust
cu aroma de exhibitionism, sau eel putin a§a am receptat eu Jurnalul de
cobai al lui Miron Radu Paraschivescu, se enerva din senin Tahoma ca §i
cum generalul Vasea tocmai i-ar fi impu§cat veverita la cabana.
Dar Priculiciul se multumi a rade enigmatic, pentru ca, naravit la
viata omeneasca la noi la bloc, fie ea §i una de tranzitie, ii venea oarecum
sa se mai intoarca in cavou, pana poate chiar la Anul Nou, din cauza
incalzirii globale in medie cu 7 grade, a§a ca era pe deplin con§tient ca
relatia lor amoroasa nu se putea cimenta, din motive faustice, decat daca
el ii furnizeaza ei adevarata senzatie de cele mai mari placeri, precum §i
glorie deplina, cum rezulta §i din Goethe lupta §i unitatea contrariilor, atat
din traducerea clasica a lui Blaga, cat §i din a lui Doina§.
- §tii, atata vreme cat... Eminescu...
Nu avu ea curajul luciferic de a-§i duce pana la capat gandul
postmodern ca atata vreme cat nu e gherait, mu§cat §i pi§at de caini,
chipul astral al poetului care avusese atata succes de stima in anii
national-comunismului, ea n-are nicio §ansa sa candideze la Pre§edintie,
de fapt nici la Primaria Capitalei, angajamente fara de care n-ar fi auzit
niciun cititor de ea, de eforturile ei disperate de a-1 imblanzi pe barbatul
nostru roman ca pe un necioplit lup turbat.
Plus ca riscam, fato, sa trecem ca cainele prin apa §i prin al doilea
valNATO!
212
Gandul ei nerostit suna, in aerul jilavit de aburii iubirii, ca un plans
de mati fara ochi §i fara de mamicuta, pesimi§ti asupra anului 1998, de§i
scaderea ratei inflatiei si evolutia extrem de stabila a cursului de schimb il
incuraja pe analistul Garamond sa se scalde deja in acest al doilea val
NATO, de§i tricoliciul psihopomp cinocefal paros hairy de Pantiu^a il
avertiza din Orvieto ca numai devalorizarea Poetului National printr-o
Mu§catura de mare scandal mediatic mai poate opri scaderea inexorabila
ca inoxul a ratingului de tara, care ar chinui mini§trii sa compenseze un
grad de rise mult mai ridicat pe pietele internationale de capital,
scumpindu-se imprumuturile externe. Caci, frati romani, trebuie sa
retineti ca poezia lirica §i sentimentala, cu a ceda ni§te teritorii pe care nu
le controlezi, nu poate impresiona pe nimeni in vremuri pragmatice !
Lupul nu marai nici da, nici nu, dar intelese ca vrajeala nu va tine
prea mult daca nu e combinata pavlovian cu anumite §apte intariri, cate
una pentru fiecare chakra. Caci orice partenere nesatisfacute de licantropi
au trendul natural de a a§tepta astfel de intariri dinspre toate directiile
rozei vanturilor.
Operatia anihilanta trebuia sa fie bine pregatita pe baza unui proiect
bazat pe un studiu de fezabilitate, sau de infezabilitate, dupa caz.
Din capul locului, el intelese ca valoarea gestului e relativa. Lucida
Tahoma era o prea mare poeta ca sa se multumeasca de la un barbat
numai cu gestul de a-i satisface o dorinta din §apte. Ea nu putea fi
satisfacuta decat de ala care, om sau priculici, i-ar fi daruit efectiv, de
§apte ori la rand, adevarata senzatie de dorinta implinita!
- Dar ce este o dorinta implinita? §i ce nu este?
Lupul deveni ezitant §i pierdu.
De frumoasa sarbatoare a indragostitilor, Dragobetele saruta fetele,
in 24 februarie 1998, madam Vidman, Mama Cainilor, teoloaga ecomilei,
fost sex-simbol al cartierului, facu o vizita inopinata la vila generalului
Vasea §i slutei sale ilegaliste, Cocuta, sub pretext cum ca sa se mai
converseze despre aranjarea posteritatii critice a aparitiei §i lansarilor
volumului de versuri Cdine §i Paine, existand informatii neverificate ca
volumul anului va fi totu§i Libresse oblige, o carte prin care, din cate
auzise ea prin bloc §i pe la piata §i chiar pe la biserica, o poeta cu calitati
plastice deosebite, celebra proprietatea textelor lirice de a se comporta ca
ni§te absorbante ale prozaicului din viata noastra de tranzitie, lasandu-ne
receptive pentru spiritualitate §i iubire, ceea ce-1 pune implicit pe barbat
in §apte situatii limita, somat sa precizeze daca se mai implica sau
renunta de tot.
Evident, decedata vorbea doar ca sa se afle in treaba, fiind convinsa
de superioritatea Vivitei noastre, poeta mu§caturilor ginga§e, care insa
uimi pe toti declarand cu un zambet murdar cum ca:
- Nu de Libresse oblige mi-e frica mie, dragilor, fiindca am
213
concura doar intre noi femeile, §i sunt infatigabila, ci de filologul
Gheorghe Iova, care scrie pentru filologi, nu pentru popor, §i poate
acumula sufragiile tuturor filologilor cu placheta sa tragico-homerica,
picaresc gogoliana, intitulata Calare pe mu§catura !
Insu§i licantropul se zapaci aici, dinaintea omniscientei amantei
sale §i incepu sa lucreze ca mare anonim, pe dedesubt.
De aceea, actiunea proiectului initiativei cetatene§ti Implica-te s-o
sprijinim pe Tahoma Lucida se consolida inainte de a putea fi semnalata.
Trebuia sa dispara cu totul de pe piata Eminescu, clientii Poeziei
urmand a fi satisfacuti numai de catre autorii in viata, nu de catre tot felul
de strigoi §i de caini morti din punct de vedere al actualitatii §i al
receptarii/ prizarii efective azi. In preajma alegerilor, in locul
Luceafarului stins de pompieri, va fi lansata o noua Stea. Premierul se va
lauda peste tot ca romanii pragmatici vor manca reforma pe Paine, iar
generalul Vasea va obiecta in deradere ca poate vor manca poate Caine !
Evident, citand din volumul de versuri incendiar al Lucidei Tahoma, care
i§i va croi astfel carare, printre barbatii incle§tati in lupte, spre Primaria
Capitalei §i apoi spre Palatul Cotroceni!
Pana una, alta, asupra cainilor comunitari se desfa§ura o ampla
actiune de sensibilizare atat asupra eforturilor teoloagei ecomilei, madam
Vidman, de a-i umaniza pe cetateni, facandu-i genero§i, cat §i asupra
obligatiei morale a gratitudinii netarmurite manifestate prin credinta §i
fidelitate §i iubire fata de nepotica acesteia, Vivi§or, care se folosea in
lumea literara de heteronimul textualist Lucida Tahoma, de§i spiritul ei
ludic §i parodic era mai degraba concret decat abstract §i focalizat pe tinte
folositoare, corect e§alonate retoric in campul politic, operational,
strategic §i tactic.
Pretutindeni, maidanezii erau lamuriti pe §optite de caini rasati,
numai lupi, pitbulli §i rottweileri bine hraniti §i spilcuiti, ca noua libertate
ii permite, in sfar§it, cainimii kafkiene, sa dea o replica postmoderna
bucure§teanului ce se distra candva de Lasatul Secului, pe la gradini,
restaurante §i conace, luand javrele §i jigodiile in tarbaca, barbatii
indrazneti starnind rasul femeilor §i dandu-se mari, curajo§i ca ni§te
toreadori. Sau prin mahalale §i prin sate se amuzau flacaii cu goana
cainilor nevinovati, lovindu-i cu obiecte contondente ori chinuindu-i cu
jujeul, ba chiar cu spanzurarea de coada incat sa vomite tot, sa nu intre
satui §i mofturo§i in post.
AscuMnd la pomelnicul suferintelor §i umilintelor trecutului
stramo§esc, furia catelandrilor nu mai cuno§tea margini. Co§tei eel putin,
a carui vocatie sufletista pentru scrierea de epopei ca ale orbului Homer
era incontestabila, ajunsese de nestapanit. Seara mu§ca toti betivii §i
nespalatii care se opreau la trandafirii decedatei teoloage, ca un turbat.
Initial, Actiunea Musxatura era gandita §i proiectata diavole§te sa
214
se bazeze pe §ase coloane, care sa afluiasca simultan, in Piata Revolutiei
la Ateneu, plecandu-se cu catelele §i cateii in frunte, din toate cele §ase
sectoare ale Capitalei, urnindu-se cartier cu cartier, in momente bine
calculate de dulai mai batrani, experimental, care vor fi §i calauze
spirituale in drumul spre centru.
Ziua Z urma sa fie vineri 13 martie 1998, noapte cu luna, prop ice
pentru a silabisi pe la intersectii placutele cu denumirile strazilor §i
bulevardelor.
Dar miercuri 4 martie 1998 dimineata, dormind in piata pe capacul
de fonta al unui canal incalzit cu aburi, covridogul de Co§tei auzi ni§te
intelectuali, abonati ai hebdomadarului Dilema, unul mai bo§orog §i altul
mai tanar dar barbos §i chel, care se radeau de boschetarul de Eminescu,
fiindca din punct de vedere politic era nul, iar trupe§te mai era §i paros
hairy ca un tricolici, meritand intrucatva soarta de sa i se altereze creierul
in canicula bucure§teana!
Junele Co§tei avu ca caine banuiala ca i-o iau oamenii inainte cu
Actiunea Mu§catura, §i trai gelozia ca atat ala barbosu', cat §i bo§orogul
cu lant de aur la ceasul de buzunar, vor ajunge inaintea lui sa urle ca lupul
in patul lui Vivi§or, dupa ce sosirea primaverii il va sili pe Priculici sa se
retraga in codri, pe la schituri, sau slujind vreun pustnic.
Se hotari sa actioneze imediat. Chiar in acea seara de memorie
sumbra, miercuri 4 martie 1998, zi pro fund istorica. Vor pleca la miezul
noptii, iar atacul la Poetul National se va da in zori. Vor fi pierderi,
anticipate insa. N-avea absolut nicio indoiala ca statuia boschetarului de
Eminescu se va cutremura sub violenta atacului cdinilor §i se va prabu§i,
cu un mare ecou mediatic intern §i international, pe care urma§a literara
Lucida Tahoma va §ti sa le valorifice, largind bre§a pentru a Candida.
Numele Co§tei va fi pe buzele tuturor, de om sau de caine.
Poeta Lucida Tahoma era ca §i a lui!
Totu§i, batranul Maturici, trecand peste dihonia dintre ei, legata de
partajarea gratiilor Calei, de nu §tia prea bine al cui e de fapt Cuponel, la
ultimul sfat al dulailor de dupa miezul noptii de§i il incurajase, indirect ii
cam taiase tot elanul, printr-o critica nimicitoare logic, adusa Actiunii
Musxatura. E nevoie de un singur comando nu de §ase. Catelele in calduri
sau gestante, cum ar fi Lisa, respectiv aia de la Bollywood, Sarama
(Sarmaua), lasa-le naibii in cartier, sa nu se avante in aceasta expeditie,
putand atrage persoane neavenite in randurile noastre, ca nu suntem
vagabonzi de pe Centura! Actiunea trebuie pregatita informativ sj
contrainformativ. Sa se piece pe mute§te, fara latraturi, fara lozinci,
izbind insa cu putere. §ase cohorte, cum viseaza sufletistul de Co§tei,
venind din §ase directii diferite, nici macar §apte sa fie numar impar,
observase Maturici, care trecuse proba labirintului la o macelarie de la
Hala Traian, ri§ti sa se echilibreze reciproc una pe alta, draga Ta§ok,
215
producandu-se confuzie §i incaierari.
Logistic, nu s-au asigurat semne distinctive, un fel de crotalii
auriculare, ecusoane, cine sunt ai no§tri...
Se pare ca acest ingineresc argument, cu cele §apte cohorte de pe
§apte coline, il descurajase pe Licantrop, de plecase dintre haitele reunite
ale cartierului, cu coada-ntre picioare, umilit §i ingrijorat, indecis daca sa
mai investeasca sau nu, s-o duca pe poeta, in seara cu luna din 13 martie
1998, sa i-o traga doggy style intr-un apartament de la Athenee Palace
Hilton, in timp ce ea savureaza la geam, sau chiar de pe balconul cu
feronerie curba, macularea Poetului National, al romanilor din Romania,
Republica Moldova §i Diaspora, de catre cohortele disciplinate ale
cainilor oastei sale.
Visatorul Co§tei, urmarindu-1 pe licantrop, statu o vreme numai pe
la madam Vidman la bloc, crezand ca a venit defmitiv primavara lui, din
moment ce observase iarasi cai, ni§te cai solari cu o caruta de-a
scormonitorilor in gunoaie dupa metal, hartie, plastic §i hrana pentru
purcei, semn ca vremea iernii s-a dus de pe meleag.
Pe inserat, vazu insa umbra estompata magic a Lupului
strecurandu-se printre tufi§urile vrajitoarei de madam Vidman §i numai
nu se inchina, admirand cum naluca neagra sare prin grilaj direct in casa,
tarfa de Vivi§or lasand special fereastra deschisa, chipurile sa mai
aeriseasca!
Atunci Co§tei, sufletist §i impulsiv, scoase de gelozie un urlet
razboinic, chemandu-§i haita, ca §i cum caii psihopompi insetati §i
nehraniti de la caruta scormonitorilor in gunoaie, ni§te caluti de treaba,
care de fapt adusesera magic primavara, s-ar fi comportat ca ni§te zavozi
uria§i, cu burti incapatoare de popa sau de iapa, periclitandu-le securitatea
alimentara, rezerva ultima care consista in cele doua containere dintre
blocuri pentru vremuri grele in care s-ar fi prabu§it increderea populatiei
in preceptele teologiei ecomilei.
Prietenul lui ca un butoias. pe patru labute, Sumotaru, cum avea din
na§tere un comportament submisiv, sosi primul, gafaind. II urmara dacii
ro§ii, Cuponel §i Maturici, ni§te turbati gata sa atace pe oricine, chiar sj
caii. Apoi, toti colegii lui de generatie, inclusiv indianca cea lene§a,
Sarama (Sarmaua). Toti in par, unul nu lipsea, ceea ce il facu pe Co§tei sa
citeasca aici ca nerabdarea de a actiona nu fremata doar in adrenalina
personala. In fine, cu oarecare prudenta, sosira cam cu botul mirat in sus,
Cala §i Morena, ni§te curajoase insa, ce vor face cu vitejie drumul pana la
capat. Din motive bine intemeiate, nu ajunse deloc in timp util la apel
bietul Handi, caruia lipsindu-i un picior nici nu i se putea pretinde sa faca
un mar§ atat de lung. Informat din auzite, el se uita lung de departe, la
oastea de stransura a cainilor, avea presimtiri de e§ec §i da din coada,
nervos §i cumva demn, exprimand nedumerirea specifica intelectualului
216
cand tipa, urla la el, Stapanul.
Acum Co§tei, uitandu-se §i el mai mult cu ochiul verde la oastea sa,
ca cu ala alburiu de husky nu prea vedea bine, se framanta precum
Kutuzov ca s-ar fi cuvenit, ar fi momentul, sa rosteasca o alocutiune cu
valoare de proclamatie solemna. In prima ei parte, urma sa arate
importanta admiterii Romaniei in NATO, fie §i in al doilea val.
Garantandu-se investitiile straine, se va intra curand §i in UE, ceea ce ar
aduce prosperitate obligatorie, standard, incat toti maidanezii vor fi obezi,
daca nu vor practica joggingul §i nu vor trage de fiare. Mai mult inca,
niciun om nu va mai indrazni sa agreseze vreodata vreun latrator,
deoarece societatile filoanimalelor vor reactiona prompt, sesizand pe
suratele lor euroatlantice sa faca apel la boicotarea turismului §i
exporturilor romane§ti, ceea ce nu va conveni niciunui guvern. In partea a
doua a cuvantarii, patrupedele tinta erau aduse de la vis la cumplitele
realitati istorice, inventariindu-se suferintele milenare ale cainilor,
patimite de la romani, cum ar fi luarea in tarbaca, goana cainilor pana la
lin§aj, spanzurarea cu capul in jos, otravirea cu stricnina sau uciderea prin
alte modalitati barbare, castrarile, mutilarea urechilor §i a cozii... Dar cele
mai mari suferinte le-a adus cainilor national-comunismul, pe unii
aruncandu-i demolarile in strada, iar pe altii lasandu-i nemancati salam
prin sistemul ratiilor pe buletin neindestulatoare nici pentru stapan. §i
cine era poetul care a generat ideologia national-comunismului?
Eminescu! Eminescu!
Butoia§ul de Sumotaru ii ghici insa gandurile de mare orator §i
scheuna ca i§i asuma el sa se ocupe de proclamatii, hai sa nu ne mai
pierdem timpul, ca oricum in istorie ele se scriu mai totdeauna dupa
succes, daca e cazul!
Iara Lisa, o catea de apartament in starea binecuvantata termic cu
darul sibilinic al proorocirii, foarte rasfatata, cand fata fiind o mare
sarbatoare acolo, ca intr-o tabara de creatie, ar fi vrut sa obiecteze ca din
punct de vedere sociologic cre§terea masiva a populatiei maidaneze e o
chestiune de §omaj, care nu are nimic de a face cu demolarile sau cu
national-comunismul. Angajarea de bodyguarzi §i importul de
videocamere au redus simtitor rolul cainelui in societate §i mase mari de
latratori au ingro§at numarul maidanezilor §omeri, de care filoanimalele
s-au ocupat foarte mult, fie ca au adoptat fie ca nu teologia ecomilei a lui
madam Vidman, dar unele organizatii neguvernamentale mai
guvernamentale, adica Organizatiile Neserioase ale Guvernului,
prescurtat ONG, au stricat imaginea §i la cele cu adevarat iubitoare de
caini, care merita sa le directionezi 2% din impozit, insa cele mai multe
inginerii financiare s-au facut totu§i pe la primarii §i consilliile judetene,
multe autoritati locale fiind vital interesate in nerezolvarea problemelor
reale ale cetatenilor, care necazuri se inmultesc pe zi ce trece, ca puricii
217
din subsolurile cu pisici, care urea odata cu moliile la orice etaj.
In ce prive§te agresivitatea unor caini, de vina sunt numai
hengherii! Fiind lene§i, ei au capturat pentru sterilizare tocmai masculii
mai blanzi §i mai sociabili. Fiind §i la§i, dimpotriva, tot hengherii s-au
ferit sa se complice, sa prinda §i sa calmeze pe zavozii cu adevarat
violenti nu numai cu oamenii, ci §i cu alti caini, catelandri sau catelu§i.
Rarind pe cei buni §i protejand pe cei rai, hengherii au practicat in
Romania o adevarata selectie artificiala, inraind cainimea §i impingand-o
treptat spre extremism, cum fac §i politicienii cu oamenii!
- Da' nu-i adevarat deloc! sari Morena sa arate Calei ca era de alta
parere decat Lisa. Nu s-au vazut hengheri la noi la blocuri care sa faca
sterilizari. Rapiri, da. Iar in ni§a ecologica eliberata, au penetrat de prin
mahalalele margina§e §i de pe la tara, ba chiar §i din parcuri §i paduri,
caini de-a dreptul salbaticiti, totalmente needucati! Ni§te nesimtiti! Aia
sunt samanta tuturor conflictelor, in haita, intre haite sau intre cainime §i
omenire !
- Ba nu-i a§a! o contrazise pe un ton intepat Lisa. Ce §tii tu?
Aratandu-§i coltii §i maraind, batranul §i autoritarul Maturici se
puse insa intre catele §i le facu tuturor semne disperate sa taca, fiindca
du§manul asculta, s-ar putea sa traga cu urechea ori Priculiciul, ori
Vivi§or ca gazda §i posibila informatoare a acestuia, daca a facut ea casa
conspirativa din cotetul teoloagei ecomilei, a carei contributie la
reducerea numarului de mu§caturi de la caini infometati ar trebui
recunoscuta oficial de toate universitatile umane.
Ay! Amintindu-§i brusc, din cauza lui Maturici, ca poeta Lucida
Tahoma e in bratele strigoiului licantrop priculici, sau ar putea fi, Co§tei
scoase instinctiv un al doilea urlet de lupta §i chiar se napusti spre Piata
Revolutiei, cu haita dupa el, intr-un iures. ce parea de nestavilit.
Ce-o fi, o fi!
Conform planului initial, trebuia ca intre 1 §i 12 martie 1998,
handicapatul de Handi (Trepiedul), singurul care cuno§tea la perfectie
drumul pana la statuia lui Eminescu de la Ateneu, fiindca avea stapana
melomana, sa se deplaseze cum o putea, insotit de o garda de corp din
tineri viteji, §i sa marcheze more canino, durabil §i sustenabil toate
colturile de strada, stopurile §i alte repere pana la destinatie.
De fapt, chiar §i chiorul de Co§tei avansase nu demult destul intr-
acolo, trecuse bine de Cotroceni in recunoa§tere, dar ii taiasera drumul
ni§te haite fioroase de la Spitalul Universitar, foarte bine hranite, incat cu
tot curajul sau nebunesc facuse calea-ntoarsa, neexistand in defmitiv nicio
miza pentru o incaierare din care s-ar fi intors cu o laba lipsa, daca s-ar
mai fi intors.
De la Spitalul Municipal incolo, avea sa se descurce deci din
auzite, i§i facuse o harta mintala consultand pe Handi insu§i, care il
218
incurajase ca, la urma urmei, toate drumurile trebuie sa duca spre
boschetarul de Eminescu asta, daca are atatia du§mani!
In linii mari, lucrurile chiar a§a se §i urmara. Pana la Spitalul
viitorului primar Oprescu, ajunsera intr-o clipa, spintecand noaptea ca un
fulger lung, in deplina discipline, fara sa scoata nimeni macar un scancet.
Cu pierderi neglijabile. Previzibile: greoi, indopati sistematic, in dementa,
§i de Ionel, §i de Ionela, dacii ro§ii Cuponel §i Maturici nu putura tine
pasul cu restul armatei de caini, ramasesera in urma §i abandonasera, nu
fara tristete §i ingrijorare.
La un moment dat, vreo doi dulai impertinenti incercara sa se ia de
comandoul care se cam rasfirase in Parcul Operei, dar Cala §i Morena ii
intimidara, ba chiar se §i repezira-n blana lor cand s-au prins ele ca nu
erau nici ei localnici, umblau a§a, mai mult dupa furaciune §i §menuri.
Numai ca de pe aici incolo, poate din cauza trecerii peste
Dambovita, nimerira intr-o zona de ceata a dracului. Pe langa reperul cu
statuia lui Kogalniceanu se strecurara conform indicatiilor, de§i speriati
de omul gigant, dar la Cercul Militar, tocmai din cauza paclei sau prin
efect de magie neagra initializat de du§mani, Co§tei nu numai ca nu
deosebi catargul ala pentru drapel, pe langa care §tia de la Handi ca
trebuia sa coteasca la stanga spre Piata Revolutiei §i spre tinta atacului, ci
uita cu totul de aceasta prajina cu tricolor!
Mai malefic inca, poate ca vreo farmazoana filoeminesciana facuse
vraji contra Lupului, caci cainimea ce slujea pe poeta Lucida Tahoma sa
ia Nobelul se simti aici la stopuri irezistibil atrasa ca de o gaura neagra, s-
o ia in sensul exact opus Ateneului, la dreapta, spre zona de imens interes
radiestezic §i comercial din Lipscani, binecuvantata de mana Sfantului
Ciprian, ocrotitorul victimelor farmecelor §i vrajilor.
E drept, ca un chior ce era, sufletistul Co§tei nu recunoscu el
catargul cu tricolor, dar nici n-o coti aiurea, ci se repezi in virtutea inertiei
orbe§te inainte, tot inainte, cum calauzise comandoul §i pan' aici.
Ramase insa buimac, interzis, abia in dreptul Librariei Eminescu,
de parca o gospodina i-ar fi varsat de la balcon direct in cap un lighean cu
laturi reci, mai mirosind §i a pe§te fitofag cu ceapa.
- Nu se poate! monologa el. Nu se poate a§a ceva, cineva a tradat!
Eu nu sunt un papa-lapte din ala de apartament de nici nu §tie sa ridice
piciorul cand se pi§a in lume, o face de pe patru picioare ca boul, lasa ca
aflu eu cine a umblat cu fofarlica. §i-l rup! / will bet my ass!
Pesemne Cuponel §i Maturici, care s-au sustras Operatiei
Mu§catura, 1-au informat despre actiunea de comando pe Priculici. §i
vrajitorul asta 1-a alertat pe Poetul National, gandea cainele eel sufletist.
Intr-adevar, ceva nu se potrivea! Totul injur ii aparea ca un decor
renascentist sfumato, demn de poezia adesea-n metafore fara speranta a
Lucidei Tahoma. Pasamite, i se nazarise cainelui ca boschetarul de
219
Eminescu ala e un tricolici paros mai tare decat orice priculici, deoarece
tocmai incalecase pe un armasar maret aducator de primavara, urease pe
un soclu impunator §i se inarmase viteje§te cu o secure, iar capul, ca sa nu
fie tras de par de catelele excitate, §i-l protejase bagandu-1 intr-un fel de
oala intoarsa. In plus, categoric prevenit de atac, Poetul National i§i
tocmise pe baza de contract trei bodyguarzi de pe la firmele de paza
Lazar, Heliade §i Haret, tot atat de inalti precat Kogalniceanu, a carui
umbra derulata pe asfaltul crapat de ie§irea din iarna bagase deja spaima
in unii luptatori mai slabi de ingereasa.
- Renuntam? Ne intoarcem? Venim altadata? Ce-i de facut? Doar
n-am alergat pana aici degeaba! ii provoca pe catelandri, tocmai atunci
alba Cala, exasperata de cate vitrine putuse vedea pe drumul spre centru,
parca toate inadins burdu§ite numai cu stralucitoare nimicuri femeie§ti.
§i aici, la Universitate, in timp ce pi§au dulapurile anticarilor, le
tinu erudita Morena cainilor ei, in locul junelui Co§tei - care se pierduse
cu firea de parca ratase o tran§a de 500 milioane dolari de la International
Monetary Fund -, un discurs de imbarbatare, cu adevarat istoric, de
merita cu prisosinta sa ajunga consiliera prezidentiala.
Ea le vorbi de national-comunism, care s-a tras nu din Karl Marx ci
din Eminescu, §i de ce saracie incomensurabila au indurat, tinuti sub
tease, cainii pe vremea ratiilor, care nu le ajungeau nici stapanilor lor
pentru o masa decenta pe zi. Le mai vorbi de cainii abandonati la
demolari, prin deportarea unor proprietari de casa §i curte la blocuri
indepartate §i neincalzite, cum a patit §i teoloaga ecomilei, Mama
Cainilor, sfanta Madam Vidman.
Treptat trecu la suferintele unei intregi istorii §i ii isteriza acut
recapitulandu-le suferintele cainimii pe meleag in ultimele doua milenii,
poate unele aduse chiar de romani, pedepsind cainii ca mitici strajeri
patrupezi, ca n-au fost tot atat de vigilenti ca ga§tele cand galii sau punii
au incercat sa patrunda noaptea in Capitoliul din Cetatea Eternitatii, cu
certitudine alte torturi fiind inventate chiar de dacii no§tri, ai caror literati
se cam drogau cu narcotice in taberele lor de creatie.
A fost ca un fel de declaratie de presa a vedetei Morena, pentru a
pune capat speculatiilor privind tristetea ei sfa§ietoare, pe care o
dobitoaca de la un tabloid tocmai o atribuise iubirii ei nesanatoase pentru
un Mos. Marlett ce i-ar fi refuzat avansurile, fiind inca legat magic de
madam Vidman, demult decedata. Ce suferinte revoltatoare? Ce torturi?
Ea a reamintit §i a detaliat arhicunoscuta luare a cainilor in tarbaca,
adica ametirea lor intr-un hamac fara plasa, numai franghii §i bete, intai
rasucite, apoi prin tragerea de bete, desrasucite, vartejul jujeului aducand
nu numai ameteala victimei, ci la catelele gravide chiar voma. §i aici,
Cala, a carei blana nu mai era alba imaculat de cand pacatuise, ca
purisanca refuzand pe trepiedul de Handi pentru j unele Ceacaru, ci
220
semana mai mult cu zapada framantata de bocancii sparti ai
transportatilor in comun, a detaliat cu impresionanta intonatie un supliciu
candva free vent asociat de unii stapani Lasatei Secului de carne, dar azi
uitat. Avea un latrat melodios §i un urlet in sintonie cu acesta, de
ramasesera toti in cozi, mai ales ca numele Cala iti sugera liric sa te
gande§ti la Scala §i la Callas.
Ea deplanse, in tacerea care se lasase, barbaria uitata ca,
razbunandu-se parca impotriva unei fiinte ce ramanea carnivora pe durata
postului, gospodarul prindea cainele §i il spanzura cu stomacul §i coada in
sus §i cu botul in jos pana il golea complet de rama§itele de hrana. De ce?
Pentru ca fiind flamand, cainele sa nu mai refuze resturile unui pranz
devenit sarac in anumite elemente nutritive, prin trecerea la o alimentatie
vegetariana de post pana la Sfmtele Pa§ti. Sa nu se mai intample ca in
ziua de azi cand maidanezii in statie sunt foarte mofturo§i cu painea chiar
calda, cu gogo§ile sau cu biscuitii de la transportatii in comun, pentru ca
ei vor numai carnita de pui din shaorma, pe cat posibil fara mu§tar, boia
sau ketschup, iar altceva nu servescl
Revoltator e ca omul impunea, ca un tiran, aceasta asociere a
cainelui la vegetarianism, neasigurandu-se de consimtamantul la postul
cre§tinesc al celui mai fidel prieten al lui. A§a era, dragi tovara§i, inainte
de intoarcerea la democratic printr-o revolutie sangeroasa, la care §i-a
pierdut o laba §i ocrotitoarea noastra, sfanta Madam Vidman, teoloaga
ecomilei de sa se dea de pomana numai la caini, caci pe cer§etorii
autentici i-a luat dracu din cauza prosperitatii, nu mai exista decat ai
interlopilor!
- Inainte! Dupa minee! hamai intrerupand-o aici comandantul
Co§tei, cu gand la stratagema de sa-§i conduca haita pana la stopul din
fata, sa traverseze spre Muzeul de Istorie al Capitalei §i sa atace imediat
dupa manevra de invaluire armasarul lui Mihai Viteazul, acum al lui
Eminescu, pe la spate, eventual catarandu-se pe coada lui, spre a mu§ca
tactic mana care tinea securea, pana cand eel crezut Poetul National ar fi
scapat-o pe bordura, fiind pe deplin dezarmat.
Ajuns insa la stop la scarile de metrou ve§nic defecte, Co§tei avu
iar senzatia aceea neplacuta ca cineva i§i bate joe de el. Aici, chiar trebuia
sa fi fost o vrajitorie de-a Lupului, iar Sfantul Ciprian din Lipscani nu lua
atitudine.
Gasise in creierul lui luciditatea minima necesara sa cedeze ratiunii
care ii spunea ca n-avea din ce sa-§i permita boschetarul de Eminescu sa-
§i cumpere un cal de curse genial §i sa-§i mai salarizeze §i trei
bodyguarzi! Poetul National nu putea fi decat un bronz singuratic sj
parasit.
§i il zari tot inainte, putin spre stanga, in dreptul Teatrului
National. Numai ca prin magie neagra Ateneul ala, descris de Handi §i
221
chiar desenat cu ghearele in nisip, un vrajitor suprarealist il tot lungise in
sus de vreo zece-douazeci de ori, iar lui Eminescu, pesemne ca sa nu fie
recunoscut, ii pusese pe cap o palarie care incurca mult lucrurile !
De furie, sufletistul Co§tei trecu printre ma§ini fara a mai a§tepta
ca ele sa se opreasca la stop. Nici nu-1 mai interesa daca mai e cu el tot
cardul ala de catelandri turbati. Ura lui pentru Eminescu nu mai cuno§tea
margini. Cand ajunsera pe esplanada Teatrului National §i catelele alea,
mai disciplinate §i mai responsabile, cu un firesc pronuntat instinct de
conservare, ele constatara ca nu se mai putea intelege nimeni cu el.
In perspectiva de a ajunge in patul poetei Lucida Tahoma, sa-i faca
ce-§i inchipuia ca-i face Lupul, chiorul orbise de tot!
- Ma Co§tei, ii zicea Cala, asta mi se pare mie ca nu e Poetul
National. E Ion Luca Caragiale, care a avenit sa se uite la Baricada,
nevenindu-i sa creaza ca personajele sale sunt capabile de jertfa §i eroism!
- Ma, le arata zadarnic Morena la catelandri, asta e alt bloc, asta e
Intercontinentalul! Seamana cu tortul ala la care ii zice lumea la Complex
tort Intercontinental. Eu nu cred ca e Ateneul! Hai sa mai umblam putin!
Poate nimerim §i Hotelul Athenee Palace. Sa nu ne pripim! Vreti sa
mu§cati pe cine nu trebuie?... Ati innebunit?
Gloata insa nu mai asculta de nicio ratiune.
Dealtfel, doua catele localnice, doua soprane, nu din haita de la
Teatrul National, ci din aia dinspre Opereta, dadeau deja alarma prin
tufi§uri §i pe sub ma§ini, folosindu-se de ni§te acute cum nu mai auzisera
in viata lor ace§ti maidanezi de sector, nici macar la alarmele auto
primitive, care sabotau diavole§te in acei ani munca intelectuala in toate
centrele urbane ale vechii Dacii.
- / will bet my ass!
Cutremurat de fiori reci, Co§tei intelese ca a sosit momentul astral,
hotarator, al vietii sale §i ca nu mai e nicio clipa de pierdut. Neoanele
purpurii ale Intercontinentalului il exaltau sa se inalte mai presus de
conditia sa de maidanez. Sa aspire pe verticals spre cer cat mai sus. De
fapta sa de onoare §i eroism depindea daca o va cuceri pe poeta Lucida
Tahoma, eliminand din calea cre§terii sustenabile §i durabile a
popularitatii ei, concurenta eminesciana la inimile cititorilor insetati de
noutate/ prospatura, §i acum-aici se va decide daca viitoarea Wiwine de
Brussel il va lua pe el in echipa ei, consilier la Cotroceni, nu pe Licantrop.
Dintr-un salt fu pe soclu §i, pe urma, se stradui indelung sa urce
mai sus de bernevecii luneco§i, umezi de ceata, ai lui Lenin. Da, ai lui
Lenin! Caci a fi pe soclu in postmodernitate nu mai era lucru mare!
Statuia lui Lenin-Caragiale fusese plasata populist pe un trunchi de
piramida din marmura neagra nu mai inalt decat o galeata, cu sugestia ca
nu mai exista genii in epoca starurilor, ci toti suntem ni§te clienti la
acela§i nivel. Atunci, inteleapta Cala se puse capra §i, parca de ru§ine,
222
chiorul de Co§tei gasi imediat ni§te incretituri ale vestei de bronz
demodate crezute a lui Eminescu, §i chiar un punct de sprijin in mana
personajului - nu stanga tinuta golane§te in buzunar, ci bratul drept flexat
parca §tampiland condamnari la moarte ale du§manilor... poporului redus
la acceptia de nomenc latura. Cu piciorul stang din spate sprijinit de acest
brat, cu picioarele din fata pe umarul lui Lenin, i§i amintea la batranete
Co§tei, ridicase piciorul drept din spate spre Piata Universitatii sj
slobozise primele picaturi de urina argintii pe borul palariei lui Caragiale,
dupa care i§i pierduse cuno§tinta, deoarece alunecase §i cazuse, din
fericire peste Morena, altfel §i-ar fi rupt §ira spinarii pe marmura cea
neagra a soclului. Iar caldura §i moliciunea fetei ii stimulasera viziuni
paradisiace...
Se facea ca el, Co§tei, §i poeta Lucida Tahoma alergau, alergau pe
langa gardul liceului, traversasera in fuga Bulevardul Ecomilei, pe
trecerea de pietoni §i, la parcarea blocului, el i-o trasese prin surprindere,
profitand cu naturalete virila ancestrala de un moment de respiro, cand
Vivi§or tocmai i§i tragea sufletul ca o gaina impiedicata, dupa multa
zbatere in papornita.
Un delicat miros de narcise de munte aburise vreo ora cartierul.
Nu deranjau pe nimeni. Ramasera incarligati pa§nic, pareau ca-§i
a§teapta stapana intrata in magazin sa-§i ia pe tichete de sindicat
neimpozabile, pentru ea ca om o punga cu cereale, iar pentru ei, o punga
mare cu croante.
Nu-i goni, nu-i desparti nimeni. De canicula, altii caini se uitau la
ei de departe, respectandu-le seriozitatea metafizica a conjugarii...
Niciodata n-a mai §tiut ce e vis §i ce e realitate.
De acolo, de la Intercontinental, el purcese aproape orb din
cazatura §i deveni un fel de Homer al maidanezilor bucure§teni. Numai
biata Cala, cea alba ca o infirmiera, lingandu-1 intens §i starnindu-i cele
mai profunde amintiri de catelu§, a reu§it sa-1 trezeasca, fiindca nu mai
reactiona nici macar la mu§caturile Morenei §i probabil ca ar fi trebuit, cu
regret sa se intoarca haita descompletata la noi la blocuri, abandonandu-1
pe erou chiar pe campul de lupta, prada u§oara §bilturilor hengherilor §i
videocamerelor televiziunilor de scandal.
In mod curios, poza ce insoti reportajul ce s-a difuzat ulterior, caci
nimic nu scapa presei, din pricina cetii tipic bucure§tene ne reda scena
macularii palariei lui Caragiale cu totul altfel. Pacat ca se mai comit, din
interese meschine astfel de artefacte! Ca o culminatie la o explozie
sociala canina in sens Piaf de chahut, cotarla de Co§tei se sprijina, in
aceste imagini neautentice, cu toate cele patru picioare pe acest soclu
suprem, palaria, in pozitia dizgratioasa retinuta in eternitate de sculptorul
verist preavangardist fiorentin antepostmodern Adriano Cecioni in
223
statueta Can che caca, ce se poate admira in muzeul michelangiolesc
natal de la Caprese sau, mai comod, daca bagi in limba italiana pe Google
Immagini cererea Can che caca, unde se vede cam botit §i tilindrul
palariei lui Caragiale.
Dar a§a se scrie istoria, deci §i literatura!
Cum-necum, comandoul i§i indeplinise misiunea. Cala conveni cu
Morena sa-1 lase pe chior sa raporteze catelei aleia desfranate ce face pe
poeta cu licantropii, deci cu cainii morti, ca macularea Poetului National,
boschetarul de Eminescu, s-a realizat cu eel mai deplin succes !
Oricum, pentru cainii vii e mai bine s-o reguleze chiorul sau orbul
de Co§tei decat un caine mort ca Priculiciul, chiar daca se da el drept Lup
§i inca licantrop.
Celor doua catele viteze nu le pasa ca, pentru eternitate, de la unul
din balcoanele superioare ale Intercontinentatului, un reporter barbos
filmase scena macularii lui Lenin-Caragiale, ranjind satisfacut, de-i
sclipeau caninii ca la lupii tineri.
In presa italiana aparu, dar abia prin decembrie 2006, cu ocazia
Raportului Tismaneanu, un articol aparent bine documentat, sub
semnatura unui Adriano Cecioni: La Bucure§ti, lupta cu simbolurile
comuniste continual (Intre timp, Romania apucase al doilea val NATO §i
a§tepta sa se fofileze la 1 ianuarie 2007 in UE cu rude de bol§evici
condamnand comunismul, din cauza Imposibilei Lustratii.)
Despre episodul cu Statuia lui I.L. Caragiale publicistul din
Orvieto, poate Pantiu§a al lui Garamond, al lui Puricila §i al Ionelei, poate
experimentalistul Lazzaro Spallanzani, amintea legenda ca sculptorul
Constantin Baraschi a participat cu aceasta capodopera plastica in 1957 la
concursul pentru a lui Lenin de la Casa Scanteii, dar a ca§tigat Leninul
mai avantat propus de Boris Caragea. Atunci, numele sculptorului din
Balcic, Caragea, pesemne i-a sugerat marelui Baraschi sa se gandeasca la
Caragiale de la Ploie§ti §i, cu ajutorul unei palarii ca de magician de circ,
1-ar fi transformat pe octombristul Lenin in optzecistul Caragiale.
Deci rezulta ca cainele care §i-a marcat ca a sa palaria, sau ce
Pavlov 1-a dresat, s-a luat de fapt de ticalosul de Lenin, in retorica
alambicata tipica rezistentei prin cultura. §i tot in spatiul ex-sovietic,
relata articolul, un cateius. de companie, un pechinez foarte simpatic, tot
acest ziarist Cecioni ar fi fotografiat in Cernauti, la statuia lui Eminescu
tanar, realizata de sculptorul Dumitru Gor§covschi. Nebunaticul patruped
§tia sa pravaleasca intr-o veselie buchetele de flori puse fara grija prea jos
de admiratorii Poetului National, turi§ti romani!
El sugera, a§adar, ca chiorul de Co§tei ar fi fost dresat sa se catere
pana pe palarie, dar pentru noi este evident ca fara puterile malefice ale
Priculiciului cu care se inhaitase Tahoma, §i-i placea, performanta ar fi
fost infezabila, nici n-ar fi putut trece de Spitalul Municipal cu haita lui
224
de catelandri incon§tienti, de catele nebune §i de batrani ca Maturici.
Ca sa nu mai zicem nimic de obiectia tare, formidabila, a ilegalistei
celei hidoase ca Moartea a generalului Vasea, cum ca deturnarea puciului
axiologic revolutionar deconstructiv al chiorului ceacar sa§iu de Co§tei s-
a realizat de catre fortele cele mai reactionare parapsihologic, in ce, pe ce
baza? In baza conceptiei idealiste a lui Kant despre spatiu §i timp,
tovara§i! Caci faptele arata ca de la directia Ateneu s-a deviat spre
Intercontinental §i de la Eminescu s-a deviat macularea la un Caragiale
inca neinstalat la 1998 in pozitia din care veselul prozator §i filosof ar fi
putut sa-§i satisfaca impacienta de se uita la Baricada.
Plictisita de-i venea sa urle ca Andromaca §i Hecuba, satula de
elucubratiile ilegalistei ca intotdeauna cand se palavragea despre
fantasme peratologice (streunende Hunde), poate §i geloasa, Vivi§or fugi
§i se refugie oarecum demonstrativ in enormul garaj al generalului Vasea,
sa se joace cu frumo§ii lui prieteni, lupii Corbu §i §arona, un rottweiler
Rott §i un pitbull Pit. Ace§tia o cuno§teau, ca mai venise cu referentul
Garamond, sa aiba grija de ei §i sa se harjoneasca, permitandu-le orice cu
cateaua, luand imagini, cand stapanul tuturor umbla pe la medici prin
Europa cu ilegalista lui cea urata de speria §i Lustratia, §i Moartea.
Ei se bucurara mult de revedere. Atoate§tiutori, cum sunt de regula
cainii rasati, o intampinara la intimidare, aliniindu-se repejor, apoi stand
in cozi §i cantandu-i in cor: Aseara trecui calare/ pe lapoarta dumitale...
Poeta musxaturilor ginga§e se facu a nu pricepe nimic §i se puse a-i
aplauda mecanic ca o papu§ica sau o veveritica. Curand se pusera sa se
pupe zgomotos, bot in bot. Apoi ea incepu sa-i mangaie §i sa-i maseze, pe
rand §i deodata, cu multa pricepere, consolidandu-le dependenta afectiva
de ea, reu§ind sa transpuna sinestezic versurile ei din placheta Cdine §i
Paine in consistentul limbaj tactil, amintindu-le trairile irepetabile de pe
cand il lingea pe fiecare mamicuta lui.
Dar toate emotiile au un starlit: lupoaica §arona se smulse de sub
nefireasca dominanta alfa, ii intoarse spatele §i disparu dupa jeep,
atragand §i pitbullul, §i rottweilerul dupa ea, sa se joace cu o papula cu
rochita botita, sla§iata, §i cu membrele roase aproape complet.
Lupul Corbu, mai delicat, sau poate conform unui joe de roluri
prestabilit, ramase sa tina companie fetei §i se angaja intr-o discutie foarte
abstracts pe motivul Mu§caturii, care apare in poezia ei cand cainele
mu§ca din paine, dar poate fi subliniat §i in volumul concurent, Libresse
oblige, care te trimite din perspective culinara, ca hrana sie§i, la cratita §i
la motivul universal al calugaritei {Mantis religiosa), insecta verde
admirata pentru ca-§ i mu§ca barbatu§ul in pat pana se hrane§te cu el, mod
de celebrare a nuntilor necesare dintre cele mai ecologice cu putinta
teoretic, facand totodata din mascul un dat ontologic irepetabil.
225
- §tii ce, o lua Corbu un pic mai tare, nesuferind sa fie amenintat
de una despre care aflase de la Ionela ca va fi in mod sigur o simpla
maidaneza in viitoarele ei incarnari. Eu §tiu cam multe despre tine,
Vivi§or! De exemplu, am informatii certe ca tu porti absorbante Libresse
Maxi, ca sa te simti mai protejata in aglomeratia din maxitaxi, insa
mirosul meu fin imi spune ca mai bine ti s-ar potrivi Libresse Natural, cu
absorbante inspirate de natura, pe baza de mu§etel §i aloe vera, capabile
sa neutralizeze, sa descurajeze §i sa inhibe aparitia mirosurilor neplacute.
- Corect! il aproba ea fara sa ro§easca, dezarmandu-1. Disuasiunea,
aplicata duhorii ca sa nu se mai manifeste, se bazeaza pe proprietatile
calmante, anti-bacteriene §i anti-inflamatorii ale extractelor de mu§etel §i
aloe vera, nu e nimic mistic in astea! dadu Vivi§or din umerii ei frumo§i.
- Da' sa ti-o tragi cu priculicii e mistic? o intimida complet Corbu,
observand atent limbajul corpului ei de o mare inteligenta emotionala.
- Cine ti-a mai spus-o §i pe-asta? Unchiul Ionel sau capra paroasa
de Ionela?
- Nu conteaza cine ! se enerva lupul ca orice om de informatie cand
afla ca un informator de nadejde i-a fost deconspirat de o femeie.
- Numai el trage cu urechea §i mai face §i poze. Lesbianu' dracu!
- Da, dar faptul ca priculiciul tau s-a eschivat, nu-1 mai §tiu de la
referentul Garamond !
- De la ce sa se eschiveze, ma? Licantropul meu e un barbat
perfect! De cand sunt cu el, m-am inaltat spiritual §apte niveluri mai sus!
Are cunoa§tere luciferica §i cinci viteze, plus airbag cand se rupe
canapeaua lui tanti Cici, daca tineti atata sa §titi toti tot!
- Licantropul tau s-a eschivat de la Operatia Muscatura, de la
proiectul vostru de a-1 demola pe Eminescu, vis nobil conceput pentru a
taia cu macheta, in jungla vietii noastre literare, drumul carierei tale, ori
sa iei Nobelul pe plan extern, ori sa iei Pre§edintia pe plan intern sau
macar Primaria Capitalei! Crezi ca nu §tiu?... Ce latram noi noaptea aici!
- §i de fapt ce vrei! dadu fata sa se refugieze acum in casa,
banuitoare pentru ca era foarte atenta §i observase ca acest tovaras. Corbu
dezinforma prin omisiune, se facea ca nu §tie ca Priculiciul a venit totusj
cu un proiect serios, cu un studiu de infezabilitate, aratand ca Muscatura
nu-si va atinge scopul suprem, care e indepartarea lui Eminescu de la
Ateneu, de pe axa cu Michelangelo scris sus pe cupola §i cu Beethoven
executat inauntru. Atacul unor javre nu va deruta decat pe cititorii lene§i,
formati de televiziuni, care oricum nu ti-ar fi citit tie, Vivi, o placheta ca
Paine si Cdine, ca sa distinga in cdinele ce devord o pdine motivul
universal al calugaritei {Mantis religiosa), care presupune curatenie
sufleteasca desavar§ita, ca a hagiului hrana sie§i, incheiase el cu sadism
evaluarea proiectului, demascandu-se insa ca murise demult ca om, in
zorii modernitatii, §i era intelectualice§te abia la nivelul verismului despre
226
care tot auzim din introducerile in opera italiana. De-aia §i semana Lupul
cu un mare sculptor, pictor §i doctrinar fiorentin, Adriano Cecioni, pe
care il §i imita, purtand nas lung, joben inalt §i baston noduros, irezistibil.
- Scurt pe doi, Vivian, adica eu §i el! §opti rugator tovara§ul Corbu.
Ori el, ori eu! Daca-mi dai §i mie, intr-o divina noapte de inceput de
martie, ce i-ai dat Priculiciului astuia demodat, iti promit ca eu cu clanul
meu §i cu haitele noastre postmoderne de caini de rasa puternici, hraniti §i
antrenati de barosani §i de baroni, il punem pe Eminescu jos, in mazga, pe
vecie, §i nu va mai exista niciun obstacol major in calea ambitiilor tale, sj
ale generalului parapsihopupu Vasea, privind Primaria Capitalei sj
Pre§edintia!
Fata simti un fior cald pe §ira, saliva in exces §i ii intoarse coada
fara a-i confirma ceva precis, dar din limbajul corpului vazut din spate
cum se departa, cainele-lup Corbu intelese o incurajare ca are mana libera
sa incerce, a§a ca se-ntoarse la §arona lui facand pe gelosul §i
ascunzandu-§i bine gandurile §i bucuria, gandind ca de Nobel ii va face o
surpriza vorbindu-i mai tarziu, canalizand conversatia spre adevarata
senzatie de literatura.
- L 'opera d'arte non pud avere per giudice competente che un
artista, dadu deplina libertate veristul Adriano Cecioni poetei sa scrie ce-
o vrea ea, impotriva unor Vasea, Garamond §i alti critici expirati, ceea ce
viitoarea domni§oara pre§edinte de la Cotroceni intelese ca pe un indemn
providential ca totul este ingaduit unei intelectuale frumoase, de§i
latratura con§tiintei morale din strabuni ii repeta ades interdictia Full Nu!
Nu e voie! Lasa!, cand cu vocea de soprana a Simcutii, cand cu vocea de
bariton a lui Ciprian, insa perspectiva de a fi eleganta, celebra, adorata de
popor, haituita de blitzuri §i de paparazzi o turba de placere.
Poetul National nu mai avea nicio §ansa.
Mitul sau avea sa faca loc promovarii pe plan intern §i international
a poetei musxaturilor ginga§e, personajul nostru, Lucida Tahoma.
De fapt, fetei musxate de caini la gunoaie ii era indiferent
Eminescu, pentru ca poeta postmoderna recenta nu crede in geniu, nici in
caii de povara solari, §i dealtfel ea scrie texte, nu poezii, romane sau
eseuri. Ea vinde un fel de scrisorici, de mesaje neterminate, pe care sa le
bricoleze cititorii in mintea lor, cum §i le-ar fi dorit ei sa fie ca sa se
exprime §i sa se inteleaga pe ei in§i§i, fara a fi trasniti in moalele capului
de Inspiratie ca de o Musxatura divina. Ea nu §tia ca marele gazetar de la
Timpul, de§i conservator, nu convertibilitatea de cont curent a monedei
nationale a Romaniei ar fi criticat azi, ci modul in care progresul aduce
beneficii doar imbuibatilor, ducand la nimicirea limbii, poporului.
N-a instigat, a§adar, niciun priculici pe Co§tei la rebeliune.
Cum, prin cine, a organizat agentul imperiali§tilor Corbu Operatia
antieminesciana Mu§catura nu vom §ti decat peste 50 sau poate 75 de ani,
227
cand se vor desecretiza principalele arhive.
Oricum, sugestiile s-au transmis de la caine la caine prin latrare
nocturna, de la garaj pana la containerele de la gunoaie. Cei doi reporteri
de investigatie, Co§tei §i Sumotaru, intrati in istoria literara pentru ca au
descoperit-o pe Vivi§or, de fapt pe poeta Lucida Tahoma, adica pe
viitoarea pre§edinta Wiwine (cum o nume§te presa de la Bruxelles), au
demonstrat totu§i, pe baza de probe, ca lupii Corbu §i §arona ai
generalului parapsihopupu Vasea, impreuna cu rottweilerul Rott sj
pitbullul Pit s-au deplasat in mai multe randuri noaptea, la sfar§itul lui
februarie 1998, pana la borcanul cu polata al lui Mos. Marlett, stabilind
mai multe contacte cu cainii locali, indeosebi cu Maturici §i Cuponel ai
referentului literar Garamond, caruia ii pazeau de infractori Dacia ro§ie.
Practicand intoxicarea, agenta §arona, sub legenda ca ar fi o
emisara chiar a autoarei celebrului volum de versuri Paine si Caine, scos
la Editura Lyrancuy, a reu§it sa-1 zapaceasca pe dulaul Maturici complet,
facandu-1 sa le uite pe catelele Lisa, Cala §i Morena, convingandu-1 ca
Vivi§or, care tocmai s-ar fi certat §i ar fi rupt defmitiv relatiile de comert
afectiv cu Priculiciul, e dispusa sa-i cedeze lui aceleasi drepturi de autor
pe care le avusese mereu indisponibilul Licantrop, fiindu-i §i mai u§or sa
se culce cu ea la orice ora in apartamentul de la bloc, ca vecin permanent,
oricand la dispozitie, de indata ce madam Vidman, demult decedata, ar fi
plecat la tara sau ar fi stat la taifas cu domnul Garamond prin piata. Totul
depindea de ce va face cu boschetarul de Eminescu, daca va dovedi ca
sustine cauza, convingand cat mai multi caini sa participe la actiune.
§i era de a§teptat sa fie foarte multi caini interesati, zvonindu-se
prin piata ca, din cauza conservatorismului reactionar al lui Eminescu,
nici re forma structurala convenita in ianuarie 1998 cu Banca Mondiala nu
progreseaza liberal, nici politicile fiscale, fmanciare §i monetare
negociate n-au convins la aplicare Fondul Monetar International, ba chiar
1-au enervat de n-am mai primit tran§a a treia, de 86 milioane de dolari
(cand Ceau§escu jongla cu miliardele!), ceea ce s-a repercutat negativ sj
in calitatea ratiilor de pomana pe care maidanezii anticipau sa le
primeasca mult diminuate tocmai in dificila perioada de post, specifica
desprimavararii de dupa Tarbacitul Cainilor.
Tragand insa cu urechea la ce discutau sub Dacia ro§ie Maturici cu
eel mai bun prieten al sau, Cuponel, un dulau slabanog §i cam chior, dar
sufletist, Ceacaru, se gandi ca poeta Lucida Tahoma nu e pentru cine se
pregate§te, ci pentru cine se nimere§te, adica pentru el.
Daca se preteazd, inseamna ca ea ar fi rasplatit rege§te, cu tot ce
avea mai bun, pe orice javra, numai sa-1 fi mu§cat pe Eminescu de
picioare, caci tocmai de asta i se plangea Maturici lui Cuponel, ca chipul
astral al poetului este inaccesibil cainilor, mai ales in anotimpul cu
mazga, cat n-ar putea sa se aburce decat pe soclul eel jos al statuii de la
228
Ateneu, mai sus avand a aluneca pe bronz atacatorul nedotat cu material
alpin, oricat si-ar ascuti el ghearele.
In noaptea de marti 4 spre miercuri 5 martie 1998, acest Ceacaru
foarte suplu si foarte agreat de catele, avand si un suflet avantat romantic,
furtunos, nemaiasteptand vinerea din 13, cand ar fi fost lima plina si, dupa
estimarile lui Maturici, cainimea s-ar fi orientat mai bine pe strazile
lunecoase de mazga, initie de unul singur o contralovitura care a
compromis de tot Mu§catura de imagine, proiectata de maiorul
parapsihopupu Corbu, care ar fi demolat pe vecie mitul eminescian,
permitand promoterilor si specialistilor in marketingul literar sa faca din
Lucida Tahoma o candidata Nobel viabila, neramanand astfel din ea decat
o aspiranta la Primaria Capitalei si la Presedintie.
Maturici si Cuponel nu puteau sa nu urmeze haita, dar indopati de
Garamond, incepura repede sa gafaie, ramasera in coada comandoului si,
cu oarecare tristete, renuntara, se oprira sa caute niste hamburgheri sau
macar niste pateuri congelate Fornetti. Cuponel avea ca justificare ca era
minor, iar Maturici chiar avea scutire medicala, tratandu-se cu rimadyl
contra depunerilor de calciu intre vertebre.
Cand consilierul aulic auzi de capitularea lor rusinoasa, ii scrise
imediat lui Pantiusa, la Orvieto, recunoscand cu obida ca mai are dreptate
si stapanul John Hill, reprezentantul permanent al FMI la Bucuresti, cum
ca trebuie sa ne hotaram pentru o tinta ambitioasa, inflatie doar de 37%,
nu sa ne propunem ceea ce de fapt guvernul prognozeaza, una de 45%!
Interesant ca se tinu de Costei si Sumotaru tocmai Cala. Da,
purisanca aia care enervase pe madam Vidman refuzand nu numai pe
Handi eel in trei picioare, zis Trepiedul, ci si pe Maturici, trimitandu-1 sa
stea la coada, in schimb il linsese pe bot tocmai pe acest Costei mai tanar
si mai suplu, care intr-adevar se dovedi un capitan destoinic !
Dar Cala parca nu mai era Cala. Pierduse acel alb imaculat, care o
facuse adulata ca o diva. Dupa atatea nasteri, capatase culoarea zapezii
framantate pe trotuar de pasii trecatorilor. §i sufleteste era ciudata. Ea nu
se ingrijora deloc ca gingasul ei Cuponel nu s-a putut tine de haita.
Iar gingasul de Cuponel o blestema pe ma-sa, sa nu-i iasa prea bine
expeditia, daca 1-a lasat in urma, ceea ce chiar asa aiurea se petrecu.
Chiorul de Costei, fiind si ceata, gresi adresa: harta globala dictata haitei
de Laika din satelit nu se pozitiona concordant cu coordonatele realitatilor
bucurestene din teren. Se produse o ingrozitoare coincidenta, o infamie.
Informat de Morena despre cum a fost, analistul Sumotaru, un
butoias obez, dar deloc generos, ci dimpotriva, necrutator cu opozitie,
facu un misto cumplit nu de chiorul de Costei, ci chiar de poeta Lucida
Tahoma, caz rarisim in istoria noastra literara. Cand haita cam intelese ca
a ratat misiunea, confundand pe parosul de boschetar cu berlinezul NATO
de Caragiale (Ich bin ein Berliner), el avu audienta maxima:
229
- Asta e poeta, bai Co§tei? Tu e§ti chior, n-auzi? Nu simti versul?
AscuM §i tu! Suna ca dracu! Cum poate boarfa asta surprinde in cuvant
ale lumii intelesuri daca § i-o trage cu toti lupii la matu§a-sa-n apartament,
pana §i cu cainii morti!!!... Da, domnule, nu-mi retrag sintagma! Nu te
mai uita a§a la mine! §i-o trage pana §i cu cainii morti, daca e sa
reflectezi pana la esenta la ce inseamna un priculici sau un licantrop!
Treaba ta, Co§tei, eu ma mai bag niciodata intr-o expeditie compromise !
- Nu te bagi pentru ca nu tragi deloc de fiare §i, beneficiind de
atata ecomila din toate partile, ai ajuns un maidanez obez, Butoia§ule, o
lipitoare! il jigni in fata spectatorilor chiorul de Co§tei.
Caci chiorului, chiar daca ratase tinta, nimerind nu la Ateneu, ci la
Intercontinental, §i maculase/ deconstruise nu pe Eminescu, ci pe amicul
acestuia, Caragiale, actiunea de comando i se paruse un succes colosal.
Era pentru prima oara in Istoria Bucure§tiului cand o haita de caini
ataca, precum una de lupi, o tinta situata la o mare distanta de vatra sa!
Co§tei se intoarse triumfator, laudandu-se peste tot, ca ce i-a facut
el lui Caragiale §i ca e doar un exercitiu, o repetitie, pentru ce va urma sa
pata totu§i §i Eminescu, pe care il va da jos de pe soclu, nu altceva.
Veni la Vivian cu o reproducere de pe Google Images, in bot,
pacalind-o c-ar fi o fotografie pentru presa cu ce-a facut el pe palaria lui
Caragiale ca un exercitiu pentru al doilea val de caini, ce il va pune la
orizontala pe Eminescu a§a cum taie plopii vicele Melecan cu drujba.
- Pe palarie, nu in palarie! observa ea cu finete de filolog §i batu
din palme, de§i vedea bine ca e poza unei statuete §i inca una protejata ca
intr-un acvariu, dincolo de un geam, probabil pentru a o feri de
vandalisme, cum face zambind §trengare§te Jeanneke un pipi§or
interminabil, pazita de un grilaj cu lacate, in capitala NATO, Bruxelles.
- §tii, izbucni pana la urma cainele chior in ras, de fapt e poza unei
sculpturi de salon din secolul XIX, cand, §tiu mai ales melomanii, s-au
pus bazele verismului, ale realismului in toate artele italiene ale vremii.
De§i a§ zice ca e mai degraba o opera plastica experimentalista, se
cheama Can die caca, procesul fiziologic fiind surprins printr-o executie
plastica impecabila, Ta§a, iubirea mea, inclusiv cu sugestia de
congestionare la efort a tegumentului fiintei constipate. Dateaza de la
1855, iar autorul este §i pictor mare, §i caricaturist de mare clasa, §i
doctrinar, Adriano Cecioni. Aceasta statueta, aproape contemporana
Olympiei lui Manet, nu mai scandalizeaza azi, ci amuza pe fanii lui
Michelangelo care fac pelerinaj la Caprese, unde casele eel vechi de
piatra nu prea impresioneaza un turist rasfatat, §i atunci s-au adus
reproduceri dupa statui din opera geniului natural, §i s-a injghebat,
totodata, un muzeu al sculpturii italiene de dupa Marea lor Unire...
- Bine, dar eu nu ti-am cerut asta! reteza brusc Vivitel, rasfatandu-
se, suvoiul detaliilor. Eu ti-am poruncit sa-1 deconstruie§ti doar pe
230
domnul Eminescu, nu sa maculezi palaria unui mare dramaturg, care s-a
ilustrat §i in proza scurta. Eu pe Eminescu il urasc! Pe Caragiale il iube'c!
§i parca vad ca dupa ce i-ai maculat palaria nu va mai putea ie§i cu ea in
lume, sa se uite la Baricada de care i§i vor bate joe romancierii
istoriografiei complotiste! Ai obtinut exact contrariul la ce te-am rugat,
Co§tei! Ai sa vezi c-o sa piece Caragiale de la Intercontinental. Iar pe
Eminescu nu il vei putea demola, pentru ca intre timp te vor castra
filoanimalele, § i nu te va mai alege nimeni mascul dominant, calauzitor al
haitei !
§i o ultima precizare.
In noaptea de 4 spre 5 martie 1998, Noaptea Mu§caturii, dolarul era
8-9000 lei, cu putin sub un euro inca virtual.
231
10. Receptivitate §i frustrare
Campania noastra electorala era in acel an de o banalitate crasa,
care demobiliza pe alegatori, meat ei nu mai cumparau carti nici de la
editurile de elita, nemaigasind drumul spre centru, nici de la cele de pe
inelele periferice ale ozeneului RomExpo. Uitasera de tot pavilionul. De§i
multi aspirau la prosperitate, cetatenii parca nu mai citeau chiar nimic,
nici plachete, nici antologii online de poezie, nici proza medicala cum ar
fi Pavilionul Cancero§ilor, §i nici macar bro§uri sau pliante color ca sa
compare, sa coroboreze §i sa composteze programele diferitelor partide
privind solutionarea maidanezilor odata cu inchiderea intreprinderilor
energofage, astfel incat sa putem intra §i noi romanii, fato, in primul sau
al doilea val NATO.
Din senin, un general patriot, Vasea, pe nedrept acuzat de
nationalism, ori trimis la lustrare, propuse a se resuscita sarbatorile
noastre daco-romane de primavara clasice, cele principale, §i anume, in
primul rand, de la 24 februarie pana la Echinoctiul din martie (eventual
pana in duminica orei de vara, cand se da ceasul inainte), Dragobetele
sdrutd fetele, care sa opuna o campanie de Eros §i Shopping romaneasca
de o luna tendintei mondialiste de a ne obliga sa importam caraghioasa
afacere comerciala imperialist-papista§a Valentine 's Day, respectiv, in al
doilea rand, sa se revina pe plan national, in procedura de urgenta, la
autentica serbare populara de mase Tarbacul cdinilor, care era o practica
magica prin virtutile careia se arata alegoric, din timpuri imemoriale,
veneticilor §i provenitilor, cine este aici stapdn, pe acest meleag.
Conform proiectului avansat de generalul Vasea §i de maiorul
Corbu, de Dragobete, varstnicii, indiferent de sex, trebuia sa se preocupe
excesiv, demonstrativ chiar, de ingrijirea animalelor domestice ie§ite din
iarna. Ceea ce probeaza din mo§i-stramo§i umanismul, blandetea §i
dragostea romanului pentru parteneriatul dintre om §i vitele care il ajuta
in munca §i implicit sa poata supravietui chiar in vremuri de incertitudini
asupra a cat se va intinde UE spre Est. Iar flacaii trebuie sa reintroduca in
distractiile sezoniere goana cdinilor, cu tdrbdceald cu tot, fdrd violenta,
ca pe o practica magica paleocre§tina de grabire a desprimavararii.
Invitat la Marius Tuca Show, generalul Vasea a aratat raspunzand
la diferite intrebari, ca partidul lui este tot mai ingrijorat nu de fenomenul
canin, ci de cre^terea pretului gigacaloriei. Inteleptii partidului i§i propun
atunci sa scurteze iarna prin practici magice, izgonind Lupul aducator al
frigului, al gerului, al nametilor, al poleiului §i al zaiului. Adica vom
redeveni ecologici reintroducand tarbacitul cainilor , prin care strabunii au
232
rezistat cu succes atator ierni aspre, accelerand vartelnita duratei sj
atragand mai devreme pe meleag Soarele, intr-un car tractat de cai
sprinteni, compatibil cu faetonul lui Apollo, replica la merkaba biblica.
Pe moment derutate de atata inventica, parandu-li-se ca poate n-au
auzit ele bine sau ne§tiind ce e aia a lua cdinele in tarbaca (o intervievata
adulta declara c-ar fi o expresie explicit obscena), filoanimalele se
repliara insa cu repeziciune §i protestara imediat, mu§cand cu pofta din
imaginea acestui general parapsihopupu cam prea viteaz, fara ca
tampitele sa-§i dea seama ca se conformeaza calculelor maiorului Corbu
§i voteaza astfel pentru poeta musxaturilor ginga§e, Lucida Tahoma.
Partidul le raspunse aulic cu o declaratie stufoasa privind datul
cainelui in tarbaca/ jujeu, ca este vorba doar de o metodd de dresaj
nedistructivd, iar restul e ipocrizie postmoderna a unor fundatii pacatoase
care, in spatele iubirii liberale de latratori §i dincolo de amorul spate-n
spate cu dulaii, importa-ntr-o veselie ma§ini fara taxe §i se preocupa cu
diferite inginerii financiare in carda§ie cu primariile §i consiliile judetene,
cu tot executivul. Ne-am saturat sa tot fim musxati de §mecheri!
Generalul Vasea reveni pe ecrane, insotit de etnologi respectati, eruditi,
reputati §i nepatati, care aratara ca, izgonind Lupul ca simbol al iernii,
departandu-1 de la noi §i celebrand Calul de tractiune ca aducator, in carul
celest, al Soarelui nou, ecologic §i economic, pe langa efectul magic de
scurtare a iernii, cu sporire a recoltelor, §i de diminuare a subventiilor
tocmai cand s-a scumpit gigacaloria, stramo§ii no§tri mai realizau, in
acele vremuri tulburi, de grea asuprire nationala §i sociala, imperialista,
eel putin inca doua obiective cu care poate ne confruntam §i azi.
Mai intai, ca de indata ce debuta cu multa larma tarbacitul, o mare
parte din efectivele de caini vagabonzi (los perros vagabundos) paraseau
in graba Capitala (vremuri de bejenie), stabilindu-se in comunele
suburbane, prin padurile Snagov, Raioasa §i Comana, ba chiar mai
departe, pana la Dunare, necastrati, neeutanasiati, de unde §i vorba
turcului din raia: a auzi cainii in Giurgiu. Mai apoi, cu subtilitatea
neamurilor de statornicie milenara, prin gonirea ca intr-o vanatoare regala
§i simularea maltratarii patrupedelor, bucure§teanul arata veneticului
oripilat obiceiul locului, invatandu-1 cine este aici stapan , §i ca trebuie sa
aiba ve§nic un fel de nelini§te privind cruzimea poporului, mai cu seama
la ie§irea dintr-o iarna grea, cand nu mai poate tolera sa fie gatuit de mdna
pelagroasd a asupririi omului de cdtre om. In fine, cainele insu§i, dat in
tarbaca, recuno§tea ametit puterea omului romdn, capata comportament
submisiv §i, extrem de rar dupa o asemenea lamurire a dominantei,
iluminat, i§i mai permitea a se incumeta a-1 mai mu§ca pe cetatean.
Elocventa spectacolului tarbacului avea, vasazica, un public tinta bine
ales, se batea §aua ca sa priceapa iapa, cea cu burta incapatoare, ca de
popa, dar nu neaparat ortodox. Se punea o limita exploatarii omului de
233
catre om, adica dialectic de catre neom, de catre capitalistul venetic.
Pentru ca distractia cu darea cainelui in tarbaca pentru a-1 ameti pe eel
mai inteligent §i mai fidel animal se practica la ora§ de Sfantul Toader (in
primul week-end din Postul Pa§telui), nu in lunea de dupa Lasatul Secului
ca in mediul rural, §i anume la locuri de distractie cu bautura §i lautari
foarte frecventate, cum ar fi faimoasele gradini ale Capitalei. Important
pentru noi, ca europeni democrati ai unei societati larg deschise, este insa
§i azi mecanismul perfect ecologic, fdra castrdri sau eutanasieri, prin
care inainta§ii no§tri stapaneau fenomenul canin §i ne putem inspira §i
noi, nu sa apelam la expertiza occidentals, neadecvata la realitatile
romane§ti §i care mai este biologic §i distructiva!
- Trebuie mentionat, se puse pe adaugiri redundante un
academician, consilier electoral al generalului Vasea, ca datul cainilor in
tarbaca, fie in lunea de dupa Lasatul Secului, fie de Sfantul Toader, e doar
unul dintre multiplele aspecte ale unei proceduri complexe de fixare a
dominantei. Din nenorocire, necontenitele invazii ne-au ros §i ne-au
distrus o parte a patrimoniului, meat nu mai putem reconstitui toate
procedurile populare. Dar bine ca macar §tim ca (pri)goana cainilor viza
reflexionarea in Romania profunda a unui anume comportament submisiv
§i ca de regula ii ie§ea demersul educativ. Nu numai cainii, ci §i alte
animale sau slugi recunosteau cine e stapan aici !
Caci, ne intrebam, de ce strabunii no§tri nu lichidau pur §i simplu,
de exemplu prin lapidare de catre maturatori §i gunoieri, cainii vagabonzi
aducatori de paraziti intestinali, de purici, de paduchi §i capu§e, de molii,
de boli incurabile ca turbarea §i tetanosul? Iar raspunsul e cat se poate de
simplu: pentru ca maidanezii lor, in acele vremuri patriarhale, nu stricau
nimica. Dati in tarbaca, cainii aceia erau educati, domnule, invatau
ierarhia §i se gdndeau de doud ori inainte de a musca un romdn ! Pana §i
termenul tarbaca era judicios ales incat, prin incarcatura sa semantica, sa
bage §i sa impregneze groaza in cainii mu§cacio§i, fiindca se numea tot
a§a, tarbaca, tocmai masa tabacarului, unde se prelucrau pieile de caine
pentru manu§i, care se exportau §i in Estul Indepartat, ca §i in Vest.
Dar daca tot se face vorbire de Drumul Matasii, as. sublinia ca
tdrbdcitul cainilor dateaza la noi din vremuri imemoriale, ca model
paidetic, ca o practica educativa low cost nedistructiva foarte eficace.
Doare putin, dar spre deosebire de castrare §i eutanasiere, lasa in urma nu
un hoit sau un infirm, un caine lipsit de iubire, ci un latrator educat!
Tocmai de aceea, obiceiul, ritualul, s-a raspandit pe o arie larga, pe intreg
mapamondul aproape. Cum a demonstrat in jurnalul sau de vampir
spiritual, eruditul nostru referent literar autorizat §i spalator de morti Ionel
Garamond, de la daco-romani traditia chinuirii cainilor, ca n-au pazit mai
bine decat ga§tele Capitoliul, sa nu fure galii aliati cu punii Lupoaica
Capitolina, s-a propagat prin sciti, sarmati, khazari, cumani §i mongoli
234
pana dincolo de Marele Zid, la chinezi, care insa nu de Lasatul Secului,
evident, ci la eclipsele de Soare, cum erau §i au ramas desavar§iti
astronomi §i cititori in stele, ei i§i imagineaza §i azi ca un zavod negru de
tot, ca fatat de Morena noastra, numit Tian Gou, devora, sfa§ie, mesteca §i
inghite pe cerul sacru Astrul Suprem, astrul zilei. Iar pentru a-1 alunga pe
monstrul dulau Tian Gou, e §i logic ca trebuie sa-ti bati cainii cat tine
toata eclipsa, de la intrarea Soarelui in penumbra pana la ie§ire. §i sa faci
larma cu tobele tot din piele de caine! De§i, la tehnologia de azi, e mai
comod sa dai drumul la alarme la Daciile §i alte rable din parcarile dintre
blocuri...
- Dar cum era sa iei pe cineva in tarbaca? se interesa o voce naiva
§i dulce, de telespectatoare cu virtuti ca ii cam placea poezia.
- Nimic obscen, nici destructiv, duduita! se raporta imediat
generalul la ea, lungindu-§i de un cot mustatile, ca un hengher intinzand
latul. Tocmai de aceea, ca zicatoare, e ceva vesel a o lua in tarbaca, legat
de ierarhizare §i de dominanta! Psihoterapeutic, tehnic, paidetic, operatia
consta in a prinde catelu§ul intr-un fel de hamac §i de a-1 invarti, a-1
centrifuga in joaca, prin dezrasucirea firelor dupa tensionarea lor, pana
cand, eliberat, el ar vrea sarmanul sa fuga, dar e prea ametit §i atunci
pa§e§te §ovaielnic, fiindu-i foarte greu sa uite o asemenea experienta,
care-1 formeaza pentru un comportament submisiv. De§i, psihanalitic, este
evident ca tot ce poate fi judecat ca trauma ramane doar resentimentul
victimei c-a starnit veselia spectatorilor, imitand de fapt pe cetateanul
betiv turmentat, ceea ce inseamna ca ei nu s-au amuzat de catel, ci de ce
om vicios simboliza! Pariez ca uneori radea §i dulaul, cum face ades sj
romanul, cand i§i rade de el insu§i a paguba!
- Ce rezulta de aici? reveni Lucida Tahoma. Hai sa fim o clipa
logici! Oare nu cumva reiese imperativul categoric ca un intelectual mai
bine creeaza azi §i se afirma civic aici, printre feseni§ti §i feseniste, decat
sa fi avut ghinionul nefast sa traiasca in Romania Regala, unde cainii erau
luati in tarbaca?
- Nimeni n-a pus, manca-ti-as. gigacaloria, problema castrarii sau a
eutanasierii cainilor vagabonzi (stray dogs) in Romania Regala, reveni
inro§indu-se de necaz academicianul. Tarbacul cainilor, ca stapanire a
fenomenului canin, era jucarie fata de genocidul ce se preconizeaza azi: a
jumuli contribuabilul numai ca sa se ocupe §mecherii de castrari, de
eutanasieri, de spitale, camine, hoteluri, pensiuni §i aziluri pentru
maidanezi! Iar ce descrie moftangiul de Caragiale in suvenirurile sale,
Grand Hotel „ Victoria Romdnd ", e mai aproape de mobbing-u\
occidental, ni§te ecomuncitori alunga un caine din downtown, distrandu-
se intr-o modalitate care, intr-adevar, poate fi dureroasa pentru caine, dar
sa nu exageram! §i n-avem noi nas sa declaram ca ne pute a aminti de
Romania Regala! Afla dumneata ca in Romania Regala supliciul cainilor,
235
care nu era niciun supliciu tarbacitul, spre deosebire de castrarea §i
eutanasierea voastra, a fost desfiintat complet inca din 1934, sub
presiunea doamnelor din Societatea pentru Protectia Animalelor!
Datul cainelui in tarbaca, centrifugarea folosindu-se hamacul,
jujeul (un hamac cu bete §i franghii, dar fara plasa) sau o simp la franghie,
dupa cum era bunastarea satelor §i targurilor noastre, sau maiestria
flacailor, reprezenta, dupa cum se §tie §i o voi repeta necontenit, doar una
din modalitatile prin care omul ca Stdpdn i§i impunea dominanta fata de
caine, in acele vremuri intelepte, ecologice, unde nu era nici castrare, nici
eutanasiere §i poate nici adoptie. De fapt, in lunea de dupa Lasatul
Secului se organizau echipe de zece-douazeci de barbati zdraveni, voinici,
adevarati feti-frumo§i, care umblau din curte in curte §i educau cainele
aratandu-§i mu§chii, fie dandu-1 in tarbaca, fie lovindu-1 cu obiecte un pic
contondente, fie zadarandu-1 §i umilindu-1 altfel.
Precum la Pamplona, unde deja traiesc multi romani, tinerii se
disting §i azi, se initiaza §i se initializeaza infruntand taurii Spaniei, a§a §i
in satele noastre clasice, voinicul impresiona fetele apucand cu mainile
goale de plugar pe eel mai fioros zavod direct de falci §i, aplicandu-i
tacticos jujeul, il facea mori§ca, superstitia find atunci ca cine amete§te
mai multi caini, va obtine recolte mai mari de mei §i de porumb hibrid
simplu timpuriu chiar §i pe soluri saraturoase. Evident, schelalaielile
generau o atmosfera de teroare, un vacarm ca de Revelion, care alunga sj
Iarna, incepandu-se adevaratul An Nou meteorologic, §i oricum, pana la
urma cainii paraseau satul §i ie§eau in camp, se refugiau prin tufi§uri §i
vagauni, meditand la cele intamplate §i realizand ca ei trebuie sa
omagieze pe om, ca cea mai puternica fiinta dintre cate creaturi au izvodit
Creatorul.
- Pentru un Pavlov, izbucni in ras doctorita emisiunii, ar fi fost
interesanta observatia ca dulaii mai batrani i§i aminteau perfect ce
patimisera cu un an in urma §i, in ziua tarbacitului, evaluau, pesemne
dupa excesul de hrana, cam cand vine Lasatul Secului §i se ascundeau
singuri, cu infrico§are §i respect neconditionat fata de om, ca fata de un
zeu tutelar, Stapan Atotputernic. Paraseau in masa localitatea din proprie
initiativa, se retrageau in locuri pustii, iar cand se apropia de ei vreo fiinta
umana, chiar §i femeie intoarsa de la servici sau de la munca campului, in
loc sa latre la ea sau s-o mu§te ca nesimtitii a§tia de azi, luau prin limbajul
trupului, cu intreg codoiul incovoiat, pozitii de subordonare, se gudurau
cu umilinta, daca nu incepeau sa schelalaie §i sa urle a jale de departe!
Neexistand pe atunci asistenta medicala pentru animalele de
companie, mentalitatea rurala era bine intentionata: se credea ca un caine
dat in tarbaca nu se mai sperie de alte socuri psihice si turbeazd mai greu.
Evident, multi adaugau ametirii cainilor §i ceva chelfaneala, sau
macar gonirea lor cu tipete §i fluieraturi, tot in scopul fixarii de durata a
236
ierarhiilor, insa eel mai chinuitor trebuie sa fi fost pentru bietele animale
obiceiul numit de unii al ravaritului, care dupa unele indicii consta in a le
freca la fund, cu un lemn negeluit, acolo unde e pielea neimblanita mai
ginga§a, ceea ce ne e u§or sa ne inchipuim ca avea urmari tare dureroase !
- Un asemenea supliciu nu concorda cu bunatatea legendara a
poporului nostru! reveni aici poeta musxaturilor ginga§e. §i am sa va rog
sa nu mai folositi cuvantul ofensiv cdine, fiindca nu toti mu§ca, domnule
academician! E mai civilizat sa ne obi§nuim cu denumirea adecvata,
aceea de latrdtor. Sa respectam §i la patrupede prezumtia de nevinovatie !
Interpretarea supliciilor latratorilor corecta politic romane§te e aceea a
§colii latiniste: dacii au preluat darea cainilor in tarbaca, §i in genere
prigonirea lor la ie§irea din iarna, cam la Idele lui Marte, de la strabunii
no§tri razboinici romani, a caror lupoaica a fost insa bine primita de lupul
autohton. §tim cu totii ca pedepsirea ritualica a cainilor se justifica prin
lipsa lor de vigilenta cand, la invazia galilor lui Brennus (Vae victis!),
Capitoliul fost salvat nu de latratori, ci de ga§tele cele insomniace ale
zeitei Junona! De aceea, eu consider ca luarea cainilor in tarbaca §i in
general orice vexatiune li s-ar aduce, nu are nicio legatura cu bunatatea
primordiala a neamului nostru romanesc, geto-daca, ci este un adaos, un
adstrat imoral strain.
Strabunul geto-dac n-avea niciun conflict cu fenomenul canin.
Dimpotriva, el §i-a confectionat din capul de lup drapel de lupta. §i sa nu
uitam ca romanii au fost atat de impresionati incat nu numai ca 1-au
figurat pe eterna Columna Traiana, ci i-au acordat onoruri supreme.
Urma§ii lui Romulus §i Remus au preluat acest stindard, draco, facandu-1
de acum inainte tot atat de venerat ca al lor, precat aquila, de la un capat
la altul al lumii civilizate !
lata de ce, in cazul in care eu voi fi propusa §i aleasa la Primaria
Capitalei, in spiritul traditiei nu voi tolera nici castrarea, nici eutanasierea
cainilor, care sunt practici straine sufletului romanesc. Cu atat mai putit
barbaria tarbacitului, a goanei §i a ravaritului! Voi interzice orice trafic cu
piele, blanuri §i chiar cu faini proteice, daca ele provin de la caini
sacrificati. Voi eradica coruptia in randul hengherilor care cer §paga
pentru a derula sau a pentru a nu efectua anumite operatii cerute de lege.
Voi crea pe langa fiecare primarie de sector §i la consiliile judetene un
post de etolog, singura persoana indrituitd sa stabileascd daca un cdine
este sau nu este agresiv. Voi sustine, in programul meu electoral, total
opus celui al generalului parapsihopupu Vasea, drept unica strategic de
stapanire a fenomenului canin incurajarea adoptiilor, care e scopul
suprem al teologiei ecomilei, pe care a fundat-o cercetatoarea privata
Cecilia Vidman, sfdnta Madam Vidman, cum i se mai spune de catre
practicanti §i practicante. Tehnic, acest proiect presupune microciparea
tuturor animalelor de companie §i a tuturor animalutelor fara stapan,
237
precum §i un program informatic de gestiune a datelor privind dinamica
migratiei lor dintr-o categorie in alta. Voi simplifica la maximum lista
actelor §i taxelor cerute pentru adoptii. Cine da de pomana la un caine,
trebuie sa fie incurajat de comunitate sa-1 ia acasa, statul obligandu-se sa-i
asigure o subventie decenta in acest scop.
Da, e de inteles ca Mama Cainilor, teoloaga ecomilei, meditase
uneori de fata cu poeta Lucida Tahoma la viitorul doctrinei, §i deci al
maidanezilor obezi, in viitoarea Romanie a prosperitatii atinse la
standarde occidentale, scopul suprem al integrdrii europene fund dealtfel,
teleologic, tocmai nivelarea regionald §i locald a nivelului de trai prin
subsidiaritate.
§i exact prin contrastul cu acest viitor de aur, la care fantaza, avu
tanti Cici impresia, in statia de la Complex, ca atunci cand controloarea a
pronuntat denuntul Uite instigatoarea! pasagerii s-au grab it sa se dea jos
mai cu putere, gandindu-se fiecare la nivelul lui de trai nu la al
animalutelor defavorizate, ba poate §i unora de coborau de regula la cap
le-a indus Dresorul iluzia gandirii, impulsul ca ce-ar fi sa treaca ei putin sj
prin piata, poate dau de vreo taranca in retragere §i aia lasa mai ieftin
ultimele resturi de verdeturi §i de marfa, poate da §i de pomana.
Numai un lup cu ochi mari, inteligenti §i romantici voia sa coboare
§i el, dar cand a auzit enuntul incriminatoriu a ezitat, a facut stanga-
mprejur §i s-a a§ezat protector intre cele doua femei adversative.
Vazand-o pensionara §i in carje, ajutata de un caine, controloarea,
care poate avea §i dansa o mama batrana, a trecut cu vederea de ce-a zis
instigatoarea, fara creier, fara ratiune, ca ia sa nu mai prezinte calatorii
legitimatiile de calatorie organului de control, atitudine retrograda care se
sanctioneaza, argumentul ca de ce n-a venit ma§inili patru§'cinci de
minute parandu-i-se §i ei neverosimil, iar necompostarea biletelor putand
duce la decapitalizarea regiei transportului in comun a persoanelor.
Barbatul coleg mai solid, vazand-o indecisa, ca §i pe baba
plangand, s-a interesat spre fundul ma§inii ca ai cumva probleme pe-
acolo? Dar generoasa femeie a zis ca nu, da-i-ar bunul Dumnezeu
sanatate §i fericire la copila§i, multi ani la maicuta ei ancestrala §i sa
ca§tige familia ei la carti po§tale ProNATO! Ce sa ca§tige? Marina mica
Mercedes ultimul tip ! gandea cu generozitate madam Vidman, observand
simultan ca dubiosul animal fara stapan se interpusese intre ea §i u§a cu
intentii neprecizate.
Trinomul care controlase pasagerii cobori la cap, cu tristete ca n-a
amendat pe nimeni §i fara sa se mire ca o pensionara in carje ramane pe
scaun sa se mai plimbe, fie ca n-are cu cine discuta pe-acasa, fie ca i s-a
stricat televizorul § i a ie§it la spectacolul strdzii. Ei mersera sa se spele la
chiuveta, in baraca personalului fiind canicula, iar §oferul schimba tabla
238
ca se retrage, cand uitandu-se in oglinda mai bine la intarziata pasagera,
i§i dadu seama ca parc-o cunoa^te de undeva §i chiar o recunoscu,
spunandu-§i ca de§i a mai imbatranit §i nu mai are laba piciorului drept, e
doamna gardiana Cici, aia de-1 ajutase candva sa se reintegreze in campul
muncii, gasindu-i o slujba in transporturi, dupa ce se casatorise cu o fata
de gradinari suburbani.
- Doamna Cici, se ruga el de dansa, vad ca tot nu te grabe§ti. Azi
taie socra-miu o capra. Nu mergi cu mine? Ca poate-ti da §i tie vreun chil
de carne... E buna de pastrama, in caz ca nu-i suporti mirosul...
- §tiu eu ce sa zic? incepu sa mustaceasca pensionara abia plansa.
Iar Vasilica, §oferul, apasa atunci pe un butonas. deasupra u§ii,
deschizand-o §i invitand insistent lupul sa coboare. Asta insa ranji cu
ferocitate.
- Ei,'utu-ti gura ma-tii, vrei sa te mai plimbi, ai? Las' ca te scot eu
in afara ora§ului, §i te-ntorci tu pe jos! hotari cu amabilitate §oferal, ceea
ce animalul auzind dadu din coada, ca §i cum s-ar fi gudurat putin.
Era ca o compensatie, in sensul nepervertit guvernamental al
cuvantului, ca madam Vidman, de unde nu cu mult inainte se plansese de
aglomeratie §i lentoare ca de melc, acum se lafaia ca o boieroaica §i
circula singura intr-un intreg autobuz, care gonea pe §oseaua de Centura la
limita legalitatii, un curent de aer proaspat cu esente de parfum de flori de
camp navalind pe geamuri §i facand placere chiar §i la lup.
A fost ca un vis, ca un poem recitat de Vivi, pana au oprit la o curte
§i au intrebat de carne, dar carnea era deja dusa mai in central comunei
suburbane, la bloc, la congelator, fiind canicula, sa nu se incinga. Iar in
dreptul blocului ajungand imediat, au nimerit insa la o scena conflictuala,
fiind acolo domnul primar fesenist inginer Gavrilita cu o drajba, taind
personal ni§te plopi mai inalti decat blocul insu§i, pu§i pe vremea lui
Ceau§escu, poate chiar de Ceau§escu, mai poti sa §tii, ca sa curete
impreuna cu feciorii lui, Grivei §i Ursei §i cu vicele intelectual Melecan,
mai umblat pe §antiere, un teren ca§tigat la licitatie mai demult pentra o
firma de generalul Vasea, prezent in persoana, incat s-a mirat teoloaga
ecomilei §i a coborat valvartej, ca o fata mare la zburator, indignata pe
buna dreptate, deoarece criticul literar o trombonise ca nu mai are timp de
ea, fiindca are de indrumat o teza de doctorat despre lirismul sloganurilor
electorale. Iar domni§oara Gavrilita, propunatoarea, nu s-a prezentat la
discutii, motiva acesta, in scarba, babei, fuga sa la tara.
- A§a ca te-ai dus tu la ea!
Au ramas ei sa se certe, iar §oferal, cam nedumerit §i el, s-a intors
ganditor ca in transa, nu la garaj in ora§, ci inapoi la cap, ca §i cum ar mai
fi avut de facut o cursa, prilej de care a profitat lupul, catadicsind sa
coboare ca unic pasager §i nearancandu-i taximetristului improvizat o
privire macar, dar sa-i mai zica §i mersi!
239
Licantropul dadea foarte mandru din codita, satisfacut ca printr-o
diabolica stratagema indepartase macar pentru o noapte pe tanti Cici de
nepotica ei Vivi, pe care au mu§cat-o cainii la gunoaie de dimineata.
Din cauza magiei lui, doamna gardiana Vidman avu impresia ca
nu-1 mai vede pe generalul Vasea §i ca e tot in statia de la complex §i ca
atunci cand domni§oara controloare a exclamat Uite instigatoarea! ,
calatorii, dintre care eel putin §apte luasera totu§i in serios indicatia ca sa
nu taxeze nimeni, s-au grabit sa se roiasca §i s-o abandoneze in ghearele
terori§tilor. Dar ce o deranja nu era previzibila lor lactate, care
echivaleaza ba chiar frizeaza absurdul, ci ca se uitau la ea cu mila §i
intelepciune ca la una pe care ajunsese de o cata Moartea pe-acasa §i uite
ca tot n-a priceput mersul Lumii: nu exista deceit mdntuire individuald, tu
§i cu familia, eventual clanul. Restul e un fel de hecatomba de caini morti.
Imbatranise degeaba. Dovada ca se mai zbatea ca §i cum s-ar putea
rezolva ni§te probleme, cum ar fi sa nu mearga vehiculele pentru
transportatii in comun incarligate §i macar pe domni§oare sa nu le mu§te
bine hranitii no§tri caini vagabonzi de dimineata la gunoaie, iar care nu
mai este domni§oara, sa bea ceai din ala virgin §i sa se faca la loc, glumea
Co§tei cu Sumotaru, ca sa se incadreze in criteriu §i sa beneficieze de o
protectie mai sigura achizitionand aparatoarele anticaine COSUM.
- De ce plangi tu, mamico draga? i-a zis controloarea, uitand prin
magia cainelui-lup de fata ca tocmai instigase la dezordine, sa nu mai
prezinte lumea legitimatiile de calatorie, dar poate ca era senila.
- Ai cumva probleme acolo? s-a interesat barbatul mai solid,
uitandu-se spre fundul ma§inii §i vazand ca nu mai mi§ca colega lui.
Astfel a trezit-o §i a scos-o el cu brutalitate din visare, din poem.
- Ah, dragule ! Iubire, mi-a zis baba asta nesimtita ca ma implora,
justifica serafic colega, ca daca nu cumva vreau sa intretin relatii sexuale
adulte explicite cu dansa, la ea la bloc, ca domiciliaza aproape, langa
Complex, §i-mi da pastrama de caprita §i o bratara cat un covrig impletit
daca stau hairy goatl
Barbat de moda veche, turbat ca colega are deci probleme, colegul
se repezi glont spre baba, sa dea in ea, impiedicandu-se insa de caine,
astfel incat capul lui se indrepta spre pieptul ei uscat ce niciodata n-a dat
lapte, cu viteza ca ghiulelele cu care a batut Sobieski vreme indelungata
Cetatea Neamtului, macar ca nu se gaseau comori intr-insa.
Brusc insa toata silueta controlorului exploda multicolor ca
artificiile electorale, disparand apoi in atmosfera incarcata din autobuzul
gol, ca firele de cenu§a in bezna noptii.
§oferul §i-a amintit atunci instantaneu c-a avut-o gardiana la
pu§carie pe tanti Cici §i era cu ei un coleg care scuipa pe alti colegi, sj
mai ales pe colege, intr-un mod dezgustator §i nu putea nimeni sa se
organizeze civic sa-i vina de hac, sa-1 dezbare. A venit insa gardiana, sj
240
fara a-i repro§a ceva, 1-a scos intr-o seara pe hoi §i fa§§t! i-a tras o flegma-
n felinare, incat tipul a vazut §i el, cu proprii lui ochi, ce inseamna §i de ce
nu e bine sa scuipi ca un nesimtit, iar de atuncea n-a mai imbalat in viata
lui pe nimeni. Tot a§a, unuia care la bataie a doborat mai multi prin lovire
cu capul in gura, tanti Cici tot a§a 1-a dezvatat §i pe asta, dandu-i un cap
in gura, ca sa simta §i el cum e cand ti-ar da altul cu capul in gura.
Numai ca acum, dupa ce 1-a stuchit ca matele §i 1-a lovit cu capul in
gura pe agresor, ea i-a mai dat §i cu carja intre picioare, cum ar da un
miner intr-o studenta, iar controlorul, atins in zona eterica, s-a teleportat
instantaneu intr-un alt univers, mai astral. Iar §oferul, de teama sa nu
pateasca la fel, s-a gandit ca poate imblanzi §amana oferindu-i ni§te carne
de capra, la al carei miros niciun monstru nu rezista.
Totul e relativ §i tocmai de-aia unii au vazut pe madam Vidman
ducandu-se lini§tita in cocpit la volan cu dom' §ofer, iar altii, cum au sarit
la ea ni§te barbati de la cap, mecanici auto de mancau pepeni in baraca,
separand samburii cu un cutit taios de inox, au pus-o imediat jos, ca ni§te
caini, §i au injunghiat-o, cum §tia §i domnul Garamond de s-a dus la
Vivi§or s-o anunte sa se intereseze la morga, la politie §i pe la posturile
TV.
Dar cand a coborat la blocuri §i 1-a vazut pe Gavrilita, primarul
rapsod manelist suburban, ajutat de feciorii lui, Grivei §i Ursei, taind
plopi cu drujba pentru Vasea §i pentru vicele Melecan, cine era atent ar fi
putut identifica un cucui in cre§tetul babei, iar cine se afla sub vraja
emanata de la Lup, ar fi putut avea impresia ca vede o fecioara cu o
inebranlabila steluta in frunte. In special criticul vedea a§a aratare,
deoarece conform scenariului diabolic in care jucau fara sa-§i dea seama
toti, misiunea sa era s-o intretina pe tanti Cici pe cat posibil toata noaptea,
eventual sa iasa cu ea la furat de pe razoare usturoi antistrigoi sau sa
recolteze ceapa cu sabiile ninja, incat sa ramana Vivita noastra singurica-
singurea in apartament cu afurisitul de Lup la ea.
- Cu a cui aprobare dobori §i pravale§ti plopii, ma animalule? a
sarit pensionara pe primarul Gavrilita, uitand ca venise in comuna ca
poate-i da §i ei un parinte de fost detinut nitica carne de caprita.
- Cu a consiliului comunal, care a votat in marea sa majoritate
defri§area, fiind compus din tarani pro§ti, care nu §tiu poanta cu ecologia,
o provoca sec vicele Melecan, uitand ca se-ndreptase spre ea ca sa
transmits salutari lone lei sale mo v. Totul e legal, distinsa doamna!
- §i care, ma rog dumitale, e poanta cu ecologia? urla sarcastic
pensionara ca o lupoaica, pentru care nu exista mai mare insulta decat sa
se lege cineva de taranime, care daca n-ar mai fi, n-am mai avea ce sa
mancam §i a conservat de-a lungul veacurilor limba §i obiceiurile.
- Poanta cu ecologia e sa bagi pe gura ierbicide §i sa ejectezi
pesticide! o lua in tarbaca primarul fesenist Gavrilita, dar ea privind la
241
Vasea, parca uitase unde, ce §i cum, zise facand ochi de capra inecata:
-Da, din parti!
Apoi se urea singura intr-o Toyota papuc parcata in apropiere §i se
intinse imbietor pe spate ca o vulpe, parca mirata ca se descurca atat de
bine fara carjele ramase in autobuz.
Cazu intr-un le§in senzual, profund §i greu de se trezi abia cateva
sute de metri mai incolo, intr-o casa cu curte multa §i cu curteni multi. De
afara veneau gugu§tiuci, vite, porci, iepuri, nutrii, gaini, porumbei, rate, o
bibilica tipand Pacat, pacat de sdngele vdrsat!, un obsedant fo§net de
plopi strigoi proaspat taiati cu drujba, precum §i sunet de caseta cu ritmuri
de pe malurile Bosforului, de unde sosise candva §i naivul de Baiazid
cerand pamant §i apa, ca auzise de legea opti§pe, de retrocedari, de
reconstituiri ale dreptului de proprietate, dar nu i se spusese ca nu se da
hectare, paduri sau lacuri §i la straini. Alaturi de ea pe macat se afla
Vasea, fara epoleti §i fermecat de vraja care emana din ea conform
scenariului conceput de afurisitul de licantrop.
Ea il pipai cu degetele tremurande, sa se convinga, aievea-i au ba,
§i daca o vrea, deoarece ultima oara cand facuse putin love caine-caine§te
cu nasul eel ro§u al domnului Garamond, acesta i§i scosese ochelarii §i
pusese tot a§a o caseta trimeasa de tricoliciul Pantiu§a din peninsula incat
sa creeze ambianta specific campestra de tabara de creatie. Se auzeau
coco§i, talangi, tractoare, zumzet de albine, privighitori lirice, lunatice, §i
valuri, valuri, albastre valuri de Capri, care pareau ca o spala de
vulcanism chiar pe ea, sub pri virile lacome ale sfinxului de culoarea lui
Maturici, de la San Michele, la interogatoriul ca cine umbla in 2, 3, 4
picioare §i chiar in unu virgula cinci.
- A mea e §i casuta, §i curticica, confirma cu glasul inecat,
injumatatit de emotie, tanarul critic. Al meu e §i Buticul Buticcelli, unde a
taiat primarul fesenist Gavrilita §i cu vicele intelectual Melecan
plopii seculari sa-i faca loc unitatii comerciale, dupa ce a promis Pantiu§a
lui Garamond ca ne trimite haine italiene la chil, dar mai facem §i said cu
pdednele, cum zic localnicii mai batrani la jocurile pentru dezvoltarea
inteligentei. §i la minibig voi desface §i bere la sticla, §i de la dozator,
aranjam cu Mos. Marlett ca asta vor §i locatarii, iar care o sa se pi§e pe
ziduri nu deranjeaza decat pe partea asta mica, nu §i pe partea ailalta,
majoritara, a blocurilor, ca §i muzica ce va fi de sezon §i de bonton, la
cererea spectatorului cu cap de beton!
- Bai richest! i§i aduse aminte tanti Cici de un catharsis de pe cand
mai asculta la Europa Libera §i era mai tanara, dar nu-§i putu pomeni cu
cine. Evident, Ionela nu va mai chinui studenti la seminarii de marketing,
ci i§i va petrece serile fericind clienti aici cu parul ei mov la culoare!
- Evident, ocoli generalul un raspuns ferm, dintotdeauna in viata
asta a noastra pe pamant, scurta §i grea, te confrunti cu contradictia dintre
242
mai multi §i mai putini. Arta vietii este a nu fi niciodata printre fraieri,
printre perdanti, printre cei multi, in multime, cum pare sa fi inteles §i
studentul Cioran, uitandu-se ca un maidanez cinic la ce-§i permiteau sa
comande la Ritz un academician francez §i un profesor american.
-Concret, Vasea!
- Sa n-ai parinti prin pu§carii, pe la canale, in domiciliu obligatoriu
sau macar rau vazuti. Sa nu-ti omoare copilul feseni§tii la cererea
televiziunii. Sa nu te bata cu batele o categorie socioprofesionala
momentan privilegiata, aducand importante beneficii puterii... Sa nu te
mu§te cainii la gunoaie, de§i ei sunt o necesitate obiectiva pentru cine
vrea sa dea pomana §i n-are cui, intr-o societate prospera ca cea
euroatlantica... Sa n-ai probleme cu transportul in incle§tarea
civilizatiilor, iar ma§ina ta de fite sa fie ca §i blindata, in caz de accident
sa planga ma-sa, chiar daca s-a produs necazul fiindca n-ai acordat tu
prioritate. §i sa nu fii cu ferestrele pe partea unde a taiat plopii primarul
inginer fesenist Gavrilita, fost prefect, ajutat de intelectualul Melecan, c-o
sa ai §i rumoare de la popor, §i miros de la excretii, §i dimineata devreme
zgomot de marfa, iar seara tarziu muzica buna, mi§to, free...
- Ah, Vasea- Vasea, ce ticalos e§ti! Vezi, de-aia te iubesc eu pe
tine ! De ce nu mi-ai spus §i mie pana acum de casuta asta a ta de la tara?
Toate declarative tale de avere sunt a§a? Ce-o sa zica poeta naiva Vivi§or
cand §i-o publica versurile politice la editura ta?
- Da, am zis bine, iubire, arta Vietii cu V mare, cu picioarele-n
tavan, desfacute primitor ca-n orice societate deschisa, este din vremuri
imemoriale geniul cum ocole§ti pe du§mani, pentru a nu te prenumara cu
familia ta printre fraieri, ca nu e§ti tu Iov, sa ie§i pan' la urma-n ca§tig sub
protectia varfului transcendental al mafiei! Filozofia ne ajuta nu sa ne
gasim libertatea, ci un Stapdn mai bun! Ceea ce inseamna ca in anumite
privinte e§ti la majoritate, iar in alte privinte e§ti minoritar. Totdeauna vei
avea de ales, cum observa urma§ul meu, Grivei, sociolog, intre doimea
care se tara§te in mizerie, treimea bogatiei nemeritate si amardta sesime a
clasei noastre de mijloc. Iar fii-miu politolog, Ursei, ma completeaza ca
numai cine a avut in el din instinct cainesc sau a dobandit prin studiu
dialectica, Cici§or, numai ala a anexat la trecatoarea sa fiinta §i
prosperitatea, §i fericirea, §i chiar nemurirea. Cu alte cuvinte, iubire,
amandoi fiii mei instrainati, te pretuiesc pe masura ecomilei tale.
Omul bogat e prosper, fericit, nemuritor si implicit cult.
Ei se odihneau pe cear§af, iar moroiul Cupidon de pe acoperi§ul de
tigla al casei vecine, orbit de lumina soarelui nostru romanesc canicular,
continua neobosit sa traga cu sageti cu varf din otel vidia, capabile sa
strabata fara jena §i un blindaj de 5-8 milimetri, poate chiar de un
centimetru.
243
Pe generalul Vasea, de emotie il podidi plansul. Baba gemu
prelung, necheza ca un calut al dracului. Era el nefericit?
Nevasta de-o viata, inteleapta, retractila, discreta §i care-1 ajutase
totu§i in cariera, reactionase unit, la 13 iunie 1990, cu o pareza pe fata, in
stanga, cand s-a intrerupt televiziunea de se vedeau numai pureci §i
capu§e la o ora de varf, fiind saraca §i acum la azil, unde tragea sa moara,
iar baietii erau in Occidentul indepartat, unul sociolog, altul politolog, la
specialized cu §anse mici de revenire intr-o tara unde taticutul lor era
persecutat neprimind invitatie la Serata muzicala nici cand aveau spatiu
amplu, dar acum, cand din motive comerciale scurtasera emisiunea, nici
atata!
Hm, vanzatoare iar! Fir-ai a dracu, Satana! Apriga muiere,
secretara Ionela era fata buna la suflet §i la marketing, dar fiind §i
frumoasa, §i dinamica, §i cu ochi de culoarea mierii de floarea-soarelui,
era uneori excesiv de sofisticata, incat te puneau aceste mari calitati ale ei
in situatia jenanta sa-ti apuci urechile in parul ei mov, sa stai §i sa te uiti
la corpul ei perfect §i sa nu §tii ce sa-i mai faci, cum se §i intamplase mai
devreme in cabinetul de filozofie, pana sa dea telefon primarul c-au facut
rost de drujba §i taie personal plopii la blocuri, ca sa nu zica nimeni
nimic, decat eventual ca il supara fa§aitul noaptea, cand sunt geamurile
deschise, ceea ce s-a §i intamplat mai devreme cu o admiratoare a
dansului, care 1-a votat.
Da, dar Ionela, care ciclic are din abundenta cu ce produce farmece
pentru toate rivalele ei virtuale din Capitala, cica ar fi ascuns un plod la
Orvieto, facut nu numai cu Garamond, ci §i cu Puricila, pizzar pare-se, sj
urat, un cinocefal ca parosul de Eminescu. Iar acest animal cinocefal tine
sa se asocieze la Buticul Buticcelli, operand in sfera serviciilor funerare,
asociindu-i o firma, Laba Trista, de cimitire in natura pentru caini, pisici,
animale mici, nu atat pentru clienti romani, ci din toata Europa, ar trimite
colete filoanimalele pe TIR-uri!
De ce sa depozitezi de§euri nucleare, cita tricoliciul psihopomp
Pantiu§a din filozoful elvetian Bernanos, cand e mult mai banos §i mai
ecologic sa faci cimitire de animale de companie?
Cat despre Vivian, poeta Lucida Tahoma, de§i matu§a ei o cam
oferise pe tava, pentru dupa examenul obstretico-ginecologic §i semnarea
contractului de publicare a plachetei Cdine §i Paine, numai la editor nu se
gandea. I§i completa tablita de valori cu un deliciu folositor §i ei ca
persoana publica, in sensul ca ii deschidea viitorul spre Leul de la
Cotroceni, care pune accent zodiacal pe valoare. Deci nu gandise prea rau
pedagogic vrajitoarea care o crescuse in smerenie fata de Mardagayl §i
era informata de cat de dificila este confectionata anatomic suflete§te,
dupa ce bagase atatea farmece-n poeziile ei, mai toate descantece la
origine.
244
Insa a merge la drum lung cu o persoana atat de intortocheata
launtric, era din capul locului exclus pentru cine la apusul vietii era mai
degraba preocupat sa-§i puna pe hartie mesajul politico-filozofic decat de
a mai fi fericit ca ceilalti muritori: iara§i toalete, receptii, iar copii,
scutece, oracaieli, iar examene, iar frac, diplome, Laudatio, iar pretentii
ca ce are ala §i el nu, ce are aia §i ea va avea §i mai §i, plus cum vor privi
copiii mei cei mari pe cei mai mici, oare nu ca pe o tradare?
Madam Vidman, cum bine observase §i Lupul, care de fapt §i le
oranduise el pe toate sa iasa armonios, era cea mai potrivita persoana cu
care sa-ti petreci ultimii ani intr-o desavar§ita serenitate, cu adevarata
senzatie de ecomila in toate zilele tale. La universitate, generalul Vasea
putea ramane doar ca actionar, caci in rest studentii il tratau ca pe un
reactionar nesincer cand preda teoriile poetice recent certate cu
marxismul. Iar el tocmai i§i daduse seama ca nu aici, printre romani sj
licantropi, ii este catedra, ci in Occidentul Indepartat, unde ar fi putut
preda tinerilor intelectuali conceptia despre lume §i viata a clasei
muncitoare, cu autoritatea inegalabila a generalului, a activistului care §tie
din practicd pe pielea altora ce iluzie tine §i ce iluzie mai trebuie
aranjata. In plus, dosarul sau devenea astfel beton, beton cam de cavou,
caci pe nevasta ilegalista a bagat-o la azil dupa ce §i-a intrerupt teveul
emisia in 13 iunie 1990 damblagind-o ireversibil, copiii §i i-a trimis la
universitati occidentale de prestigiu, sa fie ca un fel de antemergatori, iar
noua sotie, cu laba piciorului drept pierduta in obsedantul decembrie este
martora impacarii contrariilor, consensul diferitelor idealuri fiind astfel
ilustrat prin insu§i amorul lor, asupra justetii caruia vor insista toti
exegetii acestei carti.
- Plang... Plang de fericire! raspunse el mutei ei intrebari,
deprimand-o intrucat ea credea ca are remu§cari ecologice c-au taiat
plopii de pe vremea lui Ceau§escu, poate chiar a lui Dej, §i totodata
euforizand-o, fiindca baba nu se a§tepta dupa ce mancase pe gratis la
viceprimarul Melecan, doar pentru ca un alegator §ofer ii promisese ni§te
carne de capra, sa se ia acum de drujba primarului poet suburban
Gavrilita §i sa primeasca in consecinta gazduire poate pentru totdeauna in
aceasta minunata casa cu curte, de la omul iubit de fapt toata viata.
Orbita de viitorul luminos care i se deschidea in perspective, ea nici
nu se mai gandea la ce-o mai fi cu Vivi§or lasata singurica: §i-a facut, nu
§i-a facut injectia antirabica; §i-a facut, nu §i-a facut ce sa manance din
frigider; §i-a facut, nu §i-a facut programul de recapitulare finala?
Vivi§or. Hm! Vivi§or, n-a facut nimic din toate acestea, cum era §i
previzibil pentru cine n-are obligatii materne fata de tanara generatie §i se
intereseaza de drama ei doar superficial, neintelegand ravagiile morale
create de Mu§catura decalajului dintre opulenta §i mizerie.
245
Vivi§or era in stare sa faca orice, inclusiv poezie, numai sa nu
ajunga in viata printre categoriile socioumane defavorizate. Sa stea
deasupra! Macar asta intelesese de la editorul ei, care tocmai fiindca il
mirosise bine tindea sa i se subordoneze ca un caine §i, neobi§nuit sa i se
intample asemenea impra§tiere a spiritului, fugea la tara sa se mai adune.
De indata ce Co§tei §i Sumotaru au agatat-o la cofetarie §i i-au
prezentat propunerea de colaborare la clipul publicitar COSUM pentru
aparatoarele anticdine, ea, vazandu-se cu doi voinici in casa, apoi cu trei,
fire^te, §i-a pierdut mintile. A pierdut din vedere tot ce-i spusese matu§ica
ei, inclusiv sfaturile cele referitoare la dimineata tinerelor doamne adica
sa se pazeasca de mu§caturi la gunoaie pana la examen. Insa ceea ce este
§i mai instructiv este faptul ca atunci cand, pregatindu-se tacticos s-o
informeze de madam Vidman, ca zice lumea prin piata ca s-a luat in gura
cu aia la cap, care au injunghiat-o ca n-a compostat bilet, disparand apoi
cu cadavrul pe Centura, domnul Garamond a intrebat-o pe nepoata ca din
intamplare ca pe unde umbla Mama Cainilor, iar ingrata din ea a raspuns
cu una dintre cele mai groaznice injuraturi create de creatorul anonim,
intraductibila, ca sa-i faca nu §tiu ce intr-un loc nepotrivit fiind moarta!
Ceea ce i-a oripilat pana §i pe baieti, dar ea a motivat tandru de ce o
injura cu ingratitudine: fiindca a ocupat cotetul de la mamicuta §i taticutul
meu, uci§i de veveritelul Vasilica, §i nu mai vrea sa mi-1 elibereze tocmai
cand am mai mare nevoie de el ca sediu pentru firma noastra COSUM!
Sonetul ei metafizic era o aluzie transparenta ca un asentiment la ce
tocmai spusese Co§tei, pe care il iubea, lui Sumotaru, pe care il iubea, ca
ce bun ar fi apartamentul de la parter, direct prin fereastra cu grilaj sa
depoziteze ei, fiind aproape de Vulcanizare, o parte din productia de
aparatoare anticaine a firmei COSUM!
Vazand atata exemplu oligopedagogic de ce poti sa te a§tepti de la
copii needucati dupa ce te-ai canonit cu ei, domnul Garamond se
bosumfla, din ro§u ca la curcani, nasul i se invineti pe loc. Ptiuu! Fir-ai a
dracu, Satana! Multa vreme, pana sa i se nasca Pentelei, de care barfea
lumea c-ar fi, ca §i Sumotaru, procreat cu Puricila, el o crescuse pe Vivian
ca pe propria lui fiica. Ea a fost adevarata consolare pentru ce-a suferit el
ca sot conjugal cand, infectata de pisici cu Toxoplasma gondii, i-a facut §i
nascut Ionela intai un hidrocefal §i apoi un microcefal, pana sa-§i dea
seama o doctorita de la Sanepid de unde vine infestarea, indepartand
pisicile, iar tovara§ul Vasea, cand se notarise s-o lase, i-a consiliat
insistent pentru o a treia incercare, fiind legat suflete§te, intru fertilitate
spirituala, mai mult de tanti Cici, teoloaga ecomilei, decat de apriga
Ionela, o egoista carnasiera care voia nu s-o scrie, ci sa traiasca plenar
viata, cu adrenalina ca un cutit ajuns la... os, fara a mai aprofunda fie §i
carnal vreunul dintre domeniile spiritului, de aceea §i nascandu-i un
cinocefal, pe Pentelei de-a fugit in Italia sa-§i valorifice imaginea de caine
246
paros, ca boschetarul de Eminescu, la Cinecitta Studios, jucand mafioti
intelectuali, calificandu-se deocamdata pizzar §i bronzandu-se.
Or, tocmai aici e varful de criza al resemnarii in poezia
contemporana, fiindca gardiana devenind inaccesibila, de§i da de pomana
la dulai, iar Vivi§or inflorind pe zi ce trece, apoi fiind din ce in ce mai
trecuta §i mai disperata, avida dupa un rost, i-a propus tocmai lui, nu ca
referent la editura, nici ca inspector de mediu propus de secretara
Gavrilita generalului Vasea, ci ca vanzator de cupoane §i spalator de
morti, sa-i imprumute ni§te valuta de la Pentelei pizzarul aproape pe
degeaba §i, mai in gluma, mai in serios, el n-a zis nu, fiind sub influenta
depresiei acute. §i de unde atata cefalee cu §i fara depresie?
Concret, Lupule: de la banuiala ca dincolo de jocul rimei artizanal,
hidrocefal-microcefal-cinocefal, Ionela §i poetul general Vasea au ceva in
comun, referentului nebun Garamond incoltindu-i gandul razbunarii in
pancreas, dar nerabufnind din poemul adancurilor decat o ostilitate
cronica impotriva sotiei, sub forma unor ruminatii monologale in sensul
silogismului ca cine s-a incurcat cu ciobanescul Puricila, putea sa ia
toxoplasmoza nu de la pisici, cum sustinea doctorita aici, ci direct de la
motanii mahalalei, Cici, caci veneau multi la mate §i la porumbei, unde
stateau ei inainte la curte.
lata de ce, de indata ce Vivian se pronunta cu atata ura §i
ingratitudine ca-i face nu §tiu ce intr-un loc nepotrivit la matu§ica ei,
moarta, fir-ai a dracu, Satana, iscusitul vanzator intelese cu amara
luciditate a maturitatii, atat lipsa de viitor a reveriilor sale, ca
fotografiind-o pentru o cariera model internationala, o va umaniza intr-o
zi §i pe Vivi§or, treaba de care pare-se ca se va ocupa curand chiorul asta,
cat §i prezenta in inimioara lui a unui ultrasentiment de iubire din senin
pentru Ionela mov, care se mai duce inca la serviciu, de§i ar putea trai
doar din pensia lui §i din dobanzile de la banca, §i din ce le mai trimite
Pantiu§a de pomana, insa viseaza §i ea, cu ochii galbeni deschi§i, ca multe
alte femei, sa scape de bloc, de harmalaia latratorilor, a alarmelor auto, a
vecinilor §i a buticurilor cu dozator, sa-§i ia o casa cu curte intr-o comuna
suburbana, unde e primar fesenist Gavrilita, fostul prefect, care le-a
promis ca le da loc de butic chiar in curtea bisericii, ca e terenul primariei
§i e vadul bun, daca trimite fmul Pentelei marfa din Italia, poate intra §i
Vasea in afacere, ca are §i el doi baieti in Occident la marketing, cu
conditia sa aiba actiuni la minibig §i vicele intelectual Melecan, care cat a
lucrat pe §antiere a scris §i poezii legitimate metafizic pentru Ionela, iar
cu doamna farmacista Verdana are doi feciori, teroarea moto a cartierului,
porecliti de §mecheri Grivei §i Ursei!
Din elegiile mai tragice ale poetei musxaturilor ginga§e deducem
ca amorul consilierului aulic Garamond pentru nevasta-sa cre§tea din ce
in ce mai progresiv, incat dincolo de un anume prag al insatisfactiei, cand
247
Vivi^or rosti pentru a cincisprezecea sau a douazecea oara mesajul cu
aparatoarele de caini COSUM §i se cracana putin sa le arate obiectivului
foto mai iscusit, simti ca-1 apuca batul §i, fara nicio explicatie, o lua la
fuga spre cotetul lui, adica pe scari in sus, la etajul trei, unde constata cu o
groaza de nedescris ca tocmai i se intorsese sotia mov de la facultate.
Ionela yogea lini§tita, stand in curcubeu cu genunchii spre fereastra
§i cu capatana data pe spate spre u§a, bogatul ei par mov, despletit,
atarnand ca o salcie pletoasa in ploaie. Nu intrase inca in transa, nu
scosese din garaj merkaba, nu avea acces la baza de date metafizice
Akasia a extratere§trilor, dar era in contact mistic cu infmitul religios, §i
misticismul ei deja incepea sa se manifeste ca o aura in jurul ochilor albiti
de dispret fata de aceasta lume in care nimeni §i nimic nu o mai
satisfacea. Mai mult simti decat percepu aparitia in preajma a iscusitului
ei barbat, umil ca un caine hotoman, pe care il intreba ca prin vis de
cimbru §i de fasole, cum ii comandase telefonic de la secretariat. El i§i
aduse aminte ca la piata a aflat de tragediile lui madam Vidman §i s-a dus
la Vivi§or s-o anunte ca zice lumea ca e demult moarta §i s-a eliberat
cotetul, dar din pricina clipului publicitar al poetei s-a luat cu vorba §i a
uitat cimbrul acolo, pus pe calorifer langa o bratara apotropaica de aur cu
un scorpion din platina, u§or de retinut unde, ca stralucea.
I se paru riscant a da vreun raspuns precis distratei intrebari a
Ionelei §i decise sa ii distraga §i mai mult atentia.
- Ai auzit, zise el cu prudenta, de ala, de uratul ala, de Mike
Tyson?
- Ce s-aud? mormai ea colorat, parca mai interesata de real,
crezand ca e vorba de vreun actor, fiindca ea era impotriva violentei,
sporturilor dure, filmelor de groaza.
Ei ii placeau numai coproductii in care sa planga de soarta cuplului
§i a copiilor, ca §i de iubire. Volumul Paine §i Caine o exprima §i pe ea.
- Cica in loc sa boxeze de zeci de milioane de dolari...
- §i ce-i de ras aici, cum de-ti permiti cand nici nu poti concepe sa
boxezi tu, la varsta asta, §i sa mai ai §i atatia bani!
- Cam e de ras, Ionelo tata, ca asta boxa pentru titlul mondial intr-o
anumita versiune, §i am auzit ca 1-a muscat in repetate randuri de urechi
pe unul Holyfield, care cred ca era de fapt campionul § i nici nu §tiu bine
cum il cheama, fiindca nu era tot atat de cunoscut ca Tyson, care am
inteles ca era foarte iubit de presa, fiindca ea scotea bani pe un viol al lui.
- Acum o sa fie §i mai iubit! Lumea tine de regula cu cine mu§ca!
- Da, dar 1-au descalificat prea repede. §i aia care au platit mii de
dolari pentru un macel de cincisprezece reprize, acuma fac gat! De§i
spectacolul cu Mu§catura facea toti banii. Nu s-a mai pomenit in box!
- A§a-i trebuie boxerului asta, daca-i place violenta! i§i dadu cu
sentinta Ionela §i sari cu vioiciune in papucei, pentru a zabovi la fereastra
248
cu privirile spre containere, unde o catea, Lisa, scapata din apartament, sj
mai multi dulai, intre care Maturici, Sumotaru §i Ceacaru-Co§tei, i§i
etalau fanteziile erotice, preafericita catea confirmand §i in transa
adevarata senzatie de proorocire ca Vivi§or de la noi din bloc nu va mai
ajunge in aceasta incarnare cea mai mare poeta a lumii, deoarece au
mu§cat-o latratorii la gunoaie, indrumdndu-i heideggerian pe alt drum
picioru§ele interminabile, de va Candida ea cu succes succesiv la Primaria
Capitalei, ca §i la Pre§edintia de la Cotroceni... Iar bietul Handi sta
deoparte, in singurele lui trei labe, ochi in virgin triunghi tdiat spre lume,
§i se uita lung, ca un memorialist resemnat, evocand figura luminoasa etic
a teoloagei ecomilei in lipsa.
- Ah, ce vulgara e viata! ofta pisicuta cu tristete §i i se facu foame.
Ce o intriga era ca un caine-lup, educat probabil peste masura de
nu se baga ca Puricila, sta in fund §i batea lenes. din coada, cu dispret
aristocratic la ce-i faceau aia Lisei, de§i putea sa-i impra§tie ca pe
demonstranti cu un simplu marait, spre a se desfata el, ore intregi, numai
dumnealui singur cu sclifosita aia de apartament!
Plimbandu-§i total absenta lingura prin fasole in toate directiile,
Ionela i§i inchipui ca o mu§ca acest lup exact ca pe Vivian, de picioru§e,
de papucei, §i avu un puternic spasm al intregii sale fiinte, incat privi cu
ochii largiti de o mare spaima spre sotul ei, parca cerand ajutor.
Domnul Garamond se inro§i nu numai pe nasul sau earn §i pe
chelia purtata doar acasa la vedere. I se facu frica de cimbru §i ca a scos
ma§ina, dar nu apuca sa scorneasca o noua diversiune, pentru ca Ionela se
repezi la el §i ii mu§ca buzele pana la sange.
Ie§ira din timp §i, cand Ionela privi iar pe geam, cainii plecasera.
- Ai auzit ca oficialitatile americane s-au pronuntat neechivoc doar
pentru Cehia, Polonia §i Ungaria, sa fie primite in primul val NATO?
rupse el tacerea in timp ce reincalzea fasolea.
De fapt, se uita obsedat la un borcan de bulion § i se gandea ca orice
maidanez te poate ucide prin exsanguinare, dupa ce-ti deschide venele. O
mierle§ti chiar daca Salvarea ajunge la tine dupa numai 6-7 minute. De-
aia §i femeia te poate omori, cum angelica Ra§elica Nachmanson pe
turcul Pa§adia, care neexistand la Curtea Veche posibilitati pe atunci de a-
§i difuza pdf-urile online, a pus o sluga sa-i arda Mrtiile.
- Am auzit! il provoca ea facand pe fetita ascultatoare.
- De la cine, fa?
- De la tanti Cici. A venit pe la Vasea sa-1 informeze ca au mu§cat-
o cainii la gunoaie pe Vivi§or de dimineata §i ca e receptiva!
- §i altceva?
- Ca sa fie tandru cu ea maine la examen, ca e receptiva!
- Nu, fato! De NATO, de NATO ce zicea? se enerva consilierul sj
ii trase §i doua §uturi sotiei la gioale, care simti o enorma placere, ca §i
249
cum i-ar fi fost mu§cate amandoua, fiecare de catre alt mascul!...
- Ce sa zica, Ionele? Bine, §opti ea, supusa. S-au scremut vreo
doua ore sa dea o defmitie logico-filozofica la morti.
- Pai ce-are NATO al lor cu mortii nostri de la Revolutie?
- Nu cu ei. Vezi tu, Motanele, orice om beneficiaza de la bunul
Dumnezeu, de la Mo§u, de un anumit numar de zile, iar limba noastra pe
langa a aduce, a baga, a se da, a apuca, a sta degeaba, a o mierli, mai are
§i expresia tot intraductibila a muri cu zile. Cine se curata de avitaminoza,
de nespalare, de frig, de tetanos, de turbare §i mai ales de lipsa de bani de
doctorita, de infirmiera §i de farmacista, zicem romane§te c-a murit cu
zile. Daca tu trebuia de la Dumnezeu sa faci infarct maine, iar eu te omor
inca de azi cu satarul sau cu caterul, asta inseamna sau nu ca am comis o
crima?
-Inseamna!
- Tot a§a §i cu Doamna de Fier (Iron Lady, Doamna de Vidia) pusa
de domnul Clinton la externele americane: putea sa invite pe toti sub
umbrela, §i sa intre fiecare dupa cum ii ies analizele la negocieri, ca sa nu
se sperie investitorii de noi, ca n-am intrat. Interesul in Est e reforma, nu
securitatea! Amanati de la NATO §i aproape sigur de la Uniunea
Europeana, ni se franeaza cu cativa ani buni marile transformari
capitaliste constructive. §i asta e o crima, Motanele. Bilantul se numara in
vieti, scurtate de catre imperiali§tii americani sau, ce mai, se numara in
morti in sensul defmitiei Cici-Vasea. Practic, noi nu mai putem salva de
la inec, de la cimitirul marin, mare lucru din cele vreo cinci milioane de
pensionari...
- E ideea ta, Ionelo, sau a lor? A tandemului socio-religios Cici-
Vasea...
- A mea, draga!... Am sa scriu daca nu intram in NATO un ciclu de
Elegii pentru mortii statistic^.
- §i a lor care dracu idee e?... De cand iti pasa, fa, tie de altii?
- Tanti Cici, analista extremists cum o §tii, apreciaza ca, de fapt,
Occidentului, din ecomila, ii e §i jena sa ne spuna de ce nu ne prime§te in
primul val. §i chiar ca face bine pentru imaginea noastra ca ramane vag!
De exemplu, ea sustine ca n-are nas armata noastra sa fie admisa, dupa
pierderile grele din obsedantul decembrie, cand, ru§inea ru§inilor, nici
macar n-a identificat in ce caine de inamic a tras cantitati inimaginabile
de munitii, cu care ar fi putut elibera de mai multe ori Basarabia §i
Bucovina, ca§tigand §i recentul razboi de la Nistru!... Cat despre Vasea,
nostalgic cum il §tii, el zice cu nostalgie ca daca mai traia tovara§ul
Nicolae Ceau§escu, noi eram azi §i in NATO, §i in Uniunea Europeana,
fiindca se ingrijise sa stam doar formal in Tratatul de la Var§ovia §i a avut
premonitia unica in Est, de a incheia inca de prin 1974, daca nu ma in§el,
un tratat cu Comunitatea Economica Europeana, iar din 1981 ne-a innadit
250
sa pescuim deja trance din apele tulburi ale FMI-ului!
- §i tu e§ti naiva in felul tau! ii mai trase un pumn Garamond, s-o
trezeasca la desert. Nu ne vor initia a§tia niciodata in tainele NATO, sa-ti
imprumute tie merkaba lor, sa te plimbi tu cu ea prin Bacau, cata vreme
feseni§tii no§tri mai canta in familie M-am indragostit de tine, Moscova...
Ionela nici nu raspunse, nici nu lauda cire§ele viermanoase, dar
sigur fara chimicale, alese de referentul literar ca cele mai ieftine din
piata. Se gandi cu nesat la ziua cand i§i va avea casa la curte, cu etaj, cu
piscina, cu psihopompa, cu put absorbant §i cu livada cu vi§ini. Langa a
generalului. De reverie, ochii chihlimbarii luminara cateva minute auriu.
Pana marturisi ca i s-a facut somn.
Sotul ei, Motanel, lasand vasele nespalate, o urma supus in
dormitor §i se intinsera iar pe acela§i cear^af, ca era canicula.
- Acum, se pronunta el, totul este sa nu cadem in pacatul de a lua o
atitudine antiamericana! E eel mai mare pericol pe termen lung.
- §tiu, i-au scris lui Vasea, sa ne avertizeze, §i politologul Ursei, §i
socio logul Grivei. Ce copii patrioti a putut face Vasea cu ilegalista! ofta
Pisicuta. Aia care a aderat la partidul bol§evic tocmai fiindca milita
pentru destramarea Romaniei Regale, ca stat tipic imperialist care asuprea
mai multe natiuni! §i acum, ca sa nu recuperam noi Basarabia, am indicii
ca traduce Crima §i pedeapsd din rusa in limba moldoveana, titlul propus
editurii ei, Editura Lyrancuy, fiind, ce titlu crezi? Mu§cdturd §i
remu§care\ Eu il inteleg perfect, ca s-a luat dupa eseul tau, de§i nu prea le
am eu cu remusxarile. Dar sa n-o la§i sa-ti fure titlul!
- Pai §i noua ne-a scris la fel Pentium, ca ar fi o mare eroare sa
devenim filoru§i, ca de fapt, daca ar putea, Bill Clinton, ne-ar iubi la fel
de mult ca Jacques Chirac, dar are §i el mainile legate de congresmenii de
pe Dealul Capitoliului. §i mai ales de aia, de... Madlena aia.
- Domnul Clinton... e un domn, casca rasfatat Ionela, facandu-i-se
iar foame. Da, iubire, numai baba aia zarghita e de vina! E limpede ca
daca pui o cehoaica in functia de Iron Lady, tine cu cehii. Cu aliatii lor,
ungurii §i polonezii. Dare-ar in ea varcolacii, sa-i mananc eolaeii, ca din
cauza ei era sa mor stand o noapte groaznica la vize degeaba!
Casca §i Motanel a foame, jenat de inflacararea Pisicutii. Dar simti
elemente de panica, fiori, ca atunci cand varcolacii inghit soarele, luna §i
alte stele, incat pe Poezie o ia dracu. I§i cuno§tea bine stapana: era
convinsa ca asta e blestemul ei, sa n-aiba noroc la copii, ci numai in
iubire. Nascuse un hidrocefal, un microcefal, iar al treilea, Pentelei, cam
cinocefal, crescut cu mari emotii §i, bagat cu greu la Petrol §i Gaze,
latrase la Piata Universitatii din balcon, de unde §i gura lumii feseniste ca
1-ar fi conceput ea cat s-a tinut cu ciobanescul mioritic Puricila. Ionela nu
1-a mai primit pe golan, pe maidanez acasa, iar Pantiu§a a abandonat
facultatea, a emigrat §i acum ca§tiga mult mai mult decat putea spera
251
aicea, pizzar in periculoasa Italie, printre caracatitele mafiotilor, de unde
trimite din cand unui prieten calculatoare de second hand §i nimicuri.
Niciodata n-o interesa ce scrie Pentium lui Garamond. Porcarii
barbate§ti. Pisicuta considera §i pe acest al treilea fecior pierdut un fel de
monstru, dupa ce se golanise la Piata Universitatii §i mai ales de cand,
ultim zvacnet al instinctului matern, trecuse pentru el printr-o trauma
umilitoare, salbatica. Statuse singura o noapte intreaga la coada pentru
viza occidentals §i, calcata in picioare ca rasa inferioara, se luase cu aia in
gura mai aprig decat madam Vidman, protestase ca vede ea destula
peninsula pe telecablu, pe canalele lui Berlusconi piratate, §i renuntase sa
mai piece vreodata la Orvieto, la copila§ul ei, dar economisind §i valuta.
Se multumea cu poze color, a§tepta sa se bage §i-n RO po§ta electronica.
De fapt, nu concepea ca Pentium al ei sa ramana fara facultate.
Indarjita, se oferise roaba generalului Vasea, ajunsese sa predea §i
marketing la studenti, ca sa-i cumpere ea cinocefalului ni§te diplome care
dau bine la imagine pentru CV european: licenta, masterat, poate §i un
doctorat in bogatiile subsolului nostru sub genericul Nu ne vindem fara!.
Garamond ingalbeni, fara pic de sange in obraji. De multa vreme
pisicuta lui mov nu mai afirmase despre cineva, roman sau strain, ca este
un domn! Broboane mari de sudoare acra aparura ca ciupercile dupa
ploaie pe fruntea uzata de atatea ganduri a vanzatorului de cupoane.
- Domnul Clinton e un domn, reveni sadic femeia la obsesia ei §i a
lui. El ne-ar primi cu bratele deschise, Motanele... Uita-te numai la ce
suras poate sa aiba! Strambe baga doar Doamna de Vidia a politicii
americane, secretara, secretara lui, pe-aia am eu boala! In loc sa-sj
manance pensia lini§tita, fiind eventual §i mama cainilor de la Casa Alba,
ca madam Vidman la noi la bloc, cotoroanta asta se agata de functie, nu
lasa pe-a§tia mai tinerii sa se-afirme §i ei!
- Chiar daca personalizezi, pisicuto, tot atitudine antiamericana se
cheama boala ta! rase Motanel din tot pieptul sau paros, vazand-o
incordata, gata sa-§i infiga gherutele in obrajii la toti du§manii care se
opun primirii noastre in primul val NATO.
Din patul lor conjugal, de pe cear§af, nu se vedea fereastra de la
spalatoria-uscatoria blocului de vizavi, ci numai ligheanul antenei
parabolice de pe ea.
Pe buza senzuala ligheanului alb, se juca tot ascunzandu-se §i tot
revenind pe nea§teptate, un mic Cupidonel de culoare gri metalizat,
Vasilica. El avea parul netuns foarte buclat §i trase intai din genunchi o
sageata mai lunguiata. Apoi, se intoarse cu spatele §i, tinand arcul cu
stanga, trase prin rasucire practic fara sa ocheasca. Repeta figura §i pe
dreapta, cu aceea§i mi§care gratioasa, reliefandu-§i dosul dulce §i dolofan.
In fine, i§i alese o pozitie §i mai stranie, tot cu spatele, aplecandu-se mult
§i tintind in urma printre picioru§ele durdulii.
252
In clipa aceea domnul Garamond gemu teribil, ca Laokoon, de-§i
scoase alertat capul de sub Dacia ro§ie Maturici, urmat la scurta vreme de
Cuponel, intrebandu-se unul pe altul cine trage din toate pozitiile.
- §tii foarte bine de ce te-am mu§cat! il atentiona cruda pisicuta.
- Nnnuu! De ceee? se zbatu aproape sarind in sus cu toata detenta
Motanel, naucit de durere §i voluptate, incat vedea doar portavioane,
elicoptere, ozeneuri, dolari, benzina §i legaturi de cimbru.
- De ureche! raspunse parca batjocoritor femeia, de§i in sufletul
ei era numai iubire, iubire, iubire.
Doua hohote de ras ingemanate pentru totdeauna i§i luara startul pe
fereastra deschisa ca un supersonic cu doua fuselaje inro§ite de caldura,
iar Maturici §i Cuponel, dumiriti, i§i continuara siesta sub Dacia de la
care i§i luasera §i porecla de la copii: ei erau dacii ro§ii ai lui Motanel.
Nu acela§i lucru lini§titor se poate spune insa §i despre Vivian, care
saliva in exces §i nu prea avea dupa ce sa-§i faca siesta, ca ce mancase ea?
Doua savarine §i o gogo§ica, la care bause un sue cu gust coclit §i ni§te
§ampanie cu aroma ca de piersica, de care injurau baietii de la firma
COSUM ca e contrafacuta ca whiskyul, dar paharutul de lichid dulce
amarui cu pitici o imbatase putin §i doar eficienta conteaza comercial.
Ea simti multa ostilitate intai pentru tanti Cici, ca umbla brambura,
apoi impotriva Ionelei, auzind-o razand ca o pisicuta, cu atata iubire de
invidiat, plus ca ii mersese rau in toate privintele dupa fuga ru§inoasa a
domnului Garamond, abandonand cimbrul vrajitoresc sa se usuce pe
bratara ei.
Un lup cu ochi galbeni §i licaritori, atras de mirosul patrunzator al
cimbrului, aparuse intai la containere, unde se certau mai multi dulai pe
Lisa, dar nu se bagase. El privea fix, nu autoinstruindu-se de la ce-i fac
catelei Maturici, Sumotaru, Ceacaru §i Cuponel, ci benoclandu-se la
cealalta poeta receptiva, din cotetul lui tanti Cici de la parter, unde urma
sa fete caramizi de dolari depozitul de marfa al firmei COSUM, cand
productia de aparatoare anticaine va merge mai mult la export.
Se ajunsese cu ritualul pre-publicitar la secventa in care Co§tei sj
Sumotaru au convins-o pe Vivi§or sa cedeze §i sa-i lase sa-i ia masurile
de picioare centimetru cu centimetru, de la coapsa in jos, ca sa
confectioneze matrite, pentru aparatoarele de lux din plastic in orice
nuanta, flexibil, u§or lavabil §i perforat, ca sa fie comod §i sa nu intre nici
mult material, aparatoare desigur deta§abile dupa parcurgerea zonei
periculoase, simplu cum scoti un sutien doar tragand de ni§te copci.
Animalul mitic s-a apropiat fara niciun fel de frica, a pus labele pe
pervaz §i s-a uitat obraznic inauntru, a§a cum i§i baga o beizadea capul
prin portiera in ma§ina la o fata pe care a mai avut-o recent. Baietii se
purtau corect, fara glume proaste sau apropouri, procedand cu poeta
253
noastra Lucida Tahoma ca ni§te fotografi profesioni§ti, carora le cade-ntre
obiective vreun mare star, ca Pamela Anderson sau Cicciolina.
Ingrijorat, caci o iubea pe naiva Viviana, licantropul nostru s-a
intors cu coada spre gratiile ferestrei, a inceput sa scurme cu ghearele
langa o tufa de trandafiri, care cum imboboceau, cum dispareau, §i,
preschimbandu-§i vocea de pietar in una de domni§oara, zise ca-n treacat:
- De unde vine, fato, mirosul asta de cauciuc ars? De la NATO?
§i tot el, cu alta voce de fata in treacat, raspunse alarmist:
- De la Complex, fa!... A luat foe Vulcanizarea.
- 'Ai taci!
- Da, fa. A trimes privatizatii ma§ina sa anunte la pompieri, ca nu
merge telefoanele, ca lucreaza a§tia la cabluri. Ii a§teapta ca sa vie !
Sincronizat cu aceste voci, Licantropul se mai intoarse odata cu
coada spre romantica fereastra cu cimbru §i bratara. Urma o paraitura §i
imediat unul dintre cele mai patrunzatoare mirosuri, mirosul de cauciuc
ars, navali inecacios in camera lui tanti Cici, transformata ad-hoc in
studio, §i baietii, convingandu-se ca le-a luat foe locul de munca, sarira in
sus ca ar§i, i§i luara catrafusele cu care realizasera videoclipul §i pornira
intins spre Complex sa salveze ce mai era de salvat.
Spre marea lor bucurie, gasira Vulcanizarea intacta §i cu lacatul
pus, dar cum intrara inauntru sa se sfatuiasca ce acte le trebuie ca sa le
inregistreze firma domnul administrator Garamond, se demara intre ei o
contro versa in jurul faptului ca in punga cu casete muzicale, dusa degeaba
ca n-a fost curent in cotetul ala, cazuse din gre§eala §i o bratara de aur cu
un cerber din argint incrustat cu diamante, care valora suficient cat sa se
capitalizeze tanara intreprindere COSUM, daca s-ar fi mers cu obiectul la
Casa de amanet Jovial.
Co§tei, care o iubea, zicea ca trebuie intrebata §i Vivi§or, care tot
detine 5% din societate, dar Sumotaru, care n-o iubea, nefiind genul lui,
era de parere ca banuiala cadea firesc pe domnul Garamond, fiindca s-a
carat dintre ei fara nicio explicatie, parasind la locul faptei §i legaturica de
cimbru, lucru observat cu un zambet ironic, chiar de Vivi§or. Pana una
alta, plasara pretioasa bijuterie, invelita in ni§te polei de ciocolata
elvetiana, intr-un sertar cu ceasuri de pe la clienti, in caz ca o cauta cu
politia, raspunsul fiind ca insa§i fata 1-a rugat pe colegul ei, pe Co§tei, sa-i
repare incheietoarea care era rupta.
Adevarul era ca cei doi partizani se temeau sa se mai intoarca la
paguba§a, socotind ca e timpul sa se intoarca din oras. madam Vidman, de
ale carei blesteme §i vraji se temeau mai mult decat de orice, plus ca la
nervi mai lovea ca un papa §i cu carja.
A§a ca i§i reluara activitatea ca-ntr-o zi de lucru obi§nuita, caci
venise curentul §i o gramada de clienti, care ii cautasera cat fu lacatul pus,
revenira nervo§i pentru a fi serviti.
254
Adevarul fiind ca intre chiorul de Co§tei §i umflatul de Sumotaru
aparusera ca ciupercile dupa ploaie ni§te disensiuni de alta natura, penala.
Co§tei, care o iubea, chit ca era poeta, spera sa obtina foarte mult de la
Vivi, poate chiar sex consimtit, fiindca ea era miloasa §i simtitoare, cum
era baba doar cu cainii nesimtiti de la gunoaie, iar el era ceacar, §i singura
politica de ca§tig consta in a demonstra printr-un val de fapte bune ca ar fi
§i el milos, deci poet. Sumotaru, care n-o iubea, nefiind genul lui, juca
rolul criticului plictisit §i n-avea niciun motiv de a gandi in termeni de
reciprocitate, plus ca i se parea cam stranie logica lui Co§tei ca daca este
el mai milos, atunci este §i Vivi mai chioara §i se va lasa mai moale.
Cu alte cuvinte, in planul sau managerial de proiect, Sumotaru
gandea utilitatea lui Vivi doar in termeni rapizi de scurt viol greu de
dovedit, precum §i ca valorificare a unor bunuri, cum ar fi stralucitoarea
bratara de la ma-sa ei, aia cu scorpion, precum §i, ca TV A, un jder
impaiat pe care il ochise intr-un fel de acvariu uscat pe un §ifonier, nu al
lui Vivi, ci de pe la tanti Cici, poate vreun trofeu de vanatoare de la
generalul Vasea, bun de ie§it la talcioc cu el pentru colectionarii straini.
Adevarul ramanand ca aide Co§tei, amaratul de el, poate ca nu
cunoscuse niciodata cu complexele sale absurde adevarata senzatie, pe
cand Sumotaru, dimpotriva, era un realist fara iluzii, se uitase in oglinda,
nu incapea in ea §i invatase sa-§i plateasca sec toate serviciile erotice,
enumerandu-§i limpede pretentiile, plus ca era sacait dialectic cu un exces
§i de cerere, §i de oferta, din partea unei doamne volubile tot de la
Complex, dar de o uratenie incomensurabila, avand ochelari, nas mare §i
buze paroase, care le oferise celor doi baieti posibilitatea unui ciubuc de
week-end luand in gazda §i dresand caini ai caror stapani plecau pe la vile
recent inaltate sau in constructie, si le ceruse doar sa tie seama ca e lasata
de barbat, de§i facuse doi baieti cu el, care ii erau acum parteneri de
biznis la farmacie, botezati Grivei §i Ursei §i aveau motoare de fite.
Co§tei se ferise sa-§i intineze idealurile, dar Sumotaru §i le intinase,
ca§tiga bine, dar nu putea nici el sa §i le intineze mereu §i atunci, pe
saptamana respectiva stapana lui paroasa ca boschetarul de Eminescu ii
taia ciubucul sub pretext ca s-au plans proprietarii ca, prin statura sa de
peste doi metri §i prin cele peste o suta §aizeci de chile, complexeaza pe
latratorii cei ginga§i incredintati spre dresaj §i gazduire, creandu-le
tulburari psihice §i de comportament remanente, pe cand beneficiara, care
il iubea, gandea ca daca il pune la slabit cu anumite ceaiuri, scoate din el
un barbat integru, mai legitim decat primul, care avea §i matreata, de§i era
primar intelectual din vestita familie Melecan.
Dar avea vreo §ansa Co§tei sa ii raspunda la iubire Vivian cu
aceea§i moneda morala? Nu prea avea, caci a mai vorbi azi de Poezie,
cand a luat-o dracu, e ca §i cum ai latra intr-o pe§tera goala, riscand sa
inhalezi viru§i rabigeni de la liliecii turbati, chiar fara sa te mu§te vreunul.
255
Deci adevarul este libertatea ca pretendentul avea eel putin doua
§anse. In primul rand, banalitatea ca cine se iube§te unul pe altul are
nevoie unul de altul, nu de cultura sau filozofie. Deci dac-ar sta Co§tei cu
Vivi goi in pat, tot despre menaj, cum sa-1 faca mai bine, mai ieftin, adica
despre parole, ar discuta, care era partea net superioara a
intreprinzatorului baiat. In al doilea rand, el se baza pe aforismul
instalatorului Heraclit, chemat de Puricila cand i s-au rupt apele Ionelei,
ca cine pleaca din iubire la drum lung, nu trebuie safaca reflectii rutiere
pe parcurs, daca se iube§te unul pe altul, ca sa nu aiba in niciun caz
necazuri la pat §i sa mai arunce banii §i la preoti sau la vrajitoare,
anemiind bugetul familiei. In fine, dificultatea lor era ca i§i bagase dracul
codoiul, daca nu altceva, in ce era intre ei, obnubiland prezumtia de
nevinovatie care, judecata in stare de ebrietate turbulenta, rezulta ca,
abandonata de cei trei a§a-zi§i barbati in starea de excitatie in care se afla,
dupa atatea ore de pozare, micuta Vivi la putina vreme dupa Ionela,
contemplase §i ea dulaii Lisei, care se jucau de-a afrodiziacul la gunoaie,
§i oftase indelung: Kakia haro$aia budet jizn'l... Kakia haro§aia budet
jizn '!, adica ce gustoasa, ce apetisanta ne va fi viata sub umbrela NATO,
expresie cantata adaptand-o din vreun oratoriu Stalinist, pe care-1 fredona
candva generalul Vasea cu Cocuta lui, constituindu-se §i instituindu-se ca
una dintre cele mai vechi amintiri din copilarie ale amaratei orfane,
crescute cu gust de teoloaga ecomilei, ca pe o catelu§a rasata.
Dar acum, in vis, generalul ii provocase, prin Mu§caturile lui
ginga§e, spasme musculare la nivelul musxhilor fetei §i gatului. O durea
ceva in abdomen, i se zbatea diafragma. Tindea sa intre in convulsii, a§a
de tare il iubea. §i era §i normal sa se gandeasca la unchiul Vasea ca la o
ultima solutie, nu ca la o revolutie, ci ca acela carele, dupa examenul ei de
teoria cunoa§terii confesiv-reflexive a poeziei, ar fi trebuit sa se simta §i
s-o ajute sa-§i procure ce-i trebuie ca sa scape de turbare prin vreo §apte
vaccinuri §i patru reveniri la ser.
Caci oricat de ru§inoasa ar fi fost intr-o lume de succes, de
competenta §i de performanta, ea nu putea sa se sustraga de la a se
prezenta la editura pentru examenul-concurs, fiindca nu fusese mu§cata
nici de fata, nici de sex, nici de vreun alt organ vital situat intre aceste
doua repere, incat sa se justifice un parteneriat liric al Editurii Lyrancuy
cu spitalul pentru o internare in vederea unei monitorizari pe parcursul a
minimum §aptesprezece injectari. Trebuia sa umple cada §i sa-§i
impregneze-n pielea ei catifelata mireasma apetisanta de la cimbru,
fiindca n-avea scapare de la examinare, chit ca intarziind tanti Cici,
facuse clipuri publicitare. Nu era chiar finala, decisiva, istorica
recapitulare, pentru simplul motiv ca spre deosebire de justitie, poezia nu
i§i are un organ al ei, de unde §i paradoxul elegiac ca in lirism coruptia e
practic nelimitatd, cat cuprinde, cum rezulta chiar din titlul Cdine §i
256
Paine, ca jimbla nu se teme de javra ordinara daca iese afara.
Iar Sumotaru, de§i avusese Mrtia de o suta de dolari la el, uitase sa
o mai dea, naucit de mirosul de cauciuc ars prin care fusesera toti
manipulati de o forta malefica sa iasa repede in strada, ca le-a luat foe
Vulcanizarea de care ajunsesera toti trei dependenti prin materia prima
necesara pentru confectionarea aparatoarelor anticaine COSUM.
§i tocmai acum, pompierul atomic, generalul Vasea, nu dadea
niciun semn de viata!
E adevarat ca §i telefonul lui, in ultima vreme, sunai din oras. §i se
forma numarul doar in centrala, dar neintoarcerea lui tanti Cici era un
semnal de alarma ca cei doi batrani §i-au pus in cap s-o lase pe fata sa
umble pe propriile ei picioare tocmai cdnd era mu§cata de amdndoud.
Maturici dormita §i i§i admira ciolanul eel mare pe care-1 gasise
aruncat de la etaj intre trandafirii teoloagei ecomilei. Crezandu-1 pe ciolan
liber de orice sarcina, Cuponel se apropie cu o pofta de-i curgeau balele,
dar se alese cu o chelfaneala zdravana, a§a din principiu, sa se §tie cine e
§eful §i ca-§i permite tot ce vrea in tara asta!
Cuponel se porni sa schelalaie zgariind cat mai multe timpane, iar
Maturici voi sa evite sa i se strice imaginea:
- Taci, ma dracu, de ce urli atata? Ce ti-am facut?
- De-aia, ca e libertate! chelalai §i mai tare catelul. Am dreptul sa
urlu, chiar daca nu se face nimic impotriva Mu§caturii. Macar atata!
Cala se oprise in loc §i se uita scrutator spre Maturici, fara cuvinte,
incat masculul se ru§ina §i intelese de ce purisanca i-a acordat prioritate
ultima oara suplului Co§tei, cu toate ca chiorul nu mergea drept la tinta.
Nimeni, constata Vivi§or, cutremurandu-se la scena Mu§caturii
prin care Maturici il domina pe Cuponel §i recapitulandu-§i ziua, nu
manifestase cu adevarat mila de ea, decat cainele-lup care-i linsese pe
nesimtite ranile in tramvai. Da, i le linsese. §i aproape ca i le vindecase
miraculos. Pentru ca dupa cum se observa cu u§urinta, cainele este
singurul animal postmodern care iube§te cu fervoare omul postuman, iar
noi raspundem la avansurile sale naive, sincere, naturale, cu o barbarie
nemeritata, cu insulte, cu bombeul pantofului, cu piatra, cu stick de bere,
cu ciomagul, cu §biltul, cu bisturiul, cu stricnina, cu soda caustica, ah, §i
cu cate altele, cu ultrasunetele, pana §i cu alice sau gloante, cum a raspuns
actuala putere taranilor nemancati din 1907, iar recent unele creiere
infierbantate §i fara ratiune chiteau sa dea o lectie asemanatoare pana §i
celui mai implicat civic segment al clasei muncitoare, care lupta prin
greve §i prin blocarea cailor de comunicatii pentru curmarea abuzurilor,
pentru o viata mai buna, pentru o poezie egolatra, pentru alegeri
anticipate!
Era in murgul serii §i, de canicula, Lucida Tahoma se apucase sa-§i
257
recapituleze viata pentru examen, aproape goala, cum ramasese dupa ce-a
fugit domnul Garamond la pisicuta lui, iar baietii au parasit-o in starea de
receptivitate in care se afla dupa Mu§caturi §i §edinta foto, ca sa salveze
Vulcanizarea din ghearele focului terori§tilor!
Deodata piepti§orul i se zbatu §i atunci vazu cum multimi de
vinetele ii apar pe sani ca ciupercile dupa ploaie, in timp ce obrajii i se
palesc, unul devenind cald §i celalalt rece, ca o aluzie viscerala de pe cand
se saruta cu chiorul de Co§tei la videoclip §i el avea un ochi de om §i unul
de sticla, cum §i-ar baga ea silicon doar la tata din stanga. Era clipa
hieratica §i lunga la care mai toata lumea a venit acasa insetata de la
servici, se adapa cu §tiri de pe la toate jgheaburile, iar dupa o cina scurta,
sfar§ita-n ceva chiar mai scurt, zis scurtatura, §i somnul a sosit.
Dinspre borcanul lui Mos. Marlett se aude mai tare de la televizorul
de pe raftul de sus, dintre spreiuri, motivul muzical al Dosarelor XXX,
incitand la misterele vietii, care lasa perplex omul de §tiinta, dar se lasa
dezlegate de agenti secreti, fiindca sunt de fapt mai mult crime pasionale.
Ni§te batrane care nu mai au ochi de seriale §i nici auz de §tiri zac
cum stau cainii pe coada, pe treptele calde ale blocului transcendental §i
i§i amintesc, mai nedumerite decat Kant dinaintea abaterilor Eticii de la
deontologic, anii tineri, totu§i ani fericiti parca spre a-i face in necaz
Istoriei ca telenovela, §i vad lamurit cum cade chiar spre scara lor un
bolid ca un fulger, cautand febril pe coloana la madam Vidman hornul,
dar evident negasindu-1 in postmodernitate, luand-o atunci vertiginos in
jos pe teava de calorifer, §i revin la ale lor ca §i cum nimic nu s-ar fi
intamplat, caci §i uitarea e scrisa-n legile omene§ti.
Totul e absolut relativ, a§a ca din camera ei, Vivi§or vedea altceva
decat babele staliniste, vedea, mare, vedea cum vine dinspre containerele
cu gunoaie, lupi§or de miel, tras ca prin inel, cu blanita de pe cap aurie,
aurie ca bratara care uite ca disparuse, poate se facuse nimb.
El, alesul ei, i§i puse mainile de fildes. pe gratii §i ea resimti ca
admira ca la orice tinerel unghiile crescute indecent, fara sa §tie ca ele se
dezvoltasera cu un ritm de cre§tere superior restructurarii, in cavou. Apoi
privi fascinata la ochii lui alb-alba§tri ca de Siberian husky §i impertinenti,
dar buni, §i recunoscu in ei privirea rugatoare §i cuminte, plina de respect
§i admiratie, aducand un prinos de recuno§tinta, a Lupului care o linsese
pe la pranz in tramvai §i pe care il iubea nebune§te ca o nebuna, trendul
fetei fiind o aspiratie spre a mu§ca la randul ei gura aia extraterestra, a§a
ca se zbuciuma receptiv, tremurand de nesat cu buzele arzande, parca
§opteau in murgul serii ca mama, fiori ma iau la spate, iar ma-sa era
demult oale §i ulcele, din cauza veveritelului turbat, Vasilica.
§i a trambitat primul inger in imaginatia ei afectata de evenimente
paranormale incat a inceput sa danseze ritmic toata fereastra, ca §i cum
Priculiciul de la gratii ar fi fost solistul de pe scena festivalului.
258
§i a trambitat al doilea, §i baiatul a inceput sa zgaUtaie de barele de
fier deziluzionand fata, fiindca neindoindu-le ca sa se strecoare decisiv, el
se demasca a nu avea niciun fel de sange in vine, ca anumiti investitori
care vin la noi doar ca sa se afle in treaba, de§i e bine ca vin §i a§tia.
Iar in secventa a treia, din invadator nu mai ramasese decat o balta
la fereastra lui madam Vidman, care sfaraia inspumata ca §i cum toti care
bausera bere la chio§cul lui Mos. Marlett, de la dozator, ar fi urinat acolo,
intre romanticele tufe de trandafiri, fiind canicula.
Deodata, insa, balta murdar aurie s-a facut de argint ca mercurul de
la termometre §i, in a patra secventa, zburatorul s-a ridicat de jos ca §i
cum ar fi avut un cear§af lichid pe cap, furat de la morga, iar Vivi§or,
dansand cu tot mai mult extaz incat i se vindecau cicatricile vazand cu
ochii, cum se usuca cerneala de pe pagina de poezie, ii recuno^tea cu
satisfactie principalele trasaturi umane postmoderne, precum §i cele
antice, sau exotice, de pe cand lupul nostru dac i-a tras-o in Dorobanti,
langa TVR, lupoaicei romane pripa§ite pe-aici.
§i a tunat a cincea oara ingerul de-au zanganit geamurile ca
atuncea cand penetreaza intre blocuri tirul de Coca Cola sa schimbe
sticlele la Mos. Marlett, §i frumosul baiat, impins de dragoste, invoca pe
Mardagayl §i trecu prin gratii ca §i cum n-ar fi fost nici el, nici ele.
Palme le sale lacome se lipira batrane§te de §alele jilave ale dansatoarei,
iar gura lui cea insetata nu de bere Skoll sau Hati de la dozator, ci de
iubire experimentata, se lipi de a ei intr-un sarut de tiramisu care ar fi
putut degenera intr-un caz de vampirism, mai rau decat orice Mu§catura
turbata, daca nu se intampla in aceasta dragoste insolita un anumit necaz
magic pe care vrajitoarea de madam Vidman, demult decedata, 1-ar fi
prevazut mai u§or, iar pisicuta lui Motanel, alta vrajitoare de la noi din
bloc, putin mai greu.
Inainte de a ajunge priculici, baiatul care o iubea pe Vivi§or de
cand o vazuse a§teptand la spital sa vaza daca le aduce §i daca baga
vaccin antirabic frantuzesc, fusese taximetrist neautorizat la un depozit de
mobila §i, cand se rasturnase lasciv cu Toyota Andromaca peste el, i§i
gasise moartea in oglinda, avand nedesfacut la mijloc un brau negru cu
borseta cu fermoar, in care-§i tinea banii firmei.
Aceasta borseta bucluca§a, care in tablita sa de valori trebuie sa fi
insemnat ceva suprem, deasupra iubirii chiar, dintr-o neglijenta a
magicianului ramasese la locul ei in spatiu §i, chiar daca bustul amantului
ocult traversa prin gratii cum tree unii importatori prin vama, de la braul
negru in jos nu mai trecea nimica, ceea ce poate era §i un avantaj in
sensul ca daca paranormalul licantrop era om in jumatatea de sus, cum e
§i Arnold Schwarzenegger, doar ca putin mai insurit, in ce prive§te
jumatatea inferioara, o avea identica suta la suta cu a lupului mitic care o
259
linsese pe Lucida Tahoma, poeta, in tramvaiul 4 1 , care pentru prima oara
in experienta ei lirica descoperea ca nu-i mai vin pe limba luxurianta
cuvinte sa sugereze cat de cat ce resimtea.
§i a buciumat a §asea oara ingera§ul din tabla galvanizata, cu o jale
mustind de intelepciune batrana, iar Priculiciul se zbatu salbatic, ca unul
care stand mult la parnaie, a constatat ca i s-au atrofiat organele sexuale §i
deodata i s-a nazarit, gardiana inchizand ochii, ca are la vorbitor o §ansa.
Gratiile se indoira putin, dar nu cedara §i nici nu lasara macar sa se
inteleaga ca ar putea fi mai maleabile cata vreme nu sunt indeplinite
conditiile de aderare, dupa cum nici Doamna de Vidia a politicii
americane nu lasase Ionelei impresia ca se va abate de la principii, §i va
primi Romania in primul val NATO. Dar spre deosebire de oameni, care
se cred nemuritori §i se comporta ca ni§te risipitori, bietul strigoi §tiind ca
ceasul ticaie contra lui, se smulse urland de disperare din imbrati§area
totu§i cam rece, ca de cupola conceptuala, a Vivianei, §i incerca sa intre
pe u§a din dos, lasata fara lantu' pus dupa fuga precipitata baietilor la
Vulcanizare, astfel incat de la balta §i pana-n casa scarilor la parter se
intindea o singura flama, o singura vointa, pe principiul fidelitatii canine
in iubire: // bat §i il dau afar a/ Sare gardul, vine iar a.
§i aici a intervenit Ingerul a §aptea oara, calm §i sigur de taria
puterilor sale, admonestand necajit dar banal pe Priculiciul neascultator:
- Hola, como estas, Lobison, fir-ai al dracu, Satana!... De cand
umblu dupa tine, ma animalule ! Acum o sa-ti deschida colegii mei dosar
§i pentru tentativa de evadare! Tu-ti imaginai ca doamna gardiana
Vidman putea fi vulpe scapata din capcana fara sa fie §i una bruja, o mare
vrajitoare?
- Nu, domnule, rosti cu resemnare ambigua Priculiciul, fara urma
de regret in ochii alb-alba§tri de husky duios. Am fost un dobitoc!
A§a ca Vivi§or, salivand in exces §i trecand din initiere in initiere, a
constatat cu o uimire nefericita ca balta de argint care ii alimentase
saruturile de iubire, cat era receptiva, demara sa fiarba drace§te, facand
bulbuci mari, pana pieri cu desavar§ire, ramanand locul intact cum a fost,
inclusiv cu pungile de plastic vechi manate de vanturi la zid, lipite cum
sub Tamerlan cetatenii unei cetati erau comasati la zidul alteia, sa urce pe
ei §mecherii care asalteaza orice fel de cetate, pentru bogatii §i sclave, nu
neaparat ale iubirii, ci §i pentru tot felul de alte munci.
Totodata, amarata de orfana, fiindca tot ajunsese sa se uite acum
mai bine la calorifer, ca o adevarata Lucida Tahoma, i§i dadu seama ca
intr-adevar i-a §utit dinauntru sau dinafara cineva bratara de la ma-sa, pe
care ii daduse prin cap o clipa la spital s-o amaneteze, ca sa-§i ia vaccin
antirabic frantuzesc fara a trebui sa recurga la practici de care pe urma ar
fi ro§it. Da, toate trendurile Mu§caturii duceau spre turbare!
De atata frustrari, necazuri, paguba §i nenoroc, poeta nici nu mai
260
putu suporta sa fie con§tienta §i cazu jos, lata, de§i avea silueta atractiva,
intr-un greu le§in vecin cu somnul, aproape goala de canicula §i cu
picioarele mu§cate indreptate spre fereastra deschisa §i ea catre cine s-o
nimeri, ca un simbolic repro§.
261
11. Pre§edinta de la pre§edintie
Generalul Vasea i§i platise in ultima vreme mai multe aparitii in
talc§ouri, impunandu-se interlocutorilor §i publicului prin inteligenta sa
sclipitoare, prin experienta de viata §i prin clarviziune. Cota sa de
popularitate avu salturi repetate, iar increderea populatiei crescu exploziv
cand el prevazu un cutremur, un mariti§, eliminarea unor subventii §i a
echipei nationale, ca §i incremenirea cluburilor intr-un fotbal incalificabil,
apoi prabu§irea handbalului, ba chiar a gimnasticii, falimentul unor mari
edituri §i scaderea in mai multe randuri a nivelului de trai.
In schimb, pe surse, unele pove§ti cu poeta Lucida Tahoma, abia
instalata la Cotroceni, puneau in discutie sentimentul de securitate §i de
siguranta nationals, fir-ai al dracu, Satana! Intr-un week-end, pre§edinta
mu§caturilor ginga§e, iubindu-se cu majordomul (nume de cod Lobison
pentru sepepi§tii realismului magic), convocat in cabinet cu o blana de
lup pe brat, se pomeni boita, fara actiunea vreunei cosmeticiene, din
§atena complet blonda, cu par nu ondulat, ci cret, miracol care nu-i
conveni deloc, fiindca pierdu o groaza de timp cu coaforul Vasilica §i
manicurista ca sa-§i refaca imaginea.
Generalul Vasea, atras feromonic la fata locului, in competitie, de
vechi amintiri de pedant diarist, o gasi in budoar singurica, fara niciun
licantrop sabotor, descoperind cu manie ca e perfect inchisa fata de el, dar
ca starea cataleptica ii permite poetei sa intre in levitatie, sa planeze lin
peste fosta Academie bol§evica §tefan Gheorghiu §i sa se rarefieze pana
la dematerializare, spre a se trezi dintr-un somn greu, bine informata
despre cum traiesc muncitoarele de la fosta APACA sau profesoarele de
la liceul Tudor Vladimirescu, salariatele §i functionarele de la alte
intreprinderi si organizatii mai noi sau mai vechi, mai mult sau mai putin
privatizate, cum se descurca ele cu banii de la o leafa la alta!
Frustrat, generalul parapsihopupu socoti ca daravelile sociale
privesc guvernul, nu viata spirituals, care e apanajul prezidential firesc,
a§a ca pentru a nu se pronunta, avu de ales intre a frunzari o noua
traducere a plachetei Paine §i Cdine §i a deschide televizorul, potrivit
exclusiv pe canalul televiziunii faraonice de stat.
Sa ne amintim ca placheta Paine §i Cdine ar fi trebuit sa conduca
pe Vivian (Wiwine, cum o rasfata azi presa de la Bruxelles) spre eel mai
anost anonimat, daca n-ar fi fost Mu§catura. Dar doi reported sufleti§ti,
Co§tei §i Sumotaru, trimi§i de o mare televiziune sa filmeze in catu§e pe
un corupt ridicat de mascati de la amanta, tocmai se blocasera in trafic §i
262
ramasesera cu buzele umflate.
Intorcandu-se boto§i, riscand sa-i ia in §uturi §efii, zarira ciopor de
oameni la intrarea la noi in bloc, iar referentul Garamond facu o
declaratie de genial relationist, chit ca nu §tia cu cine are de a face:
- Au mu§cat-o cdinii de dimineatd la gunoaie pe poeta Lucida
Tahoma!
A§a bagara a§tia §tirea in prime time, cu tot cu tonul solemn al
referentului, iar mutrita fetei placu, dupa cum avura succes §i picioarele.
Interesant este, de notat pentru istoria literara, cusurul fetei ca ea
nu-§i calculase, facandu-§i un nume, decat beneficii scriitorice§ti, adica sa
reprezinte Romania in diferite manifestari §i competitii, dar un ziar foarte
politizat ii deschisese mai bine ochii, prin titlul incendiar Cdinii
guvernului au mu§cat-o pe poeta Lucida Tahoma la gunoaie!
Toate astea se uitasera §i, blazat, generalul alese sa deschida
televizorul. II plictiseau inovatiile naratologice din noul ei proiect de
roman, o carte povestita cititorilor chiar de laptopul ei prezidential.
- Eu sa scriu bestselleruri? facea pe modesta Lucida Tahoma. Eu
sunt autoare ! Bestselleruri scriu doar gazetarii !
Mai intai aparu mini cu purici, apoi insu§i ciobanescul mioritic
Puricila §i, in fine, eel cu care o imparteau ei pe Ionela, referentul
Garamond, directorul Redactiei §tiri, care seniorul Paparazzo sta cu
mobilul pregatit in frunzi§urile tufi^ului de lemn cainesc nu de la noi de la
blocuri, ci de la Cotroceni, pe cand Lucida Tahoma, in cadrul ferestrei
brancovene§ti, pe fundal cult Biedermeier, manca o piersica dulce,
zemoasa, mediteraneana. Mu§catura cu mu§catura, carnea piersicii mereu
rotita in sensul invers celui trigonometric, se imputina vazand cu ochii
dezgolind explicit samburele, iar balele reale sau presupuse facura pe
cameramanul amator sa renunte la videoclip, socotind ca daca §i-ar duce
la desavar§ire proiectul, critica de specialitate §i orice client din biznisul
publicitar ar considera ca produsul este de un dezgustator gust indoielnic.
Piersica insa avea bun gust §i putin ii pasa Tahomei ce gandea
vecinul ei de bloc, ajuns la o varsta matusalemica, adica la intelepciunea
ca nu mai exista pe lume decat amorul platit, incat le explica pe micul
ecran, ca un ticnit, cetatenilor, precupetelor din piata, ca iarna e patronata
de Domnul Lup in sensul ca patronatul ei, ca anotimp, e format numai din
lupi, dupa cum patronatul verii e compus din patroni care necheaza,
pentru ca dan§ii sunt cai, dar nu unii de colectie ca ai pictorului Degas, ci
ni§te juma-de-intelectuali formati pe apucate, aducandu-se furajele
euroatlantice in taberele de creatie de aici sau ducandu-se ei stagiar in
primul val la fabricile lor de nutreturi concentrate, adica nechezoli. Din
vina lor, Romania va retro grada repede, ca echipele trimise-n Divizia
Nationals de judetul Ilfov, §i e rolul providential al domni§oarei
pre§edinte Lucida Tahoma sa o rebage-n UE, oricat de mari ar fi
263
sacrificiile pentru promo vare la care §mecherii obliga pe fraieri!
La a§tia nu prea e lucru curat, i§i increti fruntea generalul. Fir-ai a
dracu, Satana! Vita de la montaj, pesemne pisicuta de lone la, a lipit-o aici
pe domni§oara pre§edinte Lucida Tahoma explicand balbait cetatenilor ca
ambele acceptii pentru cdinele vagabond (comunitar) au o semnificatie
profunda in tot Estul, indiferent daca Romania va intra sau nu in noul val
NATO. Termenul grecesc ekevQepoc, gku^o<; se refera la cainele liber, la
boemul fara nicio obligatie, care se poate dedica artei clasice cu
seninatate deplina, netulburat de inflatie sau de §omaj. Iar denumirea
§tiintifica a58G7iOTOc; okvXoc, este inca mai semnificativa, sintagma
referindu-se la cdinele fdrd Stdpdn ca la un caine scapat de DESPOT,
evocat de o intreaga poezie neogreaca, afirmata §i recunoscuta pe plan
international pana la incununarea Nobel multipla, cum voi fi §i eu.
Numai ca in emisiune §i in casele telespectatorilor patrunse
miraculos o cu totul alta interventie decat la Cotroceni pe firul scurt, a
poetei din ce in ce mai implicate civic.
- Tovara§e Vasea, ii opri ea din telecomanda receptorul, cata
vreme noi vom mai avea caini autonomi fara stapan - ca le vom zice caini
comunitari sau vagabonzi, nici nu conteaza - tot atata vreme, iubire, vom
fi §i noi romanii ni§te creatori liberi spiritual, sa ne apropiem ca
neogrecii de un Nobel literar. A§a ca nu te mai lua de cainii §i de
priculicii no§tri cu tarbacitul §i cu amenintarile, ca te dau afara din
cabinetul meu cat ai clipi !
Iar multimea era cu ea, cu domni§oara pre§edinte, a§a ca cerea doar
capul lui, al generalului, strigand lozinci greu de interpretat.
Ie§i afara, javra ordinara!
Fara violenta! Fara violenta!
Ia-o pe ma-ta in tarbaca, sa se ieftineasca gigacaloria!
Phuuu ! Lovi-te-ar turbarea !
Noi muncim, nu gandim!
Fir-ai al dracu, Satana!
Banii contribuabilului pentru oameni, nu pentru caini!
Lasati-ne sa muncim!
Moarte maidanezilor ! Vrem eutanasiere, nu castrare !
Vrem mediated occidentalizate, nu subventionarea adoptiilor de
caini!
General cu parul cret f... lebada-n cotet!
Afara din tara cu filoanimalele !
Ie§i afara, catea ordinara!
- Tare ma tern de o presimtire, se luminara ochii pre§edintei
mu§caturilor ginga§e. Mai §tii, Vasea, hamacul ala de lux, cu care ne-am
intors noi din Bahamas?
- Cum sa nu! Dar mai interesanta mi se pare videocaseta pe care a
264
tras-o cu noi majordomul tau, Lobison!
- §tii ce-ar fi amuzant? izbucni ea in rasul copilaresc de altadata.
-Ce?
- Sa ie§i afara, javra ordinara, §i sa te dea amaratii a§tia in jujeu, ca
pe Motoc! zise ea enigmatic, parca imitand pe lone la cu caracterul ei
imuabil, ceea ce nu bucura pe fostul editor chiar deloc.
Fir-ai a dracu, Satana!
Leul eel negru al Cotrocenilor, in calitatea sa de majordom care
pune accent pe valoare, respectat de toti, conduse pe cei doi ziari§ti straini
de Palat, pe Maturici §i Morena, in anticamera dinspre budoarul
domni§oarei pre§edinte, care avea sa-i cheme imediat, dupa ce vor mai
medita putin, stand in cozi pe mozaicul rozalb decorat cu roza vanturilor a
serviciilor secrete, cum vedem cercuri-cercuri §i pe coperta Muscaturii.
- Nu vom rezolva niciodata nimicurile zilnice intr-o modalitate
care sa satisfaca pe toata lumea, avea sa ne comunice tuturor domni§oara
pre§edinte in declaratia de presa ce a urmat intrevederii. Ace§ti caini
mu§cacio§i ne vor necaji §i in continuare, stimati concetateni, indiferent
daca scandalul maidanezian se va rezolva la noi prin castrare, ceea ce i-ar
aduce la obezitate, prin eutanasiere, prin adoptii sau daca nu se va
progresa deloc. Ca una care am ajuns sa fiu aleasa pe baza teoriei
haosului, printr-un incident catastrofic, in aceasta suprema functie,
concret pentru ca m-am ambitionat sa public o placheta de versuri de
debut, Cdine §i Paine, §i drept represalii magice pentru neputinta mea de
a nu scrie in versuri, am fost musxata la gunoaie de dimineata langa bloc
de ni§te animale turbate de-ale opozitiei, in scopul destabilizarii tarii, tin
sa exprim inca o data convingerea mea profunda, sincera, ferma, ca este
numai o diversiune mediatica ordinara §tirea infecta, infestata pisice§te cu
Toxoplasma gondii, lansata de intelectualii, de nechezolii opozitiei, ca pe
Poezie a luat-o dracu! Nu pe ea, pe Poezie, a luat-o dracu, ci modul
nostru de existenta e pacatos, are un stil deficitar, se preteaza la mu§caturi
ginga§e, stimati concetateni! Pe altii o sa-i ia dracu chiar inainte de a ne
lua pe noi noul val NATO, pentru ca ne preocupam prozaic mai mult de
bunastarea ca sa nu suferim niciun fel de mu§caturi, fir-ai a dracu, Satano,
cu cocul tau, decat sa traim decent ca ni§te adevarati cre§tini §i oameni
educati, gata a se jertfi pentru orice sacrificiu, adica poeti, alegatori care
citesc, viseaza, traiesc §i scriu poezii, pe care le publica pe suport de
hartie §i, mai nou, pe suport electronic, iar maine se vor inmulti ca
bloggeri incepatori...
La doi pa§i de Leul eel negru al Cotrocenilor, de-a dracului ce se
facuse, dupa ce ca se preta la a intoarce vrajitoarelor vrajile satanice,
dandu-le Raului in direct, poeta musxaturilor ginga§e Lucida Tahoma,
265
tocmai se antrena la simulatorul de negocieri cu NATO, cu UE §i cu FMI,
cand fu anuntata de consilierul ei, Priculiciul, ca doua fiinte aproape
umane tin cu tot dinadinsul sa-i vorbeasca, sa i se adreseze personal, sub
acoperirea de ziari§ti straini. El, personal, ca un leu care pune accent
zodiacal pe valoare, i-ar da fire§te afara, dar e nelini§tit de cabala
MM+WW ca ei se prezinta drept Maturici §i Morena, iar ea e rasfatata de
presa drept Wiwine, Wiwine de Brussel.
Pe uria§a plasma a simulatorului aparura a§teptand rugatori la
poarta doi petitionari maidanezi, unul alb-bej-cenusTu-negru, altul negru
cu putin alb, ambii de o umilinta, un bun-simt §i mai ales de o tristete fara
leac, sfa§ietoare.
- Ce e cu a§tia aici? tresari cand ii recunoscu Ta§a, focusandu-§i
privirea pe roza vanturilor din pavajul roz-alb, caci jalea lor neexprimata i
se transmitea paranormal la greu. Avea o apasare pe piept, ca atunci cand
lenjeria ta cea mai fina a ajuns la o vrajitoare care a clatit-o in apa de la
scaldarea mortului. Ii venea, ca un inec in valuri NATO, sa izbucneasca
in plans §i, de atata mila §i deprimare, sa se sinucida. Suspina: viata mea,
oh, my Dog, parc-ar fi romanul textualist-mondialist al imposibilitatii de
a nupublica ce ti-aipropus capoetd. Fir-ai a Raului, Satana!
- Au venit cu o jalba de la noi de la bloc, dadu prudent din coada
Priculiciul.
- Ce jalba? De ce jalba? De ce sa ma caute tocmai aici? dadu din
colt in colt fecioara musxata la gunoaie. Acasa la tanti Cici nu ma puteau
contacta? Sau sa-mi trimita un email?
- E urgent, domni§oara!
- E pe dracu urgent! Parca vad ca i-a trimis vrajitoarea de lone la,
ca sa ma ru§ineze presa opozitiei ori ca le fac favoruri, ori ca nu le fac !
Cum ai solomoni-o, tot pierzi la imagine jumatate dintr-un intreg, cand e
de rezolvat ceva. Pierzi pe cei care nu vor sa se rezolve. A§a patesc
totdeauna intelectualii fara cinism de axis mundi, fraierii care nu ocupa sj
nu conserva ca pe o reduta o pozitia de centru!
Brusc, agentul Lobison o incuraja dandu-i un pupici sur la nuque,
cu adevarata senzatie de briceag de brand Agatha Christie, §i Wiwine,
imbarbatata, numai ce taie o mutra omphalica §i se hotari sa-i primeasca
pe ambasadori. Apasa pe un buton §i comanda hrana pentru caini, dar §i
pentru pisici (pesemne din motive contrainformative, la deruta). Apasa pe
altul §i ordona unui ochelarist de informatii tanar, cu par decupat
militare§te:
- Vreau de la analize-sinteze, sa mi se trimita urgent o recenzie la
volumul lui Gheorghe Iova, Cdlare pe muscatural §i dosarul cu ce vraji a
mai facut nevasta consilierului aulic Garamond, directorul Redactiei §tiri.
Dupa care, ca orice politican de mare clasa, lasa cuplul de emisari
ai cartierului nostru sa intre in Salonul Rozei Vanturilor, fara a le acorda
266
la inceput nicio atentie. In schimb, se puse a se conversa cu toate slugile
de prin Palatul Cotroceni, pe care le putuse aduna in pripa generalul,
instruindu-le sa se joace cu ea de-a consilierii pe diferite probleme.
Se faceau ca analizeaza de ce am ratat noi primul val NATO, fato.
Un factor defavorabil va fi fost faptul ca in Asia era criza fmanciara (de-
au §i ajuns sa-§i caute norocul la Bucure§ti investitori japonezi ca Hajime
Hori!), iar Occidentul credea Europa sanatoasa! Dar economia noastra
trebuie sa fi fost factorita de i-a descurajat de tot pe decidenti. De cand
venisera intelectualii la putere in toamna lui 1996, §omajul crescuse intr-
un singur an de la 6-7% la 10-12%, iar inflatia de la 57% la 87%, cifre
din memoria unei spalatorese, dar aproximativ poate ca exacte.
Aici, Maturici al Morenei, vazand ca nu-i baga nimeni in seama, sj
intuind ca nu poate reu§i decat prin diversiune, deschise botul ca o palnie,
ca o vuvuzela, spre tavanul roz tapetat cu rozete ale vanturilor §i,
balbaindu-se putin, i§i drese vocea, apoi urla un destul de infiorator:
- Ai lav-iuuuu!
Cei prezenti aplaudara, iar domni§oara pre§edinta ro§i.
Apoi cainele reproduse, intr-o engleza internationala, chinuita dar
inteligibila, ce-auzise §i el de pe la ni§te reporteri englezi veniti sa-§i ia
banane §i rodii de la noi din piata:
- Observers, however, do not believe Romania stands much of a
chance of early admission to the North Atlantic Treaty Organization.
Spre hazul copilaresc al printesei Wiwine de Brussel, de-avea luciri
in ochi amintind de Thomas Mann la Weimar, Morena, cu intuitia ei
feminina a tintei de mu§cat cu folos, se puse imediat sa imite §i ea
engleze§te pe un om politic, pe fostul pre§edinte Emil Constantinescu, in
istorica declaratie de la Davos, din ianuarie 1997:
- The Romanian economy can be compared to a sick person who
can be saved by open-heart surgery. We do not have time to prepare the
patient with vitamins. We will have to have the operation immediately but
we will need a blood transfusion, otherwise the patient could die!
- Asta da, adevarata poezie! ciuli bine urechile Licantropul,
interpretand insa imediat, ca strigoi, ca era un autogol, iara§i puncta
generalul Vasea, care prin declarative patrupedelor manipula pre§edintia
ca e mai bine sa te cuplezi cu un general viu decat cu un caine grav
bolnav, aproape ca §i mort, chit ca e leu in anumite privinte.
- Cine le da lor dreptul, trecuse Maturici la fondul problemei, a§a-
ziselor noastre aparatoare, sa gandeasca §i sa simta caine§te in locul
nostru? Sa ne ceara sterilizarea prin castrare! Noi ca noi, masculii, dar le-
au intrebat ele ce par ere au si pe catelele mature? Cine le-a mandatat pe
filoanimale sa solicite castrarea noastra? Un dulau castrat nu mai e bun de
nimic, domni§oara pre§edinte! In haita, el e ca un bot in plus. N-avem
nevoie de asemenea elemente. Sa faca bine sT sa §i-l ia doamnele alea
267
civice, sa doarma ele cu castratii no§tri in pat! Credeti-ma pe mine! Va
spun eu in locul lor! Ca la catele poate ca le e §i ru§ine. §i cand latra un
caine batran, poporul zice sa ie§i afara... Asta e punctul de vedere al
catelelor mature, care due greul refacerii populatiei maidaneze dupa
fiecare catastrofa. Lor nu le trebuie castrati la gunoaie! Sa §i-i ia
doamnele alea acasa!
Poeta Lucida Tahoma, surprinsa de ie§irea dulaului, pe care-1 §tia
pa§nic, painea lui Dumnezeu, privi lung §i neajutorata spre general, care
ramasese incruntat de la indemnul ala ca sa iesi afara. Fu inecata de o
profunda induio§are constatand ca impietritul critic avea lacrimi in ochi,
iar mustata i se zbatea intr-un spasm incontrolabil, de parca incisiva
pisicuta Ionela §i-ar fi pus in aplicare amenintarile ca-1 ataca in somn
folosind caterul de plastic galben §i otel japonez de la ea din po§eta.
- Eu domni§oara, eu... Eu, sa fi fost caine, dulau, a§ fi preferat
stricnina sau Euthanylul forte castrarii! hohoti el de plans. Fara doar §i
poate... Sa nu ne jucam cu sterilizarile. E degradant. Ce devine un taur
dupa operatie? Un bou! Nu mai poate Candida nicaieri, ca-§i bate joe toata
presa de blandetea lui, cum se pi§a hienele pe un leu in agonie, care nu
mai poate mu§ca, nici sugruma. Ce puii mei umanism e asta? Nu inteleg
cum gandesc filoanimalele care se baga peste tot cu iubirile lor, pana te
Strang de gat! Eu, ca general, cand concep un proiect de operatie, ma pun
ca §i cum as. fi eu in locul altuia, al adversarului, al inamicului... Am
convingerea ferma, domni§oara pre§edinta, ca daca s-ar putea sensibiliza
§i con§tientiza cainii no§tri, dulaii no§tri viteji §i credincio§i, asupra a ce
interventie chirurgicala li se va practica, din initiative civice mai mult
femeie§ti, ei ar prefera la orice referendum eutanasierea in locul castrarii!
Cu o strivitoare majoritate, domni§oara pre§edinte! Cainele e eel mai fidel
§i mai demn animal. Orice caine aspira sa traiasca decent! Dar uite ca nu-1
lasa feministele! Care-1 sufoca de tot cu ecomila lor!
- Parca pana nu demult, iti cam placeau feministele! facu lini§te
Vivian, spre marea satisfactie a Leului, care se innegrise de tot la ironia
cu hienele care urineaza pe el, profitand de boala lui, incurabila, fatala
dupa toate prognosticurile §i prognozele, postromanismul.
Morena tacu ru§inata cat vorbira barbatii, Maturici §i cu Vasea.
Dar cand lua ea cuvantul, fu foarte concisa §i chibzuita.
- Noi, femeile, parca suntem create numai pentru suferinta, pe
planeta, pe lumea asta, domni§oara pre§edinte... Mai bine ne-ati da vreo
bomboana, vreun hap ceva, sau ne-ati injecta o doza de Euthanyl din ala
forte, sa ne scapati de toate greutatile, ca nu ne mai ajungem cu banii de
la o luna la alta §i nu mai avem nicio perspective, sub aceasta guvernare.
Toti cei prezenti lacrimara §i, prinzandu-i total deschi§i ca o glie
abia plouata, numai buna de insamantari, cateaua le transmise complet ce
avea de comunicat din partea speciei.
268
- Dar daca ai puiuti, trebuie sa-i cre§ti §i sa veghezi la dezvoltarea
lor, la reu§ita lor in viata! Cum §i cartea de poezii abia fatate, trebuie
tiparita, apoi difuzata in lume... §i oricat v-ati stradui voi oamenii sa
reduceti populatia maidanezilor, noi catelele va asiguram inca de pe acum
ca vom face totul, vom depune eforturi deosebite pentru stoparea
declinului demografic §i vom acoperi in ritm sustinut toate golurile, ca
orice mame con§tiente dupa un razboi sau dupa tulburari revolutionare.
- Imi exprim intreaga mea solidaritate cu voi! surase §i se implica
fara ezitare domni§oara pre§edinta de la Cotroceni.
- Atunci, i-o intoarse cateaua fara sa clipeasca, de ce tolerati,
domni§oara pre§edinte, ca sex frumos §i poeta de renume mondial,
imbecilitatea parlamentara de a legifera crotalierea auriculara doar cu un
singur ecusonl...
- Cotarlierea, ce?
- Crotalierea auriculara doar cu un singur ecuson... La femele. Fie
ele vaci, oi, capre, scroafe sau catelu§e, simtul estetic cere sa se treaca
peste economiile stupide §i sa se fixeze crotalii identice, la ambele urechi,
sa para macar cercei, chit ca sunt din plastic ordinar!
- Va inteleg perfect §i voi retrimite legea parlamentarilor, sa o
completeze in acest sens ! promise fara sa clipeasca poeta. Eu insami am
fost martora la o scena de nunta canina, cu imaculata Cala, cu nefericitul
Handi, zis Trepiedul, §i norocosul de Co§tei, scena in care tanti Cici a
trebuit sa intervina personal pe langa purisanca aia, tocmai pentru a
compensa mefienta mamiferelor pentru asimetria perceputa lamarckist ca
handicap cu transmitere ereditara.
- Mi-amintesc acea scena, confirma Morena. Uneori cainele poate
fi o instanta metaumana echidistanta, corecta. Alteori, nu. Mama noastra,
madam Vidman, avea dreptate sa intervina in forta. Cala era §i mai este
doar o purisanca destrabalata la noi in cartier. De-aia au blestemat-o sj
Handi §i unele catele rivale, de i s-a ingalbenit blana ca zapada framantata
pe moina de trecatori peste mazga municipiului nostru. N-avem insa timp
de astfel de specimene §mechere, pentru ca vreau sa va semnalez un
pericol imens, daca tot am batut drumul pan-aicea... Primejdia... care ne
pa§te pe toti §i nu s-au organizat deloc dezbateri. E vorba de principalul
corolar al castrarii! Al castrarilor de tot felul. Barbatii no§tri se vor rari,
cum s-a cam intamplat §i cu ai vo§tri in postromanism, domni§oara
pre§edinte de la Cotroceni, §i ma mir ca expertii politici nu va
sensibilizeaza ca ne ameninta pe toti, oameni sau caini, endogamia...
Endogamia! Pierderea diversitatii biologice este o pierdere de patrimoniu,
domni§oara. Dar e mai rau decat ca ne vom inmulti ca Habsburgii sau
Romanovii, intre rude. Vampirii, sa §titi de la mine ca nu se tern de
cosanguinitate ! Se vor intersecta, domni§oara pre§edinte, in acela§i spatiu
nocturn al duhurilor, licantropii no§tri - jumatate caini, jumatate oameni -
269
cu priculicii vo§tri, jumatate oameni, jumatate caini. Iar saracirea genetica
va fi astfel comuna ambelor specii, insemnand nu numai pentru cainime,
ci §i pentru omenire, intr-un singur §i oribil cuvant, degenerare. De-ge-
ne-ra-re! E vorba de cainii vo§tri romani, nu de ai altora! De ce va place
sa va inconjurati de javre, de cotarle, domni§oara? De ce uitati ca toti
suntem mamifere §i ne hranim puiutii cu lapte din mamele?
- Am §i eu ceva de adaugat, interveni Maturici, vorbind peste
tacerea care se lasase. Am sa fiu un pic mai dur, Ta§a. De fapt, ar trebui
sa admitem ca oamenii sunt mai rai decat cainii §i nu le pot intelege prin
empatie bunele intentii. Exista o literatura intreaga in acest domeniu. Voi
la oameni, admiteti cele patru temperamente dupa Hipocrate: sanguinic,
flegmatic, melancolic §i limfatic. Noi intre noi cainii mergem pe
clasificarea pierduta a lui Diogene al nostru, mai practica, mai din butoi,
nu de la dozator, fire§te... Cainele poate fi prost sau de§tept, bun sau rau.
E atunci mai u§or sa-1 explici.
Ei bine, la noi la blocuri, oricine se poate sesiza ca dulaii de la
spalatorie ataca furibund toate ma§inile nespalate care nu opresc la du§...
- Din cate sunt informata, il incuraja domni§oara pre§edinte,
domnul consilier aulic Garamond e autorul unui studiu zoosociologic
privind atacurile cainilor asupra automobilelor, prin care a dovedit ca
motivatia e o conflict de cadastru, aparut cand cainii, in special la blocuri,
au constatat ca ma§inile parcate, percepute ca patrupede nereu§ite de om,
le diminueaza enervant teritoriul!
- Da' de unde! ranji timid Maturici. E aceea§i ratiune pentru care
sunt mu§cati numai alcoolicii, drogatii, incultii, nespalatii §i transpiratii,
dar uite ca prin exceptie de la regula intelectualele care citesc versuri din
Libresse oblige sunt crutate! Au §i latratorii miros estetic. Unii sunt chiar
foarte rafmati. De fapt, cei mai rai caini, singurii insensibili la poezie,
sunt zavozii de scantier, de antrepozit sau de alte asemenea obiective,
adu§i de la tara §i formati sa rupa omul de chiar paznicii care dorm in
timpul serviciului. Patrupedele astea provenite sunt mult mai ale dracu
decat maidanezii de piata, de §coala sau chiar de bloc comunitar! De la
ele vin mai toate relele ! Fiarele astea, Ta§ok, sunt in stare sa ne omoare §i
pe noi, maidanezii inofensivi, daca ne plimbam prin raza lor de actiune.
Din pacate, nimeni nu face deosebire in presa noastra intre diferitele
categorii de caini, a caror raspundere juridica nu e preluata de nimeni, iar
aceasta deficienta afecteaza chiar imaginea Romaniei, creandu-se multe
confuzii, §i favorizandu-se scenariul de sa se treaca ca cainele prin apa §i
prin viitorul val NATO, fato !
Dar noi n-am venit aici ca sa va rapim din pretiosul dumneavoastra
timp, domni§oara pre§edinte Ta§a! §i nici pe al doamnelor consiliere, care
au pe-aici impregnat in halate izul de bucatarie, de infirmerie sau chiar de
270
toalete, fiecare dupa cum are calificarea!
Noi am venit de la bloc sa te rugam sa explici fundatiilor alea ca
orice dulau demn de conditia de caine este un cavaler, are onoare, §i
prefera sa-i latre in fata calaului sau dorinta din urma: ca prefera, ca §i un
mascul uman in aceea§i situatie-limita, eutanasierea castrarii!
- la sa ne imaginam, i se paru Morenei ca argumentele politice sunt
mai tari decat cele umanitare, ca am concepe o petitie online catre Casa
Alba. Adica pre§edintelui SUA, Clinton, de care depinde NATO, fato, ce
i-ar conveni? Mai bine sa fie castrat, pierzandu-§i alegatoarele la votul
pentru al doilea mandat, sau sa fie eutanasiat? Ce solutie cere onoarea,
demnitatea de mascul, Ta§ok?
- Cum e posibil umorul intr-o lume tragica? intreba, incurcata,
domni§oara pre§edinte pe Licantrop, cu intentia vadita de a deturna
discutia de la castrare §i chiar de la eutanasiere, ca §i de la Bill Clinton.
- Totul vine de la Imensitate! o intelese Lupul eel afurisit din
priviri sau dupa inteligenta emotionala a mirosurilor ei. Caini sau oameni,
toti suntem facuti in miniatura. Da, toti actorii din Tragedia Intelectuala.
A fugit ireparabil timpul vremurilor cand sfmtii inca mai aveau capete de
lup, care le dadeau aerul ala distins, carnasier, de§i posteau. §i
cercetatorul de azi e prea mic pentru a se masura cu Universul la un colt
de cotitura, intr-un punct atomic . §i profesorul, sa-1 invete pe elev ce nici
el nu §tie, ca sa nu mai zic nimic de oligopedagogia ca nu-1 mai poate
educa, la banii lui. Iar poeta, hm, are un pic de dreptate §i cateaua asta,
Morena, ca nici ea nu se mai bucura, din cauza poluarii, de suficienta
sensibilitate sa cuprinda tot farmecul lumii, sa mu§te din el cu lacomia §i
disperarea maidanezului din Pompei. Cat despre poetul barbat, n-avem ce
discuta! E un nesimtit! L-a luat dracu demult de tot.
- Uite de-aia te iubesc eu pe tine! se scapa Vivi§or, simtind astfel
ca intrevederea s-a apropiat de sfar§it.
Pe ecusonul Leului Cotrocenilor scria nu Lobison, ci Luzbel,
probabil un derutant nume de cod, majordomul avand §i functii de paza §i
protocol contrainformative. De sub tunica ro§ie, ii ie§ea o coada
neobi§nuit de lunga pentru un lup, un leu, un ron sau un raton, la varful
careia era infa§urat un papirus secret cuprinzand programul de guvernare
al lui Wiwine, intitulat Paine §i Caine.
Functia ii impietrise sufletul, devenise un dur, era in stare sa sfa§ie
omul pentru §efa lui, iar domni§oara pre§edinte Lucida Tahoma apreciase
aceasta transfigurare, intelegand ca pe o intarire, sa-1 strige in intimitatea
tufi§urilor de lemn cainesc a Cotroceniului, Bosquito.
Primind-o de la acest Bosquito, pentru a o acompania cat viziteaza
palatul, generalul parapsihopupu Vasea privea banuitor spre solia
maidaneza, a carei patrundere domni§oara pre§edinte nu mai avea nicio
271
indoiala ca fusese mediata de insu§i rivalul sau, Luzbel.
Fiind editor incercat, i se parea acum ca §i filologul policolor cu
urechi ciuntite, Maturici, §i negresa filoloaga cu ochi frumo§i de o tristete
sfa§ietoare, Morena, sunt ni§te impostori, mai bine zis ni§te agenti care
opereaza sub acoperirea de cdini fara stdpdn (a58G7TOTOc; GKvXoq ), un
cuplu de diversioni§ti deloc lirici, avand misiunea prozaica, de a sabota
fofilarea Romaniei in NATO fara. lustratie, fara microcipare, fara
identificarea terori§tilor cu care s-a impu§cat armata, impiedicandu-ne de
la cedarile teritoriale neconditionate, care paruse cea mai buna retoricd a
sacrifwiilor aderdrii, pana s-a descoperit ca e mai apreciata de sfatuitorii
viitorilor no§tri aliati demitizarea Poetului National, ca cinocefal paros de
la care ni s-a tras national-comunismul cu toate excesele sale
intelectualiste, inclusiv lecturile cioraniene ale lui Ceau§escu.
Se gandi ca trebuie tot mai multa vigilenta in roza vanturilor, spre
toti vecinii, de unde-i veni §i ideea unui chestionar.
- la spuneti-mi §i mie, domnilor colegi! ii opri el brusc pe caini.
Care-i etimologia? De unde vine expresia asta mai colorata, sintagma
urbana Roza Vanturilor?
Filologul §i filoloaga se privira parca speriati. Ea il implora din
priviri pe el sa-§i asume raspunsul, iar el parea a da din colt in colt §i din
codoi, ezitand sa se implice.
- Pai sa privim in jos! propuse ezitant pana la urma tot el, Maturici,
cu simplitate domestica, de parca tocmai ar fi ie§it, ca un filozof cinic cu
paie in chica, din butoiul lui Diogene. Nu putem ajunge, domnule general
Vasea, la esenta pentru ca alta esenta, decat cea care ne suporta
imperfectiunile, nici nu exista! Iar §ansele demersului sunt tot mai precare
cand spiritul se departeaza de ideea perfecta, coborand de la certul exista
spre incertul poate ca exista. E ca atunci cand ti-ai potolit foamea §i nu o
mai ai, deci vezi cu aroganta totul in roz. Contempland biscuitii de beton
cu rotunjimi ce alcatuiesc acest trotuar, ce constatam?
- Ca au culoare roza ! recunoscu generalul Vasea cu ochii pierduti
dupa cum vanturile haituiau spre plasa de sarma ni§te zdrente de hartie
igienica demult folosita dracu §tie prin ce cartier.
- De aici vine, vasazica, sintagma Roza Vanturilor! i§i holba sj
Morena ochii spre esplanada rozalba a ministerului vanturilor, parca abia
acum avand revelatia valorii intelectuale a partenerului cu care se cuplase.
- §i m-am uitat atata la ce roza putea sa fie! Dar nu mi-a dat prin
cap recunoscu generalul, putin jenat, ca de o obscenitate prezidentiala
devenita publica.
Uitandu-se mai bine insa la Roza, parca in loc de siglele punctelor
cardinale i se nazari generalului parapsihopupu ca distinge patru catei-
lup, care daca-i adulmecai ti se parea ca miros a madlena §i asta ii aminti
casnic de ni§te co§maruri de-ale nonagenarei sale neveste, adormite-n
272
scleroza ei imediat ce se lauda c-ar fi fost membra fondatoare a Partidului
Comunist din Romania §i din Uniunea Sovietica, scos in afara legii pentru
ca propovaduia o regionalizare radicala, mergand pana la prabu§irea
teritoriala a statului §i la demolarea Leului de la Cotroceni, sau a§ezarea
lui ca statuie pur decorativa in fata unui Cazino cat Casa poporului, sa i se
lipeasca bancnote pe frunte.
Co§marurile ilegalistei repetandu-se, Generalul Vasea o baga pe
maneca §i merse cu ea la psihiatru, tocmai cand a fost cu Mu§catura aia
teritoriala admisa de toti la 3 iunie 1997 in speranta aderarii la primul val
NATO fara lustratie §i fara microcipare §i fara dezlegarea enigmei
teroriste, angajandu-ne sa construim capitalismul cu bol§evicii, pentru
beizadelele lor, cu conditia sa se fereasca de filantropie, de a da de
pomana pentru Luminarea Poporului.
Aici la balamuc, stand ei in coada, cu bucurie generalul intalni un
amic pe care nu-1 mai vazuse de multa vreme, pentru ca asta calatorea
peste tot, intrase in diplomatia secreta.
- Domnule, ii lasa crizatul cu gurile cascate pe editor §i pe nebuna,
am co§maruri. De fapt unul singur, de care nu mai scap de niciun fel! §tii,
acum vreo saptamana inca nu ne anuntasera oficial, cert, irevocabil, ca
NU intram in primul val NATO, sT mai aveam §i eu emotii nefaste,
sperante vaste, cu nevasta, dar §i cu amanta. Vedeam tot timpul, imediat
dupa miezul noptii, patru catele de isprava, mioritice, rasate, pe care
ciobanul le cheama la stana, nu neaparat sa le mulga §i pe ele, dar le
aduna la apel in murgul serii de pe unde s-au rasfirat pazindu-i oitele
milenare. Baciul asta din visul meu era chipe§, adica american, un fel de
Redford blond, ca sa nu zic Clinton, in blugi dar cu suman! Da startul ca
la olimpici, tragand cu Naganul in sus la verticala locului. Iar catelele,
ham! La fiecare cursa ce mi se arata, trei mi-s slobode, albe imaculat, §i
ca§tiga invariabil, iar a patra pierde startul mereu, pierde anticipat §i
traseul, fiindca e mai sudica, mai balcanica, pierde ca e cam tarcata §i
mai ales pentru ca are, hm, incomod legat la grumaz un... jujeu, ditamai
ciomagul, care o stanjene§te vadit in mi§cari...
- E revoltator! inchise ochii §i intrevazu scena ilegalista, ranita in
simtul ei socialist de dreptate, numai simtul egalitatii de §anse intre
amarati §i imbuibati fiindu-i intact. Dar a§tia sunt Balcanii: ei sunt
stapaniti de un Vulkodlak care e nu numai Lup, e §i Vampir! Nu te mira
ca asta deviaza economic §i iti baga ostentativ autogestiunea!
- Interpretarea de profunzime e evidenta, citi printre randuri §i
exersatul critic cenzor Vasea. Catelele albe rasate nu pot fi decat Ungaria,
Cehia §i Polonia, iar maidaneza cu pete §i cam impiedicata e Romania,
draga domnule !
- Da! Da' nu pentru ca e tarcata nu poate ea sprinta la fel de repede
precum colegele ei! detalie imediat ilegalista cu inteligenta ei sclipitoare.
273
Ci doar fiindca are la gat jujeul istoric ala balcanic blestemat!
- Care jujeu, ce sa mai vorbim! voi sa reteze discutia criticul. Noi
am acceptat ca pe o gingasie Muscatura teritoriala fara lustratie, nici
microcipare, aproape ca, ne-am milogit de vecini sa ni le ia neconditionat
acele regiuni... Neconditionat nici macar de promisiunea unei reconcilieri
dupa modelul franco -german, evitandu-se deznationalizarile reciproce...
Am facut totul pentru ca sa ne fofilam in NATO si in UE fara lustratie si
fara microcipare si fara adevar! Jujeul ala e lustratia, domnule. Vezi, stii,
cata vreme, lustratia sau microciparea...
- Absolut gresit! il combatu pe cenzor cu priviri barbatesti atletice,
de otel, diplomatul. Cand suiera din degete dupa catelele mele ciobanul
mioritic, sunt momente cand aia baltata, favorita noastra, ia jujeul in gura,
manca-ti-as, zvacneste si le intrece cu eel putin trei lungimi de cal pe
concurentele ei! Dar... si aici ma trezesc eu urland, generale... hardaul cu
zer ciobanul asta euroatlantic si-1 depoziteaza la umbra in dosul stanii,
intr-o soproneata. Americanul sta cu bata la portita, ranjind sardonic si
asteptand sa ajunga intarziatele, carora le si da drumul, printre picioare, in
soproneata, iar cand incearca sa se strecoare si a noastra... aia tarcata...
numai ce-i trage cate-un sut cu opinca in bot de imi suna si acuma
zurgalaii calusarilor in urechi!
Aici, ilegalista, avu un gest de oroare, ca si cum tocmai ar fi fost
izbita cu un spit de opinca intre placile dentare, iar zurgalaii de calusar i-
ar fi zgariat delicatul ten, revigorat cu creme de fite.
- §i ma scol, marturisi diplomatul, nu latrand, nici macar
scheunand, cum fac cainii dati in tarbaca la inceputul Postului Mare, ci
urland, domnule, urland si numai urland, cum fac cainii din salbaticie,
cainii pustiei, ai lui Anubis, aia primitivii, salbaticiti, care NU latra, fiind
necunoscatori de limbaj cat de cat articulat, ci urla! Urla, domnule!
- Mda! §i eu am avut asemenea cosmaruri, marturisi generalul
Vasea cu gandul la rivalul Luzbel. §i eu am urlat a mortiu de cosmar pe
acest meleag. Cel putin asemanatoare cosmaruri cu ale tale, diplomatule,
daca nu cumva coordonate de o supraputere sau de o inteligenta
extraterestra, din alea care ne monitorizeaza pe noi, cobaii lor umani, sa
nu ne sinucidem prea devreme, inainte de sfarsitul experimentului lor!
Caci numai din vina masinatiilor parapsihologice, la coltul de
cotitura din 2 iunie 1997, noi am acceptat Muscatura teritoriala fara
niciun fel de garantii privind protectia alor nostri, cum cere erga omnes
Budapesta pentru ai ei, si nici garantii privind liberal acces in scopuri
didactice al profesorilor de istorie si al elevilor, care si-ar serba bucurosi
majoratul la Hotin sau la Cetatea Alba, in loc de Antalya, facand
economii in anii de liceu sau invatand sa atraga sponsorizari sau initiind o
afacere pe cont propriu.
Toata luna iunie, cum Franta mare lui Chirac ne sprijinea, a fost
274
pentru intelectualii romani ca mine un cumplit suspans. Numai co§maruri,
numai mu§caturi, numai catele care nu ca§tiga cursa!
- A§a e, intari ilegalista. Romanii §i cainii lor au depart pragul
psihologic al neprimirii in primul val NATO doar dupa groaznice
framantari suflete§ti. Istoria va vorbi. Ca §i Literatura.
- Cum sa nu vorbeasca? Pai poti sa taci? se jelui generalul diarist
parapsihopupu Vasea bolnavului. Pe mine ma scotea din tatani secretarea
aia de stat, botoasa ca o inspectoare comunista pe probleme de pavoazare.
Era de prin Cehia §i evident ca n-o interesau decat ai ei, consecinta fiind
ca amanarea Romaniei insemna ocuparea de catre unguri, cehi §i polonezi
a celor mai bune pozitii economice in deschiderea euroatlantica ce urma
garantiilor NATO. Sa vii pe urma §i sa scoti pietari deja instalati pe o
piata vasta e migalos! §i totul numai din cauza tipei asteia! Tot eroismul
tinerilor no§tri, la Revolutie §i la Piata Universitatii, a ramas nevalorificat
diplomatic. 1989 al nostru nu s-a pus langa 1956, 1968 §i 1980 al lor!
Vivian il a§tepta surazand sa termine, amuzata de parca era ea
insasT o catelu§a pe care un amorez varstnic incearca s-o vrajeasca §i s-o
manipuleze sa-i cedeze ecologic din mila.
- §tii ce am primit adineauri la sinteza zilei, domnul meu?
- Nu! Mmai Morena in locul lui Maturici care se facea ca se uita
distrat dupa gandacii de bucatarie care terorizau Cotrocenii de cand
venise Vivian cu ei de la noi de la bloc.
- O scrisoare de la un turist din spatiul de sub umbrela NATO!
Dobitocul ne someaza sa ne castram maidanezii! Ne ameninta cu
boicotarea turismului romanesc, ne cere in numele a numeroase
organizatii sa nu practicam eutanasierea, ci sa implementam imediat
castrarea! Doar castrarea e acceptata de occidentali, domnul meu! Daca
legalizam eutanasierea cainilor fara stapan, ei nu-§i vor mai petrece
concediile in Romania! Or, eu am fost aleasa in aceasta functie de popor,
nu de maidanezi! Mi se cere mie personal sa fac totul ca sa previn
cruzimea fata de animale, adica eutanasierea, dedicandu-ma castrarii lor
§i educarii romanilor in vederea adoptarii valorilor morale §i
responsabilitatilor de sub umbrela NATO, inclusiv castrarea!
Maturici dadu intens din coada §i iar i§i lasa capul in jos, insa
fixand cu ochii lui galbeni de bufnita bine-bine interlocutoarea.
- Pai atunci, zise el cu dispret, vaz ca singura solutie e sa ies de-
aici gata castrat.
- Mai este o solutie! interveni cu iactanta ce uimi pe §i pe general,
§i pe majordomul adormit, frumoasa Morena, acum mult mai frumoasa §i
decat Cala, a carei blana, fiindca o blestemase trepiedul de Handi, luase
cu anii culoarea spalacita a zapezii framantate de pingelele transportatilor
in comun pe cand nametii dalbi, pi§ati de pneuri, se umplu de mazga.
275
- Ce solutie? privi neajutorata poeta spre ea.
- Sa nu mai intram in primul val NATO !
- Nu inteleg proiectul! marturisi ingrozita Lucida Tahoma.
- Noi catelele vom profita de cincinalul de intarziere §i vom
inmulti populatia maidaneza pana la pragul critic dincolo de care specia
nu mai poate fi nimicita nici macar prin castrari masive!
- Cum sa nu fie nimicita daca ne castreaza pe toti! privi
deznadajduit Maturici spre ea, ca orice Mitica spre orice Mariana.
- Cum sa-ti spun, Maturici, e mai complicat! se jena putin cateaua,
dar dinaintea poetei pre§edinte i§i reveni repede. Sunt situatii dramatice in
istorie cand trebuie sa fim reali§ti, pragmatici. Chiar daca voi maidanezii
ie§iti vremelnic din joe, nu uita ca pe cainii cu stapan nu-i castreaza nici
legea, nici NATO,nici dracu, iar noi catelele te asigur ca vom fi suficient
de inventive sa ramanem in continuare destul de frecvent gravide ca sa
salvam specia! Gande§te-te numai la cati masculi rasati sunt sco§i zilnic
la plimbare, sa foloseasca spatiul public ca grup sanitar. Ce stapan ar avea
inima aia de om sa nu lase un dulau scump de rasa, pe eel mai bun prieten
al lui, sa se desfete cu o maidaneza receptiva?... §i mai sunt §i minunile!
Atatea catele rapite de hengheri ca sa fie sterilizate §i marcate, dupa ce au
fost redate comunitatii, nu odata s-a intamplat, §tii §i tu, sa nasca totu§i
puiuti perfect sanatosT! Uneori gata marcati!
Profund impresionata, dar optimista, domni§oara pre§edinta
Vivi§or se uita numai in lunulele galbene de umilinta §ireata, taraneasca,
ale dulaului Mitica (Maturici), care facea atata teatru alarmist §tiind bine
ca 50 000 de ani de cooperare om-caine nu se pot uita cu una cu doua.
- Vrei sa-ti spun un secret, Maturici? il consola ea ca o adevarata
mamica a cainilor... Morena are totdeauna dreptate! Ti-o spune persoana
cea mai informata din Romania: maidanezii creeaza mai multe locuri de
munca decat o fabrica... de rulmenti, sa zicem! Scopirea unui catelus.
poate costa contribuabilul 30-50 de euro, eutanasierea unei javre, de la 50
la 100 euro, caci daca injectia letala face doar 1-2 euro, arderea
cadavrului, in conditiile scumpirii gigacaloriei, costa, domnule, costa de
te usuca! In fine, o primarie corecta politic nu poate aloca pentru
adaposturile, caminele §i azilurile de caini sume mai mici decat pentru
cre§e §i gradinite, deoarece inspectorilor sau reporterilor occidentali - e in
joe imaginea Romaniei! - noi trebuie sa le aratam ca ii hranim decent pe
ace§ti stray dogs, cu croante importate de comerciantii partidului nostru,
furnizori ai primariei de la producatori verificati... Plus ca se poate adapta
cu succes poanta cu suveica, sa aduni cainii dintr-un cartier, sa te faci ca-i
duci la adapost §i sa-i reciclezi in altul! M-ai inteles, ce vreau sa spun,
Morena? In oricare abordare, se creeaza locuri de munca, deci existenta
maidanezilor e o necesitate tot atat de obiectiva precat sa ne fofilam in
276
NATO fara lustratie, fara microcipare §i fara mediated pentru popor. E o
prioritate nationals as. putea spune, dar evident, nu spun !
- Mergeti lini§titi acasa, tovara§i, §i nu va mai luati dupa toate
zvonurile alarmiste, lansate de intelectualii forte lor de opozitie ! se baga in
vorba Lupul, iritat de banuiala sinistra ca Morena (Mariana), ca femela cu
ochi blanzi §i cu inima sensibila, daca mai bocea mult, ar fi putut trezi de
in sufletul lui Vivi§or dorul de Ionela, ca nu mai era in stare generalul
Vasea s-o capseze suficient de bine pe poeta musxaturilor ginga§e incat sa
reziste cu succes stressului informational al valului de dosare.
- A§ adauga, tinu sa aiba ultimul cuvant generalul parapsihopupu
Vasea, ca voi cainii nu va puteti da seama ca din perspectiva puterii, de
sus, de la tribuna, cum ai fi pe soclul Leului de la Cotroceni, se vede mai
bine ce se pierde atunci cand se ca§tiga ceva! Pe tot intinsul tarii,
maidanezii genereaza nenumarate locuri de munca, cum zicea domni§oara
pre§edinte, dar asta nu e tot. Ca imagine externa, sa nu ne facem iluzii ca
filoanimalele vor face lobby pentru Romania, sa intre mai repede in
NATO. Dimpotriva, nu vor fi niciodata multumite de conditiile pe care le
asiguram la caini. In plus, agentiile de turism §i ambasadele dau ostentativ
sfaturi cui vine pe la noi, despre cum sa se protejeze de maidanezi §i
vizitatorul tine sa consemneze in jurnalul sau de calatorie diferite
intamplari fenomenul canin, facand §i filme sau poze. Dar...
- Spune-le tot, Vasea! zambi domni§oara pre§edinta, vazand ca
generalul ei se tot code§te.
- Uite care e treaba, to vanish! zambi §i el pe sub mustata aratandu-
§i fata umana Marianei §i lui Mitica. Credeti ca daca voiam lichidarea
fenomenului canin prin microcipare n-am fi §tiut s-o implementam?
Preluam integral legislatia unei tari care n-are maidanezi §i incheiam toate
socotelile. Cum puteau rezolva intelectualii §i cu lustratia sau chiar cu
terori§tii, scriind ei istoria recenta!
- Adevarul necoafat, i§i alese cu grija cuvintele poeta Lucida
Tahoma de la Cotroceni, e ca avem o analogie tare intre lustratie §i
microcipare ! Ambele se vor tergiversa la infinit ! Daca s-ar implementa o
microcipare riguroasa, atunci toti maidanezii adu§i de muncitorii
sezonieri §i de micii pietari de la tara ar fi deportati inapoi fara probleme,
dupa cum ar fi returnati stapanilor, cu amenzi mari, cainii sloboziti in
strada de ora§eni. E clar, dragii mei, ca nu se vrea, ca nu vrem!...
- Nu, nu vrem! intari generalul. Dar de ce avem noi, politicienii
responsabili, o nevoie vitala de maidanezi? Draga Moreno, draga
Maturici, ambii sunteti lideri §i §titi ce greu e sa stapane§ti multimile,
haitele de caini... La fel e §i cu oamenii! In special cu segmentul
defavorizat al amaratilor, care nu-§i permit sa-§i cumpere, din reteaua
noastra PAC de produse anticaine, baston electric, aparate cu ultrasunete
ori aparatoare antimu§catura COSUM, ci se bazeaza fiecare doar pe
277
propria rautate §i prostie. Caci, mai Mitica, rapoartele ce ne vin despre
cainii maltratati de oameni fac neglijabile politic, ca numar de cazuri,
mu§caturile unor cetateni. Oamenii ca §i plozii trebuie sa aiba perpetuu o
preocupare. De aceea, Mariano, marii fondatori de regimuri autoritare
erau §i mari iubitori de caini!
Intre doua campanii electorale, cat nu gdndesc, e benefic ca
cetatenii sa fie ingrijorati de ceva, de probleme mici, toate insa din vatra
lor, din apropierea lor, sa fie percepute ca pe un real pericol, nu ca o §tire
din Honolulu: traficul §i transportul, gigacaloria, scumpirile de preturi,
desfiintarea bibliotecilor, neinfiintarea mediatecilor, oligopedagogia,
§omajul, imbogatirea vecinului hot, amenintarea cu tampirea prin
televiziuni, in fine, Mu§catura maidaneza, faptul ca in zece minute la noi
te pupa ma-ta rece chiar daca detii eel mai al dracu jeep, ca-ti capseaza
tocmai cand te intorci de la amanta cateaua vena safena mica, la cracul
stang, cand deschizi portiera §i dai sa cobori, sprijinindu-te exact pe el!
Mai mult inca, lucrand pe dedesubt cu raspandirea de scenarii, noi trebuie
sa injectam intregii populatii teroarea de subcon§tient ca sistemul nostru
medical nu poate rezista la o epidemie de rabie serioasa, provocate de o
putere straina sau de terori§tii care s-au refugiat in randurile partidelor de
opozitie !
- Toate acestea genereaza in multimile de oameni o nevoie
Maslow, Mariano, presanta: nevoia de a trai adevarata senzatie ca e§ti
protejata de cineva de la Cotroceni! zise cu iubire domni§oara pre§edinte.
Mereti dara §i spuneti latratorilor de la noi de la bloc, ca nu i-am uitat §i
ca ii voi proteja permanent! se ridica in frumoasele ei picioru§e poeta
Lucida Tahoma, semn ca audienta s-a terminat.
Apoi se apleca putin, cu spatele mai mult spre generalul
parapsihopupu Vasea decat spre Lup, pentru a pupa in bot pe inteleptul
Mitica §i numai pe frunte pe inca suspicioasa de Mariana, care ar mai fi
cerut o dezmintire, ca auzise ca se latra ca primarul Capitalei a declarat
ca, odata-n valul NATO admi§i, fiecare partener occidental ne va trimite
cate o mie de studenti veterinari ca sa ne castreze noua cainii, cu sau fara
stapani, dar puteai avea incredere in asigurari verbale?
Generalul simti ca azi nu poate suporta potopul de declaratii §i
angajamente in care era cam darnica poeta musxaturilor ginga§e. Banui ca
aici e vorba de treburi muiere§ti §i avu bunul simt sa nu se bage, ci sa se
retraga pretextand ca trebuie sa treaca pe la balamuc, sa-§i viziteze sotia.
Relele sale banuieli se adeverira. Ilegalista se distra copios cu
diplomatul! Radeau in hohote.
- Stam eu cu ochii atintiti spre America, a§teptand s-o trasneasca
Dumnezeu ca nu ne-a primit in primul val NATO §i, la 28 iunie 1997
noaptea, povestea ilegalista, ce aud eu, tovara§i? Ca s-a produs
278
Mu§catura! Cand? In runda a treia. Unde, draga? Era-ntr-o sambata. Unde
putea sa se intample in alta parte decat la Las Vegas, diplomatule!
- §tiu! Mi-amintesc, intreaga omenire s-a cutremurat de oroare. L-
a mu§cat de ureche marele boxer Mike Tyson, care avea deja dosar cu
probleme de viol, pe marele boxer Evander Holyfield !
- Hai s-o luam mai pe departe, conveni generalul cu diplomatul,
a§ezandu-se intre ei §i facand-o pe ilegalista sa ro§easca. §i eu, domnule,
am avut numai insomnii dupa 2 iunie 1997, presimteam c-am cedat atata
teritoriu la Neptun de pomana, fara nicio garantie ferma NATO, fata! E
ca atunci cand comiti o instrainare imobiliara §i vezi ca ala face forward
§i vinde imediat la altul cu pret dublu sau triplu, aratand intregii lumi de
cate ori sunt mai pro§ti consilierii tai decat ai lui! Ca sa scap de
insomniile astea, la madam Vidman nu puteam merge sa ma jeluiesc, ca
era Vivian in sesiune, §i atunci, ca orice barbat neintreprinzator, citeam,
citeam, citeam incredibil de mult in noptile alea!
- Aveati o Lista de carti bune? se interesa pe un ton mieros
diplomatul.
- Nu, domnule, aveam o singura carte! Un volumas. de Marcel
Proust, din simpatie pentru mama noastra mai mare, Franta, care ne voia
in primul val! Propunandu-mi sa adorm, tot citeam §i reciteam in
engleze§te, ca franceza nu §tiu a§a bine, celebrul episode of the
madeleine. §i azi a§a, maine a§a, ma conditionasem ca animalutele lui
Pavlov, adormeam mereu mai repede. Ajunsesem la un rafinament de sa
nici nu mai deschid cartea. Era suficient s-o pun pe noptiera, cascam gura
mare, §i-§i facea imediat efectul, adormeam instantaneu!
- J'aime Albertine, gemea diplomatul. Je veux posseder Albertine!
- J 'aime aussi Marcel Proust! chicotea ilegalista Cocuta. Dar pe
madam Vidman a voastra n-o voi iubi niciodata, marturisi ea. Fiindca nu
vad nicio Mama a Cainilor, ca mine, ci doar o baba frustrate, inadaptabila
din cauza labei pierdute ca vulpe in calduri prinsa-n capcana de ni§te
dulai. O cotoroanta, care de§i arata inca bine, adica mai bine ca mine, se
razbuna pe tineret, inclusiv pe propria ei nepoata, prin intermediul
maidanezilor pe care-i hrane§te, tot a§a cum §i eu le mai dau drumul
baietilor mei vaccinati §i educati, un lup Corbu, un rottweiler Rott §i un
pitbull Pit, cand iese cate-o pipita roturiera la produs chiar pe strada mea
§i ma uit apoi cu satisfactie, de la fereastra, cum o tree sudorile §i cum se
hotara§te sa-§i caute alt vad, nu sa-1 vaneze pe Vasea al meu cand iese din
garaj cu ma§ina!...
- Fratilor! i§i retrai jenat diplomatul co§marul de razboi. Frati §i
surori, din noaptea aia de la Las Vegas a inceput pentru mine calvarul.
Tot ce a visat Lenin, toata poezia lumii s-a dus dracului! Caci dupa ce da-
n Evander Holyfield cu pumnii ca intr-un sac, dintr-o data Mike Tyson se
intorcea catre mine, uria§, ca un cotoi mare negru spre un biet porumbel,
279
§i atunci ochii mei faceau zoom pe dantura lui diamantina, iar rechinii aia
se apropiau, se apropiau, se apropiau... §i virau brusc! Adica o luau spre
urechea mea dreapta. Crant! Cum ghilotineaza cineva fotografii sa le
plastifieze! Crant! Saream ca ars din a§ternutul devenit un lac de sudoare
§i surfam val dupa val, sa ma racoresc !
- Crant! Crant! repeta fetita ilegalista.
- Crant-Crant, dar numai cat ma ridicam somnambulic de la
orizontala la verticals, uite ca miraculos co§marul se autoregla singur!
- Ce e aia ca se autoregla? Cu ciine see auto-regla?
- In cele cateva secunde ale inaltarii, stimata doamna, imi vedeam
propria camera ca §i cum as. fi descins de sus dintr-o alta lume: papucii,
noptiera, recamiera, televizorul, hm, greu de uitat, cu ecranul ramas
incremenit pe secventa in care marele boxer Mike Tyson o mu§ca de
ureche ca un rechin pe doamna Madeleine Albright!
- Domnul meu, daca ai incremenit in proiect la secventa in care
marele boxer Mike Tyson o mu§ca de ureche pe doamna Madeleine
Albright, inseamna ca mai tree cinci-§apte ani pana intram de-a binelea-n
NATO! Nu scapi de co§marul asta cu una cu doua! Daca e co§mar.
- Am umblat ce-am umblat eu ca disperatul pe la psihologi, dupa
moda americana, pana s-a lamurit §i madam Vidman, Mama Cainilor, ca
ce fel de co§maruri am. §i m-a dus sus, la trei, la o doamna Ionela, de mi-
a ghicit in bobi §i in tarot, apoi m-a recomandat unui popa de incredere,
chiar duhovnicul ei, cu care am inteles ca §i facuse un hidrocefal §i un
microcefal! Dar asta, om cu frica lui Dumnezeu, cum nu mai gase§ti in
economia de piata, in loc sa-mi promita ca ma rezolva §i sa ma scuture de
banuti, a ridicat intr-o zi bratele-n ca, mai creatine, asta nu mai e de
competenta mea. Ma depa§e§te... §i a scos mobilul sT mi-a dictat ni§te
numere de vrajitoare!
- §iii? "
- Acum e bine.
- Bravo !
- Nu mai visez danturi de boxeri, visez numai madlene.
- Important e ca nu te mai scoli noaptea scaldat in toate sudorile.
- Mda! O tavita cu madlene si madlenute!
- Minunat !
- Pe care mi le aduce zambind insasT doamna Madeleine Albright!
- Minunat! Asta inseamna ca ne primesc in urmatorul val NATO,
interpreta cu o fata prietenoasa pre§edinta de la Cotroceni cand i s-a
raportat de catre Lup aceasta conversatie a generalului cu diplomatul.
Dealtfel, doamna pre§edinta Wiwine de Brussel era fericita ca a
impresionat electoratul prin videoclipul senzationalei intrevederi cu
cainii, care a avut inca din prima saptamana milioane de accesari.
280
Pledoaria ei pentru adoptii, contra eutanasierii/castrarii
propovaduite de rivalul ei, generalul Vasea, era limpede ca li va consolida
pre§edintia, cei doi M, Maturici §i Morena devenind consilieri mascote,
tot atat de rasfatati precat Corbu §i §arona sub Ceau§escu, jucati evident
de labradori catifelati, nu de cotarlele paduchioase de la blocul lui tanti
Cici, la care nici nu s-a mai uitat, cu o cruzime de neanticipat:
- Mortii cu mortii, viii cu viii! zicea, ca §i cum n-ar fi fost niciodata
cuplata ore intregi cu Priculiciul, chiar daca nu facuse copil cu el, cum se
vorbea prin bloc de Ionela consilierului Garamond §i ciobanul Puricila.
Ca pre§edinta, invatase sa se enerveze u§or.
Uneori i§i brutaliza colaboratorii nu numai pentru enunturi, ci §i
pentru cuvinte, impunand la Palat o riguroasa filozofie a corectitudinii:
- Sa nu aud vorba maidanez la mine in Pre§edintie !
- De ce, doamna? se mira majordomul.
- De-aia! C-a§a vreau eu! §i fiindca e incorecta politic! Noi nu mai
avem maidane. Totul s-a privatizat prin reconstituirea proprietatii!
O dunga ro§ie aparea reflex intre sprancenele Tahomei, cand se
despartea cu ironie de vreun pisalog:
- la mai du-te §i raporteaza la tovara§ul Maturici sau la tovara§a
Morena !
Fiindca nu mai era cine s-o calmeze cu un:
- Stai, ma Ta§ok, la un loc, ca nu-i a§a! Ta§a, dar n-ai dreptate,
Ta§a!
Deocamdata, realitatea era ca se facuse ora mesei.
Majordomul de culoarea Leului Cotrocenilor, ranjind cu dantura sa
de lup tanar, care §tie cand e receptiva s-o injure in intimitate, abia a§tepta
sa se care distin§ii oaspeti pentru a se ospata cu pre§edinta.
Generalul Vasea avu o idee de presa §i ii strica insa toate socotelile:
- Poate ca retinerea la dejun a distin§ilor oaspeti ar da bine ca
imagine, deoarece Mitica §i Mariana au multi simpatizanti, domni§oara
pre§edinte, §i in tara, §i in strainatate, indeosebi in spatiul euroatlantic !
- Hai sa mergem la Gavrilita, la o ciorba de burta! batu atunci din
palme Vivita noastra cea dintotdeauna.
De§i era vorba de restaurantul lacustru, unde se servea mai mult
pe§ti inecacio§i, Maturici §i Morena dadura bucuro§i din cozi, §i s-ar fi
gudurat pe langa general, care era eel mai satisfacut de ce bot facea in
toate bagaciosul lup, dar deja invatasera putina diplomatic
Imediat, ma§inile negre aparura ca din prundi§ul de pe aleile
Cotrocenilor.
281
12. Pe Poezie a luat-o dracu
De fapt, primarului fesenist Gavrilita ii placea sa manance §i in
vechiul regim. De aceea, a §i preferat sa munceasca intr-un combinat
avicol de comuna suburbana §i s-a casatorit cu o tovara§a doctorita
veterinara de gaini, care i§i permitea sa-i procure §i sa-i furnizeze, ca unui
caine lup, carne. S-a ingra§at cat vicele intelectual Melecan, iar ea 1-a
parasit pe ultima pista pentru un student slabanog, chiar daca aveau doi
copii impreuna, pe Ursei §i pe Grivei. Motivul? Fostului prefect Gavrilita,
da, ii placea sa manance din toate, sa consume poezia totala a vietii,
inclusiv traseismul politic sau sa fure, avangardismul conducandu-1
experimentalist la infidelitati conjugale creativ-inovative cu adrenalina
pana la os, inclusiv incestul cu un fel de nepoata minora §i cam tampa,
luata de pe net §i pusa secretara vicelui Melecan.
De fapt, oricat de permisiva ar fi o sotie, cu greu poti sa te impaci
cu gandul ca sotul tau, ocupand o functie care cere imagine lirica, a§a gras
§i gafaitor cum este, intretine ca un fel de transgender pe filiera
vocationala relatii intime naturale nu numai cu alte muze, ci §i metaforic
cu textieri de diferite varste, de regula subalterni, ba chiar §i cu animalele,
pasarile, varcolacii §i oximoronii din curte, tocmai din aceasta pornire, nu
vicioasa ci poetica, aventurandu-se §i in investitii riscante, de avangarda,
cum ar fi afacerile cu struti §i pe§ti exotici. Totu§i, cuplul nu se
sfaramase, deoarece mai trebuiau aranjate beizadelele, ceea ce impunea
sotilor armonizare in afaceri, destrabalarea unindu-i cat fidelitatea, mai
ales cand apareau in doi in societate, cum s-a §i intamplat la receptia
oferita de sotii Gavrilita la demararea lucrdrilor la Buticul Buticcelli.
Parintii doamnei medic de la Avicola au detinut ni§te hectare in
Cadrilater §i au primit compensatii pe langa Babadag, cand a dat in 1940
Antonescu tinutul la bulgari, cu gandul ca printr-o relatie personala cu
Fiihrerul il va recupera, odata cu intreg Ardealul, la sfar§itul Razboiului
Sfant. Dupa revolutie, ca multe alte persoane informate, primarul rapsod
popular Gavrilita, dupa ce s-a operat de grasime, injectandu-i-se la Viena
detergent Axion inamic al grasimii §i apoi facandu-i-se §edinte de punctii,
recuperandu-§i supletea, §i-a transferat cu acte in regula aceste hectare
dobrogene la el in comuna, dintre care unul arabil pe malul lacului, care
hectar a devenit ulterior douazeci de cam inghesuite locuri de case de
vacanta pescare§ti, cum modest §i-a facut el insu§i una dupa ce consiliul
comunal a aprobat prin vicele intelectual Melecan noul plan de urbanizare
sateasca suburbana.
La aceasta poetica locuinta lacustra se pomeni tanti Cici intr-o
282
sardanapalica serata, cu scumpul ei Vasea §i cu nevasta de la farmacia
veterinara de la Complex a vicelui intelectual Melecan, invitat special nu
numai pentru o colaborare a firmelor celor doi baieti ai lui, Grivei §i
Ursei, cu noul Butic Buticcelli, ci §i ca sa se antameze construirea pe
malul lacului a unui orfelinat pentru cainii vagabonzi, dar nu chiar orice
orfelinat, caci nu urmau sa fie admi§i decat catei de crescatorie cat de cat
de rasa, care urmau a fi vanduti cu mentiunea sincera ca au pedigree
incert, unor amatori euroatlantici mai amarati, dar numero§i, ceea ce ar fi
permis o rapidd rotire a capitalului, cum §i recomanda doctoranda Ionela
in marketing propunand teza Datul capitalului in tdrbacd. Caci orice
perceptor §tie ca mai bine ca§tigi ludnd cdte putin de la multi decat mult
de la putini. Doctorita §i farmacista anticipau ca indeosebi cu catei de
caine-lup trebuie populata canisa-orfelinat, deoarece tocmai clientii mai
amarati vor arata cu deosebire aplecare catre a ie§i pe strada, ca ni§te
graniceri sau gardieni, cu astfel de fiare politiste, data fiind sedimentarea
in creierul electoratului varstnic a ideatiei fixe, in anii de odioasa §i
sinistra dictatura, ca numai daca ar putea §i ei sa intre in selecta
Securitate, ar putea asigura un trai decent la copila§ii lor. Dupa opinia
generalului Vasea, aceasta mentalitate s-a conservat in incon§tient intacta
§i disponibilitatea de a colabora sau a participa activ la descoperirea de
du§mani ai poporului, deci ai Partidului, se defuleaza §i azi in placerea de
a create §i a educa animale cu certa vocatie concentrationara, certa macar
pentru care §tie ce-au facut ele in lagarele naziste sau comuniste, ori
macar frontieri§tilor, de le aud adesea in co§maruri latratura urma§ii
tortionarilor, chiar §i la Orvieto.
Desigur, farmacista, care il iubea, cauta prin diferite meditatii sa
capteze bunavointa vicelui intelectual Melecan al primarului fesenist poet
Gavrilita, care vice, sotul ei, privea neguros la lac, avand viziunea la cum
s-au inecat ai lui candva, in Balta Brailei, ca robi ai clasei muncitoare.
Pe cand doctorita, care se facea ca-1 iubea, se lipise de prefectul ei
Gavrilita, sensibilizandu-1 ca din zavoaiele de pe malul opus se inaltase
pe nesimtite luna ca un aerostat publicitar §i zambea bine spre comeseni
de parea un cap de crainica TV cu urechile taiate. Beti§oare chineze§ti de
santal colorat, ca §i capsule incalzite in aparate mici la priza protejau
comesenii impotriva tantarilor, in timp ce erau serviti de tineri cu frac §i
papion, cu freza corecta, iuti in mi§cari, discreti §i sobri, sub lampioane
coreene, vii prin flutura§ii atra§i, inclusiv cei adorabil de catifelati din
specia de molie numita-n popor cainele-babei sau mata-popii.
Din cand in cand, un bac cu o orchestra simfonica de tineret pe un
trailer se apropia de meseni §i atunci explodau in vazduh, speriind cainii,
multicolorele focuri de artificii, crizantemele lor uria§e oglindindu-se-n
adancile ape, cu odor de femina, cum adulmeca demonstrativ porcul de
caine Melecan, pline de pe§te (crap, novae, §alau, caras, fitofag, cteno), sj
283
inchipuind un decor maret §i feeric potrivit pentru a omagia pe Vivi§or,
dupa cum faurea un viitor magic vrajitoarea de madam Vidman, visand o
ceremonie lacustra cu scantei galbene cand o cuceri fata Nobelul, ori
pentru Literatura, ori pentru Pace !
- Adica luam §i cupa, §i campionatul! promise optimist domnul
vice intelectual Melecan, ciufulind bogata oferta de carne §i pe§te,
placandu-i de regula sa hapaie, singur ca o carnasiera, biftec tartar in mult
sange, cum dealtfel ii placea §i pisicutei de Ionela.
El bau insa cu sete, pus pe a da jos caloriile in scopul recuceririi
propriei neveste, care-i promisese ca se vaface inapoi frumoasa, apoi isj
§terse cu prosopelul buzele unse de pireu de manioc §i cocos, mestecand
ni§te guma pentru a mai reduce valoarea peha§ului din gura.
Izbucni intr-un ras cam nerod §i avertiza pe toti cheflii ca pe§tii rau
mirositori din lac, inclusiv cele cateva exemplare ro§ii ratacite de crap
Koi japonez, nu mai mu§ca orice, deoarece au fost modificati genetic la
Harvard, la Singapore, la Sorbona §i la Oxford, sa nu mai poata fi pescuiti
de toti ageamiii! S-a terminat cu pescarii §i vanatorii neecologici!
Dar tocmai Mama Cainilor nu-i dadu nicio atentie! Frumoasa
Cici§or, al carei par se innegrise instantaneu, de umbla fara carje de cand
se mutase la tara, se delecta ciugulind cu eleganta, dintr-o o farfurie de
plastic alb de unica folosinta, insecte prajite crocant, mai toate de
crescatorie, import Thailanda, curate garantat: gandaci de apa, viermi§ori
de matase, lacuste, libelule, viermi de bambus, paianjeni §i scorpioni.
Perfect absenta, gandind c-au mu§cat-o pe Vivita noastra cainii la gunoaie
§i cum lauda poeta ochiul de greier, avu un imbold sa se roage de
generalul Vasea, daca nu poate acum sa trimita jipanul dupa ea, macar s-o
faca in compensatie, cand va avea timp, la relatiile §i banii lui, ori
primarita la Ci§migiu, ori pre§edinta la Cotroceni!
Generalul Vasea, atins cu sarbacana de Melecan, raspunse savant
ca si dulaii no§tri trebuie ca au fost modificati la simtul estetic, fiindca au
carlig doar la domni§oarele inchise ermetic, cu aspiratii lirice-n
Uvedenrode pentru mode, module §i ode, pentru primarii, palate
prezidentiale §i chiar pagode.
Vicele, minte gasteropodala, nu pricepu nimic, dar i§i aduse aminte
reflex de primarie §i de politica, se pieptana, i§i potrivi cravata, apoi brusc
agresiv ca un zavod satul in teritoriul lui, interpela peste masa pe
maruntelul primar de suburbie fost prefect de ce-a folosit recent sintagma
tar an prost, care pune in primejdie colaborarea pe plan local a marilor lor
partide, fesenist §i taranist.
- Fiindca Ceau§escu, raspunse dezghetat suplul Gavrilita, le-a ras
gospodariile §i i-a varat la bloc pe tarani ca sa nu mai aiba unde depozita
ce furau de pe camp! In acest sens protocronist, tovara§ul Nicolae
Ceau§escu este un pionier al luptei noastre neabatute contra hotiei,
284
nepotismului si coruptiei, ca sa ne primeasca Madeleine Albright in
NATO in primul val. S-au organizat atunci proteste in Occident, cu
manifestanti inchiriati de CIA, pe motiv ca se sistematizeaza satele, dar
azi uite ca niciun provenit nu mai da inapoi la stat apartamentul primit de
la comunisti, chiar daca intre timp si-a refacut casa de la tara, ba chiar si-a
si extins-o mai viloaie decat era initial, cat grajdul colhozului!
- O fi vrand si el, taranul, sa se spele la contort, marai Verdana
Melecan, farmacista verde, uitandu-se ca halucinata la fresca ce decora
intrarea in salon cu doi soldati romano-daci, in tinuta si dotare de
draconarius, incrucisand sus doua steaguri de lupta, cu capete fioroase de
lup si corpuri lungi de sarpe.
Bause kirsch si i se parea ca lupii urla si ca serpii suiera asurzitor.
- Care confort, manca-ti-as? Contort de cotet! rase doctorita
Verdana Gavrilita. Ca nu merge la nimenea la baie niciun fel de apaL.
Alta e cioaca, ca la tineret nu le mai place la curte, ca e de munca! Nu din
alta motivatie. La bloc, stai si te uiti la televizor.
- Da, la curte, interveni tanti Cici cu energie, am observat si eu ca
au ramas doar batranii, iar taranii de la bloc nu sadesc un liliac, o iasomie,
un lemn cainesc si nici macar nu fac razoare cu ceapa sau verdeturi unde
pun gratarul. Nu-i intereseaza nimic din jur, pentru ca daca vor sa vada si
ei ceva frumos, se uita la televizor si le e destul cat sa-si satisfaca nevoile.
Estetice !
- Partidul meu, isi puse solemn vicele Melecan ochelarii de batran,
este secular si de departe eel mai puternic, doamna. Noi dispunem de o
rezerva nesecata de cadre, de specialisti capabili sa isi asume orice functii
si in locul oricui. Dar ceea, ce ne leaga cu fesenistii este interesul comun,
avem o intelegere pe plan local cu tovarasul Vasea, zic tovara§ fiindca
asa m-am obisnuit! Este un cuvant frumos. Ce covridogul meu! Or, vad
ca la aceasta intrunire de afaceri, a mai venit si madam Vidman de la
revolutionari!... Asta este o incalcare a algoritmului! §i trebuie gasita o
solutie de compromis, fara societate civila: ori pleaca ea, ori trimit si eu
dupa domnisoara mea secretara, Gavrilita, care dealtfel e si in tema in
afacerea cu orfelinatul de catei vagabonzi si cu scoala de dresaj si cu
crescatoria noastra de maidanezi.
- Intr-adevar, recunoscu rusinat Vasea, desi sunt patron de
universitate si editor, eu nu prea stiu cum a ajuns, cu carjele ei, o vulpe
revolutionara pana aici. Oricum, eu nu va zic decat: asezati-va linistiti,
tovarasi! Ea, ca onegheu civic, e leftera, n-are cu ce participa la
demararea proiectului Buticcelli! Decat poate coactionara in sfera
serviciilor funerare, la o firma, Labd Tristd, de cimitire in natura pentru
caini, pisici si animale mici, adaptata de Pantiusa al lui Garamond si al
Ionelei, dupa niste trusturi care merg binisor in Italia si la Paris. Dar, cum
madam Vidman, Mama Cainilor, teoloaga ecomilei, declara ca aspira sa
285
se mute la mine la curte, pentru a create animale §i pasari domestice, in
lipsa carora a generat erezia ecomilei, de sa dai de pomana la caini
absurzi, fara vreun sens al existentei lor in neantul valah, n-am fi decat in
ca§tig daca sezonier ar desface la Buticul Buticcelli pentru clientii din
blocurile comunarde, unele produse de casa, din gospodaria proprie,
inclusiv branza dulce, mai bune §i mai ieftine decat cele din import!
Totodata, frumoasa ei nepoata, poeta Lucida Tahoma de la NATO, pe
care a crescut-o ca o mama §i au mu§cat-o cainii la gunoaie de dimineata,
cum este momentan o amarata §i cred ca va fi multa vreme §omerita
intelectuala de talent, ar mai putea ajuta §i ea, intre doua lecturi sau intre
doua inspiratii cand e mai receptiva, la magazin, §i zambareata, §i de la
ora§, sporind considerabil segmentul clientilor §i ridicand sensibil nivelul
vanzarilor.
- Nu am nicio indoiala, ranji vicele Melecan, de§i farmacista il
cotonogea pe sub masa chiar §i peste covridog, ca batrana noastra
gardiana, Mama Cainilor, §chioapa-n carje, poate create gaini, rate, ga§te,
curci §i bibilici. Pacat, pacat de sangele varsat! §i mai poate pa§te, mulge
o vacuta. Sau sa se apuce, ca pe cand eram eu pionier, de cre§terea
viermilor de matase cu frunze de dud, iar onorabila domniei sale ruda
tanara poate fi poeta la Buticul Buticcelli, insa ie§irea din rahat, domnilor,
tovara§ilor, nu se face cu amarati, adica cu capitali§tii autohtoni, puse
degetul pe rana vicele Melecan. Trebuie sa intram in NATO, fato !
- Nu ne putem baza pe saracime, talmacira intr-un glas farmacista
§i doctorita, ci doar pe adevaratii intreprinzatori!
Tanti Cecilia, ca mu§cata de piciorul beteag, se retrase la balustrada
debarcaderului §i incepu sa boceasca, nu atat jignita cat pusa a se
confrunta, ca pensionara, cu adevarurile dure ale vietii economice, care
exclud bugetarii de la adevarata senzatie de capitalism.
De pe oglinda lacului se auzeau de departe impu§caturi §i replici,
caci bandele rivale nu-§i impartisera defmitiv domeniile de pescuit.
Hotari sa se retraga discret, ca sa nu fie ea pricina disensiunilor. I§i aduse
aminte de Vivi§or, o apela cu staruinta pe un fix de la receptie, dar se
forma numarul doar in centrala, a§a ca il deranja acasa pe domnul
Garamond, care avea un mobil rudimentar dar functional (facea §i un fel
de poze), trezindu-1 §i rugandu-1 s-o trezeasca §i s-o anunte pe fata ca vine
abia de dimineata sT sa fie lini§tita cu examenul, ca a aranjat tot.
Vrajitoarea nu §tia insa un lucru: ca dupa ce presa a relatat la
Breaking News ca au mu§cat-o cainii la gunoaie pe poeta Lucida
Tahoma, noul star mediatic ajunsese deja departe cu imaginatia ei bogata,
ocolind cu viclenie de profa de comentarii stagiul la Primaria Capitalei,
a§a ca nu se mai uita cu nostalgie dupa maidanezi ca la ni§te papu§i
ieftine de carpa, ci privea de pe covorul de iarba fara de tinta-n sus, direct
la Leul Cotrocenilor, un leu de fite, negru ca Morena noastra.
286
Gradina Palatului se umpluse de invitati, Vivi§or recunoscand
printre ei §i basarabeni, care-i acordasera foarte multe voturi. Fara a fi
consiliata in vreun fel de Priculici, ea socoti ca daca nu e momentul
diplomatic sa dea un semnal pentru unionism sub umbrela NATO, a venit
totu§i clipa ca clasa politica §i intelectuala, prin reprezentantul ei suprem,
sa-§i faca macar mea culpa pentru comoditatea la§a de a nu genera macar
un curent de infratire afectiva, care sa mai incalzeasca nitelus. silicoanele
reci, despartite, din sanul maselor dezbinate.
Lautarii treceau cu tambalul §i vioara de la grup la grup §i iti
interpretau cu dedicatie la toti du§manii tai, sa aiba mertanele §i vila
bantuite de fantome agresive, celebrele piese Romanta mortului langa
care vegheaza opisica §i Romanta mortului caruia i s-afurat piedica, ale
caror versuri §i cuvinte presa ostila sustinea ca au fost adaptate de chiar
poeta Lucida Tahoma, ca pe ni§te descantece sa nu mai urasca populatia
puterea, ci in mod cu totul nenatural, doar opozitia, pentru crimele pe
care le-ar savdr§i daca ar ajunge vreodata la putere!
Cand consilierul aulic Garamond apasa cu barba-i spre gu§a §i
plastron c-a venit momentul, ea enema dulce pe cobzar langa ea, ii smuci
microfonul §i porni sa cante personal cu vocea aceea a ei, adorabila,
copilareasca, subtire §i tivlita, inconfundabila, profund poetica, spre
marea satisfactie a celor prezenti, din pacate numai strofa fmala, romano-
basarabeana, a poemului ei eel mai celebru:
Ce ai, omule, cu mine?
Nu-ti fac nicio stricaciune !
Cand am bani §i o due bine,
Toata lumea e cu mine.
De n-am bani §i o due rau,
Nici eel neam nu-i neamul meu
§i atunci te-ntreb pe tine
Care-i om §i care-i caine !
Glumeata, pre§edinta, la distihul final, §i atunci te-ntreb pe tine/
Care-i om §i care-i caine!, arata cu degetelul, ca cu o sageata slobozita
din sarbacana, nu spre agentul Lobison ci chiar spre generalul Vasea,
§eful ei de campanie electorala, §i o veselie netarmurita cuprinse pe toti
cei prezenti, impulsionandu-i sa izbucneasca in aplauze, urale §i ovatii, cu
respect, emulatie §i fierbinte recuno§tinta.
Baba tresari speriata de viziunea ei §i, din senin, i se facu pofta sa
se arunce in lac sau macar sa se dezbrace. Mancase §i bause pentru a treia
oara in aceea§i zi, progresiv mai lacom, pana la adevarata senzatie, una de
greata, §i parc-ar fi voit sa se sinucida putin, sa le strice siesta
capitali§tilor care au jignit-o ca bugetara, uitand ca este §i vrajitoare. O
287
durea §i faptul ca Vasea nu venea dupa ea s-o consoleze, s-o ocroteasca,
sa-i fie mila de ea, ca de o catelu§a pedepsita pe nedrept. Dar ve§nic
tanarul critic, de cum §i-o aduse vicele Melecan, trimitand in graba mare
§oferul cu jipanul, pe domni§oara Gavrilita, nepoata prefectului, incepu
sa-i faca tarancutei o curte insistenta, cu gradinita §i livada, interesandu-
se cu nesat de realitatile de la europeni, pe unde umblase ea cautand un
parteneriat convenabil cu firme specializate in clonarea, castrarea sau
chiar eutanasierea fara stricnina a cainilor vagabonzi.
- Va atrag in modul eel mai serios atentia, incepu parlamentara un
lung discurs, asupra orfelinatului pentru cateii vagabonzi §i in genere
asupra politicii de a infiinta, pe baza de sponsorizari, azilele de caini!...
Daca nu sunt asigurate fmantarile pe termen lung, atunci poate ie§i de aici
o catastrofa de imagine pentru tara, cu mult mai mare decat procesul
Ceau§escu, insangerata gogorita terorista, mineriadele, miile de copii cu
HIV, maltratarea handicapatilor §i atatea altele...
Contribuabilul occidental e mai caine decat va inchipuiti §i nu-i
plac glumele. Deci crescatoria noastra de maidanezi trebuie sa
functioneze in cea mai adanca conspirativitate, cum ne consiliaza §i tanti
Cocuta, ilegalista tovara§ului general Vasea, macar pana cand vom
informatiza complet procesarea cainilor incat sa putem compensa la timp
ce extermina hengherii, ca sa evitam extinctia lor completa accidentala.
De indata ce din lipsa de fonduri, sau infestati cu giardia, tenii,
oxiuri sau limbrici, cainii din aceste azile vor incepe sa slabeasca, fiind
posibile §i in cazul lor furturi de hrana, ca §i alte fraude, imaginati-va ca
vreo reporterita straina ia un videoclip de-al inspectorului de mediu
Garamond §i duce la europeni secvente cu exemplare rahitice, jigarite,
scheletice, ca vacile tuberculoase de prin 1990. Atunci va asigur eu, ca
una care cunosc de la fata locului mentalitatea occidentala: tot ce s-a
cucerit, cu atatea sacrificii, ca imagine romaneasca, in ultimele luni, se va
prabu§i ca §i un castel din carti de joe §i mania Occidentului se va
concretiza in represalii pentru care un embargo comercial este poate eel
mai mic, caci de imagini cu razboaie §i genocide pe om e toata lumea
satula, dar raul tratament la patrupede i-ar scarbi peste masura!
Astfel tragea un competent semnal de alarma, cu ochii ei alb-
alba§tri de husky licantrop, domni§oara Gavrilita §i cei trei barbati, doi
primari §i un general, o sorbeau din ochi ca ni§te lei, incat madam
Vidman, de scarba, se ralie farmacistei §i doctoritei, sfatul batranelor ca
think tank recomandand in spinoasa problema a clonarii cainilor
vagabonzi pentru crescatorii, prudenta. Din moment ce varianta
exterminarii cu stricnina este respinsa ca metoda comunista de inspiratie
nazista; din moment ce, pe de alta parte, criticul Vasea demolase
magistral in fata camerelor TV solutia castrarii a lui Melecan ca fiind mai
inumana §i mai neonazista chiar decat varianta stricnizarii a lui Gavrilita;
288
din moment ce, in fine, solutia azilelor de caini pe baza de sponsorizari sj
voluntariat este nesigura pe termen lung daca nu se aloca un fond special
de la buget, atunci singurul mod de utilizare rationale a fondurilor care
totu§i vin de pe la firme §i asociatii de specialitate, precum §i de la
cetateni, este a se constitui pe marile cartiere echipe mobile care sa
imparta pe baza de liste, fiindca sunt cu totii botezati, o supa de oase, cate
o gamela zilnic, la cainii vagabonzi lipsiti de alte resurse sau defavorizati
prin infati§area lor de batrani, infirmi, jigodio§i, exematici, precum sj
ciolane, conserve, pungi §i ce se va mai primi ca donatii, duminica §i de
sarbatorile legale, excluzandu-se in mod expres de la aceasta opera de
binefacere, ca beneficiari, indiferent de sex, varsta §i chiar stare de
sanatate sau dispozitie psihocomportamentala, toti indivizii agresivo-
eutanasienti despre care exista eel putin trei persoane adulte care sa
depuna plangere in sensul ca au cuno§tinta ca au mu§cat oameni eel putin
o data, exceptandu-se insa cazurile de provocare, cand s-au atacat
culcu§urile improvizate cu puiutii in ele, fiindca nu e mama care sa nu-sj
dea §i viata pentru copila§ii ei, cazurile cand anumite persoane, alergand
prin fata cainilor le-au dat impresia ca e rost de vanatoare sau de prins
hotii, §i le-au dezlantuit instinctele, §i, de asemenea, situatiile cand s-au
iritat animale in haita, noaptea sau la primele ore ale diminetii, de catre
persoane cu miros respingator, aflate in stare de ebrietate sau pur §i
simplu certate cu higiena pana la pierderea obiceiului de a se spala ori de
cate ori este nevoie indeosebi la subsuori §i la picioare.
Parlamentara Gavrilita, cu cerceii ei de chihlimbar, galbeni ca ni§te
crotalii auriculare de vaci abia importate, le indigna pe unele femei de le
trecura toate sudorile de gelozie, deshidratandu-le sa comande fresh-uri
din citrice, pentru a folosi paiele - doar cine avea competence de
vrajitoare - ca pe ni§te sarbacane cu sageti tranchilizante. Sorbind-o din
ochi pe nepoata incestuoasa a primarului, vicele Melecan §i generalul
Vasea, adormira instantaneu cu ochii deschi§i de pareau caini morti sau
maidanezi balcanici modelati in ceara de Madame Tussauds.
Astfel intre doamna farmacista Verdana §i teoloaga ecomilei se
injgheba o calda prietenie filocanina, catalizata de doctorita veterinara,
urmand sa se viziteze chiar a doua zi, cat va fi dusa Vivi§or la parodia
postmoderna de examen la poezie, pentru a imbunatati proiectul unor
ONG-uri de a se introduce §i in codul nostra rutier a indicatoarelor cu
restrictii de viteza in zonele populate de caini comunitari.
Alaturi, barbatii bausera mult. Inca nu se pupau, dar devenisera
creativi. Ca sa nu scapam §i al doilea val NATO, ocolind insa lustratia sj
microciparea cainilor, solutia era iara§i sa supralicitam tentorial. Prin
surprindere, ca §i cu Bucovina §i Bugeacul la coltul de cotitura din 2 iunie
1997, era productiv sa fie cedate vecinilor, care n-aveau ce sa faca in UE
cu ele, ni§te judete din Ardeal, cu singura precautie sa nu se acorde §i
289
coridor, autostrada de legatura. Dealtfel, n-ar fi rau sa ne reimpadureasca
altii tara. Cu atat mai bine pentru imaginea noastra daca, mefienta,
Ungaria ar refuza acest dar otravit, cum probabil la fel ar proceda sj
bulgarii, daca le-am ceda din proprie initiative, derobandu-ne de
gospodarirea ei, prea migaloasa, fa§ia de litoral de la Varna Veche pana la
Eforie sau chiar la Midia, ca oricum romanii care conteaza, adica baronii,
corsarii, nababii §i mogulii, aleg destinatii exotice: Monte Carlo,
Nietzsche, Ibiza, Miami, Rio, Phuket... De asemenea, trebuie supralicitat
in libertatile democratice: droguri u§oare, prostitutie legala de la 16 ani cu
paradis fiscal in Sectorul 1 al Capitalei pana la Baneasa, Otopeni, Snagov.
Plus Codul Familiei, de umanizat permitandu-se zoofilia § i o gama largita
de mariaje de sa se faca pelerinaj la noi, casatorii nu numai intre barbati,
intre femei, intre pensionari §i aproape minore, sau intre transsexuali, dar
§i intre oameni, mamifere, pasari sau reptile, nu mai mici insa decat o
capra, pentru a nu fi vatamate.
- Sunt ni§te naivi! zambi inte legator ecologic farmacista Verdana
Melecan catre doctorita Verdana Gavrilita, uitandu-se amandoua amuzate
la ei ca la ni§te catelu§i sco§i la plimbare §i care au gasit farfurii de plastic
cu oscioare de pui §i mate de curcan la nisipul din pare al copiilor. O
astfel de casatorie trebuie asistata de primar, preot, un reprezentant de
ONG §i neaparat un etolog, un specialist capabil sa discearna daca
animalul §i-a dat sau nu consimtamantul, iar in ce prive§te acuplarea, daca
initiativa a fost citita corect de catre om in limbajul trupului partenerei/
partenerului...
Barbatii nu-i acordara insa nicio atentie, ca §i cum ar fi hamait un
patruped, nu o experta de un realism politic necrutator.
- Dar cum vaz ca sunteti ni§te incon§tienti §i nu ne-asculta nimeni,
mai bine hai sa cantam! izbucni ea in ras catre madam Vidman.
Ce sa cante? Avea o voce scancita, cherlaita, schelalaita, graitoare,
te §i mirai ca nu i s-au intamplat cu sechele inca vizibile farmacistei
Verdana Melecan exact ce canta, molipsind repede pe toti barbatii §i chiar
catelele §i dulaii din imprejurimile lacustrei: Buburuza de pe frunza,/ M-a
muscat neica de buzd,/ M-a muscat §i m-a durut,/ L-am lasat, ca mi-a
pldcut,/ M-a muscat §i de obraz,/ Mor fetele de necazl/ Ca nu le-a muscat
pe ele,/ De urate §i de relet
- Sa turbeze toate du§mancele §i toti du§manii! ridica la sfar§it
pocalul madam Vidman, dezlantuind chiuituri frenetice, cu ecou in
latraturi care din aproape in aproape cuprinsera in unda lor de §oc vreo
§apte sate.
§i cam atat se alese din toata romantica serata, caci in ce prive§te
aprovizionarea Buticului Buticcelli prin angrourile lui Melecan nu se
hotari nimic decat in ce prive§te filiala farmaciei veterinare, problema
290
orfelinatului pentru catei de rasa ramase in suspensie, doctorita avand
unele rezerve, iar ca petrecere, dineul de lucru nu lasa mai nimic in
memorie, deoarece, in ciuda diversitatii enciclopedice a preparatelor sj
bauturilor, venind in repetate randuri vorba de saraci §i defavorizati, fie
fiinte umane, fi caini vagabonzi, s-a taiat ca o maioneza tot cheful,
domnul Melecan cu deosebire lacrimand, aducandu-§i aminte de cate
lipsuri §i persecutii avusese parte in regimurile trecute familia lui, de se
hranea cu laturi de pe§te, dar §i generalul Vasea lacrimand catre filozoful
marxist Gavrilita, ca bogat intelectual de stanga revoltat critic de
paradoxala revenire in forta a exploatarii omului de catre om ca eel mai
eficace mijloc de a ne pune unul pe altul la munca performanta §i de
succes.
Numai ca in cazul ve§nic tanarului critic lucrurile erau mai
complicate, pentru ca i§i baga coada complice in trairile sale §i o pisicuta
care se trezise exact la ora telejurnalului televiziunii de stat §i, tocmai
pentru a nu-1 urmari, ingenunchease spre Apus, rugandu-se cu fervoare
religioasa sa ne primeasca americanii in primul val NATO, dupa vreo
doua sute de matanii avand dobandita clarviziunea ca dupa cum ea e cu
motanul Garamond, tot a§a §i Vasea e cu tanti Cici, dar ametind-o §i
adormind-o va mai face curte spre miezul noptii §i uneia tinere de tot, cu
dinti in forma de caramida de la soroaica, dar cu care nu va fructifica
nimica sustenabil §i durabil, negociindu-se chestiuni prea dureroase ca sa
te gande§ti la aventuri galante.
§i mai avea Ionela o suparare sub cocul mov. Incomensurabila, cu
multe progresii. A dracu pielea pe el, motanul ei avusese un co§marel sj
belise ochii exact cu douazeci de secunde inainte sa dea madam Vidman
telefon §i sa-1 trimita in pijama la Vivi§or, s-o consoleze ca baba mai
intarzie la serata, legatura telepatica in stare sa enerveze orice pisicuta,
chiar §i pe cele mai putin vigilente, deci mai permisive.
§i ce co§mar avusese Motanel! Se facea ca telepoporul, dupa atatea
tatonari §i experiente democratice nefericite, i§i daduse pana la urma
seama ca trebuie sa faca apel la experienta lui de vanzator de cupoane §i
la cei peste patruzeci de ani vechime numai in campul muncii, la
fierbintele sau patriotism, la intuitia sa de loterist §i referent, ca sa-i
incredinteze una dintre cele mai importante functii in cadrul executivului,
calitate in care tocmai urea pe o caldura mare ca spre Casa Poporului
„Nicolae Ceau§escu", dar era de fapt o casa de la Washington, pe ni§te
trepte, cand - sa plesneasca de necaz, nu alta! - incruci§andu-se cu un
emisar al Ungariei, care tocmai reclamase, la stapanul decident cine intra-
n NATO, ca i-au furat (!) romanii un drapel de pe o cladire oficiala!
Alegatia cadea prost, fiindca tocmai asta era mesajul sau, al lui Motanel,
ca daca ungurii, cehii sau polonezii intra §i noi nu, atunci ne vor supune la
tot felul de vexatiuni, inclusiv sa ne scriem mai tarziu cererea de aderare
291
la NATO in limba maghiara!
§i cum tocmai recitise scrisoarea de la Pentelei, ii ie§i inainte in
intampinare pentru primire-n Casa chiar stafia doamnei Marlyn Monroe,
identica la corpul plinut, dar cu ochi alb-alba§tri siberieni husky, pisicuta
care era idealul lui de cum trebuie sa arate o femeie, desigur nu una de
casa, ci una care ai putea crede ca face trafic mediatic cu propria carne
vie, in folosul democratiei vizuale a tuturora, indiferent de optiune
politica sau de credinta religioasa. §i de cum incepu ea sa-1 sarute in
vazul blitzurilor, ca pe Cuponel Cala, consolator din cale-afara, adulmeca
mai bine cu nasul ala ro§u al lui §i intelese cu groaza ca a ajuns la spartul
targului §i ca ce era de dot se dase.
§i numai il consolau americanii, ca roman §i vampir, cu strigoaice!
Insa ce il sacaia mai tare-n co§mar era ca de fapt frageda Marlyn nu
se sinucisese cand trebuia optimal pentru presa §i evoluase natural ca
infati§are §i ca varsta, incat faptul ca se lipea de el cu atata iubire in fata
reporterilor il percepea ca pe o jignire a sentimentelor sale, fiindca
nimanui nu i-ar conveni sa se pupe, fie §i ca maidanez la Washington,
Pantiu§a, cu un strigoi pe fata caruia batranetea necrutatoare a sapat un
numar incomensurabil de riduri indescifrabile, incat orice nuanta de
feminitate s-a dus pe apa Potomacului, iar pe Poezie a luat-o dracu.
§i a§a care vasazica bineinteles dar insa se facu de cobori la
Vivi§or, sa-i arate §i ei videoclipul de la Pentelei, transpirat tot §i cu
presimtirea devenita certitudine ca nu intram noi in primul val NATO, sa
o anunte ca a aranjat madam Vidman tot ce trebuie cu examenul.
Draci! Lucrurile erau mai complicate. Ce sa aranjeze?
Sa nu uitam ca in zori, Co§tei fusese sculat sa fie prezent cu
videocamera la o arestare cu mascati §i nu filmase pentru televiziunea la
care colabora nimic deosebit. Dar de pe drum, zarise multa lume chiar la
intrarea in bloc la Vivi. Nici Sumotaru nu §tia nimic. Acum, intorcandu-
se, nimeri tocmai momentul cand se intorcea madam Vidman, in carje,
catranita, de la generalul Vasea, care insistase necrutator ca nu-i poate
amana fetei restanta, sa se prezinte insa la el la facultate cum o fi,
pregatita sau nepregatita! O vedea el ce face cu ea.
Reporterul Co§tei, de§i cam chior, o recunoscu pe baba tocmai
dupa dizabilitatile ei, frana, deschise geamul §i se interesa de ce se
adunase buluc lumea dis-de-dimineata la ei la bloc.
- Au mu§cat-o cainii de dimineata la gunoaie pe nepotica mea!
raspunse gardiana cam printre dinti unui terchea-berchea pe care-1 banuia
ca umbla dupa fata ei, care era a soru-sii, Simcuta.
- §i cum o cheama pe fata dumitale? insista Sumotaru simuland o
naivitate mare cat toata Vulcanizarea.
- Fata mea e poeta, ranji sardonic madam Vidman, §i i§i semneaza
292
creatiile cu brandul Lucida Tahoma!
Alte date, ce volume, ce premii, Co§tei ala, gazetar incepator dar
sufletist §i latrator, n-a mai cerut. Incepator, dar talentat. Un mare cotidian
puse pe prima pagina un inceput de reportaj detaliat, cu poze de caini
comunitari, sub titlul incendiar: Au mu§cat-o cdinii la gunoaie pe poeta
bucure§teana Lucida Tahoma!. In sezon mort, fara senzatii, informatia fu
difuzata de toti. Mu§cara chiar televiziunile. Iar de la partide valul de
reactii se intoarse cu titlul: Cdinii guvernului au mu§cat-o pe poeta
Lucida Tahoma la gunoaie!
A doua zi la examen, Vivian i§i purta cu non§alanta parul buclat pe
umeri, dar avea inima cat un purice, nu se simtea bine pregatita tocmai la
poezia contemporana, §i nu banuia ca devenise o persoana publica.
Informat, de cum sosi, generalul Vasea o convoca la cabinet.
Ea intra, sfioasa §i jenata.
El se puse in patru labe, ii examina Mu§catura, apoi mirosi §i in
sus, ridicandu-i cu discretie rochita la spate, ca un bun editor ce era. I§i
lua seama insa, auzind tocurile secretarei, care avea obiceiul incorigibil
de a nu bate la u§a.
- Da' de cand, domni§oara, intretii relatii intime cu ziari§tii? latra
el furios, aspersand-o ca pe o floare §i surprinzand-o pe fata.
- Ce relatii? Ce ziari§ti? se apara ea uimita.
- Ce ziari§ti?... Uite! ii oferi el cu generozitate mai multe organe.
Unul abia tiparit mersese cu investigatiile pana la a obtine poze cu
ea sj cu cei doi caini agresori invinuiti: Co§tei §i Sumotaru.
Alt organ facuse rost chiar de imaginea captata din realitate de
spalatorul de morti, diarist §i inspector de mediu local Garamond, cu unul
dintre primele noastre telefoane portabile dotate cu o camera foto: din
aceasta bizara inregistrare u§or misxata a Mu§caturii, pe langa dulaul
suplu §i butoia§ul asociat, se vede clar ca a participat la agresiune §i un
Cerber original, cu un cap de pisica, probabil pentru vedere terorista de
noapte, incadrat de inca doua capete, fioroase §i ranjite, de lup nesatios.
Iar cand se intoarse sus §uierand o lambada, consilierului aulic
spalator de morti i se facu o foame de lup viu §i linse ni§te farfurii pe la
bucatarie, lasate parca special de Ionela ca sa-i obstaculeze lui intrarea
neanuntata in dormitor, ca trebuia §i sa le spele, ceea ce totu§i repede facu
§i, cand deschise u§a la ei unde dormea, ce sa vezi, manca-ti-a§?
Se zbatea ca o pisica pe covor Ionela noastra in toate felurile, cu
spume epileptice §i cu dintii ranjiti, parca voia sa nasca iar ceva.
§i domnul consilier aulic Garamond, scotand un auliu! tragic, ca o
Madlena mu§cata de ureche, se a§eza pe marginea patului ca trasnit §i-§i
aminti din senin ce uitase de mult: contextul benefic al facerii de catre
Ionela a lui paranormalul cinocefal de Pentelei, ca tocmai era in vecini o
nunta cu cort! §i ce putea visa ea de avea acest co§mar zbuciumat cu bale,
293
dupa ce al lui se terminase edenic, gasind-o pe Vivian cazuta la podea,
mu§cand-o licantropul de ureche sau §optindu-i vreo vrajeala, dar cu
picioru§ele intredeschise mutate acum instinctiv dinspre fereastra spre
u§a, racoarea noptii producand un curent periculos dinspre tufele de
trandafir cu privighetori spre roza vanturilor.
Ce sa viseze biata mamica dupa spaimele cand a vorbit baietul ei
Pentelei la Piata Universitatii, golanindu-se? Ca daca electoratul nostru
hamesit §i-a batut joe in repetate randuri de mortii no§tri din obsedantul
decembrie, macar strainatatea sa tina seama de ei, pentru ca e un gest de
onoare §i eroism din istoria omului, §i sa nu ne mai amane la nesfar§it
Madeleine Albright cu admiterea, 1956, 1968 §i 1980 sa treaca, iar 1989
nu! Dar in u§a cortului era unul cu saxofonul, care semana cu Bill
Clinton, §i o catea cum e Cala noastra tot da sa intre, obsedata de ciolan sj
de protectie. §i de ce primea amarata mai multe bombeuri in bot, de-aia
se inver§una purisanca mai tare sa intre. Insa §i pisicuta cu co§marul
gemea mai tare §i aiura represalii terifiante, ca de Independence Day va
boicota §i nu va pune pe limba nicio picatura de bautura racoritoare mov
americana §i nici la serialele interminabile nu se va mai uita, apucandu-se
in compensatie de citit §i de conspectat toate cartile scoase de generalul
Vasea la Editura Lyrancuy, a carei sigla de coloratura un pic obscena se
adresa explicit tocmai incon§tientului colectiv adult, din a carui zarca, pe
Poezie a luat-o dracu, ca n-au avut pe cine sa elibereze.
- Bine, bine, dar asta e curat antiamericanism! protesta iscusitul
vanzator, amintindu-§i de avertismentele din scrisoarea de la Pentium.
- Domnul Clinton e un domn! repeta cu iubire lone la, fara sa se
trezeasca din aiureala.
- Daca §i asta e domn cu noi, atunci eu ce-oi fi cu tine, fa? Caine?
mormai nemultumit inchizitorul ei sot. Zi atunci §i ca doamna Albright e
o doamna, fiindca nu ne-a zis nu, ci doar nu incdl
- Ce, e§ti nebun? ranji ea cu ni§te colti carnasieri. Ionel-Ionelule,
pai exact a§a mi-am zis, cand coborai la parter. Nu, nu inca! §i am visat
ce am visat, Motanelule... Se facea ca, pasamite, unde au mu§cat-o cainii
pe Vivita noastra la gunoaie, era un caine-lup §i uite a§a i§i arata coltii la
tine! Uite-a§a, albi-albi §i mari, cu gingiile alea negre, negre... §i pe urma,
mi-am amintit de box, ca de un viol, ca 1-am vazut intr-o revista, cand a
fost procesul cu Desiree Washington, pe Mike Tyson gol-golut, a§a e cum
spui tu, a avut un necaz in dragoste cu o fata din Washington... Dar eu nu
cred c-a fost viol, daca era de la Washington! §i mie nu-mi place boxul,
dar boxerii sunt barbati interesanti, pentru ca §tiu sa dea,dar §i sa
primeasca. A§a ca noi, ca petenti, ca cer§etori la u§a lor, trebuie sa ne
reprimam orice atitudine antiamericana, ne-a avertizat Pantiu§a, dar ce sa
ma fac, Ionele draga, ca eu am psihic de femeie!
- Psihic-nepsihic, mai pisic, mie sa-mi spui ce-ai visat, de gemeai
294
a§ade placut!
- Am visat, Motanele, §i a§ vrea sa mai visez, ca eram intr-un ring
cu marele Louis Armstrong, care chiar semana cu Sumotaru de la
Vulcanizare de-1 §i imita cu dintii ranjiti pe la acute. Iar domnul Clinton,
in cama§a de matase impecabila, cu papion, facea pe arbitrul elegant,
stilat §i impartial. Iar eel care boxa cu Armstrong era porumbelul de Mike
Tyson, numai ca avea un ochi maroniu §i unul verde, fiind ceacar ca
baiatul cu tricou universitar Yale de la Vulcanizare, Co§tei. §i in cruris,
sau in curmezi§ cu cei doi localnici consacrati, boxam eu §i apucasem sa
schimbam cateva scatoalce bune...
- Cu cine, fa?
-Mai intrebi? Cu Madeleine Albright!
- §i nu e, antiamericanism in visul tau? De urgenta sa-ti speli
incon§tientul, Ionelo, ca-1 ver§i in presa fara ca sa fii con§tienta. Abia
a§teapta studentele tale sa-ti ia postul de preparatoare la marketing!
- Stai sa vezi!... §i cand fu pozitia potrivita de sa-i trag un upercut
fatal, am ramas arestata! Uria§ul boxer Mike Tyson ii §i apucase deja in
dantura sa de diamant urechea doamnei de vidia Madeleine Albright si nu
mai voia deloc sa cedeze, sa-§i descle§teze falcile lui ca de pitbull, oricat
se ruga Clinton de el sT oricat trageau antrenorii de gatul lui musculos, ca
disperatii, §i trageam §i eu, din solidaritate feminina, ca mi-e sT ru§ine
cum de am putut visa a§a ceva, o scena de un antiamericanism contra
naturii, cum spui §i tu!
- Pe urma, saraca, o imita batjocoritor domnul Garamond pe
pisicuta, adineauri, tocmai vazui jos la Ta§ok pe CNN, din profil, pe
Doamna ta de Vidia, cu urechea decupata partial, ciumpavita ici-colo,
vadit pentagonal, inca sangeranda...
- §i ce ma intriga mai mult, ofta pisicuta, §tii, e ca parca pe mine
ma ardea mai mult §i mai mult s-o scap pe Madeleine din falcile lui Mike,
decat pe domnul pre§edinte Clinton, care ceruse unui agent un saxofon §i
doinea lini§tit a jale mai incolo, intr-un colt al ringului! Ca atunci cand nu
se poate face nimicl
Biata doamna Madeleine Korbelova Albright! Cat a patimit,
sarmana, pentru devotamentul ei fata de interesele americane !
In creiera§ul fraged al pisicutii de Ionela se forma tornada unui mix
de marketing cu totul infezabil, estima motanul, caci fara infrastructura
intelectuala ca a lor, noi nu putem dovedi euroatlanticilor ca mortii no§tri
din Decembrie, jertfindu-se pentru Libertate, au recuperat ca eroism la
1989, ce-au facut ungurii in 1956, cehoslovacii in 1968 §i polonezii in
1980. Miorlaitul ei stimula pendulul astral licantropic sa radieze ca un
§irag de lacrimi cazute de la trambulina intr-un plans delirant, pe care
madam Vidman, coafata cu par innegrit de tot, il auzea sfa§ietor la
295
Caineni, crezand ca vine de la vreo stima a lacului, una neaparat blonda,
care va fi intretinut candva relatii de acutizare a noesisului cu generalul
Vasea, bun vanator de capre si inotator de notorietate. Asa si trebuie sa fi
fost, retinu gardiana, cea mai buna dovada fiind ca, extrem de nelinistit,
marele si stilatul critic jigni de moarte pe prefectul Gavrilita, care mai
mult dormitase in poala Verdanei lui, cu urechile vajaind de cat taiase
plopii fara sot cu drujba cosmopolitismului postmodern, agraindu-1 cu un
inconstient dumneata, ca politician in loc de dumneata, ca om politic.
Fres la minut, prefectul replicase ca un buldozer ca tocmai azi,
cand nu mai scrie nimeni curat romaneste si oricum nu mai citeste nimeni
nimica, ar fi trebuit de mult sa priceapa oamenii de cultura de la Editura
Lyrancuy ca pana la urma ne va primi Doamna de Vidia in NATO, chiar
si cu latratorii nemicrocipati. Dar cand s-o coace! §i atunci, noi
politicienii romani, ca oameni politici de stat, va trebui sa satisfacem, ca
si niste compensate la lustratia zero sau la lustratia negativa, alte
pretentii privind cresterea zero si descresterea negativa de-ale
imperialistilor, care stau cu satelitii pe noi si stiu tot, mai bine si decat ai
nostri, inclusiv cu cine ne insala muierile noastre sau cati maidanezi
alimenteaza ele, pe principiile ecomilei, cand sunt chinuite de remuscari!
Plansul cosmic pe doua voci al pisicutei de Ionela si al lui
Motanel, ajungea astfel ca un fluviu liric la teoloaga ecomilei, izvorat din
poezia la cum pedepsise fie si in vis un boxer profesionist pe Doamna de
Vidia a politicii externe americane, muscandu-i si retezandu-i urechea, pe
motiv ca de ce n-a primit si Romania in NATO in primul val.
- Caci adevaratul chip al Americii pentru romani, iubite, zise ea lui
Vasea, nu e al lui Marlyn Monroe, cum delireaza Ionel, ci al acestei
doamne partinitoare, cu o ureche mutilata aplecata spre noi si cu cea
sanatoasa ciulita spre unguri, cehi si polonezi. De-aia pe Poezie o s-o ia
dracu!
Cu urechile perfect intregi, saraca Vivi il auzea de la orizontala
perfect clar pe Motanel plangand, desi latrau cainii, trezita chiar de el,
surprinzand-o receptiva la foame! Insa, de puturoasa ce era, cum e
tineretul de azi, ea nu-si incalzise ce i-a lasat matusa-sa in frigider, ci tot
intingea din painea de dimineata, tavalita de caini, intr-un borcanel de
miere, fiindca senzatia de soared in burta scade daca-ti urea nivelul
glucozei in sange, chit ca-ti creste al pehasului din gurita in compensatie.
In a ei naivitate, biata fetitica isi inchipuia c-au muscat-o cainii si
pe pisicuta, miau-miau, de Ionela. Haitele fiind necrutatoare, fiindca fata
de sot, ca femeie de marketing la serai, nu de casa, de mult crease ea
motivatii ca sa fie de multe ori de mai multi caini muscata, ca o piranhie
de muiere meritand rupta-n bucati si roasa pana la ultimul oscior, nu o
data nelasand din rasfat pe domnul referent sa scrie cronici la domiciliu,
296
greva ce a facilitat ca pe Poezie s-o ia dracu. Fiindca numai boul de
domnul Garamond, care mai ca§tiga un ban spaland morti §i licantropi,
lipsit de intuitie creatoare ca grosul barbatilor, putea sa creaza ca plangea
Ionela de mila altei femei, fie ea §i doamna de la Washington, §i nu siesj
de propria mila, caci visase ca turbatul de Mike Tyson ii taiase cu
mu§caturile de fapt generalului Vasea pavilioanele de la urechi §i
covridogul, fiindca §i asta n-avusese de lucru, intr-un moment de
dificultate exclamand ca auliu, Ionelo-Ionelo, e§ti o femeie sofisticata sj
simt ca-mi apuc urechile cu tine §i zau daca mai §tiu ce sa-ti fac ca sa nu
ie§im de pe trendul adevaratei senzatii §i pe Poezie sa n-o ia dracu. Dar sj
iscusitul vanzator pricepu de la un timp ca ceva nu-i in ordine cu plansul
ei §i, luand un bici din cui, incepu s-o croiasca ro§u de furie pe unde
nimerea, peste cama§a de noapte subtire, stravezie §i uda numai de
lacrimi, gafaind §i bolborosind:
- Na, mai na, mai ai atitudine antiamericana, fa?... Pana cand sa-ti
tot spun sa te paze§ti? Ce, vrei s-o pate§ti §i tu ca Vivi de dimineata la
gunoaie? Afla tu ca eu nu concep ca Pantiu§a sa nu mai aiba spor cu
Buticul Buticcelli! Eu nu vreau ca din cauza ta sa nu mai ajunga lider de
piata in sfera serviciilor funerare, pe segmentul Laba Trista, cu logistica
pentru ceremonii §i cu cimitire marine pentru caini, pisici, animale mici!
Ca prin farmec paranormal plansul trecu ca cainele prin apa cu
Poezia-n dinti §i Ionela se darui unui somn profund in bratele lui Morfeu
§i ale lui Hermanubis, visand ca e dimineata §i ca pleaca la servici, la
editura la facultate, sa-§i sustina teza de doctorat Datul capitalului in
tarbaca. Iar madam Vidman tocmai a ie§it la piata, ca n-a mai lasat-o pe
Vivi§or sa se expuna, §i ta§ne§te Mos. Marlett de la el din borcan, care tot
a§a n-are un picior de la obsedantul decembrie, §i cat ai zice Tyson mi ti-o
mu§ca de ureche de urla baba mai ceva decat Vivi§or la gunoaie, cand s-
au urcat Co§tei §i Sumotaru pe ea, poate §i Maturici. Se cam mini Ionela
de ingratitudinea maidanezilor fata de mama lor de la blocuri §i de a
vanzatorului fata de consumatoare, dar nu prea mult, isT vede e drum §i in
statie o vede pe-aia de la ziare schelalaind c-o mu§case tot de ureche un
client, la randul lui mu§cat dis-de-dimineata la frizerie de o coafeza. Ala
a§tepta la ma§ina §i pasagerii, cu sau fara bilet, se chiorau unii la altii cu
suspiciune maxima de pocheri§ti, care pe care mai mu§ca, ne§tiind nici
macar daca va fi mu§cat sau va mu§ca, daca va fi victima sau calau.
Nu e u§or sa suporti atata suspans, drept pentru care muti ca
Galileo originea timpului, a§a ca era seara §i Ionela, tot alergand dupa
barbati sa le recite poezii, se gandea la Einstein, la Newton §i la cu ce-o sa
se imbrace ea maine la serviciu la birou §i dadu drumul la televizor sa se
informeze de meteo, apucand-o §i rasul in somn, pentru ca era o
desincronizare tehnica de regie §i se vazu una de la meteo aratandu-sj
unei colege urechea §i, ne§tiind ca e in direct, zicand Uite pezevenghiul de
297
director se mi-o fdcut, tdmpitu ' naibii!, iar ailalta incepu sa-i curete cu
§ervetelul de sange organul auditiv, dezvaluind ca a fost decupat
hexagonal, poate nu intamplator, ca prietena noastra Franta.
Deodata, sunet §i imagine cazura, vazandu-se numai purici
pentagonali, coropi§nite, latei §i molii, incat se scarpina Ionela peste tot §i
se zvarcolea in pat cu toti varcolacii. Se potoli abia cand aparu o mira cu
figuri geometrice divers colorate primavaratic. Iar o voce grava de
crainic, in costum de cioclu §i cu urechi ingrijit decupate, zise doar atat:
- In Romania s-a produs o puternica epidemie de tysonitd !
Pe dedesubt, repetat, cu o puternica sugestie ca un comunicat
oficial nu se va da decat cand se va intoarce in Capitala tovara§ul Nicolaie
Ceau§escu din vizita de lucru eterna in care 1-a surprins catastrofa.
Astfel, ea se muta in timp, se teleporta singurica in vremuri cand,
de§i era mai stramtorata, era §i Vasea mai tanar. Pielea dupe fata i se
decontracta de tot, somnul ei deveni u§or §i tiptil ca de copil §i numai
domnul Garamond, dand dreptate lui ma-sa ca nu trebuia sa faca §i copii
cu nebuna, continua sa se autoflageleze in baie, §fichiuindu-se cu biciul §i
cantand ca un sedativ cantecel de leagan, Da, mama, cu biciu-n mine, ca
n-am ascultat de tine!, ceea ce pentru pisicuta de ea suna ca un somnifer.
Nu insa §i pentru poeta Lucida Tahoma, care dupa Mu§catura
saliva in exces, turba §i auzea pana §i catelul pamantului la Crucea de
Piatra din Giurgiu. Descifra cate ceva din mormaitura §i, lucida dupa
somnul de moarte prin care tocmai trecuse cu picioarele musxate degeaba
expuse spre fereastra, tocmai se pregatea sa-§i relanseze Marea
Recapitulare, presimtind ca pe Poezie o va lua dracu.
Era spre miezul noptii, dar inca se fabrica galagie la Mos. Marlett la
chio§c, unde mai multi §omeri consumau bere la masa de plastic jucand
table, iar patronul tot tesalandu-§i mustata ca de Gorki, povestea cum §i-a
pierdut piciorul la CC, cand incarca in camion un dulap metalic de
culoare gri metalizat §i a ie§it un crocodil din gaura de canal, refugiindu-
se dupa mu§catura tot acolo cu prada care tipa ca din gura de §arpe. Era
ora cand pana §i la discoteca s-au format cuplurile care pleaca impreuna
sa se impace, precum §i ga§tile care se retrag sa se bata, circulatia printre
tufi§urile dintre blocuri devine mai rara §i in genere cainii simt cum li se
concesioneaza, pana la primele ore ale diminetii, intreg cartierul. Acum
pot ei sa scotoceasca in voie pe oriunde §i mai ales sa-§i imparta sj
reimparta domenii §i catele, fie la licitatie, fie la confruntare intre bandele
rivale, rezultand de aici ore in §ir o harmalaie ca de bursa, cu care insa
majoritatea locatarilor s-au obi§nuit §i n-au insomnii, pe cand rumoarea
de la Mos. Marlett o injura de nepoeti ce sunt.
Inima Vivitei noastre tresare, caci de undeva dintre gunoaie §i
Complex, dintr-un loc unde e bezna mai adanca, vine latratura agresiva de
la mai multi dulai, condimentata de un creunat de femeie, in limba
298
romana.
- I-auzi, ia! face unul din §omeri, ramas cu zarurile-n mana. §i rad
toti de se prapadesc, de§i nenorocitei poate acuma ii ie§ise §chimbul de la
foabrica §i se intorcea obosita la copii, sa le faca de mancare, §i la omul
ei, sa-1 spele, ca femeia munce§te §i acasa, §i la servici, nu ca barbatul,
care lasa o cota parte din salariu, ca la cantina, §i pe urma nu mai are
treaba, vine §i doar intreaba nu e, fa, gata mancarea aia, ca incepe sj
recitatorii lui Eminescu, dupa care vine §i meciul!
- Muncitori pro§ti! aproape latra cu obida Vivian la fereastra,
considerand o mare eroare a nu folosi ajutorul de §omaj pentru a cumpara
carti spre a le asimila intru recalificare, pentru racordarea la continutul
noilor tehnologii, mai ales ca ai §i timp liber sa-ti incerci a doua §ansa.
- Intelectuali pro§ti! zise insa tocmai atunci omul cu zarurile,
uitandu-se urat ca lupul, de departe, prin geam, cum citea ea la veioza
pentru examenul de la Editura Lyrancuy, draga de ea, bucalata §i cu parul
ondulat, la o ora la care orice femeie, doar daca nu e nebuna complet, sau
lovita rau, nu mai sta de teorie. Plus ca nu-i iese intr-o luna din lecturile ei
publice ca poeta, §i alea mai mult visate afara, cat ii poate ie§i lui intr-o zi
fasta cosind iarba in pare sau ca zilier pe la vreun negustor prin piata ori
furand cate o afacere pe cont propriu.
A§a ca daca mai adaugam ca tot cu ochii deschi§i, madam Vidman
medita-ntr-o casa cu curte la sintagma „taran prost" §i la suplul ca un mop
prefect Gavrilita, identificam un tip casant de societate care abordeaza
necazurile tranzitiei divizata in paturi socioprofesionale antagoniste,
ignorand expertiza cainilor no§tri, unde vedem ca de§i se mai mananca
intre ei, practica intre blocuri a canibalismului este reglementata dupa
norme rigide, cunoscute din mo§i-stramo§i, imuabile §i inconturnabile,
respectate de toti, pana §i de profani. Or, aici, pe sarma de intinzi la uscat
odajdiile sacre, se pliaza insu§i textul in puterea vantului, mu§cand din
materia mortii precum maidanezul din Pompei, pentru ca nu se poate face
nimica §i deci pe Poezie o va lua dracu. Ba chiar nici nu e indicat sa se
faca ceva, daca jocurile sunt aranjate, latratorii aflandu-se in proprietatea
ob§teasca, a tuturor locatarilor, chiar daca unii le dau inca de pe palier, iar
altii le stocheaza oasele §i ii servesc pe cainii infometati fie cand merg la
gunoaie, fie dimineata in drum spre sirvici, din punct de vedere al
psihanalizei gloatei nefiind in joe decat compensarea, printr-o latratoare,
ve§nic acolo, proprietate de grup, la ce a pierdut fiecare roman in
favoarea doar la putini, din ce a ca§tigat avutia nationals.
Luna se radea de toate aceste mici necoordonari, ca o gaura in cer
spre o lume mai gustoasa, cum te-ai uita la o fata ca Vivian prin tubul de
vascoza cu care i§i protejeaza sanii intre buric §i umeri, dupa ce §i 1-a scos
§i ti 1-a daruit ca sa te benoclezi prin el spre galaxii care fug de noi de
mananca pamantul.
299
Era noapte tot mai racoroasa si, fara somn, Vivita noastra nu putea
sa se concentreze, contribuind si telefonul de la matusa-sa asigurator ca a
aranjat cu examenul, dar nu te poti duce nici asa ca o vaca, fato, fara sa
stii chiar nimic. Cat despre integrarea euroatlantica, ea retinuse din
nemuritorul Manifest al lui Marx si Engels, unde fac ei elogiul burgheziei,
precum si din a lui Gherea Neoiobdgie, ca odata intrata in orbita tarilor
capitaliste, orice colonie va fi dezvoltata cu forta, pentru largirea pietelor
de desfacere, fiindca nu poti sa le vinzi unor trogloditi produsele care
includ in ele forta tehnologiei! §i numai latratorii s-aud necontenit, se
gandi ea la poema Zburatorul, nedandu-si seama saraca de ce vegheaza
ca o mama sau sotie de voievod: fiindca e ora astrala la care, dupa stirile
sportive si meteo, trebuie sa iasa priculiciul din mormant, numai pentru
ea, ca e receptiva, nu la geam, ci direct la us a lasata deschisa dupa Ionel,
caruia a trebuit sa-i explice, cat tragea de timp sa se mai uite la pieptul ei,
ce este o societate deschisa cu picioarele spre fereastra, neapucand sa-si
puna capot, ca o sculase brusc de pe covorul unde lesinase cand nu putuse
sa penetreze prin gratii lupul cu borseta neagra plina de bancnote magice.
Ciudate vremi! Dar cine stie de ce mereu dulai ma-mbie, gandi ea,
interogandu-se cu ochisorii pe curs, daca Immanuel Kant a iubit si el ca
baietii si fetele din serialul Beverly Hills, dar nedandu-si seama ca
distihul pe care 1-a auzit in ea insasi la spital, ii fusese telebagat in
creierasi chiar de Priculiciul care facuse rost doar pentru el de vaccin.
Afara, cainimea se simtea tot mai sloboda si latra fara retinere ca la
ea acasa, nu ca atunci cand esti in tramvai sau la film si soptesti cu
partenerul pe pipaite. Printre latraturi, intinsa pe spinare cu ochii inchisi,
care o dureau, Vivisor deslusi cu urechile ciulite, de la boxele unui bloc,
ca canta Bryan Adams piesa Let 's Make A Night To Remember, de la altul
o auzi pe La Bouche cu incitantul joe de cuvinte si la oameni, si la caini, /
Love To Love, iar de pe undeva de prin propriul bloc auzi Un roman de
iubire, cam ca placheta de poezie Cdine si Paine, dar nu simti decat o vie
ostilitate, fiindca solista avea parul bogat si ondulat ca si al ei.
Concomitent totodata in acelasi timp simultan, Vivian, regretand ca
trece pe Bulevardul Ecomilei Ionela calare pe motan, se prenumara in
oglinda lunii printre acele femei constiente ca pielea este cartea lor de
vizita, dar din lipsa de capital, pe care de fapt ar fi putut sa-1 capete cu
usurinta, nu-si permitea sa si-o faca mai neteda, mai catifelata si mai
luminoasa, asa ca cu atat mai rascolitor o dureau abia acum muscaturile
de la picioare, intelegand ca devine desfigurata pe toata viata, adio plaja,
adio picior gol pe strada, adio iubire! Isi lumina cu veioza de carte
cicatricile si plangea inabusit dupa iubire, desi poate la cate un reincarnat
de origine canina, tocmai astfel de particularitati ar fi incitat la iubire,
dupa cum e si lupul, oare nu i le-a lins el cu iubire, in tramvaiul latit cat o
balena, tocmai pre ele ca pe niste lumanari albe de spermantet si iubire?
300
- Ce vremi ciudate, ce viata fermecata am mai dus §i eu! §i te
pomene§ti ca n-apuci intrarea-n NATO, fato! i§i zambi ea retro §i
retrospectiv, evocand ni§te inmormantari de parinti ca cele mai vechi
amintiri, mama cu turbarea de la Vasilica §i tata cu tetanosul de la Aura§,
apoi, de cum a mu§cat-o pe tanti Cici la sovhoz, dusa cu detinutii, o
viespe exact de punctul indian metanoic dintre ochi, meat s-a umflat
fruntea paidetic pana acasa, de n-au mai recunoscut-o nici vecinii, ziceai
ca e coreeanca nu din sud, ci din nord, a§a ca a stat mai mult ascunsa sus,
la referentul literar Garamond. §i pe urma, un clasor de ispravi cu caini,
marile epitete §i comparatii neispravite ca metafore ale pubertatii.
Adolescenta, cainii Politehnicii, raspanditi pe intreg campusul, §i tot
proprietate ob§teasca, chiar §i ea le dadea de pomana §i se juca, precum
cu Maturici, cu cateii. Tot atunci, cainii ro§ii de la Dinamo, cat a lasat-o
tanti Cici la mot, apoi interzicandu-i preventiv, sa nu ia bacterii sj
ciupercute de la apa. Mai nou, cainii de la Televiziune, cand a intrat
odata, convinsa de mai multi prieteni binevoitori sa-§i incerce norocul la
un concurs de memorie pentru intelectuali, poate ca§tiga ceva bani de
carti sa-§i completeze biblioteca de poezie universale, ca tare s-au
scumpit, §i sa-i cumpere savarine teoloagei ecomilei. Dar a fost respinsa
de marii no§tri critici la preselectie, nefiind unchiul Vasea la testare.
In fine, o imagine fugitiva ca o lacrima furtiva mai infmitiva, dar
revoltatoare, incitanta: ni§te caini tot abandonati, dar foarte gra§i, poate
unii nu doar vagabonzi, ci §i cu stapani, parasiti temporar doar pentru a
face dragoste. Insa unde? In primul cere! In vazul intregii lumi, in rondul
sacru de la Arcul de Triumf, unde se abandoneaza coroane §i canta
asurzitor fanfara §i se defileaza dinaintea pre§edintei de la Cotroceni in
costume de epoca re gala!
Vai! §i acea groaznica seara de aprilie-mai, ea §i Co§tei al ei, sub
flori de liliac §i de lamaita in preajma unui Sfinte Pa§ti cazut cam tarziu
pe alei, de§i primavara a fost calduroasa §i precoce-n curajul verde-galben
al salciilor pletoase §i al forsitiilor . Minunate strazi patriarhale in
Floreasca aia de dinainte s-o darame Ampotrofagu, ochiul baiatului
sticlind malefic, bratul lui cald, paros §i puternic uitat ei pe §ale, iar la o
poarta cu banca statea in intuneric cineva cu coatele pe gard §i se tot uita
peste drum, poate se dezbraca vreo cucoana la fereastra.
- Hammm!
Atat a zis acest diavol de Lup cat a trecut Vivi§or pe langa el, de
mai ca n-a asurzit-o de tot, mama-mama, §i ea i-a simtit rasuflarea cu
stropi pe obraz §i duhoarea de la tartrul de pe dintii batrani galben-cafenii,
incat cu frica tocmai de intuneric, alte plimbari cu baieti dupa apusul
soarelui n-a mai cutezat sarmana niciodata, niciodata, niciodata.
- Traiesc intre metafizica §i destin! se mangaia singura, rontaind un
savoiard Lady Fingers Boudoir Katzenzunge Babapiskota §i suspectand
301
ca cineva, fir-ai a dracu, Satana, o indeparta tot mai mult de suprema
cunoa§tere, care eel putin cat e omul tanar, de la adevarata senzatie
purcede, nu de la mu§caturi revolutionare, fie ele §i ginga§e. §i simt o
nepotolita prin turbare sete de viata, Co§tei! Numai ca, daca e§ti facuta
din litere, cum consemna §i diarista Brigitte Bardot de semna Yourcenar,
poti avea libido, dar nu §i orgasm. Dimpotriva, trebuie sa fii conceputa
liric din sunete armonioase, ca sa ai orgasm, cu toate ca au crescut
piedicile, mu§caturile opuse iubirii, odata cu sacrificiile de trecere ale
unei societati in perpetua tranzitie spre dracu §tie ce.
Intr-adevar, ingerintele diavole§ti in viata fetei s-au inmultit
excitant, determinand-o sa iasa de dimineata la piata §i sa se expuna unde
n-avea nicio treaba, nicio obligatie. Dimpotriva, prosperitatea, iubire, era
o datorie sacra a lui unchiu' burghez Ionel, a lui tanti Cici, a lui Mos.
Marlett, a lui unchiu' general Vasea, a generatiilor ceau§iste care n-au
predat tineretului o Romanie cu pib bun, ba §i-au mai permis §i sa se
lafaie inca putin in comunism, ca un somnoros puturos de tot nu se-ndura
sa se scoale din a§ternut dupa ce a piuit radiode§teptatorul, votand in mai
multe randuri pentru o tranzitie lenta pana la a se ocluziona tranzienta in
matele unei societati mai mult tranzactionale decat traditionale in fainele
5 5 5 5
sale haine nationale. Iar de aici ne-am ales cu aceasta inexorabila,
5 7
inebranlabila, infatigabila mizantropie, ca saraca, unde a suferit un fel de
viol de la caini, ca nu s-a pazit, voia acum sa mu§te cainii pe toti de la noi
din cartier, ceea ce vezi bine ca favoriza §i lupta Satanei cu ingerul pentru
sufletelul ei.
5
Oh, Doamne, ce poate scoate din caine acest urlet instantaneu §i
galgait in sus? Atat de feroce, atat izbit de ziduri pana la delir, activand §i
pe altii, ca intr-o nucleara reactie in lant, de zici ca acu§-acu§ se darama
tot cartierul, ca o Hiroshima! Oare nu sentimentul maidanez al
absurdului?
Da, in picioarele amortite fata resimtea, exact la cele doua
Mu§caturi, durere, arsuri, mancarime, furnicaturi, pe cand acolo, la
gunoaie, i§i dau rendez-vous cainii, iubindu-se fara ru§ine, §i vad fetitele,
§i psihologia a scos-o Ceau§escu din §coli cand cu meditatia
transcendentala §i bietii parinti n-au auzit de imprinting, de cum se
imprima, §i atunci sa nu ne mai miram cand, manipulate, amagite sau
rapite §i duse mai tarziu unde cred ele in mirajul unei vieti mai u§oare
fara prea multa munca, ca in ancheta de la TV, sunt puse, obligate, silite,
biciuite, constranse sa faca sex, nu numai cu batrani vicio§i, ci §i cu
animale domestice sau salbatice, §i uite ca nu prea mor pe loc din asta,
tocmai pentru ca de la cainii de la gunoaie au invatat prima oara ce este
poezia tandretii, iubirea, de§i reportajul nu e prea clar al cui e animalul,
daca-1 aduce stapanul la ele, daca e al lor ca o ustensila, sau pur §i simplu
§i una §i alta, adica ele insele il solicita, ca Ionela.
302
Se zice din batrane ca atunci cand cineva n-are somn, inseamna ca
a§teapta §tiri de pe la oficinele de spionaj imperialiste daca mai stau aia in
Piata Operei din Timi§oara. Dar cand e vorba de fete sau femei mu§cate
de caini la gunoaie, insomnia vine de la Priculici. Lucida Tahoma, poeta
mu§caturilor ginga§e, se simtea ca §i sfar§ita, ceea ce era §i normal la cat
de putin ciugulise saraca dintr-o paine, ca o pasarica, neincalzindu-§i din
frigider ce-i lasase baba dusa cu vrajitoriile ei lacustre. Parca in memoria
ei n-avea elan vital nici cat sa se tarasca pana la fereastra mirosind a urina
de lup §i sa-§i traga draperia, ca poate vreun consumator de bere de la
Mos. Marlett se oprea la trandafiri, dincoace de zidul de lemn cainesc, sau
altul ie§ea cautand noaptea roti de rezerva gata umflate, §i uitandu-se lung
de tot, barbatului se poate sa-i vina spumele pe el §i sa faca unit, iar tanti
Cici nu e acasa, a luat §i carjele cu ea.
Infrico§ata, poeta stinse veioza ca pe o lumanare §i realiza imediat
cu anxietate, ca fapt de con§tiinta, ca se afla in semiintuneric cu ochii
intredeschi§i, fara posibilitatea e a-§i mai vedea mu§caturile de pe
picioare. Turba. S-ar fi dus la baie sa se spele, ca asuda abundent, dar i§i
adusese aminte ca animalele in faza acuta a bolii se tern de apa, ca
instalatorul Heraclit al tranzitiei, de tot ce curge. Ea era om, nu caine.
Lumina, cata venea parcimonios §i ceremonios zemos de la un bee de
iluminat public stradal, ajungea in incapere printre cele §apte gratii tari
unde se blocase licantropul cand intentionase el mai devreme sa-§i faca
treaba §i se-mpiedicase in materialitatea borsetei lui negre, burdu§ite cu
valuta de pe lumea cealalta. Iar eu maine cu ce ma-mbrac? O ploua, n-o
ploua? Intram sau nu intram in NATO, fato, sub umbrela?
Angoasa insomniacei crescu: §i cuvantul umbrela trebuie inhibat,
in poezia gnomica, Sumotare, fiindca e o ustensila care protejeaza glia
cand face sex cu cerul sau fiinta cand se cupleaza cu neantul, rezultand un
farmec al incarligarii la gunoaie, care ai adevarata senzatie ca drumul nu
se mai sfar§e§te, in scopuri practice.
Dungile lungi de umbra ale gratiilor ca de cu§ca zoologica, negre,
combinate tigrat cu o subtila savoare carcerala de condens, de tiramisu sj
de Piranesi, precum §i cu o adiere de urina statuta sub trandafirii edenici
dadeau fetei delicioasa senzatie de accident la umbra zidului de lemn
cainesc, cand aproape ca nu mai are sens descarcerarea, de§i nimeni nu le
silise sa-§i puna grilaj §i nici sa intre pentru a locui intr-o asemenea
celula, principalul vinovat fiind totu§i editorul Vasea, ca prea le tinea in
suspans daca se publica sau nu se publica placheta Paine §i Caine la
Editura Lyrancuy.
Era evident ca marea recapitulare e§uase lamentabil la strunga prin
care patrundeai in NATO, cum cateaua Lisa in bucatarioara de vara de la
Caineni ca sa fure sarmale sau parjoale, de-o lovea generalul cu cizma
direct in dinti, da, lamentabil, pentru ca atat generalul cat §i referentul
303
literar Garamond vor dispune de mine ca de o sclava.
Ar fi mai bine sa ma prinda zorii de zi repetand la nesfar§it celebra
piesa Lamento della ninfa, cu dedicatie catre Sumotaru, caci paralogic ar
fi national ca Priculiciul sa nu poata ie§i din mormant tocmai noaptea
asta, cand eu vad cu cea mai pura clarviziune ca cei doi masculi
experimental imi vor da examenul §i ma vor opri dupa, sa sarbatorim la
gunoaie sau la o carciuma lacustra trecerea timpului profan in timp sacru,
daca intr-adevar, codoa§a din Goya, tanti Cecilia, ca experta in infernul
muzical, m-a vandut deja. Dar se poate §i ca examinatorii mei, Gavrilita §i
Melecan, sa ma treaca §i sa nu ma opreasca, daca vrajile pisicutei de
Ionela au efect. Insa ce-mi poate face Vasea eel mai amuzant e ca poate
sa ma lase si totusi sa nu ma opreasca, consolandu-ma seducator ca cu
certitudinea certitudinilor ma va trece intr-un al doilea val. Or, eu simt in
noaptea asta adevarata senzatie ca am un grad de turbare suficient de
avansata incat sa nu mai suport lichide, deci nici sa se faca valuri in
preajma mea. Incetati, domnilor! Poate, in fine, sa se faca, batran imputit,
ca nici nu te cunoa§te, completa in mintea ei Lupul, incruntat de atata
gandire dincolo de zidul de lemn cainesc. §i tot acest dezastru pentru ca
m-au mu§cat cainii la gunoaie, izbucni ea in plans, dar se opri imediat
lingandu-§i cat de cat lacrimile sarate, amintindu-§i brusc de matelotii de
pe portavionul din Mangalia §i ca a turbat inca de-aseara, vasazica are
oroare de ape, a innebunit complet §i Doamna de Vidia trebuie sa-i
§opteasca acum lui Bill Clinton la ureche adevarul poetic ca al doilea val
nu are pentru o domni§oara turbata niciun fel de semnificatie.
- Doamne, cat de vulgara e viata! §i tocmai pentru ca este vulgara,
o fi atat de puternica, se uita ea lung la prova curbata oblic in sus a
portavionului din flota de la Mangalia tocmai cand exploda fotogenic.
Tot a§a, cainele ciocolatiu §i obez, calcat de autobuzul aglomerat in
statie la Complex, plesnind ca un pepene pe care s-ar fi a§ezat cu fundu'
Sumotaru, sau iepura§ul dulce de Pa§ti, ieftinul, aromatul §i expiratul
iepuras. de Pa§ti, caruia chiar pe cap, pe urechi, i-a apasat baba neatenta,
biata §i neindemanatica tanti Cici, cu carja ei papala, ca mai e §i chioara §i
nu se uita dac-a scos totul din saco§a! §i ce vrajitoare mai e aia, Ta§ok,
care nu mai poate reconstitui ce-a spart §i nici nu mai poate reinnadi
marinare§te, durabil §i sustenabil, cuplurile decuplate? mormai ca un urs
uns cu toate alifiile tot Lupul, din ce in ce mai prezent in poezia ei.
Din satelit privind statia ciocolatie de rugina, ceva ca un fel de
carne tocata pentru saraci, la chil nu la vafe, varsata, vraf, un fel de
bulion cu viscere vinete-fumurii, niciun miros, un caine sfant cum
preconizeaza §i ecomila. Deci nu oroarea de hoit, ci discretia fata de
inaltarea in raiul maidanezilor, de-aia a§tepta lumea doar nitel mai incolo
de refugiu §i se repezea doar cand aparea ma§ina, de se enervau §oferii,
neinformati de martiriul Butoia§ului de ciocolata. Pe urma, diabolica
304
transformare in mu§te, in larve ecologice §i in atatea microorganisme
caritabile ce nu se vad, abia acum un miros dulceag de parfum trandafiriu,
excitant, perfect suportabil, daca inspiri adanc langa hoit §i te concentrezi,
viata redevenind viata, doar ni§te smocuri de par §i piele vag cauciucata
nu departe de Vulcanizare, se vor duce §i astea §i numai eel intelept,
Calugarul din vechiul schit, va dedu§i talcul acestei intamplari, dintre cati
transportati in comun au salivat la mirosul de hoit ca hienele §i au scuipat
spre gardul din lemn cainesc, lucru firesc ca reflex, fiindca omul primitiv
n-avea congelator §i atunci hrana de origine animala pe care o consuma
fara doar §i poate ca in cea mai mare parte a timpului - §i ce timp! - avea
proprietatile picturale §i organoleptice ale produsului baudelairian rasfirat
pe asfalt, fara a reu§i sa atraga totu§i Licantropul, de§i fata era cea mai
receptiva.
§i iata-i morti, morti toti, avu o cutremuratoare viziune poematica a
adevaratei senzatii de turbare Lucida Tahoma, dandu-se toata
Licantropului din vis. Toti, absolut toti cainii ei §i ai lui tanti Cici apareau
inecati din primul val tsunami al Potopului totalitar: Corbu, §arona, Rott,
Pit, Ceacaru, Sumotaru, Cala/Purisanca, Lisa, Morena, Maturici, Cuponel,
Sarama, semanati prin tufi§uri, eutanasiati pe sub ma§ini, pe sub scari, pe
la gunoaie, mari §i mici, tineri §i batrani, baietei §i fetite, fara deosebire de
orientare sexuala, de avere sau de simpatii politice, de nivelul de cultura,
facuti toti licantropi potentiali! Cine s-ar incumeta sa ucida in Capitala
intr-o singura campanie o suta cincizeci, doua sute sau trei sute de mii de
caini? Ce consecinte ecologice, epidemiologice §i turistice ar ie§i de aici?
Cum ar reactiona europenii, NATO, fato, Occidentul in general?
Iata-i de dimineata, parca dormind. Vrabiile gure§e ciripesc. §i
gugu§tiucul. In primul moment nici nu-ti dai seama ca sunt hoituri, intinzi
pantoful ro§u cu varful decupat, ca sa-1 mangai pe burtica, §i ii constati cu
oroare §i teroare rigiditatea cadaverica. Par copii care dorm, nenumarati
copii care dorm §i iti vin lacrimile, chit ca e§ti turbata §i n-ai voie lichide.
Sunt mici; relativ mici, chiar §i cei mai mari dintre ei, §i li s-ar potrivi
ni§te sicrie ca de copii, importate de firma Laba Trista a lui Pantiu§a,
toate comenzile primindu-se la Buticul Buticcelli, ba la unii ni§te cutii de
lux ca ni§te casete vechi, bra§ovene, medievale, din alea pentru bijuterii,
smaguri §i valuta.
Chiar §i Maturici, uite-1 colo-§a la gunoaie, nu sub Dacia Ro§ie
surprins de tetanosul mortii prin stricnizare, ci tocmai cand cotrobaia
noaptea tarziu dupa ciocolati §i napolitane in containerul din dreapta. Ah,
cat se va fi zbatut, saracul! S-a inaltat cat de cat sT a ramas cu gatul chiar
pe buza de Tier rece a recipientului ruginit §i cu privirile ochilor lasati
deschi§i, fixate ca un mersi etern chiar spre fereastra lui Vivi§or §i a
Mamei Cainilor, care 1-au iubit §i protejat, ca §i pe Morena lui cea ve§nic
305
manierata §i trista, de parca presimtea ca pe Poezie o s-o ia dracu.
O duhoare densa de sfar§it de poem, aproape dulceaga, uleioasa, ii
umplea narile fetei cat cuprinde, ca-n Picasso la armasari §i la tauri,
pretutindeni in ora§ul nesimtit, caruia nu-i pute ca a decedat printre
animale mici §i Poezia.
Roiuri de mu§te tot mai frenetic inmultite genereaza sinergic ca un
duios zumzet electronic funerar. E un fel de ceata de plumb in atmosfera
la Bucure§ti, ca la bombardamentele americane din 1944, §i engleze, ca
de la cutremurul din 1977 §i ca de la demolarile ceau§iste care au dat, eel
putin, municipiului un centru civic nou, sa vedem daca mai face a§tia ce-
aufacut aia, s-au instalat numai. Pai s-a mai pomenit, la ma§inile faurite
de muncitorii no§tri inainte, sa le demonteze maidanezii in parcare §i sa le
roada bara fata §i spate, numerele, scutul de motor §i de podea,
aparatoarele de noroi? Sa le smulga cablurile, sa le de§urubeze farurile ca
dracu §i sa le zgarie toata caroseria?
Pacatul specific omului §i al cainelui de azi, gandea Lupul dupa
biruinta maidanezului in finarul epopeei Cdine pe Paine, este a dori raul
aproapelui sau, vecinul posesor de Hairy Goat. Adica daca tu ai fost naiva
§i nu te-ai pazit, de te-au mu§cat cainii la gunoaie, atunci sa sufere toti?
Sa piara toti cainii, §i mu§cacio§i, §i nemu§cacio§i, ai? Iar daca tu, voi, tu
§i baba §i cu Pantiu§a, ati frecat mangalu' pa la Piata Universitatii, §i altii
mai de§tepti au pus laba pe ni§te spatii, sa n-aiba parte de ele, sa ca§tige sj
ei o paine? Ce inima de caine poti avea sa nu tii cont ca ei mai da de lucru
§i la care n-are ! Inclusiv la animalutele nefavorizate ! Draga Ta§a, Tahoma
mea, afla ca ai tot dreptul sa te legi de latratorii care te-au mu§cat, §i sa le
explici pe inteles, fara sa-i legi, ca nu e frumos ce-au comis, hai §i de
cainii fara ni§te stapani care sa raspunda pentru faptele lor, dar nu sa
visezi pasteluri distopice ca s-o mierleasca absolut toti! Fiindca atunci ne
gospodarim altfel, intoarcem mu§amaua, deoarece e afectata intreaga
comunitate, §i viii, §i mortii ma-tii, ca la o catastrofa de proportii, cum de
fapt in profunzime in tine la gunoaie, iti §i dore§ti sa ni se intample, cu
sugestia ca teoloaga ecomilei, acumuland carisma dand pomana la caini,
ar fi blestemat deja lacustru de la Caineni, sa aiba parte numai de
mu§caturi, pe Doamna de Vidia, care nu ne prime§te in primul val NATO,
fato!
A§a dadea mustrator §i lent din cap Maturici la gunoaie, privind
sinestezic de jos in sus cu ochii sai galbeni §i licaritori de a§a departe la
cum mirosea Vivi§or, care dormea transpirata §i dezvelita, cu fereastra
uitata deschisa, visand ca o calca cu autovehiculele lor zguduitor de grele
cateva sute de transportatori care cereau rectificari de buget sa se
reabiliteze §oselele din banii de la cercetare, de la cultura §i mai ales de la
pensionari §i farmaciile lor. Iar daca se lua de la cultura, cum ar mai fi
reu§it generalul Vasea §i unchiul Ionel sa-i gaseasca sponsor Lucidei
306
Tahoma la placheta? N-avea atunci pe Poezie s-o ia dracu?
Deocamdata, referentul cu nas ro§u se uita indelung, cu prietenie de
ochelarist, la o cotarla, la Priculici, clipind des cum ai da din coada.
- Auzi, Maturici, zise el ca-ntre liceeni la banchet, exista scriitori
de istorie, scriitori de dictionar, scriitori membri ai Uniunii, scriitori de
carti §i scriitori de pedefeuri. Ce fel de scriitor sau scriitoare vrei tu sa
mu§ti in dimineata asta, de-ti curg balele ca la lupul psihopomp
Hermanubis, de care zicea Ionela ca le are cu marketingul?
- Evident ca scriitori postumi!
- Te excita inscriptiile cavourilor?
- Nu, domnule. Eu savurez duhorile vegetale, de borcan imputit. E
izul national, daca e sa te iei dupa ce cred mancurtii §i renegatii despre
eroi §i morminte in postromanism!
Tahoma Lucida privea distrata pe geam. Ce-i pasa ei de cartile
scrise din tot sufletul, de critici, de promoteri, de Priculici, o limba colo, o
limba ici, de limba romana chiar!
Dar nu era Maturici! deschise ochii cu imensa bucurie §i agitatie
extrema Vivian Lucida Tahoma, in aerul tare, excitant, al diminetii. Nu
era Maturici, ci Priculici, dragul ei Priculici, ca la spital cu plete bogate,
negre, §i cu barba de tanar teolog, preot sau popa, iar de la borseta-n jos,
lup de-a binelea, cu coada stufoasa, pe care §i-o purta fara ru§ine scoasa
din pantaloni, cum umbla vaca fara sutien, foarte mi§catoare ca
sentimentele §i ultrasentimentele cavalerului trac.
- Ay, Vivito, draga Vivito, draga Ta§o, Ta§ok al meu, Lucida
Tahoma numai a mea, as. fi venit eu §i aseara, a§ fi trecut calare sa te vaz
la lumanare, dar am avut ni§te incurcaturi cu mucarnita §i cu viza, ca nu
s-au inteles medicii §i avocatii mei cu ai Ingerului, incat abia cand mijea
de dimineata mi-a ie§it certificatul ca nu mai pot suporta rigorile cavoului
din cauza hipoplaziei organelor adevaratei senzatii, §i precum vezi, acum
umblu in stare de libertate la o ora de varf §i trecui pe la tine ca mi-era dor
sa mai tainuim §i noi la lumina zilei, cum se §i cuvine daca e sa iei o
hotarare de inima pe termen lung, lung de tot, mai lung §i decat
eternitatea. Daca ti-a fost vreodata, domni§oara, mila §i dor de ai tai
parinti, care au avut gentiletea sa se curete devreme §i sa nu-ti creeze
complexe opresive, ma-ta suferind de turbare, iar taica-tu de tetanos, tu ar
cam trebui sa-i pomene§ti des, c-au evitat intr-un mod gentil sa nu-ti fie o
povara la lirismul organic in aceste vremi de triste sacrificii bugetare, de
jalnica atrofiere a culturii §i a simtului moral, ca §i a pensiilor, incat sa
dea dracii daca n-a venit vremea sa te pui bine §i cu satani§tii, ca nu §tii
din ce vagauna sare iepura§ul playboyului!
- Ah, ca bine zici, perfect barbatescul meu Priculici, arici pogonici
§i pe-aici, §i pe-aici, dar daca zici ca se lasa cu alegeri anticipate, eu nu
ma mai joe, nu mai servesc din ce-mi dai, ca ma intreb analitic de ce nu te
307
bagi intr-o minoritate dintr-o majoritate, pentru o pardalnica de imunitate,
§i un pic de seppuku la tot mamelucu' de sa faca el in cavou Anul Nou, ca
un bou care a furat doar un ou, cand putea sa ia familia lui intreg
combinatul, a§a ca o sa candidam §i la Primarie, §i la Pre§edintie!
Coco§ul din balconul de la patru intelese a-§i afirma dominanta
transgenetic asupra tuturor masculilor din cartier, indiferent de specie,
spre marea deznadejde a fecioarei, care trai adevarata senzatie de ratare a
inspiratiei, visand ca strigoiul ei iubit se retrage tot mai retractil de tot de
la gratii, cum un inger cu cravata ro§ie de la ale detinutului politic care
moare degeaba §i tot trage cu urechea, descarnata in sus, la ce-§i recita
unul altuia porcii Aiudului, din cocinile de langa blocurile vecine
inchisorii. Cucurigul-gagu de sus dovede§te, doamnelor, domni§oarelor sj
domnilor, doar imunitatea parlamentara a lui Priculici, dar nu ne explica
de ce, chiar falimentar printre muritori, el da vesel din coada-i stufoasa §i
optimista §i canta o doina de drept comun, care incepe cu de ti-e mild, de
ti-e dor, vino joi la dormitor, nevasta draga, nevasta de cristal, curata ca
lacrima, nevasta mea cu alunitd, hai canta bine din gurita, hai Ta§a, hai
Ta§ok, dar biata Vivi§or, are doar certitudinea ranilor de la picioare,
fiindca Lupul n-a lasat macar smocuri de par pe la gratii, sa le pipai §i sa
le tii in buletin, sa urli este §i sa crezi in biruinta ta, disperato !
El se §terge de gratarul batran al babei, la intrare, pe adida§ii care
au prins in cavou un luciu umed ca mazga de pe trotuarele Baraganului pe
Calea Victoriei toamna, scoate din borseta lornionul, il fixeaza pe nas in
grimase §i se intereseaza la tabel cat are restanta la intretinere cu ro§u
pentru doua persoane madam Vidman, Mama Cainilor, §i constata ca n-a
platit nici indexarea la fondul de rulment, insa are tupeu. Se ia de alea de
la patru, racnind la administrator, la Ionel, ca cine se tine cu cainii in
apartamente sa plateasca de inca o persoana, iar cu pisici, de inca una §i
jumatate, ca rasfatatele alea se spala mai des !
Ci generalul parapsihopupu Vasea se uita cu pofta la coada cea
stufoasa, pentru ca era de parere ca monumentalul erotic nu e nici
spiritual §i nici politic. Dar cum e? parea ca intreaba din ochi §i din baie
gardiana, surprinsa intr-un moment economic, dar nu de piata, nefiind
dimineata la gunoaie. O dimineata relativa, caci din uscatoriile de sus §i
din boxele subterane adesea inundate, ie§isera la soare tot felul de lilieci,
ratoni, §acali §i sconc§i, cunoscuti pentru viata lor boema, boiereasca, mai
mult nocturna. Ci ingerul Cupidon avea degetul pe buze §i nu putea face
vorbire de marele critic, ca tot ce voise el sa epitomizeze liric in filozofia
particular^ de stanga fusese pe fond de dreapta, §i nu de la buticuri de la
Mos. Marlett din borcan plecase, dar purta palton cu blana de lup
sugerandu-ti sa ingani u§urica sictir golanii, mergi la peron, adund banii,
sd-ti iei palton ! Adica se sculase dimineata pe racoare §i cautase mult
premisele de cum ajunsese sa se trezeasca in pat §i la curte cu hoa§ca de
308
madam Vidman sforaind a vrajitoare de te leaga defmitiv, cu rasuflarea ei
trezita de n-avea bani de stomatolog sa-i scoata larvele de facea puroi pe
la gingii, periculozitatea lirica a franghiei tinand de mixul Borges de
inefabile, unind chineze§te in adevarata senzatie fa§aitul pasului matei,
barba de muiere, pastarnac de munte, unt de avocado, covridog, tendon
cioranian de urs, respirarea pe§telui §i saliva de pajura in exces regal.
§i atunci, alertat de ilegalista, i§i puse barbatul vdnator cureaua
lata §i lua §i pu§ca la el. A curatat-o, ca ruginise munitia in ea din
obsedantul decembrie, a incarcat-o pana la refuz cu gloante cu cap vidia
din Afganistan §i a pornit-o tiptil spre poeta Lucida Tahoma, cu gand
nobil sa se dea mare-n iubire, ca impu§ca el cainii care au desfigurat-o la
picioru§ele ramase u§or departate §i vag flexate, inainte ca viitoarea
candidata la Primaria Capitalei §i la Pre§edintie sa apuce saraca sa §i le
asigure macar pentru o suma derizorie, incat acum ar fi avut bani de
vaccin frantuzesc, fiindca trezindu-se tarziu §i venind cu greu pe mai
multe ma§ini matu§a, era timp, era durata, §i chiar ca n-avea nicio
importanta din punct de simtire al adevaratei senzatii daca inainte de
examenul la lirism sau dupa punerea lirei in cui.
- Bai acesta, il lua el pe tanarul lup la intrebari, cu familiaritate de
incercat activist, te vad de pe-aici, spune-mi, caine, pe care-i cuno§ti tu
sau ai auzit de la altii ca au mu§cat-o la gunoaie pe domni§oara Vivi!
- Domni§oara?! pufni satanic tanarul teolog intr-un ras bogat,
reu§ind sa dezechilibreze mintal pe batranul filolog, care inghiti in sec sj
admise estimarea licantropica:
- Domni§oara, tovara§a, ce-o fi!
- Pai, hai sa facem o reconstituire ! deveni Lupul conciliant.
- Ce crezi ca poti reconstitui? ramase unchiul Vasea cu gura
cascata.
- Domnule, ranji Licantropul, pe taramul acesta, pe plaiul asta, pe
langa miliardari de carton, traiesc §i multe Domni§oare de carton, care e
un titlu mi§to pentru placheta mea de versuri §i cuvinte putrezite ce-o s-o
scot la Avignon cu Villon. Dar eu ma gandeam la o reconstituire nu a
domni§oarei, ci a formulei dentare a faptuitorului, fiindca una e cand te
mu§ca unul §i alta e cand te ataca mai multi la gunoaie §i e§ti tentata,
dintr-o lacomie absurda, dar umana, sa crezi ca or sa te mu§te toti!
§i intr-adevar, tocmai atunci ie§i fata, gata imbujorata §i gatita de
examenul la globul de cristal, ca sa duca la gunoi sticla de §ampanie
golita la videoclip cu Sumotaru §i Co§tei, sa n-aiba cumva pe urma
meciuri cu matu§a ca ce §i cum, pe cine a primit cu piersici la ele in casa,
de a facut §i filmulet mai glumet cum mu§ca din ele, descarnandu-le pana
la samburele balos, una cate una!
Era imbracata ca o printesa, aproape ca printesa inimilor, Lady Di,
ca o fetita de imparat, cu rochita pana-n calcaie, galbena ca lamaile, care
309
au devenit tot mai inaccesibile ca pret, decupata in fata sa se vada §i sa se
admire Mu§caturile §i ghetele negre de la patinele cu rotile, iar pe cap i§i
potrivise o coronita ca a Reginei Maria, al carei fm Carol II mergea mai
mult la vanat tapi §i sitari in loc sa preocupe de integritatea teritoriala a
tarii, §i de mistreti, favorizand planurile unor cabinete sovietice de a-i
deznationaliza ireversibil pe basarabeni macar, daca nu §i pe bucovineni.
Dintr-un anacronic exces de pudoare, poeta musxaturilor ginga§e
trecu printre cei doi masculi cu genele ei lungi oblonind frumo§ii ochi
cafenii §i catifelati. Tropoti insa pe trepte, provocator, dar numai ca sa
atraga cainii, apoi o lua la fuga pe rotilele scartaind spre containere, mare
imprudenta, iar sticla putea de trasnea a alcool iritant §i, fiind centrala in
revizie, adica nefiind apa calda, poate ca §i trupu§orul ei, nespalat mai
mult din fobia turbata de lichide, mirosea un pic pe la incheieturi a ceva
dezagreabil pentru latratori, pentru inca naturalii no§tri caini, care prin
reprezentantii lor, Ceacaru, Butoia§u-Sumotaru, indianca Sarama
(Sarmaua), Cala §i Maturici o incaierara imediat, cat ai zice pe§te stricat.
Pentru a ramane cu totii tut, inghetati in timp §i spatiu, cand la un semn
satanic magaoaia cea galbena cu coronita incepu sa se mic§oreze ca un
balon care i§i pierde aerul, sa se tot mic§oreze pana ajunse la dimensiunile
unei pungi de plastic standard, galbena insa, pe care scria COSUM -
aparatori anticdine deta§abile §i u§or lavabile, azi indispensabile, pentru
fete §i femei prezentabile .
Ramas interzis cu o labuta lirica in sus, Butoia§u constituia o tinta
predilecta pentru unchiul Vasea, care tocmai il ochea, cand o zgubilitica
de veverita ta§ni ca o flama ro§ie din punga in sus pe copac tot mai sus
pana in varf de tot. Ni§te copila§i harnici, care se sculasera devreme sa
mearga cu galetica §i buretele sa §tearga parbrize la stop, s-au interpus tot
atunci intre caini §i pu§ca, a§a ca aceasta a schimbat din umanism tinta, a
ridicat singura tevile in sus §i a facut poc, fara sa comande nimeni foe! -
rupandu-se chiar crenguta pe care veverita se da uta, sus de tot, de unde
dincolo de ni§te lighene albe parabolice se zarea casoaia alba unde spera
Vivian sa-§i gaseasca Priculiciul ei imunitate ca deputat, ca sa-§i permita
sa petreaca mai multe ore impreuna, sa caute adevarata senzatie de timp
pierdut, din moment ce el nu va mai fi intors de sepepi§ti la cavou.
Un ghemotoc de fulger ro§cat se rostogoli vertical cu un scancet in
loc de tunet.
- Veverita, trai-ti-ar familial atrase atentia un copilas. altuia cand
ginga§a mingiuca ro§ie, cu o codita ca de cometa, cazu intre ei tot a§a de
repede precat urease §i incepu naucita sa alerge-n zigzag, sa treaca printre
picioarele lor incolo §i incoace ca o zvarluga, incat nu reu§eau deloc sa o
retina.
- la da-te, bai sacaz, laopai§pe! porunci de la un timp Sumotaru,
care trecand spre Vulcanizare necajit de o chestie, se oprise sa se uite. El
310
avea un necaz cu o fata, Violeta, pe care o violase in grup §i se notarise s-
o ia deocamdata el.
Dar nu se-ntelesese inca defmitiv cu ceilalti violatori in serie ce
suma sa-i dea lui fiecare ca sa scape toti, pretinzand in unanimitate ca
sunt baieti saraci. Or, macar dupa nume, Violeta, violata, parea sa fi fost
tocmai norocoasa aia care a ca§tigat aseara la carti po§tale ProNATO
miliardul ala de lei, §i cand a dat §i el telefon s-o-ntrebe respectuos pe
violata daca e cazul s-o felicite, o voce de barbat total necunoscuta 1-a
luat la injuraturi, ceea ce lasa lucrurile in coada de pe§te prajit. N-a putut
sa-nchiza ochii toata noaptea din cauza incertitudinii, ca atunci cand satul
de gretoasa vremii poezie invoci cynoterapia, punand cateaua sa te linga
pe ranile rebele la tratamentul clasic §i nu §tii daca ti le vindeca cu
secretiile ei sau dimpotriva, te va infecta §i mai tare!
Copila§ii se speriara mai mult de statura lui decat de voce, care era
subtirica §i mamoasa. Parasira ringul, dar scapara dintr-o galetica ni§te
detergent cu spume pe asfalt, nici mai mult nici mai putin decat trebuia
diavole§te pentru ca s-alunece pe spate ditamai animalul cu o talpa in sus,
exact cum fac sumotarii adevarati in Japonia cand, inainte de lupta,
intimideaza psihologic adversarul prin greutatea lor de hipopotami, §i cu
calcaiul celuilalt urias. pantof sprijinit exact pe cap§orul nefericitei
veverite, care plesni aruncandu-§i creiera§ul in toate partile, neopunand
practic nicio rezistenta, cum nici iepura§ul de ciocolata gol pe dinauntru
cand a calcat de un Sfinte Pa§ti madam Vidman pe urechile lui cu carja.
Ingroziti, §tergatorii de parbrize o luara la sanatoasa, risipind pe
alei §i ce detergent apos mai aveau. Dezgustat, Sumotaru trase un §ut la ce
mai ramasese din poeta candidate la Primarie/ Pre§edintie, §i o azvarli cat
colo, direct in containerul din dreapta, apoi o lua spre Complex, negru de
suparare ca pneurile, cu mers leganat de om ganditor pe meleag, sau de
Dacie pe sjeauri, care nu se mai mini de nimic.
Ingrozit §i chinuit de remu§cari, generalul Vasea intelese ca din
cauza Destinului, astazi existentialist, s-a purtat irational: uite, el a venit
chitit sa impure ni§te caini mu§cacio§i, dar a tras pu§ca singura-singurica
intr-o veverita, ca la Revolutie, pentru a doua oara de cand o are, dar de
asta data in ora§, nu in padure, §i asta numai dupa ce s-au interpus in
Soarta cu mare placere ni§te metamorfoze drace§ti care-i taiara
retrospectiv picioarele ca dupa un import de stigmate ale Mu§caturilor
caine§ti de la defuncta poeta.
Siderat de o asemenea Ursita, generalul nimeri cu fundul pe
treptele blocului, ca un milog cu pu§ca in loc de carja papala, intrebandu-
se ce dracu reverberatii juridice §i politice va avea declaratia domnului cu
coada de lup cum ca Vivi§or, cu rochie galbena, decupata la Mu§caturile
ginga§e, s-a facut din senin punga de plastic cu veverita §i, parca
premeditat ca s-o calce pe cap muntele ala de om, el, vanatorul care o
311
iubea eel mai mult, tocmai el i-a retezat ca cu flexu', printr-o impuscatura
de lunetist incercat, crenguta de sub piciorusele abia muscate pana la
turbare! El, care umbla dupa cai verzi pe pereti, s-o reguleze pe manza
asta, cand putea foarte bine sa adape si sa tesale armasari reali si iepe
reale din Romania profunda, cu madam Vidman la curte, la ora asta! El,
el, el, ale carui sanse de a se autoinvita la Serata muzicala, ca persecutat,
tocmai au crescut simtitor, secretara sa Ionela intocmind un proiect pentru
doua emisiuni de cate o ora in locul uneia de doua ore si jumatate!
Acolo jos, cazut moale si asa deprimat, il gasi Ea, coborata in capot
mov ca cocul si cu fundita rosie la codita, fiindca venise sa se intereseze
ce facuse aseara Garamond, motanul ei, la parter. Auzise prin somn
impuscatura inabusita de arma performanta, oftase ca Iar se trage! si
ghiontise pe Ionel, dar era peretele, fiindca plecase devreme la piata, sa ia
pulsul opiniei publice privind valul NATO, a dracu pielea pe el, in loc de
a da telefon la Pentelei la Orvieto, sa consulte un psihanalist, daca e
posibil asa ceva, ca un psihic de femeie, nici unguroaica, nici cehoaica,
nici poloneza, ci bucuresteanca de cartier, sa armonizeze stirea calda,
spargatoare de auz, ca Mike Tyson s-a muscat de urechi adversarul cu
stirea rece la timpan ca Madeleine Albright baga strambe in demersul
nostru ProNATO, fato, si sa reiasa ca din ordinul saxofonistului de umbla
muierile dupa el, Bill Clinton, care e un domn, marele boxer Mike a
muscat-o de ureche, cu formula lui dentara perfecta, pe marea dusmana a
poporului nostru, Doamna de Vidia, asa ca trebuie iubite si continuate
toate sacrificiile cerute de guvern, deoarece sansele au devenit iar intacte,
nefiind vorba de un nu prozaic, ci de un liric nu inca !
- M-am prezentat la Mama Cainilor, raporta generalul noii fecioare
cu plete mov stranse-n coc, s-o intreb pe fosta poeta Lucida Tahoma ce
stie mai bine, ca sa-i pun intrebarile adecvate la interviul apropiat pentru
publicarea plachetei Paine pe Cdine la Editura Lyrancuy si am impresia
c-am venit degeaba, pare-se ca gingasa candidata s-a evaporat deja.
- Daa? facu sardonic iscusita secretara, manifestand fluctuatii
zdravene ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii sanguine. Eu
credeam c-ai venit sa impusti cainii care au muscat-o ieri dimineata pe
Tasa la gunoaie! Da' degeaba n-ai venit tu. Ti-am promis-o, si am sa ti-o
fac! La birou, cu caterul. Aici la bloc cu flexu', ca tot e Ionel dus!
Generalul isi pipai pusca, daca o mai are si se pipaira si ei din
priviri, ca niste lupisori straini gata sa se muste dupa ce s-au mirosit.
Noroc ca se intoarse de la piata unchiul Ionel, fiindca tensiunea
dintre ei crescuse epopeic peste limitele admise, devenind un factor de
instabilitate in intreaga zona. Erau atat de excitati ca si-ar fi pus reciproc
sbilturile de gat si in acelasi timp s-ar fi iubit ca doi copii cuminti care o
fac pentru prima si ultima oara!
Urcara cu totii sus la cafea si macao, urmand sa comande pizza cu
312
piept de pui, fructe de mare, muguri de bambus, urechi-de-lemn-cainesc,
creveti, forsitia §i sos de soia. Aveau de gand sa recupereze, adica sa
scoata Garamond ma§ina , incat s-ajunga la timp la examenul la Cdine cu
Paine, pentru care epopee tanti Cici daduse telefon din locuinta lacustra,
sa-i ureze lui Vivi§or bafta, ca ea nici nu mai vine, se duce cu vaca.
- Ai auzit bine, se duce cu vacal sublinie Ionela privind sincer
indignata spre general. Eu cand o sa ma due cu vaca?
- Dar e firesc, draga! ceda el la provocare. De unde §i-a inspirat
teoloaga noastra ecomila de caini? De la hindu§i! De ce a botezat ea
Sarama pe cateaua la care ii zic copiii Sarmaua? Fiindca maestrul
nonviolentei, Mahatma Gandhi, a sensibilizat-o ca masurariul evolutiei
morale a unui popor este tocmai modul in care ne purtam cu animalele!
Aici, cam nedumerit, consilierul aulic barfi ca baba, de mult
decedata, s-a §i scuzat aseara noaptea tarziu ca nu-§i poate invita nepoata
in acel paradis al copilariei, cu ape calme, de-a dreptul amniotice,
strajuite de barcagiii venetieni cu sombrero, Cerber, Xolotl §i Anubis,
deoarece in stadiul avansat al turbarii in care a ajuns, bolnavei i se
manifesta violent, sub forma de anxietate §i agitatie, fobia dialectica de
tot ce curge sau pica, a§a ca e mai bine sa stea acasa intinsa lene§a pe
canapea in decubit dorsal §i s-o lege barbatii devotati care o ingrijesc, de
incheieturile mainilor la capul patului, ca sa nu-§i faca rau singura,
indopandu-se fara §ampanie cu biscuitii adulti Lady Fingers Boudoir
Katzenzunge Babapiskota, rama§i in punga de-aseara.
Negocierile doi plus una lunecara u§or spre eliberarea macar a unei
camere la parter, ca prim depozit pentru firma de aparatoare anticaine
COSUM a lui Co§tei §i a lui Sumotaru, iar Vasea se interesa de Buticul
Buticcelli, parte integranta a potentialei retele PAC de produse anticaine
expediate de Pantiu§a de la Orvieto, din confruntarea fezabilitatilor §i din
calcule sumare pe computerul unde se descarcau fotografii, cate doua-trei
pe o discheta, reie§ind ca eel putin doi ani de zile, ie§i parca mai bine cu
aparatoare anticaine improvizate pe plan local, decat cu haine italiene la
chil, fiindca a§a cum puse Ionela problemele evocand o bro§urica tot din
peninsula, anul apocaliptic pentru romani nu e 2000, ci 1999, cu
apocalipticitate maxima in luna august, cand vor interactiona mai multi
factori intr-o dinamica fara egal, din efortul lor sinergie rezultand
turbulente in lumea spiritului, poate alegeri anticipate, partiale sau chiar
totale ca si eclipsa de soare din acea luna, cand se va produce §i
cutremurul pe care speciali§tii 1-au anticipat zi de zi, alertand demult
autoritatile §i populatia, fara insa sa se poata face nimic mai mult decat au
permis fondurile alocate, la care se adauga inundatii nu partiale, ci in
exclusivitate doar totale, §i un mare necaz cu vreo cincisprezece tone de
freon scapate de polonezi cand au avut inundatii §i ei, dar pe care 1-a
manat vantul spre noi, ca cu Cernobilul, mancand pata de ozon de
313
deasupra pandemoniului de patrimoniu al Capitalei noastre, §i tot in acel
august intunecat cand vor veni atatia turi§ti straini sa observe in cele mai
bune conditii astronomice de pe glob istorica eclipsa, se va produce §i o
galopanta epidemie de tysonita, conjugate in surzenia generala cu o
pandemie de turbare, care va lovi atat in caini, pisici, ratoni, lilieci sj
§obolani, cat §i in vreo zece mii de fiinte umane, cifra minima, extrapolata
pe baza de constante bine verificate ale inertiei sistemului medical §i
administrativ.
- Deci un ragaz de doi ani! sublinie apasat in agenda generalul
parapsihopupu. Arhisuficient pentru lansarea productiei de aparatoare
COSUM, precum §i pentru ramificarea retelei de Buticuri Buticcelli! Iar
dupa ce intram in NATO, fie §i in al doilea val, evident ca vom orienta
capitalul dobandit spre ce vom vedea la altii ca va renta atunci!
Motanel semnaliza prin ochelarii cu ni§te leduri galbene, spre
pisicuta de Ionela, ca sa mizeze pe dama §i sa se bage §i ei in afacere,
achiezand dupa unele obiectii minore.
Parea ca e o simpla formalitate a face actele cu baietii.
Ca sa vezi! la uita-te, bai, la ei! Bravo, Mi§u! Traiasca ma-ta! Nu
ti-e frica ca e§ti prea §mecher?
§i intr-adevar, hienele cele batrane §i unse cu toate alifiile pe toata
a dracu pielea pe ei, faceau hop §i eu la cd§tig, fara ca macar sa se intrebe
cine va munci, asupra cui va cadea asuprirea, exploatarea omului de catre
om! Nici macar nu s-au intrebat daca tineretul, care s-a jertfit la Revolutie
§i la Piata Universitatii, va permite exploatarea ideilor lui creativ-
inovatoare cu aparatoarele anticaine sau daca nu cumva e cazul sa puna
mana chiar §i care e mai in varsta §i sa le confectioneze din anvelope
vechi, tot a§a de uzate ca §i vietile lor lipsite de orice poezie dupa greaua
pierdere suferita, fir-ai a dracu, Satana, prin autocombustia spontana a
Lucidei Tahoma, poeta musxaturilor ginga§e.
Ca §i cum de cand i-au ciocanit a§a-zi§ii mineri, ca pe icoana lui
Eminescu, la rebeliunea legionara de la Piata Universitatii, tinerii
tineretului nostru n-ar mai avea niciun cuvant de spus in tara asta a
voastra neintegrata-n NATO, fato !
Talentatul, sufletistul, Co§tei me§terise cu delicatete de
experimentat bijutier la bratara apotropaica a Ta§ei, pana tarziu in noapte
§i ii rezolvase cu incuietoarea, apoi avusese insomnie freudiana ca §i
Sumotaru, atat cu §obolani cat §i cu lupi, dar din alte motive, fiindca el nu
violase pe nimeni in viata lui, nici macar pe bani. Pe el il obseda cum sa
capitalizeze noua firma COSUM. Nu vedea alta solutie decat a merge cu
podoaba la Casa de amanet Jovial, insa numai cu aprobarea Vivianei, pe
care o iubea inca de dinainte de liceu. Iar dupa ce productia va deveni
profitabila, sa rascumpere ei, tinerii, obiectul.
314
Or, ca sa negocieze cu ea acceptarea coinvestitiei, trebuia sa aiba
lamurite ni§te chestii pe concret, dusa bratara la aia, pretaluita, clarificat
imprumut, termen, scadenta, penalitati...
Prietenul sau Sumotaru il gasi la atelier, stand impietrit dinaintea
sertarului in care lasase aseara bratara reparata, cu o expresie standard de
persoana foarte §ucarita, incat noul venit se uita instinctiv la ceas, daca n-
o fi mtarziat prea mult chiorandu-se spre cerul olimpic dupa veverite.
Se intamplase ceva greu interpretabil altfel decat ca latul se
strangea in jurul lor: cineva patrunsese in Vulcanizare §i lucrase din
bratara apotropaica a lui Vivi§or o cruciulita, de aceea§i greutate in aur sj
cu acelea§i, inconfundabile pietre pretioase. Se sfatuira indelung §i
hotarara speriati, Co§tei sa mearga la bloc la fata lui, pe care o iubea, §i sa
puna bijuteria in actuala forma la locul ei pe calorifer in cutie, iar
Sumotaru sa mearga la fata lui, Violeta, pe care o iubea, §i sa o convinga
sa capitalizeze norocoasa aia COSUM-ul, cu o particica din miliardul ce,
pe surse, rezulta ca il ca§tigase recent la carti po§tale ProNATO.
Zis §i facut sau, mai bine zis romane§te, zis §i inceput de facut!
Cat se mo§mondisera ei prin atelier, mai venind §i ni§te clienti, tot
timpul ii §icanase dinspre blocuri un ecou de hamaiala de o intensitate de
exceptie, cum cainii nu-§i permit decat noaptea, fiindca ei sunt animale
serioase §i respecta contractul tacit pe care 1-au intocmit cu cetatenii, cine
e stapan in zona §i de la ce ora la ce ora. Ei urlau cu furie deznadajduita
ca la lup sau la persoane in uniforma cu incaltari grele.
Priculiciul era, desigur, implicat in aceasta afacere, dar, vorba
senzuala a Ionelei, sa nu anticipam. Oricum, magica prefacere a bratarii
poetei disparute odata cu Poezia, in cruciulita, nu putea fi opera Opus
nigrum (L'CEuvre au noir) a Licantropului, pentru simp lui motiv ca se
implicase bodyguardul Ta§ei, Ingerul Negru Arial Black, de la Agentia
INAB §i il retinuse cu mascatii pe animal chiar la u§a Mamei Cainilor.
Cu o nepasare de-a dreptul satanista, dupa ce Sumotaru i-a scos
creiera§ii lui Vivian, cauza oficiala a mortii fiind insa o insuficienta
cardiaca §i respiratorie, iar minicadavrul 1-au aruncat la gunoaie ca pe
creierul Poetului National, domnul cu coada de lup scoasa din pantaloni
s-a deplasat la Mos. Marlett la borcan sa serveasca o bere de la dozator,
alegand masa mai din spatele co§meliei, unde sub o poiata patronul
depozitase ambalaje §i ni§te maturi neglijand prevenirea incendiilor.
Micii spalatori de parbrize s-au roit reflex, iar generalul cu pusxa §i
cureaua lata s-a refugiat la Ionela, in lumea afacerilor.
Numai Cuponel, nimerindu-1 sub Dacia domnului Garamond o
farama frageda din creiera§ii fetei chiar in ochi, a inceput sa planga cu
jale, cum plang indeob§te cu sinceritate numai cainii pe lumea asta, cand
le moare cineva drag prin strivire.
Plansul indelungat epuizeaza insa §i subiectul, §i purtatorul
315
subiectivitatii, a§a ca animalutului i s-a facut foame, iar sotii Garamond
intarziau cu afacerile COSUM, PAC, Laba Trista §i Buticcelli.
Strecurandu-se printr-o gaurica mai corosiva in container, cam
ingalata §i unit mirositoare, utilizata mai mult de pisici, catelul gasi pe
Vivi§or a lui strivita intre ni§te resturi de varza verzuie §i, cu infmita
emotie, se puse pe a-i linge indurerat capul fragezit ca un mic §nitel, prin
groaznica sa calcatura, de viitorul miliardar mogul Sumotaru, eel deja
obez, pe care ea il iubise §i avea in proiect sa il schimbe, sa il determine
sa traga de fiare pana i§i va modela o silueta de atlet confortabil.
Un brav cotoi vargat dadu sa guste §i el, dar Cuponel i§i arata
coltii, apoi intreaga formula dentara §i mai §i marai ca un dulau mare,
izbutind sa pastreze nepatata onoarea fetei.
Insa celalalt dac ro§u de-al lui Garamond, Maturici, mirosi ca
prietenul sau mai mic a dat de ceva bun, delicios §i, dupa ce oscila putin
din enorma-i coada, facu salturile pregatitoare ca sa urce in container
peste buza de sus, zgariind cu ghearele metalul ruginit, ca Ceacaru
bronzul lui Lenin-Caragiale, demascandu-se.
Inspirat, Cuponel fugi atunci cu Vivita noastra in gura, prin
gaurica, tot alergand in trap marunt, cu codita alba triumfatoare in sus ca
un fanion al dreptatii, §i nu se mai opri decat printre cutiile de carton
pliate de sub poiata lui Mos. Marlett, unde numai cotoiul eel vargat putea
sa penetreze pe sub plasa de sarma.
§i Licantropul.
Da, Priculiciul atat a§tepta. I§i §terse ragaind spuma de bere de pe
barba de teolog sau de preot sau de popa, merse direct prin plasa la catelul
parca hipnotizat, §opti o imprecatie de nereprodus pentru cititoare §i ii
smulse veverita dintre falcile de mic rechin fara a intampina prea mare
rezistenta, poate §i datorita deoparfumului puternic pe care il folosea §i
avea succes ori de cate ori intreprindea ceva.
Ca Ionela yogind, Priculiciul licantrop trase o doza mare de aer in
pieptu-i paros §i excitant, potrivind totodata veverita ca §i cum ar fi voit
sa-i faca respiratie gura la gura, bot la botic, dar de fapt, in
semiintunericul magic global de sub poiata lui Mos. Marlett, proceda cu
ea ca cu o femeie gonflabila, model Lupercalia din peninsula, incat spre
marea incantare a frustratului Cuponel, aparu din ce scosese el de la
gunoaie o faptura cert feminina, cam de dimensiunile lui Vivi§or, insa nu
identica, fiindca era de fapt o priculice: de la brau in sus era catelu§a ca
Morena, §arona, Sarama sau Lisa, iar in jos era femeie, cum e §i Sharon
Stone, doar ca mai putin la fel de blonda §i utilizatoare a un spray
antiperspirant cu efect inegal in spatiu §i timp.
Insolitul cuplu, Priculiciul §i Priculicea, ie§i de sub poiata tinandu-
se cu iubire pe dupa mijloace, ca de Valentine's Day la o Lansare,
imediat dupa integrarea noastra-n NATO §i asumarea valorilor
316
euroatlantice, fato, §i o porni fara graba spre papetarie la Complex, el
voind sa-i ofere ei nu o singura savarina, ci un carton cu §apte odata, ca
ultima placere pe lumea asta, inainte de a trece dincolo, dincolo de
profunzimile tiramisu ale straturilor de fri§ca ale textului, dincolo chiar de
adevarata senzatie, unde-ntelesurile numai dracu le mai stapane§te, nu
pi§cotarul Lady Fingers Boudoir Katzenzunge Babapiskota!
Au existat cetateni receptivi, unii chiar amatori de poezie, dar pe
Centura, care i-au vazut ie§ind suspect de sub poiata, de parca-parca voiau
§i ei. Au fost §i mai multi care i-au observat pe alee, ducandu-se dupa
tufi§ul zidit din lemn cainesc, dar in ziua de azi poti intalni tot soiul de
oameni care se cupleaza dotati cu tot felul de coafuri, tatuaje, ornamente
metalice, fiole cu par de la un lup psihopomp, amulete magice
periculoase, §i nu te mai bagi. N-am vrut noi democratic ?Am vrut!
Localnicii aveau explicatie §i se departau resemnati, numai
Cuponel percepu dinspre Priculice, de§i se bucurase de carnea ei, un
miros ca de neant §i atunci i§i ridica botul in sus §i dadu drumul la un
prim urlet deznadajduit, bine receptat de toata cainimea zonei, indeosebi
de aceea libera, aflata in proprietatea ob§teasca a locatarilor, dar urlau a
apocalips canin §i incarceratii din apartamente.
Priculiciul tresari cu putere, intinse pasul, apoi i§i reveni simuland
calmul. Facuse cea mai mare gre§eala cu putinta: scosese certificat
medical pentru el, ca i s-au atrofiat organele sexuale §i nu mai poate
suporta detentia in cavou, uitand sa ceara anticipat de la medicii §i
avocatii sai unul §i pentru poeta Lucida Tahoma, pentru insa§i Poezia,
care ca priculice, circuland ziua in amiaza mare prin cartier, incalca cele
mai elementare reguli de convietuire civilizata intre vii §i morti, §mecheri
§i fraieri, culti §i bogati, inculti §i saraci. Avand creiera§ii pulverizati, ea
ar fi trebuit sa fie dusa §i depusa mai intai in cavou §i abia de acolo sa iasa
conform unor reglementari precise, pentru a urla conform procedurii
milenare la luna sau pentru a-§i procura de la chio§curile de la raspantii,
din §apte-n §apte zile, alune in pungute ieftine §i carti de colectie.
Maturici intelese eel mai bine chemarea la lupta lansata de
Cuponel. Cu un curaj inegalabil, depa§ind pe al lui Ceacaru, el veni in
goana cea mai mare §i i§i infipse coltii sai cei experimentati in stufoasa
coada cu care lupul se fudulise atata pe la noi in cartier. Degeaba incerca
strainul sa-§i prefaca blana de lup in piele de om, ascunzandu-§i parul sur
prin intoarcerea pe dos a mesadei. Duhoarea de hoit §i cavou il trada.
Dulai §i catele, catelandri §i catelu§e veneau in numar tot mai mare din
toate directiile, Mmaind rasunator §i Mmaind, §i tot Mmaind, pana cand
incoltira din ce in ce mai mult, perechea de priculici, de incepu eel cu
creier §i ratiune sa aiba presimtiri sumbre.
Presimtiri negre, care se §i adeverira.
Co§tei se uita cat putea cu ochiul sanatos la cum de incoltisera
317
atatia caini deodata neobi§nuitul cuplu §i, cum el o iubea pe Vivi§or, nu ii
fu prea greu sa observe ca de fapt asista la un fel de rapire, caci daca ochii
cafenii §i catifelatii ai Priculiciei erau resemnati §i tri§ti, Priculiciul ii avea
pe ai lui injectati, vicleni §i rai, poate §i pentru ca de coada sa trageau
acum, cum se preconiza sa traga Sumotaru de fiare, nu numai Maturici §i
Cuponel, ci §i Butoia^u, §i Sarmaua, apoi Ceacaru, ba chiar §i purisanca
Lisa dimpreuna cu melancolica Morena, aia care a rupt cei mai multi
pantaloni §i blugi la noi in cartier!
De durere, bietul strigoi dadu in ei cum ar da Hagi o pasa mai
subtila cu spatele, lovind puternic balonul cu calcaiul.
§i atunci, din smucitura i-a sarit licantropului adidasul.
- Piei de la noi din cartier, fir-ai al dracu, Satano, si sa nu te mai
vaz in ochi niciodata! rosti atunci vulcanicul Co§tei formula sacra de
dezlegare, ridicand in sus cruciulita care parca il ardea la degete, pentru
ca tinea de ea §i Ingerul Negru Arial Black care facu minunea de sa se
vada de catre toti reporterii prezenti ca §oseta vargata, necarpita de vreo
dracoaica de femeie, era pusa pe o copita de animal imparicopitat!
Fulgerator, afurisitul de Lup ta§ni in sus cu detunatura mare, ca o
petarda fumigena de la microbi§ti, urea pana deasupra Complexului §i nu
mai coborara din el leganandu-se in boarea diminetii decat vreo 15-20
metri liniari de Mrtie igienica roza, cum vezi de la peluzd, doar ca se
agata §i priponi la un balcon, unde gospodina, vazand ca este perfect
curata §i nefolosita, incepu sa o ruleze inceti§or, ca pe un ciorap,
gospodare§te, cu instinctul ca vine ceva din cer, nu de la Diavol, de la
criza.
Co§tei avu atunci o bucurie indescriptibila. Trai adevarata senzatie
ca, in rochita galbena, lunga pana la calcaie §i decupata in fata sa se vada
elegant ghetutele de la patinele cu rotile, se afla Vivian, mai frumoasa §i
mai infloritoare ca oricand, datorita miraculoasei ie§iri din timp care ii sj
cicatrizase, de aproape nu se mai vedeau pe drumul spre centru,
stigmatele de la picioru§ele de fosta poeta pe acest pamant.
Cainii adunati, cand o simtira schimbata mai tamaios-smirnos la
miros, se pornira sa zburde §i sa dea fiecare din coada, chiar daca nu
posedau una de fite ca Maturici, iar cei mai apropiati se tavaleau ca
felinele in calduri §i slobozeau de emotie mici picaturi de urina
terapeutica. Era ca o eliberare televizata.
Domnul consilier aulic Garamond urease la volanul Daciei sale
ro§ii §i incalzea din timp motorul, rasfoindu-§i pe indelete jurnalul de
vampir spiritual, ca altfel ii demara cam zvacnit. Ionela se a§eza in fata ca
o pisica, pe locul a§a-zis de cunoscatori al mortului, iar generalul
parapsihopupu Vasea se lafaia in spate, cu mustatile in cocul eel mov.
Vivian §i mirele ei Co§tei radiau de fericire cand trecura pe langa
ma§ina, tinandu-se de mana cu incheieturile legate-n optul de catu§a al
318
bijuteriei redevenite din cruciulita bratara apotropaica de la biata Simcuta,
care cat s-ar mai fi bucurat, sarmana, sa-i vada, eventual impreuna cu
Ciprian al ei, eel incremenit in tetanos ca intr-un proiect de fericire
banala, pe acest pamant, in aceasta Capitala, la noi la blocuri.
Cei trei varstnici lacrimara §i ei, tare mi§cati, nici macar indraznind
s-o mai intrebe pe fata daca mai merge la interviu.
Pornira spre centru, dand-o dracului de poezie §i conducand cu
grija, preventiv sa nu accidenteze vreunul dintre cainii, catelele §i cateii
ie§iti la mirosul repede trecator, de neant §i de priculici, dar care acum se
risipeau fiecare pe la treburile sale.
SFAR§IT
This book is a work of fiction. Names, characters, places, and incidents either are products of the author's imagination or are
used fictitiously. Any resemblance to actual events or locales or persons or dogs, living or dead, is entirely coincidental.
319
SUMAR
1 Vai, ce nenorocire ! 2
2 Puiutul de veverita 34
3 De la circa la spital 5 1
4 Gardiana §i prizonierul 77
5 Turbarea §i fata 103
6 Sugestiile babei 128
7 Priculiciul 153
8 Puricila 179
9 Boschetarul 210
10 Receptivitate §i frustrare 232
1 1 Pre§edinta de la pre§edintie 262
12 Pe Poezie a luat-o dracu 282
320
Camelian Propinat iu
Prozator roman contemporan. nascut
la 26 octombrie 1951. Titu/ Auvers-sur-
Oise 7 Dambovita.
Numele vechiu: Dumitru Sandu. A
absolvit Universiratea din BucurestL
Facultatea de Fizica\ speeializarea
Eiofizica. AzL rentier-
Debut publicists cu doua poezii, in
Yicqa RomdneascS, nr. 1/1 986, si cu o
povestire in magazinul SF Helton.
Timi§oaia (ceiateapreferata!). iunie 1987.
Diverse premii la concursuri de
poezie r proza scurta : anticipatie :
dramaturgic, roman (Pre mini l^emira,
1998. pentru La un colt de cotilwa, semnat
Camelian Propinatiu). Heteronimul trist
, f Camelian Propinatiu'' 1 vine din limba
\zXmk:propinatio - Jnvitare la bautur&";
in Bucovina %i-a G&\iii%pi-opinatori se numeautiitorii de cratsme. Se identified
literar cu un mazil din Codrii Bacului. Camelian Propinatiu este nepotul
preotului Grigore Constantinescu : profesorul de limba noastra cea romana\ la
Seminaiul din Chi§inau : al poetului Alexei Mateevici.
Carti: 7 .La un colt de cotitura i: . Ed. Tiemira, 1999 (Ed. a doua r Edago,
2006); redactor - opozantul la ce autism Dan Petrescn vazand: adexaraiul §i
unicul pand acum roman al tramiiiei. ^Qligopedagogia 11 . Edago, 2006. roman
latino-american si sovieto-rus despre absurditatea de a mvdta pe altul.
,.Musc3tura' : (EvAGO| 201 l\romanul textualist-mondialisttf/ imposibilitdtii de
anupublicaceti-aipropus capoeta. Abatandn-se de la trebi. Propinatiu s-a
impus prin surprindere drept intaiul/unicul cartarescolog din RO, scriind ca
expert basarabeanprh >a tstudiul critic de fezabilitate „Kitsch orbitoT si genin
inarip at: Nobel -ul romanului Cartarescu'\ (Edago, 2007, 587 p.). Pentru juste
apreeieri v. Paul Goma - „Jumal 20 10", aprilie. Dl. Cameleon Popandau s-a
ilustratsi ca postae profesionist teoretizand prolix unele Problems de Baza ale
Romanilor in pedefeul „Postromanismul", Editura Virtuala AGO. 2011.
prefafiune la reacfiile §i defiagratiile alese din culegerea de comentarii
,.Luminarea Poporului". EvAGO. 201 1 , La Targul de Carte Gaudeamus 2006,
Camelian Propinatiu a difuzat evocarea: .,Puii pasarii cu clont de rubin pe
urmele poetului Nicolae Labis'% Edago ; 2006, implininda-se 50 de anisumbri si
rau prevestitori a extinctie colectiva. de la acel omor.